Scoala postliceala FEG

NEFROLOGIE

Elev: Caraba Dorian

 Cancerul de prostata

Cancerul de prostată este o formă de cancer care se dezvoltă în prostată,

o glandă aflată la intersecția aparatului urinar cu cel genital la bărbați. Mare
majoritate a cancerelor de prostată se dezvoltă lent, cu toate acestea, există cazuri în
care cancerul de prostată se dezvoltă în mod agresiv. Celulele canceroase se pot
extinde prin metastază la oase și ganglioni limfatici. Cancerul de prostată poate
provoca durere, disfuncție erectilă, dificultăți de urinare și probleme în timpul actului
sexual. Alte simptome se pot dezvolta în timpul unor etape ulterioare ale bolii.
Cancerul de prostată tinde să se dezvolte la bărbații cu vârsta de peste cincizeci de
ani și, deși este una dintre cele mai răspândite tipuri de cancer la bărbați mulți nu au
simptome, nu se tratează, și în cele din urmă mor din alte cauze. Acest lucru este din
cauza faptului că cancerul de prostată este, în majoritatea cazurilor, cu dezvoltare
lentă, asimptomatică și oamenii în vârstă adesea vor muri din cauze care nu au
legătură cu cancerul de prostată, cum ar fi inimă / boli circulatorii, pneumonie , alte
tipuri de cancer care nu au legătură cu prostata, sau din cauza vârstei înaintate. Pe
de altă parte, cazurile de cancer de prostată mai agresive reprezintă cauza pentru
mai multe decese legate de cancer în rândul bărbaților din Statele Unite, decât orice
alt cancer, cu excepția cancerului pulmonar. Aproximativ două treimi din cazurile de
cancer de prostată sunt cu dezvoltare lentă, iar o treime cu dezvoltare mai agresivă
și mai rapidă.
Mulți factori, printre care cele genetice și de nutriție sunt implicate în dezvoltarea
cancerului de prostată. Prezența cancerului de prostată poate fi indicată
de simptome, examinare fizică, de antigenul specific prostatic (PSA), sau de biopsie.
Testul PSA îmbunătățește detectarea cancerului de prostată, dar nu reduce
mortalitatea.
Semne si simptome

Cancerul de prostată în faza precoce de obicei nu provoacă simptome. Uneori, cu

toate acestea, cancerul de prostată are simptome similare cu cele ale altor boli, cum
ar fi hiperplazia benignă de prostată. Aceste simptome includ: urinare
frecventă, nicturie (urinare frecventă în timpul nopții), cu începerea dificilă a urinării și
menținerea unui flux continuu de urină, hematurie (sânge în urină), și disurie (urinare
dureroasă).
Simptomele cancerului de prostată avansat sunt:
- durere puternică și senzație de amorțeala la nivelul pelvisului;
- durere în regiunea lombară și toracală;
- pierderea în greutate și a poftei de mâncare;
- oboseală continuă și aparent, fără motiv;
- greață și vărsături.
Cancerul de prostată este asociată cu disfuncții urinare deoarece prostata înconjoară
uretra prostatică. Prin urmare, modificările în interiorul glandei afectează în mod
direct funcția urinară. Deoarece ductul deferenttransportă lichidul seminal în uretră și
secrețiile glandei prostice de asemenea fiind incluse în conținutul lichidului seminal,
cancerul de prostată poate provoca, de asemenea, probleme la nivelul functiei și
performanței sexuale, cum ar fi dificultate în erecție sau ejaculare dureroasă.
Cancerul de prostată avansat de se poate răspândi la alte părți ale corpului, cauzând
simptome suplimentare. Cel mai frecvent simptom este durerea lanivelul osoaselor,
de multe ori la vertebre (oasele coloanei vertebrale), pelvis, sau coaste Metastaza
cancerului la alte oase, cum ar fi femurul apare de obicei la partea proximală a
osului. Metastaza cancerului de prostată la coloana vertebrală poate
comprima măduva spinării, cauzând slăbiciunea picioarelor și incontinență
urinară și fecală.
Cauze

Cauzele specifice ale cancerului de prostată rămân necunoscute. Factorii principali

de risc sunt vârsta și anamneza familială. Cancerul de prostată este foarte puțin
frecventă la bărbați cu vârsta sub 45 ani, dar devine mai frecventă odată cu
înaintarea în vârstă. Vârsta medie la momentul diagnosticului este de 70 de ani. Cu
toate acestea, nu mulți bărbați știu că au cancer de prostată. Studiile de autopsie la
bărbați din China, Germania, Israel, Jamaica, Suedia și Uganda, care au murit din
alte cauze, au relevat că s-a găsit cancer de prostată la treizeci la sută dintre bărbații
în vărstă de 50 de ani, și la optzeci la sută septuagenari. Riscul la bărbații care au în
familie cu gradul întâi de rudenie membrii cu cancer de prostată se pare că dublează
riscul de a se îmbolnăvi de această boală comparativ cu bărbații fără cancer de
prostată în familie. Aceste riscuri pare a fi mai mari pentru bărbații cu un frate afectat
de această boală ca în cazul bărbaților la care tatăl a fost afectat de cancer de
prostată. În Statele Unite, în 2005, au fost aproximativ 230.000 de cazuri noi de
cancer de prostată și 30.000 de decese cauzate de cancerul de prostată. Bărbații cu
hipertensiune arterială sunt mai susceptibili de a dezvolta cancer de prostată. Asociat
cu lipsa exercițiului fizic există o mică creștere a riscului de cancer de prostată. Un
studiu din 2010 a constatat că celulele bazale de prostată au fost locul de origine cel
mai frecvent din care s-a dezvoltat cancer de prostat.

Tratamente

După stabilirea diagnosticului de cancer al prostatei (prin puncție biopsie prostatică

sau rezecție endoscopică) se stadializează boala în funcție de anumiți parametri
(cum ar fi dimensiunea tumorală, starea ganglionilor limfatici regionali, eventualele
metastaze la distanță). Alegerea metodei de tratament aparține medicului urolog, în
colaborare cu medicul oncolog și cu radioterapeutul.
De obicei, în fază incipientă, tratamentul cancerului de prostată constă în a combina
radioterapia cu intervenția chirurgicală. Fiind o metodă de tratament mai puțin
invazivă, radioterapia este indicată la pacienții cu speranța de viață sub zece ani și
care au contraindicații pentru chirurgie. Pentru cancerul prostatic în stadiu mediu și
avansat, tratamentul presupune o combinție între cele trei tratamente: radioterapie,
intervenție chirurgicală și “managementul de așteptare” (supravegherea permanentă
a bolnavului). Există și un al patrulea tratament: terapia hormonală, mai ales pentru
bărbații în varstă sau cu cancer avansat. Chimioterapia este soluția finală, pentru cei
care nu răspund nici tratamentului hormonal.
În cazul cancerului de prostată, radioterapia se folosește fie cu intenție curativă,
pentru a trata tumora și zonele din jur (eventual ganglionii limfatici din pelvis), fie cu
intenție paliativă, dacă tumora este foarte extinsă la organele din jur sau în organe la
distanță, cum ar fi oasele. În cazul iradierii paliative scopul urmărit nu este
vindecarea, ci ameliorarea unor simptome ca durerea sau micțiunea dificilă.
Iradierea se administrează în fracțiuni zilnice, 5 zile pe săptămână, timp de 7-8
săptămâni în cazul iradierii curative, câteva zile – săptămâni în cea paliativă. Cu
ajutorul tehnicilor moderne de radioterapie IMRT și VMAT (cea mai avansată tehnica
IMRT), organele sănătoase din jur pot fi evitate cu o mai mare precizie, durata
ședintelor se limitează la 8 minute (IMRT) sau 2-3 minute (VMAT), toxicitatea este
mult redusă față de tehnicile convenționale de radioterapie, iar dozele administrate
pot fi mărite pentru o mai mare eficiență. Durata întregului tratament este variabilă în
funcție de stadiul bolii și de starea generală a pacientului.
Dacă boala avansează, folosim ca metode de tratament, alături de radioterapie, și
terapia hormonală, chimioterapia sau intervenția chirurgicală, în ultimă instanță.
Bărbații care suferă de cancer la prostată nu se pot vindeca pe deplin, iar atunci
când afecțiunea ajunge într-un stadiu avansat, se impune utilizarea unui tratament
combinat.
Alegerea unui anumit tip de tratament are loc în funcție de vârsta și starea generală a
pacientului, dar și de preferințele sale.
Există pacienți care suportă radioterapia fără efecte secundare, alții se pot simți mai
puțin confortabil, mai ales în partea a doua a tratamentului.
Cele mai frecvente efecte secundare sunt:
• Înroșirea tegumentului în zona iradiată.
• Diaree, crampe abdominale.
• Pierderea apetitului.
• Iritație rectală (scaune frecvente, rar cu sânge) sau a vezicii urinare (urinare
frecventă sau dureroasă, urinare cu sânge).
• Incontinență urinară – rar.
• Impotența – este un efect secundar posibil în urma oricărui tratament în cancerul
prostatic, nu numai în urma radioterapiei; din fericire, la mulți pacienți care sunt tratați
prin radioterapie nu apar modificări ale potenței sau ele sunt minime;