Isaac Newton (1643-1727)

Sir Isaac Newton a fost un matematician şi fizician englez, cel mai important savant al
revoluţiei ştiinţifice din sec. al XVII-lea. S-a nascut pe 4 ianuarie 1643, la Woolsthorpe,
Lincolnshire.
De la mijlocul anilor 1660, Newton a efectuat o serie de experimente cu privire la
compozitia de lumina, descoperind ca lumina alba este compusa din acelasi sistem de culori care
pot fi vazute intr-un curcubeu si de stabilire a studiului modern de optica (sau comportamentul de
lumina).
In 1661 s-a inscris la Universitatea Cambridge, unde a a inceput sa il intereseze matematica,
optica, fizica si astronomia.
In 1665 s-a reintors la Woolsthorpe din cauza epidemiei de ciuma care a cauzat inchiderea
universitatii. Cei doi ani pe care i-a petrecut acolo au fost extrem de productivi pentru ca au fost
vremurile in care Newton a inceput sa se gandeasca la teoria gravitatii.De asemenea si-a dedicat
timpul opticii si matematicii, lucrand la ideile sale despre calculul diferential, "fluctuatii" (calcul).
In 1667, Newton s-a reintors la Cambridge unde a devenit membru al Colegiului Trinity.
Doi ani mai tarziu a devenit profesor de matematica.
In anul 1668 Newton a construit cel dintai "telescop cu reflexie", care a starnit mare valva
si pentru care a fost ales membru al Societatii Regale din Londra. Acest telescop folosea o oglinda
concava ca o farfurie pentru a obtine o imagine mai clara, imaginea rezultata fiind privita printr-
un vizor aflat pe o parte a tevii telescopului.
In 1669 a fost numit profesor secund de matematica la Lucasian. iar in 1672 a fost numit
membru al Societatii Regale. De la jumatatea anilor 1660, Newton a elaborat o serie de
experimente in ceea ce priveste compozitia luminii, a descoperit ca lumina alba este compusa din
acelasi sistem de culori care poate fi observat intr-un curcubeu. In 1704, Newton a publicat studii
despre optica, istorie, teologie si alchimie.
Isaac Newton este renumit pentru descoperirea legii atractiei universale (pornind de la
principiile miscarii orbitale ale lui Johanes Keppler), inspirat de un mar care i-a cazut in cap. Acest
mar l-a pus pe Newton sa se gandeasca la forta care atrage marul spre Pamant. Aceasta forta este
aceiasi cu cea care mentine Luna in orbita sa in jurul Pamantului. Dar in 1684, dupa un schimb de
scrisori cu Robert Hooke si o vizita a lui Edmond Halley (astronom si matematician) a descoperit
ca si Soarele actioneaza cu aceasi forta asupra planetelor si a dedus si formula matematica. Intre
Newton si Hooke a existat o disputa pentru creditul descoperirii legii.
In anul 1987, impreuna cu prietenului sau, astronomul Edmond Halley, Newton a publicat
lucrarea, "Philosophiae Naturalis Principia Mathematica" ("Principiile matematice ale filozofiei
naturale"), considerate cea mai importanta lucrare a sa. Aceasta a aratat modul in care o forta
universala, gravitatie, aplicata la toate obiectele, in toate partile universului. Cartea publicata a fost
un mare triumf si un punct culminant al revolutiei stiintifice. Ideiile sale despre gravitatie le-a
publicat abia dupa 20 de ani de la descoperire. Cea mai socanta realizare dintre toate a fost ideea
ca luna este mentinuta pe orbita sa nu de o forta magnetica, asa cum se presupunea, ci de o forta
gravitationala exercitata de Pamant.
In anul 1689, Isaac Newton a fost ales membru al parlamentului pentru Universitatea
Cambridge (1689 – 1690 si 1701 – 1702).
In anul 1703 a fost ales presedinte al Societatii Regale, functie pe care a detinut-o pana la
moarte. A fost investit cu titlul de cavaler in 1705.
In anul 1704 Newton a publicat "Opticks", care se ocupa cu lumina si culoare. De
asemenea, el a studiat si publicat lucrari de istorie, teologie si alchimie.
In anul 1705 A fost innobilat de catre Regina Anna.
Isaac Newton a murit pe 31 martie1727 si a fost inmormantat la Westminster Abbey.
Newton a fost considerat cel mai mare fizician si matematician englez, si cel mai mare om de
stiinta al epocii sale. Newton a fost figura dominanta in stiinta britanica si europeana.
Actualii oameni de stiinta, care s-au aplecat asupra celei mai mici dimensiuni, atomul, au
considerat ca cele trei legi ale dinamici si legea gravitatiei newtoniene nu se mai aplica si la
corpurile minuscule care se deplaseaza aproape cu viteza luminii. Insa pentru Terra, planete, nave
spatiale, corpuri din jurul nostru, legile lui Newton sunt perfect valabile si astazi.
Legea gravitaţiei a lui Newton
În 1590 Galileo Galilei a demonstrat că obiectele cu greutăţi diferite cad pe Pământ cu
aceeaşi acceleraţie.
Mai puţin de un secol mai tarziu, în 1666, Isaac Newton a analizat mişcările mai multor
obiecte cosmice şi a formulat legea gravitaţiei universale :fiecare corp din Univers exercită o
forţă de atracţie (gravitaţie) asupra tuturor celorlalte corpuri, care variază în funcţie de masele
corpurilor şi de distaţa dintre ele. Această lege se aplică şi astăzi.

în care:
 F este marimea forţei de atractie dintre cele două corpuri punctiforme,
 K este un coeficient de proporţionalitate numit constanta atracţiei universale,
 m1 este masa primului corp,
 m2 este masa celui de al II-lea corp,
 r este distanţa dintre cele două corpuri.
Două corpuri punctiforme de masă m1 şi m2 se atrag reciproc printr-o forţă direct proporţională
cu produsul maselor corpurilor şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele, orientată pe
direcţia dreptei ce uneşte centrele de greutate ale celor două corpuri.
Gravitaţia este cea care menţine stelele şi galaxiile laolaltă. Deşi este mai slabă decât celelalte forţe
fundamentale din natură, ea acţionează la distanţe mari între toate corpurile cu masă şi a jucat un
rol important în formarea Universului. Gravitaţia are un rol crucial în formarea orbitelor şi
producerea unor fenomene precum inelele planetelor şi găurile negre. În imaginea alăturată se pot
observa inelele lui Saturn.
Câmp gravitaţional
Forţa gravitaţională se manifestă la distanţă prin intermediul câmpului gravitaţional. Ea se
transmite din aproape în aproape. Câmpul gravitaţional este un câmp vectorial care descrie forţa
gravitaţională care acţionează asupra unui obiect în orice punct dat din spaţiu, pe unitatea de masă

Intensitatea câmpului gravitaţional (Γ) într-un punct este egală cu raportul dintre forţa ce
acţionează din partea câmpului asupra unui corp aflat în acel punct şi masa corpului. În Sistemul
Internaţional,intensitatea câmpului gravitational se măsoară în N/Kg. Acceleraţia gravitaţională
este egală cu intensitatea câmpului gravitational
Γ = F/m