Culorile toamnei

Vara a trecut, si toamna a venit cu zile mai reci si ploioase dar si cu o bogatie de culori: frunzele
copacilor se coloreaza in mi de nuate de galben rosu, portocaliu si maro, piata e plina de mere
rosi si galbene, struguri de toate culorile , dovleci galbeni, gogosari rosii, gutui galbene….. o
paleta plina de culori extraordinare.

Aceste lucruri minunate asteapta sa fie descoperite si admirate de copiii mei cei mici.

O mica excursie, o plimbare in parc sau in padure e bine venita.

Vom merge deci si vom admira pamantul plin de frunze ruginii, nuci, castane, coji, crengi …
Frunzele copacilor au culori frumoase în timpul toamnei. Vom strange frunze de toate culorile,
ghinda , castane, crengute, si ne vom uita si dupa ciuperci. Ne vom intoarce apoi acasa si ne vom joca
cu „comorile adunate”.

Pe drum spre padure va voi spune o poveste.

A fost o data un baietel pe care-l chema Lukas. Lui Lukas ii placea foarte mult culoarea verde, el stia ca
frunzele copacilor sunt verzi.
Voi stiti ce culoare au frunzele ?….
Si cum va spuneam lui Lukas ii placeau frunzele verzi ale copacilor.
Intr-o zi cand a plecat de la gradinita impreuna cu mami si cele doua surioare ale lui, Lukas a vazut in
fata lui o frunza GALBENA. Lukas s-a mirat, el stiaca frunzele sunt verzi nu galbene. S-a aplecat si a vrut
sa prinda frunza insa…..vantul a ridicat frunza in aer si a dus-o mai departe. Lukas a uitat ca trebuie sa
stea langa mami, el se uita dupa frunza si fugea dupa ea. Frunza parca era vie dansa in fata lui Lucas si
nu se lasa prinsa.

Uite copii, vedeti frunza aceea galbena care este pe pamant? Eu cred ca este frunza dupa care
alerga Lukas, Hai sa o luam si sa mai cautam frunze galbene.

Hai sa revenim la povestea noastra.

Lukas a tot alergat dupa frunza si a ajuns in padure acolo sub copaci erau multe frunze galbene . Lukas se
oprii din alergare, sta si se uita mirat la frunzele galbene, maro, rosii, portocalii.
-Ce multe culori exclama Lukas!
Sta nemiscat si privea, era singur departe de mami, inconjurat de frunzele care cadeau din copaci, se
invarteau ca intr-un dans si se asezau cuminti pe pamant.
Deodata a simtit cum cineva il lua de mana, era mami care il urmarise si-l lasase sa se bucure de dansul
frunzelor .
Lukas o lua pe mami in brate fericit.
Mami il dojenii”era sa te pierd”
Lukas cu lacrimi in ochii se catara in bratele ei, o saruta si spuse „imi pare rau’.
Elena si Victoria cele doua surioare a lui Lukas erau si ele langa mami si priveau si ele uimite covorul de
frunze.
Vitoria si-a facut o rochia din frunze colorate,
Elena a cules frunze si ghinda,
Lucas a gasit melci si multe frunze galbene.
Daca vreti si voi sa colorati rochita lui Victoria , apasati pe butonul de copiere a desenului alb-negru si
colorati, colorati si va bucurati!

COPIAZA DESENUL ALB -NEGRU CU VICTORIA JUCANDU-SE

V-a placut copii, povestea cu frunza galbeana?
Hai sa adunati si voi frunze, ghinda si alte lucruri interesante!
Daca va plac frunzele si vreti sa vedeti cum din frunze am realizat desene, apasati aici.
Sau daca vreti sa faceti frunze din lut, apasati aici!

Poate vreti sa faceti o coronita din frunze, nimic mai simplu: luam o bucata de hartie mai groasa
sau un carton taiat in forma deptunghiulara de 10x 50 cm. Infasuram cartonul pe capul celui mic
si-l transformam intr-o coroana. Capsam sau lipim cartonul si apoi pe acest carton capsam
frunze.

Cand Elena a implinit 5 ani, am facut impreuna o coroana din frunze.

O poveste din grădina toamnei

A fost odată ca niciodată un băiețel care iubea mult natura. În fiecare anotimp, micuțul se
bucura să iasă afară, să se plimbe și să se joace în aer liber, chiar dacă uneori vremea era
potrivnică.

Într-o zi, băiatul se plimba agale prin grădină, admirând priveliștea minunată a naturii în
miez de toamnă.

 Ce pictor talentat este Toamna! spuse acesta fermecat de culorile frunzelor care zburdau
pe bolta cerească asemeni unor fluturași zglobii. Mi-aș dori din toată inima să fiu o frunză
și să plutesc prin aer. Aș vedea totul de sus, m-aș juca și m-aș bucura să zbor ca o pasăre.

Nici nu apucă băiețelul de terminat propoziția, că simți deodată cum se ridică tot mai sus, în
înaltul cerului. El era încantat, dar și foarte confuz , pentru că nu știa ce se i întamplă. În cele
din urmă, acesta a înțeles că devenise o frunză.

 Minunat! Strigă entuziasmat micuțul, făcând tumbe în aer, printre frunzele ruginii care
foșneau în adierea plăcută a vântului jucăuș.
Vântul îl purtă într-un loc magic unde erau tot felul de minunății pe care băiețelul nici în cele
mai frumoase vise nu și le imaginase vreodată. Micuțul plutea deasupra unei livezi cu fructe
de toamnă. Două prune mai certărețe se contraziceau privind frumusețea lor:

 Sunt grăsuță și coaptă! Toată lumea mă place, fiindcă sunt cea mai mândră dintre toate.
 Ba, pardon, soro! spuse cealaltă de lângă ea. Eu sunt slabă și gustoasă, toți spun că sunt
delicioasă.
 Nu vă mai certați! Amândouă sunteți frumoase, spuse băiatul, încercând să le împace.

Văzând că nu e chip să ajungă la o înțelegere, copilul plecă mai departe, continuându-și

misterioasa călătorie. El a dat peste o grădină cu legume uriașe care cântau despre importanța
vitaminelor. Băiatul deveni și mai curios. „Oare unde se afla? Ce fel de loc era acela în
care putea fi deslușit glasul fiecărei plante și viețuitoare?”

Ajunse în fața unui palat de aramă, împodobit cu tot felul de frunze. Acolo îl întâmpină
o fată cu părul de culoarea castanelor coapte, cu ochii căprui și zâmbitori. Aceasta îi spuse
băiatului că ea era Zâna Toamnă și că l-a chemat în împărăția sa pentru a-i răsplăti prețuirea
pe care el o avea față de natură. Zâna l-a dus pe copil în curtea palatului, arătându-i grădina
ei cu flori și spunându-i că poate să aleagă orice floare dorește.

Băiețelul păși cu timiditate printre straturi. Erau atâtea flori și atâtea culori! Fiecare cu
parfumul său. Aromele îmbietoare îl îndemnau pe copil să viseze un loc magic în care micuțele
zâne, elfii și spiridușii năzdrăvani se iveau din petalele deschise ale fiecărei floricele. Băiatul
parcă auzea „Ia-mă pe mine!”, „Ba pe mine!”. Totuși, o singură floare îi captase atentia: o
crizantemă galbenă de culoarea sorelui.

 Aceasta îmi place!spuse copilul. Crizantema este cea mai curajoasă dintre toate florile. Ea
înfruntă vremea rece și neprietenoasă a toamnei, așa cum un viteaz înfruntă fără teamă
orice primejdie care se ivește în calea sa.
 Bravo, tinere! Spuse zâna Toamnă. Mă bucur de alegerea pe care ai făcut-o! Atunci
crizantema să fie floarea care te va proteja întreaga ta viață! Ea să-ți amintească să fii
mereu curajos atunci când vei avea greutăți.

Cei doi au stat mult de vorbă și ar mai fi stat muuultă vreme, dacă nu i-ar fi întrerupt o melodie
puternică. Era soneria care-l trezea pe băiat în fiecare dimineață pentru a pleca la școală.

Acesta s-a întristat când și-a dat seama că totul fusese doar un vis, dar când a ieșit
afară, dintre toate florile din grădina sa, o crizantemă galbenă i-a zâmbit și i-a urat mult
succes la școală.

Se pare că nu a fost chiar un simplu vis! spuse micuțul bucuros, sărutând petalele
noii sale prietene, scăldate în lumina blândă a soarelui.
Legenda Toamnei
Demult, demult, in negura timpului, pamantul era stapanit de spiritele naturii. Acestea umblau
libere si traiau intr-o armonie perfecta. Fiinte, animale, plante, fenomene ale naturii, toate isi
foloseau puterile pentru a face lumea mai frumoasa. Magia domnea in aceasta lume.
Aici traia si Tatal Anotimpurilor impreuna cu cele patru fiice ale sale: Primavara, Vara,
Toamna si Iarna. Neastamparate si incredibil de frumoase, alergau zi de zi de colo colo aducand
zambete pe fetele tuturor. Fiecare dintre ele avea cate un har aparte. Primavara vedea cu flori
si o explozie de culori. Vara cu grane manoase si multa bucurie. Toamna cu roade gustoase si
culori pastelate. Iar Iarna, cu o explozie de alb si multa liniste.
Intr-una din zile, hoinarind pe dealuri Toamna a vazut Soarele. Si a ramas tare uimita de
frumusetea si stralucirea lui. In acel moment a incoltit in gandul ei dorinta de a fi mai frumoasa
si mai iubita decat Soarele. Oricat de mult au incercat batranul tata si surorile ei sa o convinga
ca nu are nici un motiv sa fie nemultumita, Toamna era din ce in ce mai posomorata. Daca
inainte era plina de voiosie acum era melancolica si trista.
Intr-o dimineata, inainte de a se trezi toata lumea, Toamna a plecat de la casa ei. A mers ea ce
a mers, cu gandul de a ajunge pe cel mai inalt munte. Planuia sa fure Soarele de pe bolta
cereasca si sa-l ascunda in haul unei pesteri. Doar ca urcusul ei era din ce in ce mai greu. Vantul
a aflat de gandurile ei si de acum el sufla si le spunea tuturor despre intentia Toamnei. Toti
erau infiorati si cutremurati de asa o stire. Era prima data cand se intampla asa ceva in lumea
lor.
Zanele padurii au hotarat sa prinda fata si o sa bage intr-o cusca. Zis si facut. Toamna a fost
prinsa. Oricat ea incercat ea sa se zbata zanele au prins-o. Urma acum sa fie judecata. Soarele
a aflat si el ce i se pregatea. Si a fost tare suparat. Doar rugamintile tatalui Toamnei l-au
induplecat sa nu-i pedepseasca pe toti pentru nesabuinta Toamnei. Lumea s-a schimbat de
atunci. Echilibrul a fost zdruncinat si de atunci familia batranului Anotimp a fost destramata.
Fiecare dintre fete urma sa calatoareasca singura prin lume cate trei luni si sa aduca oamenilor
cate ceva din harurile lor.
De atunci, in Septembrie, an de an, Soarele isi intoarce fata. Astfel, copacii si lumea plantelor
mor pentru a renaste in primavara cand Soarele se reintoarce. Toamna vine melancolica si
trista, gandindu-se inca la ceea ce a vrut sa faca. A pastrat inca roadele bogate dar tot ea aduce
si vanturi si ploi infrigurate.

Poveste de toamna
Într-un ţinut îndepărtat trăia Bătrânul Anotimpurilor, cu cele patru fiice ale sale – Primăvara, Vara,
Toamna şi Iarna. Fiecare era de o frumuseţe aparte, iar bătrânul le iubea pe fiecare la fel de mult,
erau lumina ochilor săi. La vremea potrivită, marele Ceas al Timpului, care guverna acea împărăţie, a
arătat că era momentul ca cea de-a treia fiică să-şi înceapă călătoria spre ţinuturile locuite de oameni.
Urma să le aducă acestora multe şi bogate daruri, pe care le pregătise din timp – culori din cele mai
blânde şi luminoase luate de la Pictorul magic, flori delicate şi înmiresmate de la Florarul împărăţiei,
ploi mănoase şi bogate din Cămara cerului, roade gustoase de la Grădinarul Şef şi multe, multe
altele.
Dar Toamna nu prea era mulţumită, şi-ar fi dorit şi altceva – ceva care să o facă şi mai frumoasă şi
iubită de oameni.
- Dar eşti minunată, îi spuse tatăl, ce ţi-ai putea dori mai mult?
- Aş vrea, se gândi îndelung fata……ca Soarele să strălucească doar pentru mine.
- Dar acest lucru nu e posibil, Soarele e prietenul vostru, deci şi al surorilor tale. Lumina sa nepreţuită
vă însoţeşte pe fiecare în călătoria voastră.
- Dar eu vreau ca Soarele să fie doar al meu, de fapt…….să fiu chiar eu Soarele.
- Ce gând mai e şi acesta? întrebă mirat Bătrânul Anotimpurilor. Ţi-am explicat, frumuseţea ta e dată
de veşmintele deosebite pe care le porţi şi toate darurile cu care eşti împodobită.
- Dacă nu vrei să-mi faci pe plac şi să porunceşti Soarelui ce ţi-am spus, atunci anul acesta nu mai
plec în călătorie. Şi nu-mi pasă ce vor crede oamenii.
Văzând că fiica sa rămase îndărătnică în hotărârea sa şi nu mai putu să facă nimic pentru a o
îndupleca, bătrânul se retrase pentru a cugeta. Fiica sa devenise mândră şi foarte aprigă în dorinţele
ei. După un timp, o chemă la sine şi îi spuse:
- Dacă vei pleca la vremea potrivită, când te întorci te voi îmbrăca în cea mai frumoasă haină din câte
au existat vreodată. E o haină cum nu există alta pe lume. Dar ai de făcut un singur lucru – să aduni
în coşul tău toate razele de soare. Şi când le vei strânge pe toate vei străluci mai frumos ca niciodată,
căci vei fi îmbrăcată în haina Soarelui.
Şi de atunci Toamna încearcă în fiecare an să adune cât mai multe raze de soare, pentru a primi de
la tatăl său haina cea minunată. Dar, Soarele deseori se retrage în spatele norilor, se ascunde printre
copaci, între ramurile şi frunzele lor, printre flori, aleargă mai iute ca vântul, nu se lasă prins defel.
Căci razele sale sunt doar pentru acei care nu sunt mândri iar frumuseţea pentru cei care nu au
îndrăzneala de a se crede Soare.