Sunteți pe pagina 1din 2

Prevalenta edemului macular cistoid, a membranei epiretiniene si a cataractei in

retinita pigmentara
un articol din jurnalul britanic de oftalmologie, august 2019

INTRODUCERE: Distrofiile retiniene ereditare reprezinta una din principalele cauze de pierdere
ireversibila a vederii. Retinita pigmentara (RP) este cea mai frecventa distrofie ereditara a retinei .
Scaderea vederii apare prin pierderea progresivă a fotoreceptorilor și dezvoltarea de complicații
precum: edemul macular cistocid (CME), membrana epiretiniana (ERM) și cataractă. Tratarea acestor
complicații poate îmbunătăți vederea chiar dacă tulburarea de bază continuă să progreseze. Studiile
clinice au raportat o prevalența a edemului macular cistoid de 11% pana la 20%, detectat cu ajutorul
angiografiei cu fluoresceină si între 5,5% și 49% la examenul (OCT). Scopul acestui studiu este de a
raporta prevalența edemului macular cistoid, a membranei epiretinene și a cataractei într-un eșantion
de pacienți cu retinopatie pigmentara ce s-au prezentat la un spital terțiar pentru ochi.

METODE: In studiu au fost inclusi toti pacienții cu distrofie retiniena ereditara evaluati in cadrul
spitalului Moorfields, Marea Britanie, din ianuarie 2012 până în decembrie2012 inclusiv.

Pacienții au fost incluși în studiu dacă au avut un diagnostic confirmat de Retinita pigmentara sau de
distrofie a celulelor cu conuri si bastonase. Diagnosticul de Retinita pigmentara s-a bazat pe un istoric de
nictalopie și dovezi de ingustare a câmpului vizual periferic. Caracteristic examenului fundului de ochi
este prezența anomaliilor de autofluorescență cum ar fi hipoautofluorescență periferică și inele
hiperautofluorescente perimaculare și modificarile specifice ale electroretinogramei (ERG).

Modul de transmitere al Retinitei pigmentare poate fi de tip autosomal dominant (AD), autosomal
recesiv (AR) sau legat de X . Un numar limitat de pacienți au avut un diagnostic molecular. Din studiu au
fost exclusi pacienții cu alte tipuri de distrofii ale celulelor fotoreceptoare, cororoideremie, retinopatie
paraneoplastică sau retinopatie autoimună. Pacienții cu alte cauze ale edemului macular cistoid, cum ar
fi diabetul, ocluzia vasculara retiniana sau uveita au fost, de asemenea, exclusi.

REZULTATE| Au fost inclusi in studiu 169 de pacienți și 338 de ochi .Vârsta medie a pacienților a fost de
47 de ani. Barbatii au reprezentat 46% dintre pacienți. Majoritatea pacienților au moștenit boala pe cale
autosomal recesivă.

Edemul macular cistoid a fost prezent la 58,6% dintre pacienți și 51% din ochi. Dintre acești pacienți,
74% au avut edem macular cistoid bilateral. Membrana epimaculara a fost prezenta la 25,4% dintre
pacienți și la 23% din ochi si a fost bilateralla la 79% din pacienți. Cataracta a fost prezentă la 27% dintre
pacienți adica 23,4% din ochi și bilaterala la 72% din pacienți. Pseudophakia a fost prezenta la 12%
dintre pacienți adica 11% din ochi și a fost bilateral la 95% dintre pacienți. În rândul pacienților cu edem
macular cistoid 31% au prezentat o forma usoara ce nu a necesitat tratament, 37,4% erau tratati cu
acetazolamidă orală, 29% cu dorzolamidă topică și 2% au fost tratati anterior.

Edemul macular cistoid a fost asociat cu vârsta mai tânără, predominant la pacienții ce au mostenit
boala pe cale AD (71,4% cu edem macular cistoid la cel puțin un ochi), urmată de moștenirea AR /
sporadică (58,9%) . Pacienți cu membrana epimaculara și cataractă / pseudofakie au prezentat un risc
mai mic de a avea edem macular cistoid.

DISCUTII: Rata pierderiiea vederii datorata distrofiilor retiniene ereditare, cum este retinopatia
pigmentara, este in crestere, in parte, datorita absentei unui tratament eficient. O serie de complicații
care afectează vederea sunt asociate cu RP, dar acestea pot fi îmbunătățite atunci când sunt identificate
și tratate. Raportăm că într-un eșantion din 169 de pacienți cu RP (338 ochi), prevalența edemul macular
cistoid,a membranei epiretinene,a cataractei și a pseudofakiei au fost de 50,9%, 22,8%, 23,4% și,
respectiv, 13,6%, probabilitatea ca aceste complicatii sa fie prezente la ambii ochi fiind mai mare de
70%.

Concluziile studiului nostru sunt similare cu cele raportate de alți cercetatori. Un trial clinic realizat de
Adackapara și colaboratorii ce a inclus 39 de pacienți pentru testarea eficacitatii suplimentelor de
luteină în retinita pigmentara a raportat o prevalență a edemului macular cistoid de 49% la baseline.
Un alt studiu realizat de Hajaliet si colaboratorii pe 124 de pacienti au raportat o prevalenta mai scazuta
a edemului macular cistoid si anume de 38% dintre care 27% au avut edem macular cistoid bilateral.
Unul dintre motivele pentru care prevalența raportata a fost mai mică în acest studiu poate fi : definiția
utilizata mai strictă a edemului macular cistoid, autorii considerand necesar a fi identificate cel putin 2
spații cistoide pentru a pune diagnosticul de edem macular cistoid. Studii similare care utilizează această
definiție au raportat și ele prevalență mai mică a edemului macular cistoid la pacienții cu retinopatie
pigmentara. Studiile ce au utilizat o definiție similară cu cea utilizată în studiul de fata au raportat o
prevalență a edemului macular cistoid de la 27% pana la 49%.

În studiul de fata este raportata o prevalență a membranei epiretinene de 23% .Alte studii au raportat o
prevalenta de la 0,6% pana la 64%.. Cea mai mare prevalență a fost raportată de Grigoropoulos si
colaboratorii care au studiat pacienții cu retinita pigmentara avansata și a folosit TD-OCT. Hagiwara si
colaboratorii au raportat cea mai mică prevalență a membranei epiretinene, de 0,6%, folosind TD- OCT
care este mai puțin sensibil decât SD-OCT utilizat în studiul de fata.

Datele despre prevalența cataractei la ochii cu Retinita pigmentara sunt limitate. S-a aratat că 23,4% din
ochi aveau cataractă, în timp ce 13,6% aveau pseudofak. Testa si colaboratorii au raportat o prevalenta a
cataractei si a pseudofakiei sau afakiei de 36 respectiv 15% intr-un grup de pacienti din Italia

Punctele forte ale acestui studiu includ dimensiunea sa destul de mare,evaluarea sistematică a edemului
macular cistoid si a membranei epiretiniene conform unui protocol prestabilit și ajustarea multivariabilă
pentru vârstă și alti factori . Limitările includ faptul că starea cristalinului a fost determinată din
registrele clinice, severitatea și tipul de cataractă nefiind documentate.

În concluzie, acest studiu raporteaza o prevalența mare a complicațiilor Retinitei pigmentare într-un
spital terțiar de ochi, cu multe cazuri ce au manifestat implicare bilaterală. Vârsta mai tânără,
transmiterea AD și absența membranei epiretinene, a cataractei / pseudofakiei au fost asociate cu un
risc crescut de edem macular cistoid. Prevalența ridicată a complicațiilor tratabile ale retinitei
pigmentare indica utilitatea screeningul pacienților cu Retinita pigmentara cu ajutorul SD-OCT-ului
pentru a-I identifica pe cei care pot beneficia de tratament.