A te accepta așa cum ești este

de fapt o condiție esențială

pentru a merge mai departe
în dezvoltarea ta personală…
Dar ea nu poate exista decât în condițiile în care suntem
atenți la noi înșine și avem o anumită cunoaștere de sine. De
ce să fiu/să devin mai atent la ceea ce sunt eu în interior, atât
timp cât am fost învățat să fiu atent la cele exterioare, la cum
sunt eu în exterior?
Dacă încă nu-ți poți da un răspus la întrebare, încearcă să înțelegi
răspunsul de mai jos: ,,mă accept pe mine însumi ca să încep să mă
cunosc, să mă văd mai bine, mai realist, fără exagerări, simplificări,
deformări nesincere sau superficialități; să știu unde mă aflu, cât de
împrăștiat, înstrăinat, ascuns sunt de mine însumi; să încep să fac
ordine interioară sau să așez lucrurile bine la locul lor.”

Dar ce înseamă acceptarea de sine?

Să mă iau așa cum sunt, să mă aprob, admit, suport, tolerez cu toate

ale mele chiar dacă nu-mi plac sau mă enervează... sau... Cum să mă
accept așa cum sunt când cei mai mulți îmi zic să fiu mai bun, mai
performant, mai harnic, mai frumos, mai deștept, mai altfel, mai în
top...?

A te accepta așa cum ești nu înseamnă a rămâne acolo unde ești,

mulțumit sau nemulțumit, blocat sau resemnat. Acceptarea propriilor
slăbiciuni, imperfecțiuni, defecte, lipsuri, scăderi, cusururi este semnul
că ne recunoaștem nivelul, stadiul de dezvoltare psiho-spirituală în
care ne aflăm, fără a evita, cosmetiza sau nega ceea ce nu ne place la
interioritatea noastră. Un indicator important că ești pregătit să mergi
mai departe pe drumul cunoașterii de sine este acceptarea împăcată
cu ceea ce ești si constientizarea faptului ca nu exista nimic mai
puternic decat sa faci in fiecare zi cat de putin pentru o viata mai buna
….