Copyright © http://www.referat.evonet.ro ™
I. Socialismul Marxist
Ideea de dreptate sociala nu este noua.Ea a aparut inca de la aparitia
inegalitatii insesi,adica din perioada sclavagista.Inca de atunci au existat
oameni care au atras atentia asupra discrepantei dintre bogatia unora si
saracia altora si au considerat-o ca fiind nedreapta.Si inca de atunci au
izbucnit miscari adesea sangeroase ale celor saraci si asupriti impotriva celor
bogati si puternici.Prima mare astfel de miscare sociala a avut loc in Egipt
acum aproape 4000 de ani si este descrisa in asa numitul “Papirus al lui
Ipuwer”.Demnitarul Ipuwer,un membru al clasei stapanitoare,priveste cu
amaraciune cum totul s-a intors cu susul in jos: “Priviti,cel care nu a avut
nici o vita stapaneste acum o cireada intreaga.Cel care nu a avut graunte nici
macar de seminte este stapanul hambarelor.Cel care lua grane pe datorie
astazi imprumuta pe altii…gaturile sclavelor sunt pline de bijuterii,barbatii
de seama s-au pomenit in brutarii.Oamenii de seama sunt flamanzi si
fug,copiii lor au fost ucisi,fiind izbiti de pereti,fiul unei personae de seama
nu se deosebeste de un om de rand’’.1Ulterior,suntem informati de rascoalele
sclavilor din Roma antica,ce au culminat cu rascoala lui Spartacus din 73-71
i.e.n.,de rascoalele taranilor chinezi,care au dus uneori la caderea unor
puternice dinastii,de rascoalele sclavilor si oamenilor liberi saraci din
Califatul Arab,apoi de marile rascoale ale taranilor iobagi din Evul
Mediu(Jacqueria franceza,rascoala lui Watt Tyler din 1381,razboiul husit din
Cehia,rascoala din Transilvania condusa de Gheorghe Doja,razboiul taranesc
german din 1524-1525).Represiunile au fost intotdeauna
sangeroase.Spartacus si mii de sclavi au fost crucificati,Gheorghe Doja a fost
torturat cu cruzime inainte de a fi ucis,iar despre cruzimea nobililor apuseni
aflam din relatarea unei rascoale a taranilor din Normandia(nordul Frantei) in
997,descriere ce apartine lui Guillaume de Jumieges in “Romanul lui Rollo”:
“Raoul(ducele Normandiei,n.a.)
Atat s-a maniat
Ca nici nu i-a mai judecat.
Pe toti i-a facut de tot plansul,
Dintii sa le smulga a pus dansul,
Pe unii iarasi sa-i orbeasca,
Sa- i traga-n teapa,sa-i ciungeasca,
Pe sub genunchi pe toti sa-i arda,
Chiar de ar fi viata sa si-o piarda
Pe unii-n foc i-a mistuit
Sau aruncat in plumb topit,
Si asa pe toti a pus sa-i dreaga
Hazi de vazut viata-ntreaga’’2

Lupta de clasa a fost,deci,intr-adevar o lege fundamentala a dezvoltarii

societatii(exceptind perioada primitive,cand nu existau inca clase). “Armonie
sociala’’ nu a existat practic niciodata.Si cu toate acestea nu s-a ajuns
niciodata la o imbunatatire reala a situatiei celor multi.Cel mult s-a ajuns la
inlocuirea unei exploatari cu alta.Astfel,exploatarea sclavagista a fost(cel
putin in Europa) inlocuita cu cea feudala,iar cea feudala cu cea capitalista.In
ce priveste exploatarea capitalista,trebuie spus ca inca de la inceput ea nu s-a
dovedit cu nimic mai blanda,mai umana decat cea sclavagista sau
feudala.Unii comentatori din vremea aceea au afirmat ca,in ce priveste
cruzimea,ea nu se deosebeste de fapt de exploatarea sclavagista a negrilor
din sudul Statelor Unite,una din putinele regiuni ale lumii unde se pastrase
acest mod de exploatare.Timpul de munca era foarte lung,nelimitat practic de
nici o lege,salariul foarte mic,iar in goana dupa profit capitalistii foloseau pe
scara larga munca femeilor si a copiilor.Conditiile de viata in cartierele
muncitoresti ale marilor orase
industriale(Londra,Manchester,Liverpool,Paris) erau comparabile cu cele
care domnesc in prezent in mahalalele unor orase ca Dhaka,Calcutta,Manila
sau Rio de Janeiro.In Germania,pe la 1840,numarul de zile de munca pe
saptamana era in medie de 60-75 pentru mineri,85-100 pentru muncitorii din
fabrici3.In primul volum al “Capitalului’’ Karl Marx mentioneaza,intre
altele,cazul unui copil de sapte ani care in Anglia anului 1863 muncea 15 ore
pe zi,si al unor muncitori feroviari care tot in aceeasi perioada munceau
14,18,20 sau chiar 40-50 de ore fara intrerupere!4Ca urmare a conditiilor
infernale de munca si viata mortalitatea in randul muncitorilor era foarte
ridicata.La Mulhouse,in 1827,speranta de viata nu depasea 21 de ani!5In
Anglia,pe la 1800,diferenta de inaltime era de 20 de centimetri intre tinerii
provenind din familii instarite si cei provenind din familii
muncitoresti.Foarte grea era si situatia muncitorilor agricoli.Un fermier
american care a vizitat Anglia in 1850 scria despre muncitorii agricoli din
vestul tarii,numindu-i “cei mai degenerati,saraci,prosti,brutali si vulgari din
cati am vazut in regatul acesta…N-am mai vazut nici in Irlanda,nici in
Germania sau in Franta,nici macar printre negri sau indienii de la noi sau
printre chinezi si malaiezieni oameni ale caror gusturi sa fie mai instinctuale
si ale caror scopuri si moduri de viata sa fie mai josnice…’’6
In mod firesc,au aparut oameni care s-au intrebat:este exploatarea vesnica?
Este o “lege a naturii” ca unii oameni sa fie bogati,iar altii saraci,asa cum
sustineau,si mai sustin,apologetii capitalismului?Sau-tinind cont de situatia
negrilor din America,a evreilor din Imperiul Tarist,ori a femeilor,este normal
ca unii oameni sa aiba mai multe drepturi decat altii?Iar daca nu este
normal,ce trebuie facut pentru a pune capat inegalitatii si exploatarii?Singurii
care au reusit sa dea un raspuns adecvat au fost marii oameni de stiinta
germani Karl Marx(1818-1883) si Friedrich Engels(1820-1895).Ei si-au
intemeiat concluziile pe o analiza STIINTIFICA a societatii,de aceea
socialismul intemeiat de ei se numeste “socialism stiintific”,deosebindu-se
de socialismul dinaintea lor care,propunind solutii nerealiste,poate fi numit
“socialism utopic”.
Marx si Engels au aratata,in primul rand,ca aparitia capitalismului nu este o
intamplare,un accident al istoriei sau rezultatul unei conspiratii misterioase a
celor ce doreau nimicirea vechiului mod de viata feudalo-
patriarhal.Capitalismul se naste DIN feudalism,ca rezultat necesar al
dezvoltarii fortelor productive in cadrul acestui sistem.Pe masura ce fortele
de productie se dezvoltau,relatiile de productie deveneau o frana in calea lor.
“Descoperirea Americii,ocolirea Africii pe mare au deschis burgheziei in
ascensiune un nou camp de actiune.Piata Indiilor Occidentale si cea
chineza,colonizarea Americii,schimbul cu coloniile,inmultirea mijloacelor de
schimb si a marfurilor in genere au dat negotului,navigatiei,industriei un
avant necunoscut pana atunci,facand astfel ca elemental revolutionar din
societatea feudala in descompunere sa se dezvolte cu rapiditate.Modul de
organizare feudal sau corporativ de pana atunci nu mai puteau satisface
cererea de produse,care crestea o data cu crearea de noi piete.Manufactura i-
a luat locul. Mesterii breslasi au fost inlaturati de catre starea de mijloc
industriala; diviziunea muncii dintre diferitele corporatii a disparut, facand
loc diviziunii muncii inlauntrul fiecarui atelier. Dar pietele se inmulteau fara
incetare, cererea crestea necontenit. Manmufactura a devenit si ea
neindestulatoare. Atunci aburul si masina au revolutionat productia
industriala. Marea industrie moderna a luat locul manufacturii, locul starii de
mijloc industriale l-au luat industriasii milionari, sefi ai unor intregi armate
industriale, burghezii moderni”. Capitalismul, cu toata exploatarea sa
nemiloasa a munictorilor, este o oranduire sociala superioara feudalismului,
jucand in istorie un rol progresist. Eliberate din catusele sistemului feudal,
ale economiei naturale si micii productii, fortele de productie au cunoscut o
dezvoltare uriasa. S-a trecut de la mica productie manuala la marea productie
realizata cu masini. Comunicatiile intre tari si continente au fost mult
usurate, prin aparitia vaselor cu aburi si a cailor ferate. S-a dezvoltat din ce in
ce mai mult PIATA MONDIALA, iar natiuni din cele mai departate si mai
deosebite din punctul de vedere al traditiilor vin tot mai mult in contact unele
cu ce celelalte.Lumea devine din ce in ce mai mult o singura entitate
globala,in care partile componente(natiunile) sunt din ce in ce mai
integrate.Ultimele decenii au confirmat pe deplin acest aspect,prin procesul
cunoscut sub numele de “globalizare’’. “Produsele spirituale ale diferitelor
natiuni devin bunuri comune.Unilateralitatea si marginirea nationala devin
din ce in ce mai cu neputinta si,din numeroasele literature nationale si locale
ia nastere o literatura universala.’’8Iata cu adevarat niste cuvinte profetice!
Astazi vedem ca oamenii din cele mai indepartate colturi ale lumii incep sa
gandeasca din ce in ce mai mult la fel,sa se imbrace mai mult sau mai putin
la fel,sa traiasca la fel.Muzica occidentala,mai ales genul hip-hop,este
ascultata practice in toata lumea.De asemenea,anumite genuri muzicale non-
occidentale sunt din ce in ce mai la moda in Occident.Sporturi care au aparut
in Anglia sau SUA se practica cu entuziastm pe tot globul,la fel si altele care
au aparut in Orientul Indepartat.
Noutatea adusa de capitalism fata de epocile precedente este aceea ca
productia devine SOCIALA.Dupa cum spune Engels: “In locul rotii de
tors,al razboiului de tesut manual si al ciocanului fierarului au aparut masina
de filat,razboiul de tesut mechanic,ciocanul cu aburi,locul atelierului l-a luat
fabrica,care reclama cooperarea a sute de mii de muncitori.Si,intocmai ca
mijloacele de productie,productia insasi s-a transformat dintr-un sir de acte
individuale intr-un sir de acte sociale,iar produsele din produse ale unor
indivizi in produse sociale.Firul,tesaturile,obiectele de metal care ieseau
acum din fabrici erau produsul muncii colective a numerosi muncitori,prin
mainile carora trebuiau sa treaca pe rand pentru a fi gata.Nici unul dintre
muncitori nu mai putea spune despre ele:eu le-am facut,sunt produsul
meu.’’9
Analizind capitalismul,Marx si Engels,oricat de mult l-au criticat,nu l-au
privit niciodata ca pe un rau absolut,ci ca pe un stadiu de dezvoltare
NECESAR pe care omenirea trebuie sa-l parcurga in dezvoltarea ei
ascendenta.Ei i-au criticat cu asprime pe “socialistii reactionari”,cum sunt
numiti in Manifestul Partidului Comunist.Acestia,condamnind burghezia si
exploatarea capitalista,doreau o intoarcere fie la randuielile
medievale(“socialistii feudali”),fie la mica productie si
proprietate( “socialistii mic-burghezi”).Demascindu-i pe primii,Marx si
Engels afirmau: “Atunci cand feudalii demonstreaza ca modul lor de
exploatare difera de exploatarea burgheza,ei uita un singur lucru,si anume ca
exploatau in conditii si imprejurari cu totul diferite si in prezent depasite’’,si
numeste socialismul feudal “agheasma cu care popa sfinteste necazul
aristocratului’’.Socialismul “mic-burghez’’ este caracterizat astfel: “Potrivit
continutului sau pozitiv,insa,acest socialism vrea sau sa restabileasca vechile
mijloace de productie si de schimb si,o data cu ele,vechile relatii de
proprietate si vechea societate,sau sa ferece din nou,cu forta,mijloacele
moderne de productie si de schimb in catusele vechilor relatii de
proprietate,care au fost sfaramate si trebuia sa fie sfaramate de aceste
mijloace.In ambele cazuri,acest socialism este reactionar si utopic.’’10
O intoarcere la vechile randuieli nu mai este deci posibila.Chiar daca,prin
absurd,ea s-ar infaptui,dezvoltarea istorica ar duce inevitabil la reaparitia
capitalismului, “vlastarul inevitabil” al feudalismului si micii productii.In
zilele noastre,corespondentii “socialistilor reactionari” de pe vremea lui
Marx si Engels sunt,printre altii,unii “militanti impotriva globalizarii” care
doresc intarirea statului national in fata marilor corporatii
multinationale,uitind ca insesi aceste corporatii s-au nascut pe o baza
nationala.Inainte de a fi o corporatie multinationala Exxon a fost o firma
Americana,iar Toyota una japoneza.Acesti reactionari moderni,ai caror
reprezentanti de frunte sunt Jean Marie Le Pen si British National Party nu
inteleg ca,asa cum constituirea statelor nationale,in perioada de ascensiune a
capitalismului a reprezentat un stadiu superior in comparatie cu faramitarea
statala de dinainte(de exemplu in Germania,Italia,Romania)sau cu imperiile
multinationale absolutiste(Turcia,Rusia,Austro-Ungaria),tot asa si inlaturarea
tot mai accentuata a barierelor nationale in epoca globalizarii reprezinta un
progres,un stadiu superior ireversibil.Ei se agata in continuare de speranta
imbunatatirii situatiei muncitorilor in cadrul statului national(vezi lozinca
legionara “dreptatea ta-adica a muncitorilor-in cadrul dreptatii
neamului),desi nici chiar in perioada de glorie a “statului bunastarii” aceasta
imbunatatire n-a fost decat cu totul partiala si in ultima instanta iluzorie,dupa
cum a aratat cu prisosinta ofensiva neoliberala din ultimele doua-trei
decenii.Mai mult,orice intarire a statului national duce,in epoca
globalizarii,la o accentuare a conflictelor intre diversele state capitaliste,dat
fiind ca si in continuare diversele grupari capitaliste,oricat ar fi de
multinationale,sunt legate mai mult de un stat capitalist national decat de
altele si folosesc acest stat pentru a lupta impotriva altor grupari
capitaliste.Astfel,companiile americane,care sunt cele mai puternice din
lume,folosesc statul american pentru a promova in lume
neoliberalismul,deoarece aceasta politica le-ar aduce un avantaj clar in lupta
cu competitori mai slabi.Cand alte state nationale iau masuri
protectioniste,pentru a-si apara capitalistii proprii,sunt imediat acuzate de
nationalism economic si “concurenta neloiala’’ sau “lipsa de
transparenta’’.Pe de alta parte insusi statul american practica o politica
protectionista fata de companii straine.Daca toate statele capitaliste ar
persista pe calea protectionista,cerind in acelasi timp deschiderea pietelor
straine pentru capitalurile lor,rezultatul ar fi indeplinirea visurilor lui Le
Pen,dar nu imbunatatirea situatiei muncitorilor ci repetarea situatiei din 1914
si 1939 cand marile puteri capitaliste s-au angajat in doua pustiitoare
razboaie mondiale cu unicul scop de a-si elimina rivalii de pe piata.
Dar daca nu este posibila o imbunatatire a situatiei maselor printr-o
intoarcere la forme depasite de organizare a productiei(economie
naturala,dependenta personala,mica productie,protectionism
economic,limitare a imigratiei),cum poate fi totusi capitalismul doborat?
Raspunsul lui Marx si Engels este ca IN SISTEMUL CAPITALIST INSUSI
se afla germenii pieirii lui si totodata ai instaurarii unei oranduiri
noi,nemaiintalnite in istorie.Aceasta pentru ca,in timp ce productia devine
sociala,modul de insusire ramane INDIVIDUAL,deoarece proprietatea
ramane privata(se inlocuieste numai forma ei,proprietatea feudala bazata pe
exploatarea iobagilor e inlocuita de cea capitalista,bazata pe exploatarea
muncitorilor salariati,liberi din punct de vedere juridic).Fabrica nu apartine
muncitorilor,ci proprietarului,patronului.Scopul acestuia nu este de a mari
bunastarea generala a societatii,sau macar a angajatilor sai,ci de a-si mari
profitul,de a-l maximiza,ceea ce nu se poate face decat prin exploatarea
salariatilor,prin micsorarea salariului,marirea zilei de munca sau abtinerea de
la “cheltuieli excesive” cum ar fi cele pentru prevenirea accidentelor sau a
bolilor profesionale.Altfel,patronul insusi ar fi inlaturat de pe piata de alti
capitalisti mai putin “impovarati” de cheltuieli si s-ar putea trezi chiar el in
situatia de salariat.Goana dupa profit determina cresterea
competitiei,inlaturarea tot mai pronuntata a micilor proprietari si chiar a
multora din intreprinzatorii mijlocii care,neputind face fata concurentei
marilor firme,se ruineaza si ingroasa randurile proletariatului.Productia se
concentreaza tot mai mult,iar polarizarea societatii in bogati si saraci se
accentueaza.Datorita contradictiei intre caracterul social al productiei si
modul privat al insusirii,cresterea prosperitatii generale a societatii nu duce
la micsorarea mizeriei ci,dimpotriva,la cresterea ei.Mai mult decat orice alt
sistem social existent in istorie,capitalismul nu poate nicidecum sa produca
bogatie fara sa produca inca si mai multa saracie,exploatare si
suferinta.Capitalismul intra in criza. “Relatiile burgheze de productie si de
schimb-spune Manifestul-relatiile burgheze de proprietate,societatea burghez
moderna care a produs,ca prin farmec,mijloace de productie si de schimb atat
de uriase,seamana cu vrajitorul care nu mai poate stapani puterile
intunericului pe care le-a dezlantuit.De decenii,istoria industriei si comertului
nu este altceva decat istoria razvratirii fortelor de productie moderne
impotriva relatiilor de proprietate care sunt conditiile de existenta ale
burgheziei si ale dominatiei ei.Este de ajuns sa pomenim crizele comerciale
care,prin repetarea lor periodica,pun tot mai amenintator sub semnul
intrebarii existenta intregii societati burgheze…Relatiile burgheze au devenit
prea stramte pentru a cuprinde avutia produsa de ele.”11Societatea se afla in
pragul unei revolutii.Asa cum candva burghezia a rasturnat nobilimea
feudala pentru a asigura mersul inainte al societatii,tot astfel o noua clasa va
trebui sa rastoarne burghezia pentru a se asigura ca societatea nu se va
intoarce la barbarie.Si tot Marx si Engels au aratat care va fi acea clasa-clasa
muncitorilor salariati,proletariatul.Din ce cauza?Pentru ca,asa cum am
vazut,micii proprietari(taranul care-si munceste singur petecul de
pamant,micii “tarabagii” de la orase)se ruineaza tot mai mult si dispar,pe
cand proletariatul,dimpotriva,creste tot mai mult,pana cand fata in fata se vor
afla,in linii mari,doar burghezii si proletarii. “Celelalte clase decad si pier o
data cu marea industrie;proletariatul,dimpotriva,este produsul ei cel mai
propriu.”12De asemenea,dupa cum am vazut,micii proprietari sunt
reactionari,fiind intr-o masura si mai mare decat capitalistii o frana in calea
progresului.
In urma revolutiei proletare va deveni oare proletariatul o noua clasa
exploatatoare,asa cum a devenit burghezia dupa ce a rasturnat nobilimea?
Raspunsul lui Marx si Engels este:nu!In capitalism fortele productive au
cunoscut o dezvoltare atat de puternica,incat a devenit posibil ca desfiintarea
formei private de insusire sa asigure un progres real,si sa nu duca la
stagnare.Revolutia proletara nu va inlatura doar o forma anume de
proprietate private cu alta,asa cum a facut revolutia burgheza,ci va inlatura
orice forma de proprietate privata asupra mijloacelor de productie
si,implicit,orice forma de exploatare a unei clase de catre alta.Ea va institui
proprietatea colectiva,sociala asupra mijloacelor de productie si va deschide
drumul unei societati fara clase antagoniste,unei societati in care vor domni
in sfarsit armonia intre membrii ei,libertatea,egalitatea,fraternitatea si
dreptatea.Intr-o prima faza a acestei noi societati organizarea de stat va fi
inca necesara,pentru ca proletariatul sa infranga incercarile burgheziei de a
se opune masurilor revolutionare,intrucat burghezia,se intelege,nu va
disparea peste noapte.Dupa ce aceasta rezistenta va fi pe deplin infranta,iar
procesul de expropriere incheiat,statul va disparea si el,pentru
ca,nemaiexistind clase sociale,nu-si va mai avea rostul.Bineinteles,cu timpul
va disparea si celalat stalp al asupririi care este religia,si toate celelalte
reziduuri negative a 200 de ani de capitalism si 5000 de ani de societate
impartita in clase.
Am expus,pe scurt si in linii mari,rezultatele analizei efectuate de Marx si
Engels asupra societatii capitaliste si a societatii in general.Putem spune ca
marele lor merit consta in faptul ca au evidentiat sapte lucruri.
1.Capitalismul a aparut ca rezultat necesar al dezvoltarii feudalismului.O
intoarcere la feudalism si in general la randuielile precapitaliste nu mai este
nici posibila si nici de dorit.
2.Capitalismul reprezinta un progres in comparative cu feudalismul,asa cum
si feudalismul reprezentase un progres in comparative cu sclavagismul.
3.Contradictia principala a capitalismului este intre caracterul social al
productiei si forma privata a insusirii.
4.Prabusirea capitalismului este inevitabila.
5.Singura clasa capabila sa rastoarne capitalismul este clasa muncitorilor
salariati,proletariatul.
6.Capitalismul reprezinta ULTIMA societate bazata pe exploatare si dupa el
nu va mai urma nici o alta societate bazata pe exploatarea unei clase de catre
alta.
7.Statul nu va disparea imediat dupa revolutia comunista,ci treptat.Acelasi
lucru se va intampla cu religia.
Analiza marxista a societatii capitaliste este confirmata de practica.In cei
aproape 160 de ani care au trecut de la redactarea Manifestului capitalismul a
dovedit cu prisosinta ca este incapabil de a se “umaniza’’.El demonstreaza
mereu si mereu ca nu poate produce prosperitate fara a produce inca si mai
multa mizerie.Statele Unite,care sunt cea mai puternica tara capitalista din
lume,au si cea mai ridicata rata a inegalitatii dintre tarile capitaliste
dezvoltate.Aceasta rata,masurata prin asa numitul coeficient Gini,a crescut
constant in ultimele decenii.Astfel,in 1970 coeficientul Gini al Statelor Unite
era de 0,394,in 1980 de o,403,in 1990 de 0,428,iar in 2000 de 0,462.In 2000
salariul mediu era sub cel din 1979,desi productivitatea crescuse cu
45%13Cati dintre apologetii est-europeni ai capitalismului stiu(sau,mai bine
zis,cati se fac ca nu stiu)ca in 1989 existau in orasele Statelor Unite cartiere
in care mortalitatea infantila era mai mare decat in toate tarile est-
europene,inclusiv Uniunea Sovietica?14Pentru ei insa s-ar parea ca supremul
criteriu pentru a determina situatia maselor intr-o tara este absenta
cozilor.Daca intr-o tara exista cozi in fata magazinelor,inseamna ca acolo “se
traieste mai rau” decat intr-una in care nu exista.Nu au contat pentru ei
asemenea aspecte “secundare” si “neimportante” cum ar fi cel ca in Statele
Unite existau mult mai multi oameni fara adapost,fara mijloace de
trai,analfabeti sau fara acces la asistenta medicala decat in Romania sau
Uniunea Sovietica-tot ce au vazut ei era “bunastare”, “prosperitate”,
“dinamism” si “eficienta”.In schimb in Est,unde mai multi oameni aveau o
existenta asigurata,ei au vazut ineficienta si dezvoltare nesustenabila.Atat de
rupti de realitate,de miopi din punct de vedere socio-economic sunt acesti
apologeti incat o polemica cu ei nici nu-si mai are rostul.
In ce priveste poate cea mai laudata tara capitalista din lume care este
China(Republica Populara),coeficientul Gini este “doar cu putin” mai mic
decat in cea mai puternica tara capitalista din lume,in ciuda cresterii
economice remarcabile din ultimele decenii.Ca si in “tara tuturor
posibilitatilor” acesti apologeti,fiind oameni practici,s-au luat dupa criterii
exterioare,vizibile pentru toata lumea.Ei au remarcat contrastul evident intre
fatadele stralucitoare ale bancilor si Mac Donalds-urilor si “cenusiul”de pe
vremea lui Mao.Nu conteaza faptul ca mai putini oameni au acces la
asistenta medicala in China lui Hu Jintao decat in cea a lui Mao,tot ce vad
economistii este un “dinamism” care face economia si societatea sa
“duduie”15.
Teza lui Marx despre polarizarea tot mai accentuata a societatii in capitalism
si cresterea mizeriei celor multi este confirmata practice de toate tarile care
au incercat “panaceul universal” al privatizarilor si deregularilor.Tarile
Americii Latine,care au dus in ultimele decenii o politica sustinuta de
liberalizare economica au cunoscut si o crestere accentuata a
inegalitatii.Conform unui raport recent al ONU,nu mai putin de 23 de
milioane de latino-americani au “decazut” din situatia de membri ai clasei de
mijloc in cea de saraci in doar ultimii sase ani.Polarizarea s-a accentuat si in
fostele tari socialiste ale Europei de Est,dupa 1989-1991.Pe parcursul
anilor’90 “clasa de mijloc” s-a micsorat aici cu mai mult de 7 procente,in
timp ce economia se reorganiza pe principii capitaliste.16Polarizarea se
adanceste nu doar la nivelul diverselor tari capitaliste,ci si intre acestea.Daca
in anii’60 veniturile celor mai bogate tari erau de 16 ori mai mari decat ale
celor mai sarace,in 1999 ele erau de 35 de ori mai mari.In timp ce in 1960
existau in lume 19 tari bogate non-occidentale,in prezent nu mai exista decat
noua.17Si tocmai in aceste tari sarace,sau in curs de dezvoltare se intalnesc si
azi cele mai barbare forme de exploatare capitalista.Munca ieftina,cu o
durata neingradita,si in conditii nesigure,interzicerea sindicatelor sunt larg
raspandite,la fel si munca copiilor in intreprinderi capitaliste.Vinovatii nu
sunt doar capitalistii autohtoni,ci si,din ce in ce mai mult, “luminatii” si
“umanitaristii” capitalisti occidentali(sau japonezi,sud-
coreeni,taiwanezi),care,nefiind multumiti de pretentiile “rasfatatilor”
muncitori occidentali si nici chiar de cele ale muncitorilor imigranti,
“imigreaza” ei insisi in China,Thailanda,Indonezia,Mexic,Brazilia in
cautarea celei mai ieftine si mai supuse forte de munca cu putinta pentru a
realiza vechiul deziderat capitalist al maximizarii profitului si
eficientei,bineinteles,nu numai in interesul lor,ci si “al intregului popor”.
In ce priveste munca copiilor,recordul il detine India,urmata de alte tari din
Asia de Sud-Nepal,Bangladesh,Pakistan,Sri Lanka.India-care dupa mai bine
de un deceniu de reforme si-a marit considerabil eficienta
economiei,mergind pana acolo incat este considerate un candidat serios la
statutul de viitoare superputere a secolului XXI,detine si alte doua recorduri
incontestabile-cel mai mare numar de oameni saraci din lume(300 de
milioane de indieni traiesc cu mai putin de un dolar pe zi) sic el mai mare
procent de copii malnutriti-50%,mai mare decat cel din Africa subsahariana!
Se poate mandri de asemenea si cu cea mai mare mahala din lume-Dharavi
din Mumbai.18Numarul copiilor care muncesc se estimeaza a fi intre 60 si
115 milioane.Desigur,nu toti lucreaza in intreprinderi capitaliste,dar cei care
o fac o duc cel mai rau,indeosebi cei ocupati in constructii,industria textila
sau a tigaretelor(beedi).Orele de munca ajung la 12 pe zi sau chiar mai
mult,6 sau 7 zile pe saptamana.Pentru cea mai mica greseala copiii sunt
pedepsiti cu asprime,jigniti sau batuti.Salariile sunt foarte mici,cu mult sub
nivelul celor obisnuite in India,iar rata accidentelor si a bolilor
profesionale,mai ales respiratorii,este ridicata19.Situatia este la fel de grea si
in tarile din jur,precum si in tari ca Nigeria(unde existau la inceputul
anilor’90 12 milioane de copii care munceau) sau in tarile Americii
Latine.Dar fenomenul nu este limitat la “lumea a treia”.Conform ultimelor
estimari, “aproximativ 2,5 milioane de copii muncesc in economii
industrializate sau aflate in tranzitie”20Majoritatea lor provin din familii de
imigranti sau apartinind minoritatilor nationale.Si in lumea bogata exista deci
lucruri mai rele decat cozile la alimentare,dupa cum arata sugestiv un raport
al Human Rights Watch pe anul 2000.Conform acestuia,in agricultura
Statelor Unite sunt ocupati circa 300 000 de adolescenti intre 15 si 17 ani,dar
statisticile nu-i include si pe cei sub 14 ani.Majoritatea celor intervievati au
declarat ca la angajare nu li se ceruse sa-si declare varsta.Unii munceau cate
10 si chiar 11-12 ore pe zi,in conditii de expunere prelungita la caldura sau
pesticide.Doar jumatate dintre minorii intervievati au declarat ca aveau la
dispozitie apa pentru spalarea mainilor,iar in unele cazuri nu li se asigura nici
macar apa de baut.Salariile erau foarte mici,in unele cazuri 36,30 sau chiar
20 de dolari pe zi!21Pe langa exploatarea copiilor,lumea capitalista,atat cea
dezvoltata cat sic ea in curs de dezvoltare,se confrunta cu aceleasi rele
sociale existente pe vremea lui Marx-somajul,criminalitatea,prostitutia,lipsa
de adapost.Oameni “ai strazii” de toate varstele pot fi intalniti din Bucuresti
si Moscova pana la Rio de
Janeiro,Calcutta,Dhacca,Johannesburg,Cairo,Washington,Londra,Paris.
Adversarii marxismului ar putea obiecta totusi:daca este adevarat ca tezele
lui Marx cu privire la societatea capitalista s-au dovedit juste,atunci de ce in
1989-1991 nu capitalismul ci socialismul s-a prabusit?La aceasta intrebare se
poate raspunde simplu:istoria nu merge in linie dreapta,are suisuri si
coborasuri.Revolutia rusa din 1917 a reprezentat un astfel de suis,deschizand
drumul unui mers ascendent.Ulterior,revolutia socialista a invins si in alte
tari,nu numai din Europa,dar si din Asia si America Latina.Dar partidele de
inspiratie marxista care au venit la putere in aceste tari,pe langa unele
realizari incontestabile,au comis si greseli grave.
Copyright © http://www.referat.evonet.ro ™