Sunteți pe pagina 1din 21

1.

Obiectul disciplinei „Dinamica maşinilor şi structurilor mecanice”


Dinamica structurilor mecanice” -Obiectul de studiu constă în dezvoltarea modelelor de calcul şi analiză
a comportării structurilor mecanice supuse unor cauze variabile în timp (excitaţii sau perturbaţii
dinamice exterioare). Aceste cauze exterioare se numesc acţiuni dinamice.

Obiectivul principal al disciplinei “Dinamica structurilor mecanice” constă în analiza din punct de vedere
dinamic, a relaţiilor existente între acţiunile dinamice exterioare, parametrii care defininesc sistemul
oscilant şi răspunsul dinamic exprimat în mărimi cinematice fundamentale

2. Modelarea acţiunilor dinamice

Acţiunile dinamice produc efecte importante asupra structurilor dinamice şi se caracterizează prin:
Poziţie; Direcţie; Intensitate; Variabilitate în timp (time-history).
Acţiunile dinamice deterministe pot fi modelate prin utilizarea funcţiilor periodice sau neperiodice
pentru a exprima matematic variaţia acestora. La modul general, acțiunile dinamice pot fi: acţiuni
dinamice de tip periodic: cu variaţie armonică simplă (fig. 1.7, a), cu variaţie periodică oarecare (fig. 1.7,

b); acţiuni dinamice de tip neperiodic: de scurtă durată sau impulsive (fig. 1.7, c), de lungă durată sau
chiar permanente (fig. 1.7, d).

4. Clasificarea analizelor dinamice.

Prin analiză dinamică se înţelege ansamblul de procedee şi metode care permit exprimarea matematică
a relaţiei acţiune-răspuns.

În cazul analizei dinamice liniare, sistemul dinamic poate fi modelat cu destulă exactitate din punct de
vedere matematic. În mod contrar, în cazul analizei dinamice neliniare, modelarea sistemului dinamic
este extrem de dificilă iar determinarea răspunsului dinamic este uneori imposibilă. Analiza dinamică a
structurilor mecanice: utilizează metode de modelare a relaţiei acţiune-răspuns, din punct de vedere
mecanic, geometric şi matematic; este influenţată de particularităţile structurii mecanice analizate, în
care pot fi predominante deformaţiile axiale, de forfecare, de încovoiere sau de torsiune.

5. Modelarea sistemului dinamic. Modelare inerţială. Grade de libertate dinamică

Sistemul dinamic reprezintă asocierea unor caracteristici inerţiale, disipative şi elastice în anumite
condiţii de compatibilitate a mişcării.

Gradele de libertate dinamice (notate GLD) = coordonatele dinamice independente care pot defini
complet poziţia instantanee a unui sistem dinamic discret, în orice moment al mişcării.
Numărul necunoscutelor dinamice = numărul coordonatelor dinamice independente (GLD) = numărul
minim de legături simple necesare pentru a fixa sistemul dinamic în poziţie de repaus

Modelarea sistemului dinamic prin discretizare inerţială, trebuie să aibă în vedere următoarele: -
fenomenele dinamice dominante; - particularităţile structurilor reale (elemente asociative - conexiuni);

- distribuţia efectivă a maselor (proprii sau adiţionale);

- exactitatea rezolvării numerice.

Însă, în cazul acestei structuri alcătuită din bare drepte, se pot lua în considerare următoarele ipoteze
simplificatoare:

-masa m este concentrată într-un punct se neglijază inerţia de rotaţie

-ipoteza barelor incompresibile se neglijază inerţia axială.

Atunci când există cuplaj inerţial sau interacţiune inerţială în sistem (conexiuni inerţiale între
coordonatele sistemului), pentru un sistem cu n GLD, matricea de inerţie se defineşte sub forma
unde jk m reprezintă forţa de inerţie generalizată care se manifestă pe direcţia coordonatei j cauzată de
o acceleraţie generalizată unitară imprimată pe direcţia coordonatei k.

6. Modelarea sistemului dinamic. Modelare disipativă. Amortizare internă

Factorii de care depinde disiparea energiei induse în sistemele dinamice [1]:

capacitatea de amortizare internă a materialului;

configuraţia structurală şi gradul de nedeterminare statică;

conexiunile dintre elementele de rezistenţă componente (legături interioare);

conexiunile cu mediul de fixare (legături exterioare).

Amortizare umedă
amortizare (vâscoasă) – de tip intern, generează forţe “rezistente” proporţionale cu viteza
instantanee a sistemului (modelul Newton).

Amortizare uscată – este produsă de frecare, intervine prin “rezistenţe” a căror intensitate este
constantă pe toată durata mişcării.

Amortizare structurală – se datorează în cea mai mare parte fenomenului de histerezis.

În rezolvările practice, este mai sugestiv să se utilizeze noţiunea de fracţiune din amortizarea
critică, notata cu ν, care se exprimă prin raportul adimensional dintre coeficientul efectiv de
amortizare vâscoasă c şi coeficientul de amortizare critică ccr.Coeficientul de amortizare critică
ccr [1], reprezintă acea valoare a coeficientului de amortizare vâscoasa pentru care vibraţia
sistemului este eliminată complet, conducând la o vibraţie aperiodică (fig. 6). Pentru structurile
reale, capacitatea naturală de amortizare vâscoasă este destul de redusă, conducând la valori
ale fracţiunii din amortizarea critica.

În cazul sistemelor dinamice cu n GLD, expresia matricei de amortizare vâscoasă, exprimate în


coordonate dinamice are forma:

unde coeficienţii de tipul jk c reprezintă forţa de amortizare generalizată care se manifestă pe


direcţia coordonatei j, datorită unei viteze generalizate unitare imprimată pe direcţia
coordonatei k.

Amortizare artificială Izolarea structurilor mecanice prin utilizarea unor sisteme de amortizare
artificială, se utilizează frecvent la fundaţiile de maşini şi agregate industriale, precum şi la
protecţia antiseismică a construcţiilor

7. Definiti notiunea de grade de libertate dinamica

Definiţie: Gradele de libertate dinamice (notate GLD) = coordonatele dinamice independente


care pot defini complet poziţia instantanee a unui sistem dinamic discret, în orice moment al
mişcării.

8. Forme de amortizare(vezi subiectul 6)

Amortizare artificială Izolarea structurilor mecanice prin utilizarea unor sisteme de amortizare
artificială, se utilizează frecvent la fundaţiile de maşini şi agregate industriale, precum şi la
protecţia antiseismică a construcţiilor

amortizare (vâscoasă) – de tip intern, generează forţe “rezistente” proporţionale cu viteza


instantanee a sistemului (modelul Newton).

Amortizare uscată – este produsă de frecare, intervine prin “rezistenţe” a căror intensitate este
constantă pe toată durata mişcării.
Amortizare structurală – se datorează în cea mai mare parte fenomenului de histerezis.

9. Modelarea sistemului dinamic. Modelare elastică. Flexibilitate-rigiditate

Modelarea elastică a sistemelor dinamice se referă la evaluarea proprietăţilor de flexibilitate şi


de rigiditate în raport cu coordonatele dinamice

În Dinamica structurilor mecanice, coeficienţii de rigiditate şi cei de flexibilitate se definesc în


raport cu coordonatele dinamice (GLD) ale sistemului.

Coeficienţii de flexibilitate se definesc, în general, ca fiind efecte generalizate produse de cauze


generalizate egale cu unitatea. Atât efectele cât şi cauzele se manifestă pe direcţiile GLD.
Pentru sistemul dinamic cu n GLD, matricea de flexibilitate dinamica va avea forma:

unde δjk reprezintă deplasarea generalizată pe direcţia coordonatei dinamice j, când pe


direcţia coordonatei dinamice k acţionează o forţă generalizată egală cu unitatea.

Matricele coloană ale coeficienţilor de flexibilitate sunt definite de deplasările generalizate care
se obţin pe direcţia fiecărei coordonate, în urma aplicării succesive a forţelor generalizate
“unitate” pe direcţia aceloraşi coordonate:

Ca urmare, acest sistem este caracterizat de urmatoarea matrice de flexibilitate


Coeficienţii de rigiditate, prin definiţie reprezintă cauze generalizate care produc efecte generalizate
egale cu unitatea pe direcţia coordonatelor dinamice ale sistemului (GLD). Forma generală a matricei de
rigiditate pentru un sistem dinamic cu n GLD, este:

unde
Kjk reprezintă forţa generalizată aplicată pe direcţia coordonatei dinamice j astfel încât să producă pe
direcţia coordonatei generalizate k o deplasare generalizată egală cu unitatea, iar pe direcţia celorlalte
coordonate dinamice, să producă deplasari nule

10. Definiti: coeficienţii de flexibilitate si coeficientii de rigiditate(subiect9)

11. Etape pentru calculul coeficienţilor de rigiditate ca reacţiuni.

Pentru calculul coeficienţilor de rigiditate ca reacţiuni, se parcurg următoarele etape: Se desenează


Sistemul de bază dinamic (SBD) prin blocarea în poziţie iniţială, a tuturor deplasărilor generalizate pe
direcţia coordonatelor dinamce (GLD) ale sistemului. Blocarea se obţine prin legături simple, specifice
deplasărilor generalizate care caracterizează sistemul dinamic (fig. 1.15, b). Se calculează
componentele matricei de rigiditate exprimată prin reacţiuni, care este de forma

unde jk reprezintă reacţiunea generalizată care se manifestă în blocajul GLD numărul j, când pe direcţia
GLD cu numărul k s-a imprimat în SBD o deplasare / rotire generalizată egală cu unitatea, celelalte GLD
ale sistemului rămânând blocate.
12. Ecuaţiile de mişcare ale unui sistem cu un singur grad de libertate - Vibraţii neamortizate

Cea mai simplă configuraţie a unui sistem vibratoriu este sistemul cu un singur grad de libertate descris
de o singură coordonată

Vibraţii neamortizate
13. Scrieti si explicati ecuatia de mişcare ale unui sistem cu un singur grad de libertate - Vibraţii
neamortizate – vibratii libere
14. Ecuaţiile de mişcare ale unui sistem cu un singur grad de libertate - Vibraţii forţate. Stare
staţionară. Cazul unei forţe perturbatoare armonice

Vibraţiile forţate reprezintă răspunsul unui sistem în care solidul (S) este supus la o forţă perturbatoare
sau în cazul în care se impune o deplasare periodică suportului de arc.

Mai întâi, se consideră cazul în care solidul (S) al sistemului arc-masă din figura 2.1 este supus la o
componentă periodică a forţei orizontale 𝑓𝑚 = 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡care se numeşte funcţie de forţă armonică. În
aceste condiţii ecuaţia (2.3) devine:
15. Scrieti si explicati ecuatia de mişcare ale unui sistem cu un singur grad de libertate - Vibraţii
neamortizate – Vibraţii forţate. Stare staţionară. Cazul unei forţe perturbatoare armonice.

16. Scrieti si explicati ecuatia de mişcare ale unui sistem cu un singur grad de libertate -- Vibraţii cu
amortizare vâscoasă

cazul în care forța de amortizare este direct proporțională cu viteza, este cazul amortizării vâscoase

care se numește factor de amortizare. Ecuația (2.42) reprezintă forma redusă generală a vibrațiilor
corespunzătoare unui sistem cu un singur grad de libertate cu amortizare vâscoasă.
18. Răspunsul dinamic al sistemelor cu număr finit de grade de libertate. Vibrații libere. Utilizarea
metodei matricei de flexibilitate. Formularea matriceala
19. Ecuaţia de mişcare pentru grinzi din materiale stratificate simetrice (cap. Vibraţii transversale în
cazul grinzilor din materiale compozite stratificate)
19. Ecuaţia de mişcare pentru grinzi din materiale stratificate simetrice (cap. Vibraţii transversale în
cazul grinzilor din materiale compozite stratificate).
20. Modurile naturale ale grinzilor din materiale compozite stratificate cu diferite condiţii de capăt:
Grindă simplu rezemată
21. Modurile naturale ale grinzilor din materiale compozite stratificate cu diferite condiţii de capăt:
Grindă încastrată la ambele capete