Sunteți pe pagina 1din 3

Fundamentele pedagogiei

Tema nr.1

Cerinţa: Realizaţi un eseu semistructurat, de aproximativ două pagini, ȋn care să se


argumenteze relevanţa paradigmei ȋnvăţământului centrat pe elev, ȋn contextul sistemului de
ȋnvăţământ contemporan.

Paradigma ȋnvăţământului centrat pe elev, ȋn contextul sistemului de ȋnvăţământ


contemporan

De-a lungul timpului, practicile pedagogice au evoluat ȋn două mari direcţii: fie spre
promovarea unui ȋnvăţământ magistral, centrat pe activitatea de predare şi pe autoritatea
profesorală, fie spre o pedagogie care pune elevul sau grupul de elevi „ȋn activitate”, plasându-i
ȋn centrul atenţiei.
De la pedagogia clasică, tradiţională, care favoriza memorarea şi reproducerea
cunoştinţelor trasnsmise de către cadrul didactic şi competiţia cu scop de ierarhizare, s-a trecut la
o pedagogie bazată pe apelul la experienţa proprie, promovarea ȋnvăţării prin colaborare sau
dezvoltarea gândirii critice. Dintr-o fiinţă dependentă de profesor, elevul a devenit „subiect
activ” 1 al unei activităţi ghidate de propiile sale nevoi educaţionale , disponibilităţi, sentimente
şi interese.
Profesorul nu mai este cel care ţine o prelegere în faţa elevilor, ci e mediator şi
îndrumător în activitatea de învăţare pe care aceştia o parcurg. Predarea se realizează prin
utilizarea unor metode activ – participative care să solicite interesul, creativitatea, imaginaţia,
implicarea şi participarea elevului,în scopul însuşirii unor cunoştinţe care să–i folosească.

Actualele programe şcolare au fost dezvoltate în spiritul noii paradigme educative


centrate pe cel care învaţă. Noile documente curriculare se deosebesc fundamental de vechile

1
Muşata-Dacia Bocoş, Instruirea interactivă, Editura Polirom, Iaşi, 2013.
programe analitice nu numai din perspectiva filosofiei educaţiei sau a politicilor, dar şi a
demersurilor practice pe care profesorul/ învăţătorul trebuie să le adopte. Curriculumul şcolar
actual oferă cadrelor didactice posibilitatea să se adapteze specificităţii clasei. Aşadar, azi,
proiectarea este absolut necesară, căci în absenţa ei şi a rigidităţii manualului unic, demersul
didactic devine întâmplător atât prin raportare la curriculum, cât şi la nivelul şi nevoile elevilor.

Învăţarea şi predarea implică trei etape: prezentarea, aplicarea şi revizuirea.2 Elevului i se


prezintă noile cunoştinţe, concepte, aptitudini, teorii, explicaţii etc. Explicaţiile sunt date (sau create
de către elev) pentru a lega, în mod persuasiv, materia predată de învăţarea şi experienţa anterioară.
Elevul desfăşoară o activitate care îi impune să aplice materialul prezentat (ȋnvăţând şi făcând). Pe
măsură ce se descoperă erorile şi omisiunile din concepţiile sale, acesta îşi corectează şi îşi
completează învăţarea. Elementele cheie sunt confirmate şi subliniate prin intermediul explicaţiilor
care fac legătura dintre noua învăţare şi învăţarea anterioară. Acest lucru întăreşte legăturile care vor
fi utilizate cu ocazia reamintirii ulterioare.

Sunt luate în calcul, sprijinite, munca-n echipă, dar şi afirmarea individuală, care vizează
caracterul perspectiv, introducându-se o structură flexibilă în procesul educativ, metode
alternative de predare – învăţare sau discipline opţionale preferate de elevi, nu de profesori.

Un alt aspect care trebuie adus în prim plan este fluxul informaţional care, dacă are un
sens unic, doar de la profesor la elevi, crează un climat birocratic, punctând doar norme şi
standarde şi nu ceea ce se doreşte : un mediu relaxant propice studiului, o reprocitate în
învăţare şi cu o implicare activă şi interactivă a elevilor, cu sarcini de lucru autentice, medii de
învăţare eficiente pentru toţi elevii, mai exact o relaţie profesor- elev şi un feed-back
constructiv.

Învăţământul centrat pe elev, este foarte important, într-un context al societăţii moderne,
întrucât, trebuie acceptat faptul că elevii sunt diferiţi, din punct de vedere al potenţialităţii, al
ritmului de asimilare, al creativităţii etc. Profesorul trebuie să ţină cont de limitele elevului,
valorificând ceea ce are mai bun, intensificându-i dorinţa de cunoaştere.

2
www.tvet.ro › Anexe › 4.Anexe › Metodologia invatarii centrate pe elev
Accentul învăţământului trebuie pus pe personalitatea, mai exact dezvoltarea
personalităţii, celui care învaţă, iar protagoniştii actului predare- învăţare, nu trebuie priviţi ca
pe nişte actori, ci ca simpli oameni, cu minusuri şi plusuri.

În concluzie, învățarea se realizează prin procesarea informației; consecința: atenția trebuie


orientată spre „cum se învață”, pe procesele cognitive și metacognitive, pe strategiile specifice
acestora, pe condițiile situaționale de facilitare a învățării, pe rolurile noi ale profesorului dar și
ale elevului activ.

Bibliografie:

Muşata-Dacia Bocoş, Instruirea interactivă, Editura Polirom, Iaşi, 2013.

Vasile Chiş, Funamentele pedagogiei, suport de curs, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale
educaţiti, Conversie An I, Pedagogia ȋnvăţământului primar şi preşcolar, 2019.

www.tvet.ro › Anexe › 4.Anexe › Metodologia invatarii centrate pe elev