BUCURIE, IERTARE, DRAGOSTE VA mirturisesc cd am emotii si cea mai buna metoda pe care o cunosc pentru a face fad unei asemenea situatii este s&-{i marturisesti emotiile. Asta fac acum! CAnd mi s-a cerut si aleg o tema pentru aceasta conferint4, am propus sil alegem una din acestea trei: bu- curia, iertarea sau dragostea. Vad insa ci le-ati ,ales” pe toate trei, aga incat nadajduiesc s4 am ce va spune si si aveti ce ma intreba, M-am gandit la bucurie pentru ca mai mult de prima jumatate a vietii mele au L-am cunos- cut pe Domnul si, ca urmare, n-am cunoscut bucuria. M-am nascut in comunism, cand mi s-a explicat cA nu exist Dumnezeu si eu am crezut cu multa rvna c4 nu exist’, gi am fost lipsita de bucurie. incolo, aveam de toate: aveam succes, aveam ceea ce poate sa facd rost omul pe pa- ‘mAnt, numai bucurie nu aveam. Mai mult decat atat, de cate cori vedeam ceva frumos, si mullumesc Domnului Care mi-a duit atatea flori si atta frumusete, plingeam. Pldn- geam de durere ca frumusetea ¢ atat de ,degeaba”, ca florile sunt ca sa se vestejeasca si oamenii ca s& imbatra- neasci si si moara. Pe vremea aceea mi se parea cd e urat sd fii batran sic e cumplit st mori! Acum, va martu- risesc din putina mea experient ci e minunat si fii si ba- twin gi cA moartea e altceva decat ni se pare noua. Da, € minunat sa fii, sie minunat sa fii gi batran, Agadar, n-am cunoscut bucuria cupa care tinjeam, dar am cunoscut din plin durerea si, pana la urma, durerea m-a condus la bucurie.10 Mestesugl bucuriat ‘Toata copiliria si adolescenta am urat suferinta sufle- teasca. Apoi, in tinerete, m-am straduit sa ma impriete- nesc cu ea si, pana cand n-am primit-o ca dascal, n-am ajuns la bucurie. Suferinta m-a invatat ca zbaterea mea de a injelege totul era principala ei cauza. in.clipa in care am renuntat si mai inteleg, adic si mai doresc sa stapanesc lumea si realitatea prin mintea mea, prin infelegerea mea, am zis: ,Doamne, daca esti, deja pricepusem cd este, nu mai vreau sa inteleg nimic, vreau si Te cunosc si si Te iubesc!”. $i, in momentul acela, Dumnezeu a trimis in ca- lea mea un om te al Lui. Agadar, doar dupa acts, si Dumnezeu vii trimite in chiar tra. Atunci I-am fagaduit lui Dumnezeu ca voi face o proba de doi ani si, daca in doi ani nu-mi ofera ce nu pot sa fac rost singura, voi cauta iardgi mai departe. $i -am cerut ce nu reusisem s aflu in atata amar de cautare: bucurie care s4 nu depinda de nimic exterior, iubire pentru cei ce ma urau sau imi faceau rau, (adica iubire de vrajmasi, cum am aflat mai tarziu c& spune cu- vantul duhovnicesc) $i sa iert ce nu pot ierta, Brau lucruri pe care eu nu puteam sa le fac, in rest ma descurcam cu toate, Sia fost o lupta frumoas§: fi aratam cu degetul niste oameni si-I spuneam: ,Tu poti si ma faci s4-I jubesc pe sta..2” $i El putea! $i puterea Lui ma uluia, ci nu era deloc usor ce-I ceream. imi amintesc de un colonel de:securi- tate, greu tare de iubit, cA nu se purta prea frumos gi se dlacea cam ,fioros” cu mine, dar Domnul pol start chipul Sau acolo, dincolo de masca lui fioroasa. Adici a Ficut minuni si atunei eu am putut sa implinese ce-mi Domnul, ca eu si cresc in bucurie, Cand am trait cu ade- ‘am vrut sma retrag undeva intr-o ma- nastire, undeva intr-un loc unde si traiesc numai eu cu Bucurie, iertare, dragoste n bucuria mea sam inceput sf ma exetse erse2” retrigindu-ma 4 cand am ningeles ft trebuie sf cimose gi'sl as lui Dumnezeu. Am inteles cd multi dintre cei u intalnit bucuria, care traiesc bucuria, sunt datori s-o marturiseasca celor pe care fi trimite Dumnezeu in ca- ea Jor sau in calea carora fi trimite Dumnezeu. $i aga a ran- duit Dumnezeu ca eu s4 pot marturisi aceastd bucurie, mai ales tinerilor si copiilor. Pe atunci eram, intr-un fel, in felul in care-si putea ingidui regimul si ma rabde, eram in invatamant si erau in jurul meu foarte multi tineri care nu stiau sa se bucure. Siam inceput si invat impreuna cu ei sa aflim si s pastram bucuria. Mai ales dupa '90, cind a venit libertatea, am invatat si ne bucurim in Biserica. Cei pe care fi numea inalt Prea Sfintitul Andre' ,fii mei duhov- nicesti”, sunt tinerii cle atunci, sunt un fel de fii ai bucuriei, copii care m-au invafat pe mine sa ma bucur de Domnul ala- turi de ei si care au invatat s4 se bucure impreun cu mine de Domnul, in vremea aceea Consider cA astazi avem tot ce ne trebuie ca sA ne man- tuim, cf este o vreme minunati pentru mintuire, desi via- [a pamanteasca a devenit din ce in ce mei grea si ispitele mai mari si nemaiintalnite pana acum, Ma uit la tinerii care sunt acum in licee si mi se stringe inima ce grija si cred ca dumneavoastra, parintii si bunicii, daca sunteti aici, aveti inima si mai stransa, Dar ce ma tine in nadejde facand ca bucuria s4 nu mi se stinga este fagaduinta | va fi noi pan’ la sfarsitul lumii. $i, atunci cind mi se pare ca nui se mai ved nimic, intreb: ,Doamne, cum esti Tu cu noi acum?” $i El zice: ,Stai sa vezil" si-mi arat4 cum gi unde este El cu noi, Numai ca nu este in directia in care imi indrept eu pri- virea de obicei... lata, astizi avem biserici multe, se ridica care2 ‘Mestepugul bucuriei multe, tot mai multi oameni vin la Biserica, tot mai multi oameni se bucura ce prezenta si de slujirea lui Dumnezeu fata cle om, cd Dumnezeu ne slujeste, Sarcutul, in toate fe- lurile, de dimineata pana seara si de seara pana dimineata, {insa tot mai putini oameni au bucurie! $i ma intreb: De ce? De ce, cind povestea noastra, a crestinilor, a inceput cu Vestea cea Buna, cu bucuria cea mare, bucurie pe care Domnul a lasat-o aici cand S-a inaltat de-a dreapta Tatalui? $8. mune cand Domnul $-a inaltat la cer, spune Sfintul Evanghelist Luca, s-au intors ucenicii in Jerusalim cu bu- curie mare, bucuria mare pe care Domnul o anuntase cand a trimis prin ingeri Vestea cA S-a nascut. N-a luat-o cu El la cer, @isal-0 cu noi aici, pe pamént gi era lucritoare chiar si in perioada aceea cind inci nu venise Mangiietorul, find inca nu fusese trimis Duhul Sfint. $i ma intreb: De ce? De ce nu cunoastem bucuria? $i ani la rind am pus intre- barea asta, pana cind, intr-o bund zi, pe cand ma jucam cu niste copii, Domnul mi-a rispuns. Numesc ,joc” unele dintre activitatile pe care le facem noi la Craiova si pe care le faceam gi la Bucuresti, mai ales atunci, cu copii strazii. In .jocul acela” citeam impreund cu un grup de copii Pilda Talantilor, incercdnd si vedem ce legatura mai poate avea cuvantul Mantuitorului cu noi, aici $i acum, cu viata noastra. $i, citind, deodatit am_,vazut” de ce nu ne bucuram. Nu ne bucurim pentru ea nu ducem rodul Iucra- lantilor nostri lui Dumnezeu. Noi vrem si avem bucurie din cele cAstigate de pe urma talantilor pe care i-am primit, dar bucurie nu avem si nici nu putem avea. Acolo, in para- bola, Stapanul ii spune slugii celei bune — si eu fi multu- mesc Iuj Dumnezeu ci ma numar printre slugile Sale, e cea ‘mai mare bucurie — ii spune: ,Bine, slug buna. Peste putine ai fost credincios, peste multe te voi pune. Acum intrd in bucuria Stapanului tau”. Jat caleal Nu a avea, cia intral Bucur, iertare, dragoste 2 Setea noastra de a avea mult, de a stapani mult, e de la Dumnezeu, pentru c4 El ne-a facut stapanii lumii. Dar nu putem intra in acea stipanire, pana nu invatim sa fim cre- dinciogi peste putinul pe care ni Fa incredintat. Ne-a dat un trup, ne-a dat cdteva dorinte, ne-a dat cAteva nevoi, ne-a dat 0 familie, ne-a dat o scoala, un mediu in care traim, in care adormim si in care ne trezim, acesta este putinul pe care lam primit si acesta este locul in care eu trebuie sa fiu credincioasa peste putinul meu si, in fiecare sear, dupa ce mi-am incheiat lucrarea mea, sa ma duc si sa-I spun: ,Doamne, astazi am facut asta si asta, Eu astazi am vorbit (am vorbit de ma doare in git), am vorbit de dimineata si pana acum, am vorbit mult, mult, si numai Tu stii daca am vorbit cu folos sau fard folos, daca cineva 5a suparat sau s-a méngaiat, Tu sti, eu astea Tile predau Tie. Iti incredintez Tie tot, tot ce am facut astazi si Tie Iti multu- mesc pentru toate!” Atunci Domnul zice: ,Bine, acum in- tra in bucuria Stapanului tau! Vedeti, oamenii alearga s aiba o masina, 0 casa si multe altele, $i bine fac. E bine s4 ai o masina, € bine & ai © casa... Este bine sa ai o casa frumoasa, dar poti sa ui gi un bordei, poti si ai si un acoperis improvizat... Daca aco- lo unde te retragi la sfarsitul'zilei poti st mulyumesti lui efi astal Spunefi, de exemplu: ,Doamne, Iti mulfumesc ca mi-am luat covorul pe care mi-! doream!” $i truda pe care am depus-o ca sd-mi procur covorul va fi credin- ciosia mea fata de datoria pe care o am de a locui framos, de a trai frumos, de a da slava intr-un loc frumos, pentru A pot s& fac asta, Si atunci veti vedea ca in fiecare dimi- neal cand o si lipititilpile de covor veti simti ca truda dum- neavoastra, binecuvantata de Dumnezeu, va mangiie talpile.“4 ‘Mestesugul bucuriei Nu-l veti mai uita si nu veti mai bodogini, cand trebuie sa-1 dati cu aspiratorul sau sa-l scoateti la batut, ca nu va ajuta sotul. Dar dumneavoastri, sotilor, sa va ajutati sotiile sa bata covoarele, ca asta aduce multa bucurie in casa! Asa ca, acesta este, dupa mine si dupa experienta mea si a celor cu care suntem impreuna in multe zile, acesta este secre- tul bucuriei: sd mulfumim lui Dumnezen pentru cele pe care le-am facut in ziua respectiva, sd-I predam Li toate si sd asteptam ca multil pe care il dorim sei ni-l daruiasca El, atunci cand si cum va crede de cuviinfd. Pand atunci sa-1 mulfumint Vin oameni cu necazuri mari la noi, la Centrul de For- mare si Consiliere, cum numim noi casuta slujirii noastre misionare. Vine cineva si spune: ,Eu aga nu mai pot!”. Si atunci il rog, sau o rog, sa-mi facd © lista cu ce motive are sa ‘L multumeasca lui Dumnezeu si una cu ce motive are s sa fie ,suparat” sau_,suparata” pe Dumnezeu si, ca urmare, ne- fericit sau nefericita. Atunci, s4 vedeti minune, majoritatea descopera ca lista motivelor pentru care putem si-1 dam din toata inima slava lui Dumnezeu este mult mai lung’, mult mai bogata, decat lista cu nemultumirile gi neputin- (ele. $i atunci, ma gandesc: cine gi cu ce putere ne alunga pe noi de la bucurie? Cred ci-1 putem descoperi cu ust- rin: este ,responsabilul” cu ingrijorarea, cu grijile; el € cel ce ne slungi ela BUeur! lat dete suntem che. mati in Sfinta Liturghie ,grija lumeasca sa 0 lepactam”, Nu cas devenim nesimtitori si iresponsabili, ci pentru numai lepadand orice grija acolo, la picioarele Domnului, Ja picioarele Crucii, dobandim puterea ca, iesind ,cu pace” de acolo, si lucrim pentru a intra in bucuria care ,a venit prin Cruce”, si putem sa ne bucurim de crucea pe care ne-o da Dumnezeu in fiecare zi. Vorn descoperi apoi, ct bucuria se ascunde in lucru- rile mici: intr-un fir de iarba, intr-o floare... Intr-o floare Bucur, iertare, dragoste 16 Dumnezeu iti da intalnire gi zice: ,$tii, pentru tine am fa- cut-o aga de frumoasa!”. Dac& nu vedem florile, nu le ve~ dem frumusetea, nu-L vedem pe Dumnezeu! N-avem cum si-L vedem pe Dumnezeu daci nu-L vedem in fapturile Lui cafe sunt atat de minunate! $i nici pe noi nu ne putem vedea daca nu ne descoperim cA suntem fapturi minunate. Este un psalm care mi-e drag mie din multe puncte de vedere, Psalmul 138, in care zice Psalmistul: ,Multumesc ca sunt o faptura atat de minunata”! $i mai e acolo un locsor in care aflam c4 atunci cand vrem sa fugim de Dumnezeu, descoperim ca n-avem unde pentru c4 El este pretutindeni! Ce te faci atunci? Tati ce am invatat eu de la o (nara intr-unul din seminariile noastre: avand ca ,tema” sa citeasca psalmul si s& spund ce simte, a zis cA, citind ,unde ma voi ascunde de la fata Ta?" a simfit cd au se poate a cundé decat in bratele Lui. Unde te poti ascunde de fata cuiva mai bine decat in bratele lui? Acolo esti ascuns si nu-i mai vezi fata mustratoare. $i, dacd orice mustrare se to- peste atunci cand te arunci in bratele iubitoare ale mamei sau ale tatalui, ce poate si fie cind te arunci cu nddejde in brafele [ui Dumnezeu?! — “Aceasta este bucuria pe,care 0 cunose gi aga putem ajunge Ia ea pe calea pe care am experimentat-o eu. Sa dea Bunul Dumnezeu sa va fie de folos! Acum, doriti s4 vorbim despre iertare si dragoste. Ce sA va spun eu despre dragoste? Pot si vreau s& v4 spun doar ci eu am descoperit cA nu stiu sa iubesc, cA nu pot sa iubesc, c& mi se pare ca iubesc, si, cind am spus parin- telui meu duhovnic aceasta mare descoperire, a zambit cu mult dragoste si mi-a spus: ,in sfarsit, ai ajuns gi tu la credinta in Dumnezeu”! Aceasta a fost chiar marturisirea mea de credlin’: ,Doamne, eu nu stiu si iudesc, eu nu pot si iubesc, iubeste Tu in mine, vino Tu gi iubeste!”. Apoi, cum ut16 ‘Megtesugul bueuriel va puteti usor inchipui, am ,ficut minuni mari” si, int-un an, am ajuns la iubirea de vrajmasi! Sund frumos $i toti ne dorim asta! Dar parintele meu duhovnic de atunci, Parin- tele Sofian, cand i-am marturisit asta, mi-a zis: ,Ti se pa- re!”, Atunci, pe loc, m-am intristat si m-a durut gi am zis ca nu ma intelege. Dar, cu rugiciunile Sfingiei Sale, cu adeva- rat am vazut cd mi se prea. Ni se pare ca iubim! De ce? Pentru ca, iubirea find moarte, iubirea find grea si dure- roasa gi, pentru c noi tanjim dupa ea, dar ne ferim de moarte si de greu, alegem sa ni se par& ca iubim! Si, cand nu mai putem iubi pentru ci cel, cea, cei pe care ii iubim nu ,corespund” asteptirilor noastre, noi nu-i mai jubim pen- tru ca ei ,nu merita” sd fie iubiti! Atunci abia, cu mila lui Dumnezeu, ne dim seama cd ni s-a parut ca iubim. $i to- tusi, Dumnezeu ne cere si ne iubim unii pe altii si tot El, in fiecare dimineata, ne da puterea si ne iubim. $i face asta pen- tru ca El nu ne-ar da nici o porunca pentru care nu ne-ar da putere s-o implinim! Asadar, cnd nu putem si intre- bam: ,Doamne, chiar si pe Asta trebuie si-l iubesc?" si El ne zice: ,Da!”, inseamné ca am gi primit puterea de care avem nevoie atunci, pentru a-l iubi pe omul acela. Vedeti 4 Milostivul nu ne cere si-i jubim pe toti oamenii din lu- me, ci pe aproapele, pe cel de linga mine, pe cel din ca- me ce aproupel, Be pe cel pe care-I vd; despre care aud... Sunt unii care spun: ,Eu iubesc pe tga lames, nu fac ru la ime nimeni, i iubese pe top”. .Chlar aga, itreb? Chiar nu e nimeni, nimeni pe care nu préa-li sti?” ,A, Zice, am o vecina pe care n-o iubesc, nici dupa soacra-mea nu prea ma omor, si am gi cAteva cole; ervicit-eare..” Vedeti? Pe toti Ti iubim, dar cu 0 conditie: si fie cat mai departe de noi ‘Da, ne amagim ca-] jubim pe ,departele” pentru a ne justifica neputinia dea ne iubiaproapele. Dar neputinta nu se cere justificata, ci marturisiti si alroita pe puterea pe care ne-o ca Dumnezeu. Numai El ne dit puterea si-1 iubim pe [Bucurie iertare, dragoste wv aproapele nostru si cnd e cazut intre talhari, cand mi- fOaSE Ura, CAnd iii rispunde rau, obraznic sau € nerecunos- cator, cdnd tu faci ceva bine si el te vorbeste de rau. ‘Aceasta este iubirea. De aceea S-a intrupat Fiul lui Dum- nezen, Sa facut om, ea simi. dea putsrea st tubes 250 Cand am descoperit asta, n-am mai avut deziluzii, n-am mai avut deceptii. Nimeni nu mai reugeste si ma deceptio- neze, si ma deziluzioneze, pentru cd nu-mi mai fac iluzii Si nu-mi mai fac iluzii fay4 de nimeni pentru ca nu-mi mai fac iluaii in ceea ce mi priveste. imi spunea odata o doam- nyo prietena, se uita la mine asa, cu drag, si zicea: ,Tare mi-esti draga!”. M-am uitat si eu la ea, aga, cu drag, si kam oe Dae a5 face acum ceva care te-ar supira tare, nu tas mai fi draga! Intr-un minut nu numai ca nu ma mai iu- besil, cA nu-{i mai sunt drag’, dar iti aduci aminte ca si preci ao ai avut motive sf nu ma iubesti, gi cd acum doi ba chiar si mama mea avea ceva care... iar cei din sara imet nu v2 spun ce fel de oameni era, si asa se ex- plicd-ci eu sunt aga de nesuferita cum sunt”. Aceasta este jubired noastri se pribuseste [a cea mal mict miscare a> git sau altfel decat o asteptam noi... Atunci Dumnezen ne invata sine zice: ,Fari Mine nu puteti face nimic. Tubiti cu_/ jubirea Meal : Tot ce v4 spun eu acum, nu e de la mine. Le-am pri- mit in’Sfanta Biserica, le-am auzit si apoi le-am incercat in propria mea viafa. Stiti de ce facem asta, de ce ne intal- nim? Ca sa ne impartasim de felul in care auzim, vedem si traimmor cele auzite si vazute... Si asta ne imbogateste pen- tru ca ne impartigim din adancul de taina al fiecaruia. Chiar si oan yamnezeu cin ai jame, au mar- turisit ata de frumos despre asta... Nichita Stinescu zicea: .Prietene, cum e albastrul tau?” Nu? Noi de ce ne uitam im- preuni la cer, cat e de albastru? SA vedem cum e albastrul18 Mestesugul bucuriei tau. La fnviere vom fi fascinati. Vom intreba: ,Cum e lumea ta, cum auzi tu, cum vezi tu?” Aceasta ne mpartasim unul altuia. Da, e grea iubirea! Va spuneam cd citeam undeva des- pre ce se intémpla cu oamenii dupa ce se cisatorese, mai ales cu tinerii de astazi, cand cAsatoriile se fac, chipurile, din dragoste mai mult decat din interes. Pe vremea noas- trd se mai Faceau casitoriile si din interes, si durau mai mult acelea. Dupa o vreme intreaba disperat sopul: ,Doam- ne, cum so iubesc eu pe asta? Nu mai € nimic din cea pe care am cerut-o de nevasta. Nu seamiina deloc”. $i Dumne- zeu spune: ,Tubeste-o asa cum o iubesc Eu. Eu o iubese, Eu am murit pentru ea si Eu, in taina Sfintei Cununii, ti-am dat un har si o putere s-o iubesti si pe partea asta’ pe care n-ai avut timp s-o descoperi atunci, inainte de nunta. Nu pentru ca s-ar fi ascuns de tine, ci pentru cd era nevazuta, nu se vedea”. Dupa ce traim impreund cu cineva zi de zi, apar surprize. Nu ni se intampla s4 spunem: ,nu ma as- teptam la asa ceva?” Aceste surprize sunt partile ascunse ale noastre, care ies la iveala in valtoarea vietii, in durerea vietii. $i atunci, in loc s& spunem: ,Mai bine nu stiu ce faceam decit...”, si zicem: ,Doamne, acum sa Te vad cA esti Dumnezeu, acum si ma ajufi si-I jubesc pe cutare”. Asta in cAsatorie. Dar si la mindstire apar surprize, cX vad in sal gi cAteva maicute! Venim in ministre indragostite de Dumnezeu gi fericite c4 ne ducem mai aproape de El! PAna atunci ne-am exprimat dragostea participand la snulte slujbe, rugindu-ne mult, citind acatiste, ,Vietile Sfinti- Jor”, carti duhovnicesti, descoperind ca dorim si mai mult Venim cu dorul acestui ,mai mult” si descoperim ca nu ne putem iubi si nici nu ne mai putem ruga la fel ca in lume. Oare de ce nu ne putem iubi? Simplu, pentru c& suntem ‘invatati sd iubim pentru merite si descoperim cA nimeni Bucur, iertare, dragoste 19 bit. De ce? Pentru ca fiecare ave in noi ind atunci, si de noi si de cei din * - ju, care iese te fata care trebuie jubita, aceasta este fata ca si zicem asa, a Dom- nului nostru Tisus Hristos. $i cand vom trece dincolo de miistile de protectie sub care ne ascundem de frica si de rusine cd nu suntem cum ne-ar placea noua sa fim, atunci yom descoperi ce minune este cel pe care ne porunceste Dumnezeu sa-l iubim. [até de ce ne nevoim! lata de ce ne trudim! Pentru lumea in care slujesc eu, lumea din afara ma- nastirii, singura forma de iubire pe care o pot recomanda esteiertarea. Tertarea este cea mai inalia formd de iubire, este iubirea lui Dumnezeu facuta accesibila noud. Dum- nezeu, iubindu-ne, ne iarta si ne vindeca. Dandu-ne noua porunca sa ne iubim, ne da poruncé si ne iertim unul pe altul. Daca de dimineata si pana seara am sta la panda, ce sf iertim aproapelui nostru, am adormi cu bucurie in bra- ele Domnului, cd salteaua, de multe ori, este poala Lui, sunt bratele parintesti care te leagana, iti leagana oste- neala, iti leagiina truda, gi te ajuta ca a doua zi dimineata Sé+ti iei crucea si si mergi din nou la El. Dar numai daca vom jetta, Altfel, dacd nu putem ierta ce ne-a zis sau ne-a facut cutare, nu vom putea merge mai departe. Povara va fi din ce in ce mai grea si nu vom putea sa-L iubim nici pe Dum- nezeu, nici pe aproapele si nici pe noi insine. Eu stiu ca Dumnezeu ne iubeste asa cum dumneavoastra stiti../asacum suntem, nu trebuie sa ne schimbam in nici un fel ca si ne iubeasca, Ne va schimba bucuria si recun tinfa de a ne fi vindecat de nelubire cuTubirea Lui. Daca / sf ne iubeascx Dumnezeu, nu trebuie si facem nimic! ,Atunci, m-a intrebat cineva, de ce si ne mai chinuim sa fim buni?” ,Ca s4 ne putem iubi noi insine”, am raspuns.20 ‘Mestesugul bucuriei Noi nu ne putem iubi aga cum suntem. Va pot da un exem- plu concret in acest sens. Ma uit la adolescentii din peni- tenciar. Acolo vad cat de mult isi iubesc parintii copii, si cat de puternic igi arata dragostea chiar si cand copii lor ajung la inchisoare. In puscariile noastre sunt copii buni, sunt copii de parinti buni, care, dintr-o neatentie, dintr-o prostie, ajung sd facd lucruri grave, si ajung la puscarie, Pa- rinti fi iubesc, sunt acolo, la poartd, ori de cate oi se poate, le aduc pachete, le aduc dragostea lor. Parintii ti iubesc asa cum sunt acum. Dar ei, copii acestor parinti, ei nu se mai pot iubi, ei nu se mai pot bucura de iubirea parinti- lor, de dincolo de gratii. Asa suntem si noi. Dumnezeu ne iubeste, noi nu ne putem iubi. De aceea trebuie s& zicem: »Doamne, ajutd-ma s4 ma schimb, ca s4 pot sma iubese si €u, si ma pot impica cu mine, si nui pot ierta si eu pe mine!” ~~ De cele mai multe ori, ins, ¢ tare greu si iertim. $i asta din doua motive: mai intai, ¢ greu pentru ca vrajma- sul se opune, nu-i place deloc sa iertim pe cineva si ne aduce argumente puternice ci acela nu merit iertarea noas- tra... $i nu ne putem impotrivi acestui gand pana nu i vata a iertareat nu € legatt de'mesinl celui pe cafe:Ler- tam pentru ci €a €st€ in intregime Iucrarea mea gia lui Dumnezeu in mine, este puteréa pe care mi-o da mie Dum- neézeu pentru vindecarea sufletuluimeu. SS Un al doilea motiv pentru care este greu sa iertam, strans legat de primul, este cd nu stim ce este iertarea. Noi confundam iertarea cu scuzarea celuilalt: ,Bra beat!” Aceasta nu este lertare. Aceasta este eschivare, fuga dle po- rune’ iubirii..; Gasim o explicafie, o scuzi pentru comporta- “Thentul care ne-a rinit, si nu avem curajul si spunem: ,M-ai ranit si te iert!" Apoi, confundam iertarea cu impacarea grabita, cu trecerea ,peste”, Ne impacam mai mereu Fara Bucur, ertare, dragoste a si ne iertim, si se aduna, si se aduna, si se aduna... pana ajungem sa nu ne mai putem privi in ochi cu adevarat, pentru cd ochiul nostru nu mai este curat, este plin de resen- timente uitate... $i mai confundeim iertarea cu uitarea. ,Ei, am uitat!” Nu! Jertarea nu este uitare, dovade faptul ca la ‘© noua ocazie totul este readus in constiing “Atunci, ce este ieriarea? Tertarea este migcarea sufletu- lui prin care descoperim, pe de o parte, ci avem nevoie s&-primim gi sa oferim iertare, dar cd nu stim gi nu putem s-o facem si, pe de alta parte, cd nu e nevoie decat sa o cerem de la Dumnezeu. Iertarea este dragoste, iertarea este mila lui Dumnezeu recut’ in mine, pe care eu 0 trec aproa- pelui meu sau celui care m-a rinit sau mie, si zic: ,Doam- ne, vino Tu si iarta!”. ,Numai Dumnezeu iarta!”, spun atat de bine, dar fira si stie bine ce spun, multi din cei ce re- fuza\sa ierte... Ei marturisesc jumatate din taina iertarii. ealalta jumatate este faptul ca Dumnezeu nu iarta undeva in cer”, ci in sufletul omului. lertarea este lucrarea lui Dumnezeu in om, atat pentru a-i oferi iertarea pentru pa- catele proprii, cat si pentru a-i oferi puterea de a ierta celoricare i-au gresit lui. E aceeasi lucrare. Da, iertarea se cere si cand dorim si 0 acordam cuiva. Uneori poate fi foarte simplu. Iat’, in fiecare sear’, inainte dea ne duce la culcare, putem spune o rugiciune in patru pasi, Unu: ,Doamne, [ti mulyumese gi Te binecuvantez pentru cd astazi...” si s spunem ce motive avem sa-I mul- {umim §i S4-L binecuvantim pe Dumnezeu pentru ziua Fespectiva. Doi: ,Doamne, ajuta-ma sa iert cum ierti Tu,* vino Tu in mine gi iarta pe...” si spunem numele celor pe care aver a-i ierta pentru ziua respectiva, care ne-au gre- sit noua in)ziua respectiva, mai mult sau mai putin. Chiar daca ni se pare cd nu este important, sa ientim orice pri- vire sau orice strimbatura pe care ne-o amintim, pentru c&2 ‘Megtegugul bucuriei asta inseamna ca ne-a rdnit putin si ca este nevoie sa ier tam. $i de-abia dupa aceea, cA asa ne invatd Dumnezeu in rugiciunea , Tatall nosiru’, zicem si: ,Doamne, iarta-ma pe mine pentru ca...” $i aici ne amintim tot ce am gresit in fafa lui Dumnezeu si a aproapelui. Apoi, Ia ultimul pas: »Doamne ajuta-ma, ca méine...", si spunem ce dorinfe avem noi pefitrt! maine, s4 punem in fafa Domnului toata do- rirea noastra. $i, seard de sear, aceasta rugiciune ne va obignui si traim intr-o relatie vie cu Dumnezeu, zi de 2i, ceas de ceas si clipa de clipa, pentru ca orice clipa fara Dumne- zeu este iad si suferinta Acest lucru incercam si noi si-l facem si la Mandstire si a Centrul nostru de Formare gi Consiliere, si in inchisori, si in gcoli... Pentru asta ne folosim si de instrumentele acestei lumi, de roadele inteligentei omenesti aflate in cautarea ,remediilor” la suferinta. Daca sunteti aici profe- sori, daca sunteti psihologi, daca sunteti specialisti in stiintele acestea noi ale omului, profitati de toate cunos- tintele pe care vi le aduce aceasta invatatura careia nu-i lipseste decat Dumnezeu! Cine fl aduce pe Dumnezeu in a va avea cu adevirat rezultaie. Noi ne ,juicdim” diferite jo- curi, cu copiii, cu detinuii, tot felul ce exercitii care se fac acum prin metodele acestea noi de discutie, care sunt instru: mente pe care le foloseste New Age-ul, sunt instrumente pe care le folosesc crestinii de alte confesiuni si nenuma- rati terapeuti: ascultarea activa, empatia, discugia in gru- Puri mici etc. Toate aceste instrumente putem sa le pu- nem in slujba lui Dumnezeu pentru ca sunt produse ale inteligentei umane care poate slujifie binelui, fie raului, dupa cum este orientata. Un calculator sau internetul pot fi fo- losite pentru a scrie ceva, a aduce scrierile Sfintilor Paingi Pe masa si pe noptiera fiectrui credincios sau pot fi folo- site pentru a ne uita la lucruri ingrozitoare. Asa si acestea Bucure,jertare, dragiete 2 Sa Je punem in slujba lui Dumnezeu si vom putea ajunge la omul din noi si la omul de linga noi, care, aflat inca de- care acces decat la pr parte de Casa, nu m: tunecate ale psihismului incarcat de at tasme hranite de duhurile ruta bucuria pe care 0 avem d maul, vom fi martori vii ai acestei Bucutii si vou fi auzili, ascultati gi urmati pe Cale. Acolo Il vom intalni pe Domnul Care asteapta la usa ini- mii fiecdruia ca s& intre si si4 inveje mestesugul Bucuriei pe care nimeni si nimic nu o mai poate lua de la noi Daca nu suntem in Bucuria aceasta nu putem aduce pe nimeni la Dumnezeu! Daca iesim incruntati din Bise- ric, cei ce ne vad vor zice: Nu ma ma: duc, ci ajung ca sta!” Sa zicem: ,Doamne, pune bucuria Ta pe fata mea pand ajung acasat”, si acolo plang, intre patru pereti, daca am ceva de plans. Daca suntem atenti la soapta Duhulai vom descoperi cf exist un ritm al zilelor noastre: un timp al noptii, in care ne plangem neputinta si pacatul, si ur. timp al zilei, in care marturisim bucuria ca, desi inc’ pacatosi, suntem sub acoperamantul Sfintei Biserici, la adapostul Maicii Dou: nului si la mila lui Dumnezeu, care ne spala si ne cura- este. Cand ne uitim in lume acum, avem motive sa fim deznadajduiti, dar cand ne uitim la Dumnezeu in sfintele noastre Biserici si vedem ca tot mai multi oameni vin i-L niininea pe Dumnezeu ca sa aiba Viaja, nu deznadaj- duim, pentru ca, asa cum spun Parintii si cum ne amin- tea parintele nostru Rafail Noica, pe care il iubesc foarte lare gi care ma ajuta foarte mult prin cuvintele pe care ni Je trimite noua in lume, spun: ,Unde L-a pierdut omul pe Dumnezeu? fn rai. $i unde L-a gasit? in iad. Sa indraznim si noi!” $i acest cuvant il spun eu tuturor celor care sunt in ladul suferintelor lor, acolo unde sunt si se trezesc gi spun: atitea si atatea fan . Mergand acolo cu24 Mestesugul bucuriei »Doamne, unde esti?” $i Dumnezeu zice: ,Aici sunt!” $i fi deschide usa si El intra, si cineaz cu El, si se bucura im- preuna, si de multe ori capat si eu firimituri de la aceste praznice. Va multumese $i fl rog pe bunul Dumnezeu sai ma ajute s va rispund la intrebatri si st ne despartim cu bucurie.