Sunteți pe pagina 1din 26

THE BREAKFAST CLUB

By John Hughes

BLANK SCREEN:
"...and these children that you spit on, as they
try to change their worlds are immune to your
consultations. They're quite aware of what they're
going through... - David Bowie"
Scena I

BRIANNA: Dragă Doamnă Vernon,


Acceptăm faptul că trebuie să sacrificăm o întreagă sâmbătă în detenție pentru că am făcut o
greșeală. Da, am greșit. Dar credem că și dumneavoastră greșiți punându-ne să scriem un eseu
despre cine credem noi că suntem. Chiar vă pasă? Ne vedeți așa cum vreți să ne vedeți... folosind
cei mai simpli termeni, și cele mai generale definiții. Ne vedeți ca pe o tocilară, un sportiv, o
nebună, o prințesă și un infractor. Corect?

În clasă

(Claire este regina balului și e evident o snoabă. Andrew e clar un sportiv; poartă o jachetă cu
multe patch-uri pe ea.)
CLAIRE: Nu îmi vine să cred că nu mă poți scoate din asta...adică e așa absurd că trebuie să fiu
aici sâmbătă! Nu e ca și cum sunt proastă sau ceva…
(Sunt 6 mese în două rânduri de câte 3. Claire stă în banca din față. Brianna intră și se așează
la masa din spatele ei. Andrew intră și arată spre scaunul de lângă Claire. Ea aprobă fără
cuvinte, iar el se așează. Intră Bender, atinge lucrurile de pe biroul de la intrare, iar pe câteva le
și fură. Îi face semn lui Brianna să se dea la o parte. Brianna ascultă. Bender își pune picioarele
pe masă. Intră Allison. Se pune în ultima bancă, în spatele Briannei. Andrew și Claire se uită
unul la celălalt. Brianna se uită confuză la ea și se întoarce. Intră DOAMNA VERNON, o
profesoră. Ține în mâna stângă niște hârtii. Se adresează copiilor cu atât de puțin respect, încât
ne întrebăm cum a reușit să pună mâna pe postul de profesor.)
DOAMNA VERNON: Ia te uită... Bun venit! As vrea să vă felicit că ați ajuns la timp...
(Claire ridică mâna.)
CLAIRE: Scuzați-mă, doamnă Vernon. Cred că s-a făcut o greșeală. Știu cã trebuie sã stau
sâmbãta la școalã, Dar nu cred cã locul meu e aici.
(Doamna Vernon nu o ia în seamă și continuă să vorbească.)
DOAMNA VERNON: Este 7 și 6 minute. Aveți exact 8 ore și 54 de minute să vă gândiți la
motivul pentru care sunteți aici. La ce ați greșit. Nu veți vorbi. Nu vă veți mișca de pe scaun.
(Arată spre Bender.) ... și nu veți dormi, Bender! Mai mult decât atât astăzi este o zi de detenție
specială. Veți scrie un eseu de o mie de cuvinte. Tema eseului este: „Cine cred eu cã sunt”.
BENDER: Dăm test?
(Doamna Vernon le dă tuturor hârtie și pix, ignorându-l pe Bender.)
DOAMNA VERNON: Iar când spun eseu... mă refer la o compunere. Nu la un cuvânt repetat de
1000 de ori. E clar domnule Bender?
(Bender o privește.)
BENDER: Absolut.
DOAMNA VERNON: Divin. Poate veți învăța câte ceva despre voi înșivă. Poate vă veți gândi
dacă se va repeta experiența unei alte zi de detenție.
(Brianna ridică mâna.)
BRIANNA: Știți, eu pot răspunde chiar acum...Pentru mine e: "Nu", pentru că...
DOAMNA VERNON: Stai jos, domnișoară Johnson...
BRIANNA: Mulțumesc doamnă. (Se așează.)
DOAMNA VERNON: Biroul meu este chiar vizavi. (Doamna Vernon arată cu degetul.) Să nu
aud o vorbă. Întrebări?
BENDER: Da, dacă îmi permiteți.
(Doamna Vernon îl privește suspicios.)
BENDER: Corina Chiriac știe că ia-ți laut hainele din dulap?
DOAMNA VERNON: Domnule Bender, o să îți răspund la întrebarea asta sâmbăta viitoare. Nu
o mai căuta cu lumânarea. (/Ai grijă să nu ți-o iei în freză.)
(Doamna Vernon iese.)
BENDER: Terminato.(/Limbisto)
(Toată lumea se relaxează. Începe să se audă un sunet. Brianna se întoarce și o vede pe Allison
rozându-și unghiile. Toată lumea începe să se uite la ea. Allison își dă seama.)
BENDER: Vezi să nu îți strici foamea.
(Allison scuipă unghia pe Bender.)
BENDER : Te-am mai văzut prin școală, să știi...
(O vedem pe Doamna Vernon din biroul său. Brianna se joacă cu creionul.)
BRIANNA(încet, sieși): Cine cred eu că sunt? Cine ești tu? Cine ești tu? (Se joacă cu pixul între
buze.) Sunt o morsă!
(Bender îi rupe foaia Briannanei. O aruncă în capul lui Claire. Andrew și Claire își dau seama,
dar continuă să îl ignore. Bender începe să cânte Nah, nah, nah, nah, nah, nah...nah, nah, nah...)
CLAIRE(sieși): Ce am făcut să merit asta? (Bender se oprește deodată.)
BENDER: Firar! Ce facem dacă trebuie să stoarcem lămâia(/să ducem anaconda la apă)?
CLAIRE(dezgustată): Te rog...
BENDER: Când îți vine... (Îl auzim deschizându-și șlițul.) Trebuie să faci!
(Toată lumea se uită la Bender.)
CLAIRE(dezgustată): O, Doamne! (/Nu cred așa ceva)
ANDREW: Frate (/Boss), doar nu te-oi ușura aici, ce naiba!
BENDER: Shhhh! Nu vorbi! O tulburi! (/Mă tulburi/O inhibi/Mă inhibi)
ANDREW: Dacă faci așa ceva, te omor înainte ca prima picătură să atingă podeaua!
BENDER: Ești sexuț(/sexy) când te enervezi...arrr! (Se întoarce către Brianna) Hei, amice... nu
vrei să închizi ușa aia? Să îi dăm prințesei sceptrul!( /Să nu fim întrerupți când ne jucăm cu
regina balului/)
(Claire se întoarce către el.)
ANDREW: Hei(/Băi/Ai grijă)!
BENDER: Ce?
ANDREW: Dacă mă enervez, e vai de capu` tău(/vai de tine/ ți-o iei)!
BENDER: Vai de mine…
ANDREW: Chiar că vai de tine!
CLAIRE(către Bender): De ce nu taci din gură! Oricum nu îi pasă nimănui de ce zici(/Nu-i pasă
nimănui de ce scoți pe gură/ Nu interesezi pe nimeni)!
ANDREW: Exact!(către Claire despre Bender) Cap de sfeclă(/Un retardat)!
BENDER: Sportivule, tu ce-ai făcut de ești aici? Ai uitat să îți speli chiloții(/mânuțele) ?
BRIANNA(emoționată): Uh, scuze, colegi? Cred că ar trebui să ne vedem fiecare de eseurile
noastre. (/Scuzați-mã, dar cred cã trebuie sã scriem.)
ANDREW(către Bender): Nu ai dreptul doar pentru că ești aici, să fi o pacoste....așa că las-o
baltă!
BENDER: Trăim într-o țară liberă!
CLAIRE(către Andrew): Face așa doar ca sã te întãrâte. Ignorã-l.
BENDER(către Claire): Iubire(/dulceață/scumpo)...n-ai putea să mă ignori nici dacă ai
vrea!(Claire își dă ochii peste cap.) Deeeci…!(către Andrew și Claire) Voi sunteți împreunã ?
(Pauză.) Mergeți la date-uri? (Altă pauză.) Vă giugiuliți? (Altă pauză.) Ia zi sportivule, fii sincer.
Ia-i tras-o? (Claire și Andrew se întorc către Bender, furioși.)
CLAIRE(strigă): Du-te naibii! (/Du-te-n mă-ta/Du-te dracu)
ANDREW(strigă): Ajunge!
DOAMNA VERNON(țipă): Alo! Ce se întâmplă acolo? (mai încet) Copii răsfățați!
(Se uită unii la alții. Andrew îi întoarce spatele lui Bender.)
ANDREW(sieși): Idiotule!
(Bender se apropie de ușă.)
BENDER: Ce ziceți să închidem ușa. Nu ne putem distra dacă Doamna Vernon ne verifică din 5
în 5 secunde.
BRIANNA: Păi, se presupune că ușa trebuie să stea închisă...
BENDER: Așa și?
ANDREW: Și atunci taci odată din gură! Mai sunt încă alți 4 oameni aici, să știi.
BENDER: Nu cred, știi să numeri?! Mamă! Știam eu că trebuie să fii un geniu (/deștept
/inteligent /priceput) pentru a fi un bun... wrestler.
ANDREW: Cine naiba te crezi tu de judeci pe toată lumea?
CLAIRE: Un mare bou... (/Un prost /Subscriu /Chiar asa? /Hmm?)
ANDREW: Știi, Bender...tu nici măcar nu contezi. Adică dacă tu ai dispărea pentru totdeauna
nu ar fi nicio diferență. Ai putea să nici nu exiști în școala asta.
(Pauză. Bender nu lasă emoțiile să iasă la suprafață.)
BENDER: Off, gata.... mă duc să mă înscriu la clubul de lupte.
(Andrew și Claire râd.)
BENDER(către Claire): Poate și în clubul tocilarilor și consiliul elevilor...
ANDREW: Nu te-ar accepta.
BENDER: Sunt profund îndurerat. (/Sunt rănit /Sunt distrus. /#depresie /Lacrimă)
CLAIRE: Știi de ce cei ca tine distrug totul în calea lor?
BENDER: Oh, asta o să fie bună...
CLAIRE: Pentru că le e frică.
BENDER(cu „entuziasm”): Oh, Doamne! Voi bogații sunteți niște genii. Fix asta e problema.
De-asta nu mă înscriu eu la toate activitățile astea.
CLAIRE: Eşti un mare laş! (Brianna se simte lãsată pe dinafarã )
BRIANNA (cãtre nimeni în particular): Eu sunt în clubul de matematicã(/mate)…
CLAIRE: Ţi-e teamã cã nu te vor primi, simţi cã nu te potriveşti aşa cã insulţi pe toatã lumea…
BENDER: Pãi…clar nu e din cauza voastră, cei de la activități. Doar nu sunteți niște ratați, nu-i
aşa?
CLAIRE: Păi tu de unde să știi?… Nici mãcar nu ne cunoşti.
BENDER: Nu cunosc nici leproşi, dar asta nu ĩnseamnã cã o sã mã duc sã mã ĩnscriu la
cluburile lor.
ANDREW: Hei, ai grijã ce spui. (Brianna simte din nou nevoia de a participa la discuţie)
BRIANNA: Sunt şi în clubul de fizicã…
BENDER (cãtre Claire) : Scuzã-mã o secundã… (cãtre Brianna) : Ce zici acolo?
BRIANNA: Spuneam cã…sunt în clubul de mate, de latinã şi de fizicã… în clubul de fizicã.
(Bender dã din cap aprobator şi se ĩntoarce spre Claire)
BENDER: Hey… dulceaţã(/iubire /honey)… crezi cã te potriveşti ĩn clubul de fizicã?
CLAIRE: …ãla e un club academic.
BENDER: Şi?
CLAIRE: Şi… cluburile academice nu sunt ca celelalte cluburi.
BENDER: Oh, dar pentru o inaptă social ca ea, sunt. (Bender aratã cu degetul spre Brianna)
(cãtre Brianna) Ce faceţi voi acolo în clubul de fizicã?
BRIANNA: La fizicã, um, pãi, vorbim despre fizicã… despre porprietãţile fizicii.
BENDER: Deci e o formã de socializare… dementã şi tristã, dar e socializare. Corect?
BRIANNA: Mda, mã rog, cred cã ai putea o consideri aşa. Vreau sã spun…mai sunt și alţi copii
în club şi uh, la finalul anului avem, uh, un banchet mare la…la Hilton.
BENDER: Te îmbeți, petreci…
BRIANNA: Nu, adicã, ne ĩmbrãcãm frumos…vreau sã spun, nu…nu fumăm.
CLAIRE (cãtre Bender): Numai rataţii ca tine se îmbată…
BRIANNA: Anul trecut nu aveam pantofi. Aşa cã a trebuit sã ĩi ĩmprumut pe ai mamei mele. A
fost destul de ciudat pentru cã mamei nu ĩi place sã port pantofii altor personae. Si uh, verişorul
meu Kent…verişorul meu Kendall din, uh, Indiana…a luat droguri odatã şi, mã rog, a ĩnceput sã
mãnânce nişte chestii dubioase. Şi, uh, apoi a ĩnceput sã se simtã ca şi când nu se integra şi... da.
CLAIRE (râde, cãtre Bender): I-auzi! Sunteți prieteni?…
ANDREW: Nu mai vorbiți că o sã vinã doamna Doamna Vernon… Am wrestling sâmbãta şi nu
am de gând sã ratez ĩntâlnirea din cauza voastră, idioţilor.
BENDER (cãtre Andrew): Nu-i aşa ca ar fi pãcat… (Bender scoate un ţipãt sarcastic ĩn agonie.)
Cum sã ratezi o ĩntâlnire de wrestling…
ANDREW: Habar n-ai despre ce vorbesc, prostule (/poponarule). Nu ai participat ĩntr-o
competiţie ĩn viaţa ta!
BENDER (prefãcându-se rãnit): Oh, ştiu…Mã simt atât de gol pe dinãuntru din cauza asta. Am
o admiraţie profundã pentru tipii care se tãvãlesc pe jos cu alţi tipi.
ANDREW: Nici nu cum să înțelegi aşa ceva. Nu ai niciun scop ĩn viaţã.
BENDER: Oh, dar am!
ANDREW: Da?
BENDER: Aspir sã fiu…exact ca tine! Tot ce-mi trebuie este o lobotomie şi o pereche de
colanţi. (Brianna devine interesată.)
BRIANNA: Porţi colanţi?
ANDREW: Nu, nu port colanţi, port uniforma corespunzãtoare.
BRIANNA: Colanţi…
ANDREW (defensiv): Taci din gurã!
(O aud pe Doamna Vernon venind pe coridor aşa cã Bender se aşeazã rapid pe scaunul dintre
Claire si Andrew. Ĩşi ĩmpreuneaza mâinile pe masã. Doamna Vernon se ĩntoarce ĩn biroul sãu.
Bender râde şi se ridicã. Merge spre uşile duble care separã biblioteca de coridor. )
BRIANNA: Ştii cã nu avem voie sã facem prostii…
(Bender se ĩntoarce şi aratã spre Brianna.)
BENDER (cu o voce durã): Tinere…ţi-ai terminat eseul?
(Bender se ĩntoarce din nou şi merge spre uşã. Se uitã ĩn jur precaut şi scoate un şurub.)
CLAIRE: Ce ai de gând sã faci?
ANDREW: Sã se ducã naibii odatã, sper. (/Să plece odată, sper.)
(Doamna Vernon ĩşi ia ceva de bãut . Se ridicã şi se studiazã pe sine ĩn oglindã. Se dă cu ruj şi
ĩncepe sã se prosteasca ĩn „pãsãreasca”. Brianna se uita in sus. Beder se joacã cu uşa
bibliotecii.)
BRIANNA: Bender, asta…e proprietatea școlii. Nu e ceva cu care sa poti sa te joci. (Uşa se
trânteşte. Bender aleargã la locul sãu.)
ANDREW: Ce amuzant eşti, haide, repar-o.
BRIANNA: Chiar ar trebui sã o repari!
BENDER: Sunt un geniu, nu?
ANDREW: Nu, eşti un tâmpit!
BENDER: Iar tu eşti amuzant rău.
ANDREW: Reparã uşa, Bender!
BENDER: Toatã lumea, shhhhhh!
(Doamna Vernon e ĩn drum spre biroul sãu. Se opreşte şi ĩi ascultã prin uşã.)
BENDER: Am mai fost în detenție, ştiu ce fac!
ANDREW: Nu! Reparã uşa, du-te acolo şi repar-o!
BENDER (ţipând ): Tãceţi!
(Ĩl vedem pe Brianna ĩn timp ce Doamna Vernon se aude de pe hol.)
DOAMNA VERNON: Fir-ar sã fie!
(Deschide uşa şi se repede ĩnãuntru. )
DOAMNA VERNON: De ce e uşa ĩnchisã?
BENDER: De unde sã ştim? Nu avem voie sã ne mişcãm, nu-i aşa?
(Doamna Vernon se ĩntoarce spre Claire. )
DOAMNA VERNON: De ce?
CLAIRE: Noi doar stãteam aici, cum ni s-a spus… (Doamna Vernon se uitã ĩn jur şi ĩl fixeazã
pe Bender.)
DOAMNA VERNON: Cine a ĩnchis uşa?
BENDER: Cred cã i-a cãzut un şurub…
ANDREW: S-a ĩnchis pur şi simplu, profa…
(Doamna Vernon se uitã la Allison, care stã ĩn spate.)
DOAMNA VERNON: Cine a scos șurubul? (Allison scoate un sunet ascuţit şi ĩşi trânteşte faţa
de masã, ascunzându - se ĩn gluga hanoracului sãu .)
BENDER: Nu vorbeşte, doamna…
DOAMNA VERNON: Dã-mi şurubul…
BENDER: Nu e la mine.
DOAMNA VERNON: Vrei sã te caut prin buzunare?
BENDER: Nu ĩl am eu… şuruburile cad tot timpul, lumea ĩn care trãim e un loc imperfect.
DOAMNA VERNON: Doar dã-mi-l, Bender…
CLAIRE: Scuzaţi-mã, profa, dar de ce ar vrea cineva sã fure un şurub?
DOAMNA VERNON: Ai grijã, domnişoarã… (Doamna Vernon se duce la uşã. Ĩncearcã sã o
ţinã deschisã punând un scaun ĩn faţa ei.) (lui Bender) Nu prosteşti pe nimeni, sã ştii. Urmãtorul
şurub care cade eşti tu! (Doamna Vernon se ĩntoarce şi dã sã plece.)
BENDER (ĩncet) : Să mă pupi în…
DOAMNA VERNON: Ce-ai spus?
BENDER (tare) : Să mă pupi în!
DOAMNA VERNON: Tocmai ai câştigat ĩncã o sâmbãtã de detenţie, domnule!
BENDER: Oh, sunt devastat…
DOAMNA VERNON: Şi ĩnca una!
BENDER: Pãi, sunt liber și sâmbãta viitoare…Dupã, cred cã va trebui sã ĩmi verific programul!
DOAMNA VERNON: Foarte bine, pentru cã va fi ĩncãrcat! O ţinem tot asa. Mai vrei una?
Spune-mi, trebuie doar sã spui! Ĩn loc sã mergi la ĩnchisoare, o sã vii aici! Ĩţi ajunge?
BENDER: Nu!
DOAMNA VERNON: Fac un favor societãţii!
BENDER: Pe bune?
DOAMNA VERNON: Si ĩncã una! Te ţin aici pentru restul vieţii tale dacã nu ai grijã cum te
comporţi! Mai vrei una?
BENDER: Da!
DOAMNA VERNON: Perfect! Ĩncã una! Tocmai te-ai ales cu ĩncã una, prietene!
CLAIRE (ĩngrijoratã): Ajunge! (Claire ĩi mimează “stop” lui Bender.)
DOAMNA VERNON: Ĩţi ajunge?
BENDER: Chiar deloc,”honey”!
DOAMNA VERNON: Perfect! Ĩncã una!
BENDER: Chiar crezi cã ĩmi pasã?
DOAMNA VERNON: Ĩncã una… (Bender se uitã urât la ea.) Ai termiat?
BENDER: Câte am pânã acum?
BRIANNA: Şapte dacã numeri şi cãnd ai ĩntrebat-o pe doamna Vernon dacã Corina Chiriac ştie
cã i-a umblat prin dulap.
DOAMNA VERNON (lui Bender): Acum sunt opt… (Briannei) Tu nu te mai bãga!
BRIANNA: Scuzaţi-mã, doamna, sunt şapte!
DOAMNA VERNON: Taci din gurã, Prâslea. (lui Bender) Ești al meu, Bender…pentru douã
luni ĩntregi! Ești al meu!
BENDER: Ce pot sã spun? Abia aştept!
Doamna Vernon: Oh, sunt sigură că asta e exact ce vrei ca acești trei oameni să creadă. Știi
ceva, Bender? Ar trebui sa petreci mai mult timp încercând să faci ceva cu viața ta și mai puțin
încercând să impresionezi oamenii. Ar putea să îți folosească. De ajuns, asta a fost! O să fiu
exact în spatele acelor uși. Data viitoare când o să trebuiască să vin aici... vă sparg capul.
(gura lui Bender scrâșnește)
(Doamna Vernon pleacă și închide ușile. se aude muzica pe fundal în timp ce Bender strigă 'DU-
TE DRACULUI'.)

Scena 2

(Mai tarziu, Doamna Vernon stă și se uită la copiii care dorm.)


DOAMNA VERNON: Trezirea! Cine trebuie să meargă la toaletă? (toată lumea ridică mâna)
(Mai tarziu: vedem ceasul care acum arată 10:22. Îl vedem pe Andrew cum se întinde. Îl vedem
pe Bender cum rupe pagini dintr-o carte și le aruncă prin jur.)
ANDREW: Foarte inteligent.
BENDER: Ai dreptate... e greșit să distrugi literatura... (continuă să rupă pagini) E așa distractiv
să citești.. și Moler chiar mă înnebunește. (/mă udă /mă satisface)
CLAIRE (pronunțând corect): Molière.
BRIANNA: Îi iubesc scrierile. (/Îmi place cum scrie.)
(Bender aruncă restul paginilor în fața Briannei. Ridică dulapul cu dosare, cărti.)
BENDER: Mare lucru. Nu e nimic de făcut într-un loc așa gol.
ANDREW: Vorbește în numele tău.
BENDER: Chiar crezi că aș vorbi în nume tău?
(Andrew se indreaptă spre Claire.)
ANDREW: Hei, poți ieși diseară...?
CLAIRE (oftează si ridică din umeri): Nu știu, mama mi-a spus că nu, dar tati a spus să o ignor.
ANDREW: E mare petrecere la Stubby, parinții lui sunt plecați prin Europa. Ar trebui să fie
destul de... sălbatic(/bombă /wild).
CLAIRE: Pai dacă fac ce mi-a zis mama să nu fac, o fac pentru că tati mi-a zis că e okay. Dar
apoi vine explozia. E toată chestia asta groaznică. E ca și cum.. in orice minut… divorț.
BENDER: Pe care îl placi mai mult?
CLAIRE: Poftim?
BENDER: Îți place tactu’ sau maică-ta?
CLAIRE: Amândoi sunt stricți.
BENDER: Și dacă ar trebui să alegi?
CLAIRE: Nu știu, probabil m-aș duce să locuiesc cu fratele meu. Mă indoiesc că vreunuia chiar
îi pasă de mine... e ca și când mă folosesc doar ca să se razbune unul pe celălalt.
(Din senin, din spatele camerei vorbește Allison)
ALLISON (foarte tare): HAA!!!
(Toata lumea se uita șocată la ea. Allison își suflă părul din față și dă din nas.)
CLAIRE: Taci.
ANDREW: Doar îți plângi de milă.
CLAIRE: Da, păi măcar mie să îmi pese de mine.
ANDREW: UOF, îmi frângi inima...
BENDER: Sportacus...
ANDREW: Ce?
(Bender sare și se duce la Andrew.)
BENDER: Tu te ințelegi cu parinții?
ANDREW: Pai dacă spun da, sunt un idiot, nu?
BENDER: Ești un idiot oricum... dar dacă spui da ești și mincinos!
ANDREW: Știi ceva omule... dacă nu am fi în școală, te-aș snopi în bătaie,
BENDER: Auzi? Sau vrei să dau mai tare?
(Brianna se întoarce și își pune mâinile pe umerii tipilor.)
BRIANNA: Colegi.. vreau să spun..
(Andrew pleacă de lângă Brianna.)
BRIANNA: Nici mie nu îmi plac părinții mei, chiar nu... nu ne întelegem, ideile lor despre
compasiune parentală sunt pur și simplu nebunești!
(BENDER se intoarce spre Brianna)
BENDER: Tocilaro... Ești visul oricărui părinte.
(BENDER pleacă.)
BRIANNA: Păi asta e problema!
BENDER: Uite, înțeleg că te enervezi pe ei că te pun să porți hainele astea. Dar recunoaște, ești
o Hiper-ULTRA-Tocilară!
ANDREW: De ce trebuie să îi insulți pe toți?
BENDER: Sunt doar sincer, boule! Mă asteptam să știi diferența!
ANDREW: Da păi, tocilara are un nume.
BENDER: Da?
ANDREW: DA, (către Brianna) cum te cheamă?
BRIANNA: Brianna...
ANDREW: Vezi...
BENDER (către Brianna): Condoleanțele mele.. (Bender pleaca.)
CLAIRE(către Bender): Dar care e numele tău?
BENDER: Care e numele tău?
CLAIRE: Claire..
BENDER: KA-LAIRE(/Eclere)?
CLAIRE: CLAIRE… e nume de familie.
BENDER: Nuuuu, e nume de grasă.
CLAIRE: Da, mersi...
BENDER: Cu plăcere...
CLAIRE: DAR NU SUNT GRASĂ!
BENDER: Păi, nu în prezent, dar te văd în viitor ajungând la volum maxim! Ascultă la mine,
sunt două tipuri de grași. Sunt grașii nascuti să fie grași si grașii care mai întâi erau slabi și apoi
au devenit grași... iar când te uiți la ei parcă poți să vezi persoana slabă care urlă din străfunduri.
Ai grijă! O să te măriți, o să dai afară niște bebei și apoi...
(Mimează îngrășarea și Claire îi arată muie.)
BENDER: Oh... mi-a arătat degetul mijlociu. Tu, o fată așa de delicată...
CLAIRE: Nu sunt atât de delicată! (Bender se apropie de ea.)
BENDER: Mai esti virgină? Pariu pe un milion că ești. Hai să punem capăt suspansului, o să fie
o... nunta albă?
CLAIRE: De ce nu taci odată?
BENDER: Măcar ai pupat vreodată un băiat pe guriță? Ai fost vreodată atinsă? Pe sutien, sub
bluză... rugându-te să nu intre părintii?(Claire se supără.)
CLAIRE: Vrei să vomit?
BENDER: Mâna sub fustă, fără sutien, bluza desfacută, întinsă în mașină după ora 11?
ANDREW: Las-o in pace!
(Bender se duce unde stă Andrew.)
ANDREW: Am spus să o lași in pace!
BENDER: Altfel mă bați?
ANDREW: Da.
BENDER: Tu și câți dintre pritenii tăi?
ANDREW: Doar eu. Doar tu și cu mine. Două lovituri. Eu te lovesc, iar după tu lovești podeaua.
Oricand esti pregatit șmechere!
(Bender dă să îl lovească, doar că Andrew îl doboară la pământ cu o lovitură de wrestling.)
BENDER: Nu vreau să facem asta, omule.
ANDREW(se ridică): De ce nu?
BENDER(se ridică): Foarte simplu. Te-aș omorî și nenorociții tăi de părinți m-ar da în judecată
și ar fi o mare încurcătură. Și nu îmi pasă de tine destul cât să mă obosesc atât.
ANDREW: Lașule.
(Andrew pleacă, iar Bender scoate un briceag și îl înfinge în scaun.)
ANDREW: Hai să terminăm odată. Nu te uiți la ea, nu vorbești cu ea... nici nu respiri lângă ea,
ne-am ințeles?
BENDER: Încerc să o ajut!
(Vedem femeia de serviciu, Carly, cum intră în cameră.)
CARLY: Brianna, ce faci?
BENDER: Mama ta lucrează aici? (Brianna e stanjenită) Uhm, Carly?
CARLY: Ce?
BENDER: Pot sa te intreb ceva? Cum devii femeie de serviciu?
CARLY: Vrei sa devii una?
BENDER: Nu, vreau doar sa stiu cum devii femeie de serviciu pentru ca Andrew aici de fata e
foarte interesat sa-si construiasca o cariera in artele casnice.
CARLY: Oh serios? Voi chiar credeti ca sunt un om de rand de neatins si atat? Huh? O fi asa,
dar curatand dupa pămpălăi ca voi timp de 8 ani am invatat cate ceva... Ma uit peste scrisorile
voastre, prin dulapurile voastre... va ascult conversatiile. Nu stiti, dar o fac. Eu sunt ochii si
urechile acestei institutii, prieteni. Ca fapt divers, ceasul e cu 20 de minute inainte.
(Toata lumea ofteaza)
ANDREW: FIRAR (/CACAT).

Scena III

(Bender începe să fluiere un cântec și toată lumea se alătură. Intră Doamna Vernon. Bender
incepe să fluiere Beethoven.)
DOAMNA VERNON: Bun fetelor, aveți 30 de minute pentru prânz.
ANDREW: AICI?
DOAMNA VERNON: Aici.
ANDREW: Eu consider cantina un loc mult mai benefic pentru a servi prânzul, doamna...
(Andrew și Allison merg pe hol)
ANDREW: Deci? Ce vicii ai?
(Allison nu răspunde.)
ANDREW: Ce îți place să bei?
(Allison tot nu răspunde.)
ANDREW: Bine... uită că am întrebat...
(Allison așteaptă, apoi răspunde)
ALLISON(demonstrativ): Vodcă.
ANDREW: Vodcă? De când bei tu vodcă?
ALLISON: De când mă știu...
ANDREW: Multă?
ALLISON: Tone.
ANDREW: De asta esti aici?
(Allison nu răspunde.)
ANDREW: De ce ești aici?
ALLISON(nervoasă, se întoarce brusc spre el): De ce ești TU aici? (se opresc din mers, iar
Andrew se rezeamă de perete)
ANDREW: Păi... sunt aici... pentru că, ăă.. antrenoru’ și taică-miu nu vor să îmi ratez șansa.
Vezi tu, oamenii mă tratează diferit, pentru că dom’ antrenor zice că-s un câștigător. Tata, la fel.
Dar eu nu-s un câștigător pentru că vreau să fiu. Sunt un câștigător pentru că am putere și viteză.
Cam ca un cal de curse... Ăsta e singurul lucru important pentru ei.
ALLISON: Foarte interesant. Acum de ce nu îmi spui adevăratul motiv pentru care ești aici?
ANDREW: Știi ceva, las-o baltă!
(În librărie, Claire, Bender si Brianna, așteptând Cola.)
BENDER: Claire? Vrei să vezi poza unui tip cu elefantiazis la testicule(/boașe)? E
foarte(/super) sexy.
CLAIRE(se întoarce,dezgustată): Nu, mulțumesc.
BENDER: Cum crezi că merge pe bicicletă?(pauză) Claire, ai merge vreodată la întâlnire cu un
astfel de tip?
CLAIRE: Nu vrei să mă lași în pace?
BENDER: Dacă ar fi un tip minunat, dacă ar fi un bun dansator și ar avea o mașină tare? Mă
rog, probabil ai stai în spate, fiindcă testiculele(/boașele) ar sta pe locul din dreapta.
CLAIRE: Știi ce mi-aș fi dorit să fac în momentul ăsta?
BENDER: Ai grijă ce zici. Brianna e virgină.
BRIANNA: Virgină?
CLAIRE: Vreau să fiu într-un avion, în drum spre Franța…
BRIANNA(spre Bender): Nu sunt virgină.
BENDER: Ai făcut-o vreodată?
BRIANNA: Am făcut-o de multe ori.
BENDER: Zi-mi numele unuia.
BRIANNA: Locuiește în Canada. L-am întâlnit la cascada Niagara. Nu îl cunoști.
BENDER: Ai făcut-o cu cineva de aici?
(Brianna îl șușuie pe Bender și arată spre Andrew, care e întoars cu spatele.)
BENDER: Tu și Andrew ați făcut-o?
ANDREW: Despre ce discutați?
BRIANNA(spre Andrew): Nimic. Nimic. (spre Bender) Hai s-o lăsăm baltă. Discutăm mai
târziu.
ANDREW: Despre ce discutați?
BENDER: Brianna aici tocmai îmi spunea că, pe lângă baietii care stau pe lângă cascada
Niagara, în prezent, o mai face și cu tine.
ANDREW(spre Brianna): Ai zis așa ceva?
BRIANNA: Nu! John a zis că sunt virgină, iar eu, că nu sunt. Asta a fost tot ce am zis.
BENDER: Atunci de ce arătai spre Andrew?
CLAIRE: E pur și simplu ciudat, Brianna.
BRIANNA: Minte.
BENDER: Nu arătai spre Andrew?
BRIANNA: Îți dai seama că minte, nu?
BENDER: Arătai sau nu spre Andrew?
BRIANNA: Da, dar doar fiindcă... Fiindcă că nu voiam să afle că sunt virgină. (Bender pur si
simplu stă cu privirea ațintită pe Brianna.) Iartă-mă că sunt virgină. Îmi cer scuze. (Andrew
râde.)
ANDREW: De ce nu voiai să aflu că ești virgină?
BRIANNA: Fiindcă e un lucru personal. E treaba mea personală.
ANDREW: Cred că nu e nicio problemă dacă o tipă e virgină. Mi se pare chiar de apreciat.
(Bender pare surprins.)
BRIANNA: Chiar crezi?
(Andrew zâmbește si dă din cap prietenos)
(Mai târziu. Toată lumea are masa de prânz în față acum. Bender se holbează la Claire în timp
ce ea își despachetează prânzul. )
BENDER: Ce-i acolo?
CLAIRE: Ce crezi?! Unde ți-e mâncarea?
BENDER: Pe tine.
CLAIRE: Ai halucinații. (/Ai probleme.)
(Bender ia o sticlă de Cola și o aruncă lui Allison, care o prinde fără să se uite. După, Bender se
întoarce la Claire aranjează o tavă de sushi pe masă.)
BENDER(insistent): Ce-i aia?
CLAIRE: Sushi.
BENDER: Sushi?
CLAIRE(râde): Orez, pește crud și alge.
BENDER(dezgustat): Nu-ți iei limba în gură limba cu tipi, dar mănânci chestia aia?
CLAIRE: Pot să mănânc?
BENDER: Nu știu. Ia vezi. Poate încă mișcă.
(Andrew începe să scoată sandvișuri, o pungă de chipsuri, un măr, o banană, un pachet de
biscuiti si o sticlă de lapte. Toți se holbează la el. Andrew se întoarce spre ei încet.)
ANDREW: Care-i problema voastră?
(Allison își scoate sandvișul și aruncă dezgustată carnea, care aterizează lipindu-se de ceva din
fundal. Dupa, toarnă un pachețel de zahăr si multe cereale dulci peste. Bender se uită la ea
ciudat, iar ea, încruntându-se supărată, mușcă zgomotos din sandviș. Bender se duce lângă
Brianna și îi apucă prânzul.)
BENDER: Ce mâncăm?
BRIANNA: Un prânz obișnuit, cred.
(Bender scoate un termos si arată spre el.)
BENDER: Lapte?
BRIANNA: Supă. (Bender bagă din nou mâna și scoate un Tedi. Brianna sare să apuce punga,
dar Bender îi dă o palmă peste mână.) E Tedi.
BENDER: Știu și eu să citesc. Sandvici cu unt de arahide și pâine fără coajă!!! Brianna, acesta e
un prânz foarte hrănitor. Toate grupele de alimente sunt reprezentate! Tatăl tău cumva s-a măritat
cu Oana Cuzino de la «Ce se întâmplă, doctore?»
BRIANNA: Nu…
BENDER: Iată ce impresie îmi face mie viața acasă la Brianna.
"Fetița lui tati?"
"Da, tată."
"Cum te simți azi?" "Minunat, tată."
"Dar tu?" "Super."
"Spune, iubito, ai vrea să mergem la pescuit în weekend?"
"Ar fi minunat, tată. Dar am teme de făcut."
"Nu-i nimic, iubito. Le poți face în barcă."
"Super!"
"Dragă, nu-i așa că fiica noastră e minunată?"
"Ba da, dragă."
"Nu-i așa că viața e minunată?"
(Bender mimează mama sarutându-l pe tată, apoi tatăl sarutând-o pe mamă si, deodată, tatăl
lovind-o pe mamă în față. Ceilalți nu sunt amuzați de gest.)
ANDREW: Dar cum e cu familia ta?
BENDER: Cine? Familia mea?
ANDREW: Da.
BENDER: E foarte simplu.
(mimându-l pe tată) "Idiotule, nemernicule, blestematule, fiu de cățea. Retardatule, gură spartă,
Cap de bâtă! Javro, nemernicule!"
(mimând-o pe mamă) "Ai uitat să zici urât, leneș și obraznic."
(Bender îl mimează pe tată lovind-o pe mamă) "Taci, proasto! Du-te și fă-mi mâncare."
(Bender, mimându-se pe el, țipând)"Dar tu ce ești?" (Tată)"Du-te naibii!" "Nu, tată. Dar tu ce
ești?" (Tată)"Du-te naibii!" "Nu, tată. Dar tu ce ești?" (Tată)"Du-te naibii!" "Nu, tată. Dar tu ce
ești?" (Tată)"Du-te naibii!" (Tată, mimând cum îl lovește pe Bender) Zbang!
BRIANNA: Vorbești serios?
BENDER: Vrei să treci pe la mine să vezi?
ANDREW: Aiurea. E doar în imaginația ta.
BENDER: (se arată sincer rănit acum) Nu mă crezi?
ANDREW: Nu…
BENDER: Nu? Vrei dovezi? (Bender își ridică mâneca, arătând o arsură circulară) Pe asta o
crezi? E cât o țigară. Vezi, asta pățești la mine acasă dacă verși vopseaua în garaj.(Bender
pleacă.) Cred că nu mai trebuie să stau cu niște idioți ca voi. (Bender pleacă, dând cu mâna
puternic peste o masă, dărâmând toate cărțile de pe ea)
CLAIRE: Nu trebuia să zici așa ceva.
ANDREW: De unde să știu?

Scena IV

(Doamna Vernon bagă o portocală în gură în gură și încearcă să își toarne cafea dintr-un
termos, dar capacul termosului cade și se varsă cafea peste tot pe masă)
DOAMNA VERNON: Cafea. Parcă ar fi fost luată de pe fundul Mării Negre. Totul e poluat.
Cafeaua e poluată. Copiii sunt poluați.
CLAIRE: De unde știi unde s-a dus doamna Vernon?
BENDER: Nu știu.
CLAIRE: Atunci, de unde știi când se întoarce?
BENDER: Nu știu.
BRIANNA: De ce mergem la dulapul lui Bender?
ANDREW: Habar n-am.
BRIANNA: E o prostie. De ce să riscăm să fim prinși?
ANDREW: Nu știu.
BRIANNA: Atunci, ce facem?
ANDREW: Dacă îmi mai pui o întrebare, te bat de te usuc(/te bat de îți sună apa în cap /te
snopesc, /te bat de o să faci pe tine).
BRIANNA: Scuze.
(Bender își deschide dulapul)
ANDREW(scârbit): Ești dezordonat.
BENDER: Menajera e în concediu.
BRIANNA: Droguri…
ANDREW: Ce naiba, Bender! Pune-le la loc.
(Bender pleacă.)
BRIANNA: Droguri. Băiatul ăsta are marijuana…
(Claire pleacă după Bender.)
BRIANNA: Era marijuana!
ANDREW: Taci, pămpălăule.
(Andrew pleacă după cei doi. Brianna se întoarce la Allison, care se uită cu gura căscată.)
BRIANNA: Tu ești de acord cu așa ceva?
(Brianna se întoarce și pleacă. Allison fură lacătul de la dulpul lui Bender. Grupul merge pe
hol.)
BENDER: Trecem prin laborator și după aceea ajungem înapoi.
ANDREW: Sper că ai dreptate, dacă apare Doamna Vernon, e vina ta, boule!
BRIANNA(către Claire): Ce-a zis? Unde mergem?
(O văd pe Doamna Vernon pe unul dintre coridoare. Îi vedem alergând și văzând-o pe Doamna
Vernon până se opresc.)
BENDER: Stați! Opriți-vă! Opriți-vă! Trebuie să trecem prin cantină!
ANDREW: Nu, prin sala de activitați.
BENDER: Omule, tu nu știi despre ce vorbești!
ANDREW: Nu, tu nu știi despre ce vorbești!
(Allison scâncește.)
ADREW: Ne-am săturat să te ascultăm pe tine, o luăm pe aici.
(Merg toți după Andrew si ajung la o poartă de fier.)
ANDREW: Rahat (/fir-ar, /la naiba)!
BENDER: Bună idee, idiotule…!
ANDREW: Dă-te dracu(/Du-te naibii)!
CLAIRE(către Andrew): Tu du-te dracu(/naibii)! De ce nu l-ai ascultat pe John?
BRIANNA: Suntem morți!
BENDER: Nu, doar eu!
BRIANNA: Cum adică?
BENDER: Întoarceți-vă la bibliotecă, și aveți grija de asta!
(Bender pune pachetul de mariijuana în mâna Briannei. Brianna și-l pune în chiloți. Bender
fuge cântând tare: Vreau să fiu un paznic la aeroport… Doamna Vernon îl aude pe Bender.
Ceilalți fug.)
BENDER: Trei…doi…unu!
(Dă coș. Intră Doamna Vernon.)
DOAMNA VERNON: Bender! Bender! Bender! Ce e asta? Ce faci aici, ce e asta?
BENDER: Oh, salut!
DOAMNA VERNON: Afară! Gata, Bender! Afară!
BENDER: Nu vreți să îmi auziți scuza?
DOAMNA VERNON: Afară!
BENDER: Mă gândesc să încerc să iau o bursă sportivă.
DOAMNA VERNON: Dă-mi mingea, Bender.
(Bender se preface ca vrea să arunce mingea în Doamna Vernon. Pune mingea jos. Doamna
Vernon o lovește cu piciorul cu intenția să il nimereasca pe Bender, dar acesta se ferește. Cei
doi pleacă.)
DOAMNA VERNON: Hai, ia-ți lucrurile! (către ceilalți) Acest domn aici de fața a fugit din
detenție. Îmi pare rău să vă anunț că nu veți mai petrece timp cu el până la finalul zilei.
BENDER: (spre Doamna Vernon) Buuu Huuuu!
DOAMNA VERNON: Totul e o mare glumă, nu-i așa Bender? Alarma falsă de vineri, alarmele
false sunt foarte amuzante… Dacă locuința ta, dacă familia ta… (lovește în masă) Dacă iarba ta
lua foc?
BENDER: Imposibil, profa… Se află în chiloții domnișoarei Johnson…(Andrew râde.)
DOAMNA VERNON(către Andrew): Crezi că e amuzant? Crezi că e mare și tare, nu-i așa? Ia
uită-te un pic la el. E un bou.(către ceilalți) Vreți să vedeți ceva amuzant? Vizitați-l pe John
Bender în 5 ani! Să vedeți atunci cât de haios va fi! (către Bender) Ce e, John? O să plângi? Hai.
(Doamna Vernon îi pune mâna pe umăr.)
BENDER: Luați mâna de pe mine! Mă aștept la maniere mai bune din partea dumneavoastră.

Scena V

(În debara.
Doamna Vernon l-a adus pe Bender într-o debara si vorbește cu el.)
DOAMNA VERNON: Asta e ultima dată, Bender. Asta e ultima dată când mă faci să par o
prostă în fața acestor copii, ai înteles? Eu câștig 31,000 de dolari pe an și am o casă și nu am de
gând să risc toate astea pentru un tâmpit ca tine… Dar într-o zi o să vezi… Când vei fi plecat de
aici și vei fi uitat de locul ăsta, când vei fii ocupat cu viața ta mediocră… Eu voi fi acolo, și o să
te bat până te rup, fraiere, o să te fac praf!
BENDER: Mă amenințați?
DOAMNA VERNON: Și ce o sa faci? N-o să te creadă nimeni. O să mă creadă pe mine. Pe
mine mă respectă lumea sunt un om important… tu ești o grămadă mincinoasă de rahat! Toată
lumea știe… Hai să vedem cât de dur ești. Hai lovește-mă. Hai. Te rog din suflet… Tot ce am
nevoie e să imi dai un pumn. Aici, in bărbie. Hai……
(Bender stă acolo si se uită la Doamna Vernon. Doamna Vernon se preface ca vrea să îl
lovească, iar Bender se agită.)
DOAMNA VERNON: Așa credeam și eu. Ești un doar un laș.
(Doamna Vernon pleacă. Bender se cațără prin tavan și dispare.)

Scena VI

(Bender se târăște printr-o conductă de aer. Bender cade prin tavan.)


BENDER: (țipând) FIR-AAAAAAAAAR!!!!
(Doamna Vernon se află în baie și aude zgomotul. Bender intră în bibliotecă.)
BENDER: Mi-am uitat creionul…
(Doamna Vernon se aude venind pe hol.)
DOAMNA VERNON: Ce Doamne iartă-mă a fost asta?
(Doamna Vernon intră.)
DOAMNA VERNON: Ce a fost zgomotul (/zarva aia) ăla?
ANDREW: Ce zgomot (/zarvă)?
DOAMNA VERNON: Eram în biroul meu și am auzit un zgomot!
BRIANNA: Puteți descrie zgomotul, doamna?
DOAMNA VERNON: Ai grijă ce spui domnisoara!
(Bender este sub masa, lângă picioarele lui Claire. Se ridică și lovește cu capul în masă.
Bombănește. Deasupra mesei Andrew și Claire încearcă să facă să pară că ei au făcut zgomotul
făcând mai mult zgomot.)
DOAMNA VERNON: Ce-a fost aia? Ce s-a auzit, cine a făcut acel zgomot?
ANDREW: Ce zgomot?
CLAIRE: Doamna, chiar nu s-a auzit niciun sunet. (Claire scâncește. Îi lovește lui Bender capul
cu genunchii ei. Toată lumea începe să tușească fals.)
CLAIRE(agitată): Zgomotul ăsta? Ăsta era zgomotul despre care vorbeați?
DOAMNA VERNON: Nu ăsta era. Nu despre zgomotul ăsta vorbeam. Poate nu v-am prins în
fapt de data asta, dar pot să vă garantez că o voi face în viitor.
(Allison râde de Doamna Vernon.)
DOAMNA VERNON: Ai grijă, domnișoară (/Vezi că sunt cu ochii pe tine, /Ai grijă ce faci)!
(către Claire) Și tu! Nu voi fi luată de proastă! (/nu mă las păcălită, /nu sunt proasta voastră)
(Doamna Vernon pleacă. Claire îl pălmuiește pe Bender în timp ce acesta iese de sub masă.)
BENDER: A fost un accident!
CLAIRE: Ești un bou !(nesimțit, grosolan, scârbos, rahat cu ochi, tâmpit)
BENDER: Hai dă-mă-n judecată…
(Bender merge până la Brianna.)
BENDER: Deci….. chiloțel, dă-mi iarba (/marfa) înapoi.
(Brianna îi dă lui Bender pachetul de marijuana. Bender se întoarce și pleacă.)
ANDREW: Bă (/hei) Bob Marley (/Snoop Dog, /hipiotule)… N-o să aprinzi nimic aici, ai înțeles
(/comprendes).
(Andrew îi aruncă țigara la gunoi. Bender scoate o sticlă de băutura și pleacă. Claire se ridică
și merge după el. Dupa o urmează Brianna.)
ANDREW: Rahat! (/la naiba, /fuck, /fir-ar să fie)
(Doamna Vernon merge pe scări.)

Scena VII

DOAMNA VERNON(singură): Domnul Tearney… un trecut marcat de boli mintale? Wow,


nici nu-i de mirare că e așa dus cu pluta!
(Intră Carly.)
CARLY: Bună ziua, doamna Vernon…
DOAMNA VERNON: Hei, Carly! Ce mai faci?
CARLY: Bine…
DOAMNA VERNON: Ceva noutăți?
CARLY: Nu prea multe, ce faci prin dosarele de la subsol?
DOAMNA VERNON: Ah, nimic, nimic. Doar am un picuț de treabă (îmi fac puțin temele) pe
aici…
CARLY: Un picuț de treabă, nu?
DOAMNA VERNON: Păi….Dap…
(Carl, râzând, se apropie și se uită la dosarele la care se uita Doamna Vernon.)
CARLY: Dosare confidențiale…..hmmm?
DOAMNA VERNON: Uite ce e, Carly… Asta e o zonă cu acces limitat pentru că… anumiți
oameni s-ar ataca foarte tare dacă li s-ar afla secretele. Aș aprecia dacă faptul că mai găsit aici va
rămâne între noi.
CARLY: Ce dai la schimb?
DOAMNA VERNON: Păi, păi ce ți-ai dori?
CARLY: 500 de lei.
DOAMNA VERNON: Ce?
CARLY: 500 de lei.
Scena VIII

(În bibliotecă.
Andrew și Brianna râd. Allison stă lângă statuia din spatele bibliotecii.)
ANDREW: Ai și alt prenume?
BRIANNA: Da, ghici…
(Allison deodată pare interesată în conversație, iar în timp ce vorbește se așează lângă cei doi.)
ALLISON: Te mai cheamă și Ana…
(Brianna și Andrew se uită la ea confuzi.)
ALLISON: Ziua ta de naștere este 12 martie, ai 1,79 cm, cântărești 59 de kilograme, iar codul
tău personal este… (Lovește în masă)
(Andrew e impresionat.)
ANDREW: Poți să citești minți?
ALLISON: Nu…
BRIANNA: Ei bine, ai putea să îmi spui și mie cum știi toate lucrurile astea despre mine?
(Allison își bagă mâna în rucsac.)
ALLISON: Ți-am furat portofelul…
(Îl ține în mână și rânjește.)
BRIANNA: Dă-mi-l!
(Allison îi da înapoi portofelul, iar Brianna se uită prin el ca să se asigure că nimic nu lipsește.)
BRIANNA: Grozav… ești și hoață?
ALLISON: Nu sunt o hoață!
BRIANNA: Multi-talentată!
ALLISON: Ce e de furat? Doi dolari și poză a unui falus?
ANDREW: O ce?
ALLISON: Are o poză cu un băiat gol! Am văzut-o! E o ciudată!
ANDREW: Ei, na? Păi hai s-o vedem!
(Acum îl vedem pe Bender cum se spală pe dinții cu una dintre pensulele de machiaj ale lui
Claire. O vedem pe Claire uitându-se prin portofelul lui Bender.)
CLAIRE: Astea sunt iubitele tale?
BENDER: Nu toate...
CLAIRE: Și celelalte?
BENDER: Păi, pe unele le consider iubitele mele, iar pe altele... le iau doar în considerare...
CLAIRE: Cum adică le iei în considerare?
BENDER: Adică mă gândesc dacă vreau sau nu să-mi petrec timpul cu ele...
CLAIRE: Nu crezi că într-o relație ar trebui sa fie doar o fată si un băiat?
BENDER: Tu crezi?!
CLAIRE: Da... așa ar trebui să fie.
BENDER: Nu și pentru mine...
CLAIRE: De ce nu?
(Bineînțeles ca Bender nu îi răspunde. Are un comportament defensiv.)
BENDER: Cum se face că ai atâtea prostii în geantă?
CLAIRE: Cum se face ca ai atâtea iubite?
BENDER: Eu te-am întrebat primul.
CLAIRE: Nu știu, cred ca nu-mi place să arunc nimic la gunoi.
BENDER: Nici mie.
CLAIRE: Oh....
(Revenim la Andrew, Brianna și Allison. Andrew se uită în portofelul lui Brianna.)
ANDREW: Ăsta este cel mai fals buletin fals pe care l-am vazut.
(Brianna râde)
ANDREW: Realizezi că scrie că ai 68 de ani nu-i așa?
BRIANNA: Știu... știu... am făcut-o lată.
ANDREW: Pentru ce-ți trebuie un buletin fals?
BRIANNA: Ca să pot vota.
(Allison se uită la ei iscoditoare.)
ALLISON: Vreți sa vedeți ce e în geanta mea?
BRIANNA și ANDREW: Nu!
(Allison pare rănită. Dar cu toate astea îsi varsă toată geanta pe canapea. Cad multe lucruri.)
ANDREW: OMG(/O Doamne/ Ce naiba)! Ce-i cu toate lucrurile astea?
BRIANNA: Mereu cari atât de multe rahaturi(/tâmpenii /prostii) în geanta?
ALLISON: Da.... mereu car atât de multe rahaturi(/tâmpenii /prostii) în geantă... nu știi
niciodata cand o să vrei să fugi de acasă.
BRIANNA: Vrei să fii ca femeile alea cu sacoșe care caută în gunoi? Știi tu, adică o să stai pe
străzi și o să vorbești cu clădiri și o să porți pantofi de bărbat?
ALLISON: Voi face orice e nevoie...
BRIANNA: De ce ar fi nevoie să faci ceva?
ALLISON: Viața mea de acasă nu mă... satisface.
BRIANNA: Vrei sa spui că ești dispusă să-ți pui viața în pericol pe străzi doar pentru că statul
acasă nu te satisface?
ALLISON: Nu trebuie să fug de acasă și să trăiesc pe străzi. Pot să fug de acasă și să trăiesc pe
ocean, pot sa mă duc la țară, pot să mă duc în munți. Pot să mă duc în Israel, în Africa, în
Afghanistan.
(Brianna se uită mirată la ea apoi se întoarce spre Andrew.)
BRIANNA: Andy... mă ajuți un pic aici? Allison spune că vrea să fugă de acasă pentru că statul
în casă nu o satisface.
ANDREW: Păi așa e pentru toată lumea. Dacă viața cu părinții ar fi de vis atunci toți ar locui cu
părinții lor pentru totdeauna...
BRIANNA: Da, da înțeleg. Dar cred că pentru ea e mult mai greu decât pentru cei ca mine si ca
tine.
ALLISON: Lăsați-o baltă. Totul e în regulă.
(Allison începe să-și strângă lucrurile înapoi in geantă.)
ANDREW: Care-i problema? (/AI vreo problemă /Ai probleme acasă?)
ALLISON: Niciuna, Sportacus. Lasă-mă în pace!
ANDREW: Stai așa! Dacă ții toate lucrurile alea în geantă înseamnă că fie chiar vrei sa fugi cu
adevarăt, fie vrei doar ca lumea să creadă că vrei să fugi.
ALLISON: Mănânci rahat! (/Taci din gură! /Du-te-n mă-ta! /Lasă-mă în pace!)
(Allison se ridică si pleacă.)
BRIANNA: Cred că pur și simplu îi place să fie singură.
(Andrew se ridică și se duce după ea.)
ANDREW: Hei, vrei să vorbim?
ALLISON: Nu!
ANDREW: De ce nu?
ALLISON: Pleacă de aici!
ANDREW: Unde să plec?
ALLISON: LASĂ-MĂ ÎN PACE!
(Andrew se întoarce să plece. Allison începe sa plângă.)
ALLISON: Ai probleme...
ANDREW: Eu am probleme?!
ALLISON: Faci mereu tot ce ți se spune să faci. Asta e o problema.
ANDREW: Așa o fi... dar măcar eu nu mi-am vărsat geanta pe canapea și nu i-am băgat pe alții
în problemele mele... nu-i așa?! Așa că spune-mi... care e problema? Ce s-a întâmplat? E de rău?
Părinții tăi?
(Allison se tânguie.)
ALLISON: Da...
(Andrew dă din cap.)
ANDREW: Ce-ți fac?
ALLISON: Mă ignoră (complet)...
ANDREW: Da... înțeleg...
(Plâng amândoi în șoapta.)

Scena IX

(Cadrul se schimbă în subsol.


Doamna Vernon si Carl stau si vorbesc.)
DOAMNA VERNON: Ce ți doreai să fii când erai tânără?
CARLY: Când eram mică îmi doream sa fiu Annie Lennox.
DOAMNA VERNON: Carly, fii serioasă. Chiar încerc sa spun ceva aici...predau de 22 de ani și
în fiecare an.....copiii devin din ce în ce mai aroganți.
CARLY: Pe naiba! Hai măi Vern, copiii nu s-au schimbat, doar tu te-ai schimbat. Te-ai făcut
profesor pentru ca ai crezut că o să fie distractiv? Te-ai gândit că o să ai vacanță de vară și o să
fie ușor... apoi ți-ai dat seama că defapt chiar trebuie să muncești... și nu ți-a mai plăcut.
DOAMNA VERNON: Copii ăștia își bat joc de mine. Au impresia că sunt o glumă....
CARLY: Ah haide...Vern, ascultă, dacă tu ai avea 16 ani, ce părere ai avea despre tine?
Doamna Vernon: Hei...Carly, tu chiar crezi că mi pasă ce cred copiii despre mine?
CARLY: Da așa cred...
DOAMNA VERNON: Gândește-te la asta... când noi doi vom fii bătrâne acești copiii vor
conduce țara.
CARLY: Așa și?
DOAMNA VERNON: Uite ăsta e gândul care nu mă lasă să dorm noaptea... că atunci când voi
fii bătrâna ei vor avea grijă de mine.
CARLY: Nu m-aș baza pe asta...
(Doamna Vernon se gândește o secundă la aceste cuvinte.)

Scena X

(Cadrul revine în bibliotecă. Copiii stau într-un cerc.)


ANDREW: Ce aș face pentru un milion de euro? Păi, cât mai puțin posibil...
CLAIRE: Plictisitooor.
ANDREW: Și ce ai vrea să zic mai exact?
CLAIRE: Ideea e să cauți limita absolută. Gen/adică, ai fi dispus să conduci până la liceu
dezbrăcat?
(Andrew râde.)
ANDREW: Păi, um... trebuie să ies din mașină?
CLAIRE: Sigură că da.
ANDREW: Primăvara sau iarna?
CLAIRE: Nu contează... să zicem primăvară.
ANDREW: Prin față sau prin spatele școlii?
CLAIRE: Oricare.
ANDREW: Atunci, da.
ALLISON: Și eu aș face asta! (Toți se uită la ea.) Aș putea face orice lucru sexual, și nici n-am
nevoie de un milion de euro...
CLAIRE: Minți!
ALLISON: De fapt le-am și făcut deja. Le-am făcut pe toate în afară de câteva care sunt
ilegale.... sunt o nimfomană!
(Claire își dă ochii peste cap.)
CLAIRE: Mincinoaso(/Umbli cu cioara vopsită)!
BRIANNA: Ai tăi știu?
ALLISON: Nu i-am spus decât psihologului meu.
ANDREW: Și ce-a făcut când a auzit?
ALLISON: Mi-a tras-o.(/Mi-a dat-o la scoică. /Mi-a cerut să îi arăt ce știu.)
CLAIRE: Drăguț.
ALLISON: Dar nu cred ca se considera viol din punct de vedere legal pentru că l-am plătit.
CLAIRE: Dar e bătrân, nu?
(Allison adoră atenția primită.)
ALLISON: Da... și căsătorit!
(Claire își exprimă dezgustul.)
CLAIRE: Ai idee cât e de scârbos?
ALLISON: Doar primele dăți..
CLAIRE: Primele dăți?! Adică s-a întâmplat de mai multe ori?
ALLISON: Bineînțeles.
CLAIRE: Nu ești în toate mințile?
BRIANNA: E clar ca e dusă dacă și-o trage cu terapeutul ei.
ALLISON(către Claire): Tu ai făcut-o vreodata ?
CLAIRE: Eu nu am un psiholog.
ALLISON: Mă refer cu o persoana oarecare.
CLAIRE: N-am vorbit deja despre asta?
BENDER: Păi, încă n-ai răspuns la întrebare.
CLAIRE: Uite, n-o să-mi discut viața personală cu niște străini.
ALLISON: Răspunsul la întrebarea asta e o sabie cu două tăișuri.
CLAIRE: Ce vrei sa spui?
ALLISON: Păi, dacă spui că nu ai mai făcut-o, înseamnă că ești o mironosiță/încuiată. Pe de altă
parte, dacă spui că ai mai făcut-o toată lumea va crede ca ești târfă(/ușuratică). Vrei s-o faci dar
nu poți iar când o faci îți dorești să n-o fi făcut-o, nu-i așa?
CLAIRE: Nu-i adevărat...
ALLISON: Sau, ești doar o sirenă?
ANDREW: Da, e o sirenă.
CLAIRE: Off, de ce nu putem s-o lăsăm baltă?
ANDREW: Ești o sirenă și știi asta! Așa sunt toate fetele!
ALLISON: E o sirenă doar dacă face ceva ca să te excite!
CLAIRE: Dar n-am făcut nimic!
ALLISON: Tocmai de aia ești o sirenă...
CLAIRE: În regulă, acum e rândul meu să-ți pun întrebări.
ALLISON: Deja v-am spus tot ce era de spus!
CLAIRE: Ba nu! Chiar nu te deranjează să faci sex cu cineva la care nu ții? Adică nu vrei sa fii
respectată?
ALLISON: Eu nu mi-o trag ca să primesc respect! Asta e diferența dintre noi două...
CLAIRE: Sper că nu e singura diferență.
BENDER: Recunoaște, ești o ușuratică.
CLAIRE: Ba nu e adevărat!
BENDER: Ba sigur ca e! Ai spus și tu, sexul este o armă și te folosești ca să primești respect!
CLAIRE: Ba nu am spus asta niciodată! Îmi puneți cuvinte-n gură!
BENDER: Dacă nu-l folosești pentru asta atunci pentru ce-l folosești?
CLAIRE: Nu îl folosesc și gata!
(Claire aproape începe să plângă.)
BENDER: Ești rigidă (/inaptă) din punct de vedere medical? Sau este ceva psihologic?
CLAIRE: Nu asta voiam să zic! Îmi puneți cuvinte în gură!
BENDER: Păi...dacă ai răspunde la întrebare...
BRIANNA: De ce nu răspunzi la întrebare?
ANDREW: Fii sinceră...
BENDER: Nu e mare lucru...
BRIANNA: Daa! Răspunde!
ANDREW: Răspunde la întrebare, Claire!
BENDER: Vorbește cu noi!
ANDREW și BRIANNA: Haidee, răspunde la întrebare!
BENDER: E ușor, e doar o întrebare!
(Claire îi reduce la tăcere țipând.)
CLAIRE (țipând): Nu! Nu am făcut-o niciodată!
(Tăcere pentru câteva clipe.)
ALLISON: Nici eu n-am făcut-o niciodată, nu sunt nimfomană...sunt doar o mincinoasă
compulsivă...
CLAIRE: Ești o proastă! Ai făcut-o intenționat doar ca să mă enervezi!
ALLISON: Totuși aș face-o...dacă iubești pe cineva e ok...
CLAIRE: Nu te cred, ești așa ciudată. Nu zici nimic toată ziua și dupa când deschizi gura...spui
toate minciunile astea colosale!
ANDREW: Ești doar nervoasă pentru că a reușit să te facă să admiți ceva ce nu voiai să
recunoști...
CLAIRE: Ok, bine, dar asta nu o face cu nimic mai puțin ciudată...
ANDREW: De ce o faci ciudată? Vreau să zic...toți suntem destul de ciudați! Unii dintre noi știu
doar cum să o ascundă mai bine, asta e tot.
CLAIRE (către Andrew): Cum ești tu ciudat?
(Allison decide să răspundă ea la întrebare.)
ALLISON: Nu poate gândi pentru el însuși...
ANDREW: Are dreptate... știți de ce… uh, ce am făcut ca să ajung aici? I-am lipit fundul lui
Larry Lester.
(Claire râde.)
BRIANNA (către Andrew): Ăla ai fost tu?
ANDREW (către Brianna): Da...îl cunoști?
BRIANNA: Da...îl cunosc...
ANDREW: Păi atunci știi cât de păros este, nu? Umm, când au scos banda adezivă, i s-a luat tot
părul și niște, și niște piele...
CLAIRE: Oh Doamne...
ANDREW: Și lucrul ciudat este, este că am făcut-o pentru tatăl meu... am torturat un biet băiat
pentru că am vrut ca el să mă considere cool. Mereu îmi povestește despre zilele când era la
școală... toate nebuniile (/prostiile) pe care le făcea. Și simțeam că este dezamăgit pentru că
niciodată nu mă „dezlănțui” și eu... deci, stăteam în vestiar, și îmi puneam genuncherele. Și
Larry se dezbrăca puțin mai departe de mine. Da... e destul... destul de slab, de neputincios. Și
am început să mă gândesc la tata, și la atitudinea lui față de cei slabi. Și următorul lucru pe care îl
știu, este că am sărit pe el și am început să-l bat (/pocnesc)... și prietenii mei doar stăteau acolo și
râdeau și mă încurajau. Și mai târziu, când eram in biroul doamnei Vernon, mă gândeam doar la
tatăl lui Larry. Și la Larry care trebuia să meargă acasă și...și să explice ce i s-a întâmplat. Și
umilința... umilința dracu’ pe care trebuie să o fi simțit. Cred că a fost ireal... adică, (plânge)
adică cum iți ceri scuze pentru așa ceva? Nu se poate...și este totul din cauza mea și a tatălui
meu. O doamne, îl urăsc! Este ca o mașinărie fără minte cu care nu mai am nimic în comun...
„Andrew, trebuie să fii numărul 1! Nu tolerez pierzători în familia asta... antrenamentele tale sunt
degeaba! Câștigă. Câștigă. Hai! Hai! Câștigă!!” Nenorocitul! Știți, uneori, îmi doresc să îmi
cedeze genunchiul... și să nu fiu în stare să mă mai lupt (/să fac wrestling).
BENDER: Cred că tatăl meu și tatăl tău ar trebui să se întâlnească și să mearga la bowling.
(Andrew zâmbește.)
BRIANNA: Așa e și la mine, știți, cu notele... adică, când, când mă privesc din afară, și când mă
uit la mine. Și mă văd pe mine și nu îmi place ceea ce văd... nu îmi place chiar deloc.
CLAIRE: Ce e greșit cu tine? De ce nu te placi?
BRIANNA: Pentru că sunt proastă, pentru că nu trec la tehnologie. Vezi tu, am avut o temă, să
facem un elefant din ceramică, și um...am avut 8 săptămâni la dispoziție să-l facem și era ca o
lampă. Când trăgeai de trompă, lumina trebuia să se aprindă... la mine nu s-a aprins... și am luat
4. Nu am luat 4 niciodată în viața mea... când m-am înscris la curs, credeam că fac o mișcare
deșteaptă. Pentru că m-am gândit “aleg tehnologia, o să fie un mod ușor de a-mi menține
media...”
BENDER: De ce ai crezut că o să fie ușor?
BRIANNA: Ai văzut vreunul dintre fraierii care se înscriu la tehnologie?
BENDER: Eu m-am înscris...trebuie să fii foarte idiot (/tălâmb) să nu treci!
BRIANNA: Sunt idioată (/tălâmbă) pentru că nu pot să fac o lampă?
BENDER: Nu, ești un geniu pentru că nu poți să faci o lampă...
BRIANNA: Ce știi tu despre trigonometrie?
BENDER: Nu se putea să îmi pese mai puțin despre trigonometrie...
BRIANNA: Bender, știai că fără trigonometrie nu ar exista inginerie?
BENDER: Fără lămpi, n-ar fi lumină!
CLAIRE: Ok... deci niciunl nu e mai bun ca celălalt...
(Allison se simte lăsată pe lângă.)
ALLISON: Eu pot să scriu cu degetele de la picioare! Pot și să mănânc, să mă spăl pe dinți...
CLAIRE: Cu picioarele?
ALLISON: ...să cânt “Heart and Soul” la pian.
BRIANNA: Eu pot să fac spaghete!
CLAIRE(către Andrew): Tu ce poți să faci?
ANDREW: Eu pot să...uh...să vă lipesc toate fundurile împreună...
BENDER: Eu vreau să văd ce poate să facă Claire!
CLAIRE: Nu pot să fac nimic.
BENDER: Eei, toată lumea poate să facă ceva...
CLAIRE: Este ceva ce pot să fac... de fapt lăsați-o baltă, e mult prea umilitor...
BENDER: Ai văzut vreodată “Tânăr și neliniștit”? Adică un tip a făcut serialul ăla timp de 30 de
ani.
CLAIRE: Ok, dar trebuie să promiteți că nu o să râdeți...nu pot să cred că fac asta...
(Claire își scoate rujul din ghiozdan și îl deschide. L-a pus între sâni și s-a dat cu el. Când își
ridică capul, rujul ei este perfect. Toată lumea aplaudă. Bender aplaudă încet și sarcastic.)
ANDREW: Ok, super, unde ai învățat să faci asta?
CLAIRE: În tabără, clasa a 7-a...
BENDER: A fost minunat, Claire... părerea mea despre tine s-a schimbat complet...
ALLISON: Ești nesimțit (/de rahat)! Nu face asta, ai jurat că nu o să râzi!
BENDER: Râd eu cumva?
ANDREW: Ești un imbecil (/Nemernicule)!
(Bender se întoarce către Andrew. În timp ce vorbește se observă cum cuvintele lui devin
dureroase, dar adevărate.)
BENDER: De ce îți pasă ție ce cred eu acum? Eu nici măcar nu contez, nu-i așa? Aș putea să
dispar pentru totdeauna și n-ar fi nici o diferență...aș putea la fel de bine să nu exist în școala
asta, îți amintești? (Se întoarce către Claire.) Și tu...nu mă placi oricum!
CLAIRE: Știi ceva, am la fel de multe sentimente ca tine și doare la fel de tare când cineva le
calcă în picioare!
BENDER: Doamne, ești așa patetică! (nervos) Niciodată...niciodată! Să nu te compari cu mine!
Ok? Tu ai totul, și eu n-am nimic! A naibii Rapunzel, nu? Probabil s-ar închide școala dacă tu n-
ai veni! ”Prințesica nu e aici!” Îmi plac cerceii ăștia, Claire.
CLAIRE (încet): Taci din gura...
BENDER: Astea sunt diamante adevărate, Claire?
CLAIRE (furioasă): Taci!
BENDER: Pun pariu că sunt... ai muncit pentru banii pentru cerceii ăștia.
CLAIRE: Taci odată!
BENDER: Sau a plătit tăticul tău?
CLAIRE(furioasă): Taci din gură! (Claire începe să plângă.)
BENDER: Pun pariu că el ți i-a cumpărat! Pun pariu că sunt un cadou de Crăciun! Corect? Știi
ce am primit eu de Crăciun anul ăsta? A fost un an minunat în familia Bender! Am primit un
pachet de țigări. Taică-miu mi l-a dat și a zis “Hai! Fumează-l Johnny!” Deci du-te acasă și vaită-
te la tăticul tău, nu aici, ok?
(O scurtă pauză.)
ANDREW: O doamne, o să ajungem ca părinții noștri?
CLAIRE: Nu, eu...niciodată...
ALLISON: Este inevitabil...pur și simplu se întâmplă.
CLAIRE: Ce se întâmplă?
ALLISON: Când te maturizezi, îți moare inima.
BENDER: Cui îi pasă?
(Allison aproape plânge și ea.)
ALLISON: Mie...
BRIANNA: Um, doar mă gândeam, adică... Știu că nu este un moment potrivit, dar mă
întrebam, um, ce o să se întâmple cu noi luni? Când ne vedem iarăși? Vreau să zic, eu vă
consider prietenii mei, nu greșesc, nu?
ANDREW: Nu...
BRIANNA: Deci, deci luni...ce o să se întâmple?
CLAIRE: Dacă încă o să fim prieteni doar pentru că suntem prieteni acum, asta întrebi?
BRIANNA: Da...
CLAIRE: Vrei adevărul?
BRIANNA: Da...adevărul...
CLAIRE: Nu prea cred...
ALLISON: Te referi la noi toți? Sau doar la John?
CLAIRE: Cu voi toți...
ANDREW: Claire!
CLAIRE: Oh, fii sincer, Andy...dacă Brianna vine la tine pe hol luni, ce o să faci? Adică,
imaginează-ți asta, ești acolo cu toată echipa. Știu exact ce ai face, ai saluta-o și când ar pleca ai
face mișto de ea, ca prietenii tăi să nu creadă că i-ai tras-o/sunteti impreuna!
ANDREW: Ba nu! (/Nu-i adevărat!)
ALLISON: Ok, și dacă aș veni eu la tine?
CLAIRE: La fel.
BENDER(furios și țipând la Claire): Ești așa nesimțită!
CLAIRE: De ce? Pentru că zic adevărul? Asta mă face nesimțită?
BENDER: Nu! Pentru că știi cât de urât e să îi faci asta cuiva! Și nu ai tupeul (/curajul) să le zici
prietenilor tăi că iți place de cine îți place!
CLAIRE: Ok, și cum rămâne cu tine, ipocritule! De ce nu o iei pe Allison la una dintre
petrecerile tale cu heavy metal? De ce nu mergi cu Brianna în parcare la prânz să vă drogați? Și
cum rămâne cu Andy? Cum rămâne cu mine? Ce ar zice prietenii tăi dacă ne-am plimba pe
holuri împreună. Ar râde până n-ar mai putea și tu probabil le-ai spune că am dormit împreună ca
să te ierte pentru că ai fost văzut cu mine.
BENDER(furios iarăși): Să nu mai vorbești niciodată despre prietenii mei! Nu-i cunoști pe
prietenii mei, nu te uiți la prietenii mai și mai mult ca sigur nu ai îndrăzni să vorbești cu vreunul
dintre ei, deci rămâi la lucrurile pe care le cunoști, cumpărăturile, oja, BMW-ul tatălui tău și
săraca-bogata-beațiva ta mamă din Caraibe.
CLAIRE(furioasă și plângând): Încetează/Taci din gură!
BENDER: Cât despre problema ta despre ceea ce o să se întâmple când noi doi o să ne vedem
pe hol la școală, poți să o lași baltă! Pentru că nu o să se întâmple niciodată! Doar ascunde-ți
capul în nisip... și așteaptă balul tău iubit!
CLAIRE: Te urăsc!
BENDER: Da? Bine!
(Este liniște până când vorbește Brianna.)
BRIANNA: Atunci presupun că eu și Allison suntem niște persoane mai bune ca voi, huh, noi
ciudații... (către Allison) Tu mi-ai face asta?
ALLISON: Eu nu am niciun prieten...
BRIANNA: Și dacă ai avea?
ALLISON: Nu... nu cred că aș avea genul de prieteni care ar zice ceva...
BRIANNA: Eu doar vreau să vă spun că nu v-aș face asta niciodată! Pentru că e nasol…
CLAIRE: Pe prietenii tăi nu i-ar deranja, pentru că ne admiră...
BRIANNA (râzând de ea): Ești îngâmfată, Claire. Ești foarte îngâmfată. De ce ești așa plină de
tine?
CLAIRE (plângând din nou): Nu spun asta pentru că sunt îngâmfată! Urăsc asta! Urăsc faptul
că trebuie să țin cont de ce le place prietenilor mei.
BRIANNA: Atunci, de ce o faci?
CLAIRE: Nu știu... nu înțelegeți. Nu aveți genul de prieteni pe care îi avem eu și Andy! Pur și
simplu nu înțelegeți presiunea pe care o pun pe noi!
BRIANNA(șocată): Ce să nu înțeleg? Crezi că nu înțeleg ce înseamnă să pună cineva presiune
pe tine, Claire? Du-te naibii! (Își ascunde fața și plânge.) Știi de ce sunt aici? Știi? Sunt aici
pentru că domnul Ryan a găsit o armă în dulapul meu...
ANDREW: De ce aveai o armă în dulap?
BRIANNA: Uită...
ANDREW: Spune-ne de ce!
BRIANNA: Nu pot să iau un 4, ai mei ar lua-o razna! Chiar dacă iau numai 10, media generală o
să fie tot 9. Sunt ruinată!
CLAIRE(with pity): Oh Brianna...
BRIAN: Așa că trebuie să mă gândesc la toate opțiunile, nu?
CLAIRE: Nu! Sinuciderea nu e o opțiune!
BRIAN: Păi n-am facut-o, nu?
ALLISON: Era pistol sau revolver?
BRIAN: Nu, era un pistol cu capse, s-a descărcat în dulap.
ANDREW (râde): Pe bune?
BRIAN: Nu-i amuzant... (Toți râd, chiar și Brian.) Da, este... mama lui de elefant!
ALLISON: Vreți să știți de ce sunt eu aici? Degeaba... N-aveam ce să fac acasă. (Toată lumea
râde.) Râdeți de mine...
ANDREW: Ba nu!
ALLISON (râde): Ba da!

Scena XI

(Mai târziu. O vedem pe Brianna punând muzică. Toți dansează. După.)


CLAIRE: Brianna?
BRIANNA: Da?
CLAIRE: O să îți scrii eseul?
BRIANNA: Da, de ce?
CLAIRE: Păi dacă l-am scrie toți ar fi o pierdere de timp, nu crezi?
BRIANNA: Oh, dar asta așa a zis doamna Vernon să facem...
CLAIRE: Adevărat, dar cred că oricum vom scrie cu toții cam același lucru.
BRIANNA: De fapt, pur și simplu nu vreți să scrieți eseul... nu-i așa?
CLAIRE: Adevărat, dar oricum tu ești cea mai deșteaptă, corect?
BRIANNA(mândră): Mdaa...
CLAIRE: Avem încredere în tine. (Brianna se uită la ceilalți care aprobă.)
ANDREW: Da.
BRIANNA: All right, I'll do it...
CLAIRE: Super. (Claire se uită la Allison, care se uită apoi în spatele ei.) Vino.
ALLISON: Unde mergem?
CLAIRE: Vino! (Claire o machiază pe Allison.) Nu are de ce să îți fie frică.
ALLISON: Nu îmi băga aia în ochi!
CLAIRE: Doar închide ochii. Chiar arăți mult mai bine fără tot negrul ăla de la ochi.
ALLISON: Mie îmi plăcea.
CLAIRE: Așa o să arăți mult mai bine.
(Brian se gândește la ce o să scrie. Andrew doar se gândește.)
ALLISON: De ce ești atât de drăguță cu mine?
CLAIRE: Pentru că mă lași.
(Brianna începe să scrie.)
BENDER: Ieși după? (Claire rămâne șocată. Bender zâmbește. Claire zâmbește.)
(Brianna scrie de zor la eseu. Când își ridică privirea o vede pre Allison.)
BRIAN: Cool!
ALLISON(smiling): Mersi!
(Claire îl sărută pe Bender.)
BENDER: De ce ai făcut asta?
CLAIRE: Pentru că știu că tu n-ai fi avut curajul să o faci. Chiar te-a scârbit faza cu rujul?
BENDER: Sincer?
CLAIRE: Sincer.
BENDER: Nu.
(Andrew o vede pe Allison.)
ANDREW: Ce ți s-a întâmplat?
ALLISON: Ce? Claire a fost! E ceva greșit?
ANDREW: Nu-i nimic greșit, e doar diferit.
ALLISON: E de bine sau de rău?
ANDREW(râzând): E de bine! (Allison zâmbește.Cei doi se sărută.)
(Brian termină de scri eseul. Îl sărută și apoi se pregătesc de plecare. Pe drum dau de Carly.)
CARLY: Pa, Brianna...
BRIAN: Pa, Carly...
BENDER (către Carly): Ne vedem sâmbăta viitoare.
CARLY: Ca de fiecare dată!
(Doamna Vernon găsește eseul Briannei. Îl citește. De la jumătate începe să se demacheze.)
BRIANNA(audio): Dragă Doamna Vernon,
Acceptăm faptul că trebuie să sacrificăm o întreagă sâmbătă în detenție pentru că am făcut o
greșeală. Da, am greșit. Dar credem că și dumneavoastră greșiți punându-ne să scriem un eseu
despre cine credem noi că suntem. Chiar vă pasă? Ne vedeți așa cum vreți să ne vedeți... folosind
cei mai simpli termini. Dar am realizat astăzi că fiecare dintre noi e o tocilară, un sportiv, o
nebună, o prințesă sau un infractor. Asta vă răspunde la întrebare?
Cu sinceritate,
…………………………….

S-ar putea să vă placă și