LUCRARE DE CURS

TEMA: STINGEREA INCENDIILOR

CONSTANTA

2010
LEGE nr. 307 din 12 iulie 2006 privind apararea impotriva incendiilor (Dispozitii generale;
Obligatii privind apararea impotriva incendiilor)
EMITENT: PARLAMENTUL;
PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 633 din 21 iulie 2006;
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

CAP. I
Dispozitii generale

ART. 1 (1) Apararea impotriva incendiilor reprezinta ansamblul integrat de activitati

specifice, masuri si sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar si de
informare publica, planificate, organizate si realizate potrivit prezentei legi, in scopul prevenirii
si reducerii riscurilor de producere a incendiilor si asigurarii interventiei operative pentru
limitarea si stingerea incendiilor, in vederea evacuarii, salvarii si protectiei persoanelor
periclitate, protejarii bunurilor si mediului impotriva efectelor situatiilor de urgenta determinate
de incendii.
(2) In sensul prezentei legi, termenii si expresiile referitoare la situatii de urgenta, factori
si tipuri de risc, interventie operativa si evacuare au intelesul prevazut in Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 15/2005, iar termenii si expresiile specifice
apararii impotriva incendiilor au urmatorul inteles:
a) autorizatie de securitate la incendiu - actul administrativ emis, in baza legii, de
inspectoratul pentru situatii de urgenta judetean sau al municipiului Bucuresti, prin care se
certifica, in urma verificarilor in teren si a documentelor privind realizarea masurilor de aparare
impotriva incendiilor, indeplinirea cerintei esentiale - securitate la incendiu - la constructii,
instalatii tehnologice si alte amenajari; autorizatia de securitate la incendiu confera persoanelor
fizice sau juridice, detinatoare ale constructiilor, instalatiilor si ale altor amenajari, dreptul de a le
edifica, de a le pune in functiune si de a le exploata din punctul de vedere al indeplinirii cerintei -
esentiale securitate la incendiu;
b) aviz de securitate la incendiu - actul emis, in baza legii, de inspectoratul pentru situatii
de urgenta judetean sau al municipiului Bucuresti, dupa verificarea de conformitate cu
prevederile reglementarilor tehnice in vigoare a masurilor de aparare impotriva incendiilor,
adoptate in documentatiile tehnice de proiectare, pentru indeplinirea cerintei esentiale - securitate
la incendiu - a constructiilor, instalatiilor si altor amenajari;
c) incendiu - ardere autointretinuta, care se desfasoara fara control in timp si spatiu, care
produce pierderi de vieti omenesti si/sau pagube materiale si care necesita o interventie
organizata in scopul intreruperii procesului de ardere;
d) cauza a incendiului - suma factorilor care concura la initierea incendiului, care consta,
de regula, in sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a
aprins, precum si imprejurarile determinante care au dus la izbucnirea acestuia;
e) mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor - sisteme, instalatii, echipamente,
utilaje, aparate, dispozitive, accesorii, materiale, produse, substante si autospeciale destinate
prevenirii, limitarii si stingerii incendiilor;
f) operatiuni de lunga durata - interventiile pentru stingerea incendiilor si eliminarea
efectelor negative ale acestora cu o durata mai mare de 4 ore;
 g) organizare a interventiei in caz de incendiu - ansamblul masurilor tehnico-
organizatorice necesare stabilirii fortelor, responsabilitatilor, sarcinilor, mijloacelor, metodelor si
procedeelor ce pot fi utilizate pentru evacuarea si salvarea persoanelor si animalelor, protectia
bunurilor si vecinatatilor, precum si pentru stingerea incendiilor;
h) pericol iminent de incendiu - situatia creata de cumularea factorilor care concura la
initierea incendiului, declansarea acestuia fiind posibila in orice moment;
i) schema cu riscurile teritoriale - documentul intocmit de inspectoratul pentru situatii de
urgenta judetean sau al municipiului Bucuresti, care cuprinde tipurile de riscuri specifice, precum
si resursele estimate pentru gestionare;
j) plan de analiza si acoperire a riscurilor - documentul care cuprinde riscurile potentiale
dintr-o unitate administrativ-teritoriala, masurile, actiunile si resursele necesare pentru
managementul riscurilor respective;
k) prevenirea incendiilor - totalitatea actiunilor de impiedicare a initierii si propagarii
incendiilor, de asigurare a conditiilor pentru salvarea persoanelor si bunurilor si de asigurare a
securitatii echipelor de interventie;
l) raport de interventie - documentul operativ de informare si analiza statistica in care se
inscriu datele esentiale constatate la locul interventiei privind amploarea si intensitatea
incendiului, cauza probabila a acestuia, efectele produse, desfasurarea interventiei, fortele
participante si timpii operativi realizati;
m) stingere a incendiilor - totalitatea actiunilor de limitare si intrerupere a procesului de
ardere prin utilizarea de metode, procedee si mijloace specifice;
n) utilizator - persoana fizica sau juridica ce foloseste un bun, cu orice titlu, in interesul
sau, al altuia sau in interes public;
o) scenariu de securitate la incendiu - documentul care descrie calitativ evolutia unui
incendiu in timp, identificand evenimentele-cheie care il caracterizeaza si il diferentiaza de alte
incendii posibile intr-o incinta.
ART. 2 Apararea impotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, national,
cu caracter permanent, la care sunt obligate sa participe, in conditiile prezentei legi, autoritatile
administratiei publice centrale si locale, precum si toate persoanele fizice si juridice aflate pe
teritoriul Romaniei.
ART. 3 (1) Coordonarea, controlul si acordarea asistentei tehnice de specialitate in
domeniul apararii impotriva incendiilor se asigura de Ministerul Administratiei si Internelor, la
nivel central prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, iar la nivel local prin
inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti.
(2) Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, denumit in continuare Inspectoratul
General, elaboreaza strategia nationala de aparare impotriva incendiilor, care se prezinta
Guvernului spre aprobare de catre ministrul administratiei si internelor.
(3) Inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti,
denumite in continuare inspectorate, isi exercita atributiile specifice in zone de competenta
stabilite prin hotarare a Guvernului.
(4) Managementul situatiilor de urgenta determinate de incendii se asigura prin
componentele Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta.
ART. 4 (1) Autoritatile administratiei publice locale asigura aplicarea masurilor privind
activitatile de aparare impotriva incendiilor, cuprinse in planurile de analiza si acoperire a
riscurilor, ce se intocmesc la nivelul localitatii si judetului.
(2) Planurile de analiza si acoperire a riscurilor se actualizeaza anual.
 (3) Metodologia de elaborare si structura-cadru a planului de analiza si acoperire a
riscurilor se aproba prin ordin al ministrului administratiei si internelor si se publica in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I.
(4) Prefectii, primarul general al municipiului Bucuresti si primarii asigura, dupa caz,
elaborarea planurilor de analiza si acoperire a riscurilor la nivelul unitatilor administrativ-
teritoriale pe care le reprezinta.
ART. 5 Persoanele fizice si juridice raspund, potrivit legii, de stabilirea si aplicarea
masurilor de aparare impotriva incendiilor, precum si de consecintele producerii incendiilor.

CAP. II
Obligatii privind apararea impotriva incendiilor

SECTIUNEA 1
Obligatii generale

ART. 6 (1) Persoanele fizice si juridice sunt obligate sa respecte reglementarile tehnice si
dispozitiile de aparare impotriva incendiilor si sa nu primejduiasca, prin deciziile si faptele lor,
viata, bunurile si mediul.
(2) Persoana care observa un incendiu are obligatia sa anunte prin orice mijloc serviciile
de urgenta, primarul sau politia si sa ia masuri, dupa posibilitatile sale, pentru limitarea si
stingerea incendiului.
(3) In cazul in care anuntul de incendiu s-a facut cu rea-credinta, fara motiv intemeiat,
autorul raspunde contraventional sau penal, potrivit legii, si suporta cheltuielile ocazionate de
deplasarea fortelor de interventie.
ART. 7 (1) In caz de incendiu, orice persoana trebuie sa acorde ajutor, cand si cat este
rational posibil, semenilor aflati in pericol sau in dificultate, din proprie initiativa ori la
solicitarea victimei, a reprezentantilor autoritatilor administratiei publice, precum si a
personalului serviciilor de urgenta.
(2) In cazul incendiilor produse la paduri, plantatii, culturi agricole, miristi, pasuni si
fanete, persoanele aflate in apropiere au obligatia sa intervina imediat cu mijloacele de care
dispun, pentru limitarea si stingerea acestora.
ART. 8 In cazurile de forta majora determinate de incendii, persoanele fizice si juridice
care detin, cu orice titlu, terenuri, constructii, instalatii tehnologice sau mijloace de transport au
urmatoarele obligatii:
a) sa permita neconditionat accesul serviciilor de urgenta si al persoanelor care acorda
ajutor;
b) sa permita neconditionat utilizarea apei, a materialelor si a mijloacelor proprii pentru
operatiuni de salvare, de stingere si de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii
ori ale altor persoane;
c) sa accepte masurile stabilite de comandantul interventiei pentru degajarea terenurilor,
demolarea unei constructii sau a unei parti din constructie, taierea/dezmembrarea mijloacelor de
transport, oprirea temporara a activitatilor sau evacuarea din zona periclitata si sa acorde sprijin,
cu forte si mijloace proprii, pentru realizarea acestor masuri.
ART. 9 La incheierea oricaror acte de transmitere temporara a dreptului de folosinta
asupra bunurilor imobile, precum si a contractelor de antrepriza, partile sunt obligate sa prevada
expres in actele respective raspunderile ce le revin in ceea ce priveste apararea impotriva
incendiilor.
ART. 10 (1) Pentru limitarea propagarii si stingerea incendiilor, precum si pentru
limitarea si inlaturarea efectelor acestora, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile
locale ale sectoarelor acestuia, consiliile judetene, consiliile locale, persoanele juridice si
asociatiile familiale prevazute la art. 8 si persoanele fizice care desfasoara individual activitati
economice in conditiile Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor
familiale care desfasoara activitati economice in mod independent, cu modificarile si
completarile ulterioare, au obligatia sa colaboreze intre ele, contribuind cu forte si mijloace, pe
baza de reciprocitate sau pe baza contractuala.
(2) Organizarea actiunilor de colaborare si procedurile necesare se stabilesc prin
conventii incheiate intre parti, cu avizul inspectoratelor.
ART. 11 Detinatorii si utilizatorii de constructii ori de instalatii, echipamente tehnologice
de productie si de transport au obligatia sa conlucreze cu autoritatile administratiei publice si cu
organele de specialitate ale acestora in organizarea, asigurarea, pregatirea si punerea in aplicare a
planurilor de interventie in caz de incendiu.
ART. 12 (1) Autoritatile administratiei publice centrale si celelalte organe centrale de
specialitate, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile locale ale sectoarelor
municipiului Bucuresti, judetene sau locale, institutiile publice si operatorii economici au
obligatia sa angajeze cel putin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atributii in
domeniul apararii impotriva incendiilor, atestati potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul
General. Ocupatiile de cadru tehnic si personal de specialitate cu atributii in domeniul apararii
impotriva incendiilor sunt definite pe baza standardelor ocupationale aprobate conform legislatiei
in vigoare.
(2) Consiliile locale si operatorii economici care desfasoara activitati cu risc de incendiu
si care au obligatia prevazuta la alin. (1) se stabilesc pe baza criteriilor emise de Inspectoratul
General.
(3) Numirea si schimbarea din functie a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate
cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor trebuie comunicate de angajator in termen
de 48 de ore de la angajare, dupa caz, la nivel central Inspectoratului General, iar la nivel local
inspectoratelor.
(4) Neindeplinirea corespunzatoare a atributiilor specifice atrage schimbarea din functie a
cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atributii in domeniul apararii impotriva
incendiilor, situatie care trebuie comunicata de angajator in termen de 48 de ore de la angajare, la
nivel central Inspectoratului General, iar la nivel local inspectoratelor, dupa caz.
(5) Persoanele fizice si asociatiile familiale care desfasoara activitati economice
autorizate pe teritoriul Romaniei, precum si celelalte entitati legal constituite, neprevazute la alin.
(1), indeplinesc atributiile pe linia apararii impotriva incendiilor in nume propriu, prin titularul
de drept al entitatii.
 NORME GENERALE de prevenire si stingere a incendiilor
-CAPITOLUL I Dispozitii generale-

Art. 1. - (1) Normele generale de prevenire si stingere a incendiilor, denumite in continuare

norme generale, stabilesc principiile, criteriile de performanta,cerintele si conditiile tehnice
privind siguranta la foc pentru constructii,instalatii si alte amenajari, agentii care pot interveni in
caz de incendiu si pentru inlaturarea efectelor acestuia, exigentele utilizatorilor, precum si
normele, regulile, recomandarile si masurile generale ce trebuie avute in vedere in scopul
apararii impotriva incendiilor. (2) Prezentele norme generale se aplica la proiectarea, executarea
si exploatarea constructiilor, instalatiilor si a altor amenajari, in raport cu faza de realizare in care
se afla si indiferent de titularul dreptului de proprietate, precum si la organizarea si desfasurarea
activitatii de aparare impotriva incendiilor. Art. 2. - (1) In organizarea, desfasurarea si
conducerea activitatii de aparare impotriva incendiilor se tine seama de urmatoarele principii:
respectarea reglementarilor in vigoare, prioritatii, dimensionarii optime, colaborarii si conlucrarii
cu factorii interesati. (2) Proiectarea si executarea constructiilor, instalatiilor si ale altor
amenajari (campinguri, tribune, parcaje, platforme etc.) se realizeaza astfel incat, in cazul unui
incendiu produs in faza de utilizare a acestora, sa asigure urmatoarele cerinte: a) protectia si
evacuarea utilizatorilor, tinand seama de varsta si de starea lor fizica; b) limitarea pierderilor de
bunuri; c) preintampinarea propagarii incendiului; d) protectia pompierilor si a altor forte care
intervin pentru evacuarea si salvarea persoanelor, protejarea bunurilor periclitate, limitarea si
stingerea incendiului si inlaturarea unor efecte negative ale acestuia. Art. 3. - (1) Criteriile de
performanta privind cerinta de calitate "siguranta la foc" sunt: riscul de incendiu, rezistenta la
foc, preintampinarea propagarii incendiilor, comportarea la foc, stabilitatea la foc, caile de acces,
de evacuare si de interventie. (2) Criteriile de performanta privind siguranta la foc si principalii
factori de determinare a acestora sunt prevazuti in anexa nr. 1. Art. 4. - (1) Nivelurile de
performanta pentru criteriile prevazute la art. 3, modalitatile de evaluare a factorilor de
determinare si limitele medii sau extreme sunt stabilite prin reglementari tehnice. (2)
Determinarea nivelurilor de performanta prevazute la alin. (1) se face prin incercari, calcule si
rationamente. Art. 5. - Efectele negative ale agentilor termici, chimici, electromagnetici ori
biologici, care pot interveni in caz de incendiu asupra constructiilor, instalatiilor si utilizatorilor,
sunt prezentate in anexa nr. 2. Art. 6. - (1) La evaluarea indeplinirii cerintelor privind siguranta la
foc, dimensionarea serviciilor de pompieri, intocmirea planurilor de interventie si la aprecierea
capacitatii de aparare impotriva incendiilor se utilizeaza timpii de siguranta la foc si timpii
operativi de interventie, in raport cu categoria de importanta a constructiilor.(2) Definirea
timpilor de siguranta la foc si a timpilor operativi de interventie, precum si principalii factori de
evaluare a acestora sunt prevazuti in anexa nr. 3. (3) Evaluarea si stabilirea timpilor de siguranta
la foc se fac prin metodele precizate la art. 4 alin. (2), iar a timpilor operativi de interventie, prin
procedee si reguli de estimare statistica sau empirica ori prin masurare directa pe durata
interventiilor. Art. 7. - (1) Nivelurile de performanta privind siguranta la foc si masurile de
prevenire si stingere a incendiilor, stabilite pentru constructii, instalatii si alte amenajari, vor fi
prevazute in documentatiile tehnice de organizare, sistematizare si amenjare a teritoriului,
precum si in documentatiile tehnice de proiectare si de executare a constructiilor si instalatiilor.
(2) Evaluarea, armonizarea si reflectarea interdependentei dintre nivelurile de performanta
privind siguranta la foc si masurile de prevenire si stingere a incendiilor, stabilite si necesare, se
vor realiza prin scenarii de siguranta la foc. Structura de principiu a scenariului de siguranta la
foc este prezentata in anexa nr. 4. (3) De nivelurile de performanta prevazute in documentatiile
tehnice mentionate la alin. (1), de normele specifice de prevenire si de stingere a incendiilor,
precum si de concluziile si masurile tehnico-organizatorice din scenariile de siguranta la foc se
va tine seama la elaborarea instructiunilor si schemelor de exploatare privind prevenirea si
stingerea incendiilor, la intocmirea planurilor de protectie impotriva incendiilor, la eliberarea
permiselor si autorizatiilor de lucru cu foc, precum si la emiterea avizelor si autorizatiilor de
prevenire si stingere a incendiilor. (4) Planurile de protectie impotriva incendiilor sunt: planul de
evacuare, planul de depozitare a materialelor periculoase si planul de interventie. Art. 8. - (1)
Autospecialele, utilajele, instalatiile, echipamentele, substantele, accesoriile si alte mijloace
tehnice de prevenire si stingere a incendiilor trebuie sa indeplineasca conditiile de performanta
specifice si sunt admise pentru utilizare numai daca sunt avizate de Inspectoratul General al
Corpului Pompierilor Militari. (2) La proiectarea, omologarea si executarea in tara a mijloacelor
tehnice de prevenire si stingere a incendiilor este obligatorie respectarea conditiilor tehnice
generale prevazute in reglementarile elaborate sau avizate de Inspectoratul General al Corpului
Pompierilor Militari. (3) Principalele categorii de mijloace tehnice de prevenire si stingere a
incendiilor sunt prevazute in anexa nr. 5. Art. 9. - (1) Pentru asigurarea desfasurarii, in conditii
de operativitate si eficienta, a operatiunilor de interventie in situatiile de urgenta publica de
incendiu se intocmesc, potrivit legii, planuri de interventie. (2) Structura-cadru a planului de
interventie este prezentata in anexa nr. 6. (3) Planul de interventie se avizeaza de brigada sau de
grupul de pompieri militari. Art. 10. - (1) In sensul prezentelor norme generale, totalitatea
nivelurilor de performanta privind siguranta la foc se include in cele de prevenire si stingere a
incendiilor, care, impreuna cu performantele serviciului de pompieri civili, determina capacitatea
de aparare impotriva incendiilor. (2) Sintagmele protectia (lupta) impotriva incendiilor,
combaterea incendiilor si paza contra incendiilor, utilizate in reglementarile existente, au aceeasi
semnificatie cu prevenirea si stingerea incendiilor.

I. Notiunea de incendiu
Incendiu este un termen care se manifestă prin mai multe elemente ca de exemplu:

 lumina produsă de flăcările focului, pârjolului și scânteilor care au scăpat de sub control,

 temperatura ridicată care accelerează propagarea focului și duce la topirea unor materiale,
 fumul care poate fi în cantitate și culoare diferită în funcție de
materialul combustibil care arde,
Cauze:
Pentru a putea izbucni un incendiu prima condiție este existența unui material combustibil. Apoi,
acest material trebuie încălzit deasupra punctului său de aprindere.
Cauzele incendiului pot fi:

 de natură tehnică, instalații electrice necorespunzătoare, defecte,

 neglijență, frecvent produsă de focuri de tabără, țigări, chibrituri, lumânări nestinse
corect, sudare nesupravegheată,
 naturale (fulger), sau autoaprinderea a unor substanțe care ajung în contact cu oxigenul.
Aceste cauze duc la incendii sau explozii urmate de incendii.

Dictionarul limbii romane defineste incendiul astfel: „Foc mare care cuprinde si distruge
partial sau total o cladire, opadure etc.”.Cu multi ani in urma majoritatea oamenilor si chiar
literatura de specialitate foloseau pentru acest fenomen notiunea defoc si foarte rar incendiu.
Astazi ne este familiar, aproape tuturor, pentru un astfel de fenomen nedorit, notiunea de
incendiu.
A defini un fenomen, cum este de exemplu incendiul, inseamna cunoaste
forma exterioara a lucrurilor prin care semanifesta esenta lor si care poate fi perceputa direct prin
organele senzoriale. Acest lucru nu este usor de facut, mai ales ca o buna definitie trebuie sa
cuprinda esenta fenomenului, sa fie clara, scurta, usor de inteles si de retinut. Deci in a defini cat
mai corect ,incendiul trebuie sa se tina seama de toate elementele care stau la baza acestui
fenomen, ca initierea, dezvoltarea silichidarea lui, precum si de consecintele ce le poate cauza.
Aceste elemente pot fi exprimate succint prin: • existenta combustibilului si actiunea
unei surse de aprindere; •initierea si dezvoltarea unei arderi si scaparea ei de sub
control;• producerea de pierderi materiale in urma arderii;• necessitate ainterventiei printr-o
singura actiune de stingere cu scopul intreruperii si lichidarii procesului arderii.
Lipsind unul din aceste elemente, nu putem spune ca avem de-a face cu un incendiu. Incendiul
este o ardere initiata de o cauza bine definita, cu sau fara voia omului, scapata de sub control,
inurma careia se produc pierderi de materiale si pentru a carei intrerupere si lichidare este
necesara o interventie cu mijloace adecvate.
Orice incendiu este insotit de fenomene chimice si fizice cum sunt: reactii chimice pe
timpul arderii, degajarea si transferul de caldura, producerea de flacari, degajarea, separarea si
raspandirea produselor arderii, formarea schimbului de gaze,etc. Pe timpul incendiului toate
aceste fenomene nu se produc separat, ci sunt strans legate intre ele si se desfasoara pe baza
legilor chimiei si fizicii specifice fenomenelor respective.
Cunoscand amploarea acestor fenomene, daca este posibil chiar concretizate prin anumiti
parametri, se creeaza posibilitatea aprecierii cat mai real a situatiei incendiului si a luarii unei
hotarari concrete in vederea stingerii acestuia. In practica apar cazuri cand elementele de baza ale
incendiului pot influenta aparitia unor conditii care sa complice situatia, ca de exemplu
producerea de explozii, fierberea si debordarea lichidelor combustibile din rezervoare,
deformarea si surparea elementelor de constructie si a instalatiilor tehnologice.

II. Viteza de ardere

Aceasta este o caracteristica cantitativa importanta a combustibilitatii si depinde de natura lor, de
conditiile de schimb de caldura si de masa in zona procesului de ardere.
Notiunea de viteza de ardere are un inteles diferit pentru starile de agregare a materiei.
De exemplu, la scurgerea gazului printr-un orificiu, la arderea gazelor sub forma de
flacara, prin viteza de ardere sbintelege, de obicei, cantitatea de gaz care arde in unitatea de timp,
fara a se tine seama de factorul suprafata. Pentru amestecurile omogene de gaze, notiunea de
viteza de ardere este identica cu cea a vitezei de propagare a flacarii in amestec.
De obicei, la arderea lichidelor, viteza de ardere se raporteaza la suprafata oglinzii lichidului in
stare linistita, neglijandu-se deformarea suprafetei lichidului pe timpul arderii datorita formarii
undelor si fierberii acestuia la suprafata.
Pentru materialele solide, de exemplu de natura lemnoasa, se folosesc doua notiuni ale vitezei de
ardere:• viteza reala de ardere, raportata la unitatea suprafetei totale de ardere;• viteza de ardere
raportata la unitatea suprafetei incendiului.
La gaze si vapori combustibili viteza de ardere este definita ca viteza de propagare a arderii prin
combustie sidifuziune, determinata in raport de gazul nears, in directia perpendiculara pe frontul
flacarii.
Viteza de ardere este o caracteristica principala a substantelor si materialelor
combustibile si depinde de:• temperaturala care are loc prima reactie;• compozitia
chimica;• umiditatea substantei sau materialului combustibil;• curentii de aer;•presiunea
atmosferica;• raportul dintre suprafata libera a combustibilului si volumul lui;• de prezenta
catalizatorilor;• lalichide si gaze de concentratia acestora.
La temperaturi scazute, arderea se desfasoara cu multa greutate; de exemplu, in regiunile
polare nu este posibilaaprinderea chibriturilor. La temperatura normala (20°C) unele substante
combustibile se oxideaza lent; pe masura cetemperatura creste se mareste si viteza de oxidare si
deci de ardere (la o crestere a temperaturii cu 10°C viteza de oxidare semareste de 2 – 3 ori).
Compozitia chimica influenteaza si ea viteza de oxidare prin natura elementelor
componente ale substantei (corpului)respective.
In toate substantele combustibile exista, in general, ca elemente de baza, carbonul si
hidrogenul. Sunt substante combustibile care contin numai elementele care ard, ca de exemplu –
carbon, hidrogen, fosfor, sulf si acestea prezinta cel maimare pericol de incendiu. Altele insa,
desi sunt combustibile contin si elemente care nu ard. Prezenta elementului necombustibil in
molecula unei substante micsoreaza sau chiar suprima combustibilitatea.
Umiditatea excesiva reduce viteza de ardere, in schimb o uscaciune ridicata la solide, o ridica in
mod substantial.
Curentii de aer si vantul exercita o mare influenta asupra vitezei de ardere. Pe vand puternic
arderea este alimentataintens cu aer (oxigen), viteza de ardere.
Scaderea presiunii atmosferice micsoreaza viteza de ardere, pe cand cresterea presiunii o
accelereaza.
Raportul dintre suprafata libera a materialului combustibil si volumul lui, in special la solide, are
o mare influentaasupra procesului de aprindere si ardere. Cu cat acest raport este mai mare, cu
atat aprinderea se produce mai repede.
Catalizatorii pot mari si ei viteza de ardere. In unele situatii chiar se numeste autocatalitic. Uni
catalizatori lucreaza ca inhibitori si reduc din ce in ce mai mult viteza de ardere, pana la incetarea
definitiva.Cea mai mare influenta o exercita insa concentratia combustibilului. La o concentratie
apropiata de limita inferioara de inflamabilitate, viteza de ardere, de obicei, este de numai cativa
centrimetri pe secunda.
Astfel, pentru un amestec de etilena-aer viteza de ardere poate sa ajunga pana la 2 cm/s.
La cresterea concentratiei combustibilului, viteza de ardere se mareste la inceput pana la
maximum, in cazul unui amestec stoechiometric, cand viteza, infunctie de natura combustibilului
si de continutul de oxidant, poate fi de 0,20 – 10,00 m/s, dupa care din nou incepe sa scada.
La o concentratie apropiata de limita superioara, viteza de ardere ajunge iarasi la aproximativ
cativa centrimetri pe secunda.
Cele mai mari viteze de ardere le au amestecurile de hidrogen si acetilena cu oxigenul – 11,50 si
respectiv 11,40 m/s.
Unele amestecuri de gaze si vapori combustibili cu oxigenul, ca, exemplu de metan, etan,
propan, au viteza maxima de
ardere intre limitele 3,90 – 5,90 m/s.
Daca viteza de ardere a amestecului de presiune atmosferica este mai mica de 0,50 m/s,
atunci, odata cu crestereapresiunii, viteza se va micsora; in cazul in care este insa mai mare de
0,50 m/s, pe masura cresterii presiunii, viteza de ardere seva mari.
Avand in vedere unitatile de masura, viteza de ardere a materialelor combustibile poate fi:
liniara, in raport de masa sau de volum. De exemplu, arderea gazelor de sonda in eruptie viteza
de ardere se masoara in unitate de volum si are valoarea:
Vvol = viteza volumetrica de ardere [m3/zi]
V = volumul total al gazului ars [m3];
T ard = timpul de ardere [zile; h].
La incendiile izbucnite in urma eruptiilor de gaze pot sa arda pana la 3 mil⋅ gaz/zi si chiar
mai mult, in functie dedebitul sondei si de presiunea gazului de la iesirea din sol.
La lichide, inflamarea si arderea sunt precedate de incalzirea si evaporarea lor si de formarea
amestecurilor de combustibil cu aerul. Incalzirea si evaporarea lichidului fiind procese care se
produc lent, limiteaza viteza de ardere.
In cazul arderii unui lichid combustibil dintr-un rezervor sau vad de reactie amplasat intr-
o incapere cu volum mare,viteza de ardere depinde de nivelul lichidului din recipient, de viteza
vantului, grosimea stratului care arde, temperaturamlichidului si a aerului inconjurator si intr-o
oarecare masura si de diametrul recipientului respectiv. Viteza de ardere a lichidelor varsate pe o
suprafata depinde de grosimea stratului. Daca grosimea este mai mare de 1 cm, atunci viteza de
ardere aproape canu se deosebeste de viteza de ardere a lichidelor in rezervoare. La arderea
lichidelor in incaperi cu volum mic, viteza de ardere depinde in mare masura de temperatura din
interior, de schimbul de gaze din zona incendiului cu cele din mediul exterior sipoate varia in
limite foarte largi.
Viteza de ardere este mai mare la lichidele cu capacitatea de evaporare mai ridicata.
Cu cat este mai scazut punctul de inflamabilitate al lichidului aprins, cu atat este mai mare viteza
de ardere. Iata de ce viteza de ardere a benzinei, in conditiiegale, este mai mare decat viteza de
ardere a pacurii. La cresterea temperaturii initiale de incalzire a lichidului si ridicarea nivelului in
rezervor, viteza de ardere se mareste.

III.  Evolutia incendiului

Analizand evolutia unui incendiu intr-un spatiu inchis, avand in vedere variatia temperaturii in
raport de timp, se pot distinge 3 faze care se caracterizeaza in mod diferit.
In prima faza, dupa aprinderea unui material combustibil de la o sursa de caldura, se
constata o crestere relativ lenta atemperaturii in spatiul respectiv, arderea propagandu-se la
materialele din vecinatate, manifestandu-se cu o intensitate din ce ince mai mare.
 Temperatura creste foarte rapid, determinand cea de a doua faza de ardere activa, si ca
urmare incendiul devine inplina desfasurare. Cresterea temperaturii continua pana ce se stabileste
un echilibru intre caldura degajata in incaperea respectiva si pierderea de caldura prin pereti, in
mediul ambiant.
Cea de a treia faza (regresia) se caracterizeaza prin scaderea temperaturii, aportul de
caldura fiind inferior pierderilor.In faza de ardere activa ca si in cea de regresie temperaturile
sunt atat de ridicate incat exista pericolul propagarii incendiului prin flacari si radiatie termica.
In faza de dezvoltare, temperatura este in general scazuta, totusi durata ei este foarte
importanta deoarece determina timpul disponibil pentru salvare si efectuarea cu succes a
operatiilor de stingere. Pe timpul fazei de dezvoltare a incendiului, caldura este transmisa
materialelor existente in incapere. Atunci cand regimul de descompunere este suficient de intens
gazelle degajate formeaza un amestec combustibil cu aerul din incapere, care poate fi aprins de
flacari. Cu cat materialul combustibil,se aprinde mai usor, cu atat caldura este mai mare si
incendiul se propaga mai repede. Timpul necesar pentru aprinderea unui material si cantitatea de
caldura degajata depinde nu numai de natura lui ci si de caldura care se transmite acestuia.
Durata fazei de dezvoltare a incendiului depinde de felul, cantitatea si modul de
distributie a materialului combustibil in incapere, de dimensiunile si amplasarea surselor de
aprindere, dimensiunile si amploarea deschiderilor in incapere, directia siviteza vantului si de
forma si dimensiunile incaperii.
In timpul incendiului in fazele de ardere activa si de regresie exista o diferenta de
densitate intre gazele calde si aerulrece din exterior. In consecinta, gazele calde mai usoare se
ridica si ies din incapere pe la partea superioara a deschiderilor.Gazele calde evacuate sunt
inlocuite de curentul de aer rece, care apoi se reincalzeste. Aerul necesar arderii intra in mod
normal prin partea inferioara a deschiderilor.
In functie de cantitatea, suprafata si distanta dintre materialele combustibile si de
dimensiunile deschiderilor dinincapere, regimul de ardere a materialelor va fi conditionat de
regimul admisiei aerului. Cu cat deschiderile sunt mai mari, cuatat arderea este mai intensa.
Aceasta realitate este valabila pana in momentul in care apare un exces de aer, cand arderea
numai este conditionata de dimensiunile deschiderilor, ci – in principal – de suprafata
materialelor combustbile ce pot ardesimultan. In aceasta faza ne apropiem de conditiile unui
incendiu in aer liber.
In principiu, in timpul unui incendiu, exista un anumit nivel in deschideri, deasupra
caruia gazele calde ies in permanenta (planul neutru). Inaltimea la care este amplasat acest plan
are o deosebita importanta in problemele privindpropagarea caldurii si fumului. Ea depinde, in
principal, de temperatura gazelor si dimensiunile deschiderilor. Ea poate fi determinata prin
calcularea raportului dintre cantitatea de produse rezultate din incalzirea si arderea substantelor si
materialelo rcombustibile ce se evacueaza si cantitatea de aer este admisa. Faza de desfasurare
libera a incendiului este determinata de timpul te, calculat din momentul declansarii incendiului
pana la introducerea primei tevi in actiune si a mijloacelor pentru stingerea acestuia. Durata fazei
de desfasurare libera a incendiul depinde de timpul de la observarea incendiului si timpul
deanuntare si alarmare, de adunarea la alarma sau de intrarea primei tevi in actiune, de aprecierea
situatiei si de calitatea desfasurarii interventiei, bineinteles in stransa legatura cu fortele si
metodele folosite pentru stingerea incendiilor.
 IV. Propagarea incendiilor
Un inceput de incendiu daca nu este stins imediat cu mijloacele intiale de stingere sau cu orice
altceva existent la indemana se propaga in unele cazuri extrem de rapid.

Propagarea incendiului depinde de: ● compozitia chimica si viteza de ardere a

materialului aprins; ● de temperaturamediului inconjurator; ● curentii de aer din atmosfera
(vantul) sau de cei care se formeaza; ● cantitatea de material combustibile supusa arderii sau
existenta acestora in imprejurimi; (sarcina termica); ● sursa potentiala de aprindere
(intensitateafocarului initial); ● configuratia terenului, atat in aer liber, cat si in spatii inchise si
planul in care are loc ardere (orizontal sauvertical); ● obstacolele intalnite in cale (pereti antifoc,
spatii de siguranta etc.).
Dintre toti factorii aratati mai inainte un rol hotarator il au: ● viteza de ardere; ● alimentarea cu
aer.
Cresterea rapida a vitezei de ardere si a suprafetei incendiate favorizeaza degajarea unei
cantitati insemnate de caldurasi cresterea temperaturii. Drept consecinta se maresc cantitatile de
produse de ardere, zona cuprinsa de fum si concentratia acestora. Pe masura dezvoltarii
incendiului si a cresterii duratei acestuia, materiale si elementele incombustibile isi
reducrezistenta mecanica, aparand pericolul deformarii si prabusirii constructiilor. Merita sa fie
mentionate viteze mari de propagarea arderii unor materiale plastice, ca polistirenul expandat,
poliuretanul si altele, arderea avand loc cu mare degajare de fum.
La o propagare maxima a incendiului, arderea se extinde intial asupra intregii suprafete
si apoi in masa materialelo rcombustibile. Odata cu atingerea suprafetei si vitezei maxime de
ardere, se produce o anumita cedare de caldura in mediul inconjurator, care se stabilizeaza
datorita elementelor constructive de deliminate, incalzite.
O deosebita atentia s-a acordat in ultima perioada de timp studierii propagarii incendiului
pe suprafata exterioara acladirilor, ca urmare a faptului ca s-au petrecut foarte multe cazuri de
transmitere a unui incendiu de la un etaj la altul, pe la partea exterioara a peretilor cladirii.
In mod normal, peretele unei cladiri ar trebuie sa impiedice propagarea catre interior a
unui incendiu izbucnit inexterior, sau a unui incendiu de la interior catre etajele superioare.
Regretabil este faptul ca pana in prezent nu exista norme precise care sa prevada masuri
constructive, elaborate stiintific pentru prevenirea propagarii incendiului pe suprafata exterioaraa
cladirlor. In cazul producerii incendiilor in cladiri si al distrugerii partiale a geamurilor, in
incaperi patrunde un curent redusde aer, si ca urmare are loc o ardere mocnita; pe ferestre iese
numai fum, fara flacari, care ar putea pune in pericol etajele superioare.
Daca se realizeaza o ventilatie corespunzatoare, arderea produselor termice de
descompunere are loc, in principal, ininteriorul incaperii incendiate, astfel incat potentialul
termic actioneaza intens asupra partilor de constructii din incapere, iar solicitarea fatadei se face
prin gazele fierbinti produse prin ardere, fara influenta directa asupra flacarilor; in cazul unei
ventilatii necorespunzatoare a incaperii respective, o cantitate apreciabila din produsele de
descompunere termica sunt arse abia in afara incaperii, cu flacari de lungime apreciabila, dupa
iesirea in aer curat. Acest ultim caz trebuie considerat ca deosebit de avantajos pentru
posibilitatea de propagare a incendiului de la etaj la etaj.
Dar si atunci cand aportul de aer este suficient pentru a intretine o ardere puternica, cu flacari
prelungi, exista pericolulpropagarii incendiului pe verticala. „Limbile de foc” se transmit pe
suprafata exeterioara a cladirii la etajul de deasupra.
 V. Schimbul de gaze
In faza incipienta a incendiului, gazele incalzite se dilata. Presiunea creste si ca urmare o
parte din fumul generat deincendiu este ridicat in aer. Practic avem de-a face cu un incendiu
declansat in aer liber sau intr-o incapere. Schemeleschimbului de gaze sunt diferite.
In primul caz, pe masura indepartarii fumului din zona de ardere si a scaderii temperaturii
se reduce viteza decirculatie a gazelor. Marimea vitezei curentului de gaze influenteaza
dezvoltarea incendiului materializat prin cresterea vitezei curentului de gaze ascendent si
antrenarea particulelor de materiale neaprinse.
La incendiile izbucnite in aer liber schimbul de gaze are loc, cand vitezele curentului
ascendent sunt atat de mari incatse ridica in aer nu numai particulele materialelor aprinse
(scantei), dar si bucati din materialele care ard, formandu-se un fel devartejuri de foc. Intr-un
asemenea caz, materialele aprinse ridicate in aer pierd din viteza de miscare ascensionala si sub
influenta gravitatiei cad pe sol, favorizand aparitia unor noi focare de incendiu.
Situatia se complica in caz de vant puternic, cand bucati de materiale aprinse sunt purtate la
distante mari creand focare de incendiu.Marimea vitezei curentului ascendent de foc aduce dupa
sine si cresterea cantitatii de are care patrunde in zona de ardere, favorizand cresterea intensitatii
arderii si temperaturii.
Pe masura ce se accelereaza schimbul de gaze, se reduce arderea incompleta, deci intre viteza
de ardere a schimbului de gaze se stabileste un anumit raport.
In al doilea caz, gazele de ardere fiind mai usoare decat aerul, ia nastere si o forta
ascensionala care pune in miscarefumul mai intai pe verticala catre plafon, iar apoi pe orizontala
de-a lungul acestuia, acumulandu-se intr-un strat din ce in cemai gros. Viteza curentului de gaze
ascendent este cu atat mai mare, cu cat diferenta dintre temperatura fumului si aceea agazelor
inconjuratoare este mai ridicata.
Deplasarea fumului pe verticala sau orizontala intr-o cladire se poate datori: ● expansiunii
(tirajului) care se creeaza in caz de incendiu; ● functionarii instalatiei mecanice de ventilatie sau
conditionare; ● presiunii curentilor de aer.
Modul de propagare a fumului intr-o cladire data se stabileste pe baza legilor fizice ale miscarii
gazelor calde, tinand cont de caracteristicile geometrice ale locului si de unele ipoteze
simplificatoare referitoare la focarul de incendiu.Miscarea fumului in restul constructiei va
depinde categoric de diferentele de presiune ce iau nastere, precum si deexistenta posibilitatii de
curgere a gazelor, pe verticala de jos in sus de la un nivel la altul. Pe orizontala, incepand de la
ultimulnivel in jos, fumul se propaga de la casa scarii de-a lungul coridoarelor de evacuare, la
partea superioara a acestora, cu vitezapasului normal sau de la o incapere la alta, atunci cand
exista goluri de comunicatie intre ele. In mod deosebit, canalele deventilatie, chiar si in cazul in
care ventilatoarele nu functioneaza, constituie cai de propagare usoara a fumului. Din zonele
deardere, fumul se indeparteaza catre partea superioara a incaperii si intalnind un planseu pe sub
aceasta in toate directiile, iar incazul existentei unor deschideri ise in exterior. Intr-o asemenea
situatie, in interior patrunde aer, deci are loc un schimb de gaze.
Viteza cu care are loc acest schimb de gaze depinde, in principal de: ● suprafata deschiderilor
prin care iese fumul siintra aerul in incapere; ● amplasarea dechiderilor fata de incaltimea
incaperii; ● diferenta dintre temperatura fumului si aaerului inconjurator.
Schimbul de gaze pe timpul incendiului creste pe masura ce suprafata golurilor deschiderilor este
mai mare, cresterecare este semnificativa la incaperile la care raportul dintre suprafata acestor
deschideri si pardoseala este ridicat, situatieconcretizata printr-o sporire a vitezei de ardere si
reducere a arderii incomplete.
 O situatie deosebita prezinta cazul in care intre deschiderile existente la partea de sus a
cladirii si cele de jos exista omare distanta, cum ar fi, de exemplu la cladirile inalte. In acest caz,
diferenta dintre greutatea coloanei de aer rece si a coloaneide fum este mult mai mare, creandu-
se un puternic tiraj. Schimbul de gaze creste cu atat mai mult cu cat deschiderile aflate inpartile
superioare ale incaperii vor fi amplasate mai sus.
In raport de marimea suprafetelor deschiderilor superioare prevazute pentru evacuarea
produselor de ardere si a celor inferioare prin care patrunde aerul, se pot produce si unele
fenomene, care influenteaza direct asupra manifestarilor incendiului.Daca se reduce cantitatea de
aer care patrunde in incapere, ca urmare a unor deschideri micsorata ca suprafata,
intensitateaarderii scade, in schimb micsorarea suprafetei deschiderii superioare determina
cresterea partiala a vitezei de iesire a fumului.Intr-un asemenea caz, aerul patrunde si prin
deschiderile superioare pe unde fumul iese si ca urmare procesul schimbului degaze este franat,
iar arderea se concentreaza in zona deschiderilor propagandu-se in intreaga incapere.

VI. Dezvoltarea incendiului

Pe timpul unui incendiu se pot distinge 3 faze: ● dezvoltarea libera; ● localizarea; ●
lichidarea.
Faza de dezvoltare libera a incendiului este deteminata de timpul to din momentul izbucnirii
incendiului pana la introducerea primei tevi in actiune si a celorlalte mijloace pentru stingerea
acestuia.
Durata fazei de dezvoltare libera a incendiului depinde si de timpul de la observarea incendiului
si de cel de anuntare si alarmare, de adunarea la alarma, de intrarea primei tevi in actiune, de
aprecierea situatiatiei si desfasurarea atacului.
Faza de localizare a incendiului Tloc . Prin localizarea incendiului se intelege eliminarea
posibilitatii de propagare a incendiului, a prabusirii constructiei (slabirea portantei) si crearea
premiselor pentru lichidarea lui, luandu-se o serie de masuride asigurare a conditiilor de
indeplinire a misiunii. Ea trebuie sa se caracterizeze prin oprirea cresterii suprafetei incendiului
Sisi concentrarea fortelor si mijloacelor.Faza de lichidare a incendiului se caracterizeaza prin in
care, se realizeaza atacul ferm si neintrerupt asupra incendiului, in principiu din toate directiile si
cu toate fortele si mijloacele folosite la actiunea de stingere.Prin lichidarea incendiului se
intelege oprirea arderii pe toate suprafetele care au fost cuprinse de incendiu si
excluderea reaparitiei lui.
Durata fazei de lichidare a incendiului depinde de intinderea suprafetei care arde in
momentul localizarii, de conditiile meteo, de agentii de stingere, de caracteristicile tehnico-
tactice ale echipamentului unitatilor si de volumul lucrarilor care suntnecesare pentru a exclude
posibilitatea unei reaprinderi a materialelor sau substantelor combustibile.
Formele de dezvoltare a incendiilor sunt: ● circulara; ● frontala; ● unghiulara.
Cei mai importanti parametri pentru calculul fortelor si mijloacelor necesare lichidarii
unui incendiu sunt: ● conditiilemeteo; ● suprafata incendiului; ● perimetrul acestuia si lungimea
frontului de propagare; ● cantitatea de materiale si gradul decombustibilitate a acestora;
posibilitatile de alimentare cu apa sau cu alte substante de stingere.

VII. Observarea incendiului

Orice ardere este un fenomen care se produce si se dezvolta avand la baza un numar
insemnat de procese chimice sifizice care se succed in timp. Orice ardere, in fiecare faza a
desfasurarii ei prezinta fenomene insotitoare masurabile, care secunosc sub denumirea de
„efectele arderii”. In cursul arderii au loc importante reactii de ordin energetic si material. In
primul caz se produc o succesiune de reactii, iar in cel de al doilea produse de disociere.
Un exemplu tipic de transformare a energiei il poate constitui aparitia energiei calorice
din cea chimica, inmagazinatain substanta sau materialul care arde, iar ca transformare de
materiale (produse), aparitia fumului (particule fine de carbune insuspensie in aer, rezultate din
arderea materialului combustibil) in urma producerii aceleiasi transformari. O parte dintre indicia
ncendiului pot fi sesizati de simturile umane. Astfel, prin miros se sesizeaza gazele de ardere,
prin vedere fumul si flacarile,prin auz zgomotul produs de ardere in anumite conditii. Deci aceste
efecte insotitoare ale arderii (incendiului), denumite parametrii incendiului ajuta la observarea
din timp a incendiului.
Conditia de baza este ca personalul din intreprinderi si institutii, precum si orice cetatean
al tarii sa fie instruit si saacorde atentia cuvenita observarii din timp a oricarui inceput de
incendiu si sa actioneze ca atare (inceperea actiunii de stingeresi anuntarea la formatiile civile si
subunitatile de pompieri militari).
In prezent, in conditiile progresului stiintific si tehnic transformarile materiei si energiei
pe timpul incendiului pot fi sesizate cu mijloacele tehnice de masurare. Caldura, fumul, flacarile,
produsele de ardere, vaporii de apa, radiatiile infrarosii,vizibile, ultraviolete etc. pot fi sesizate de
detectoare automate de incendiu.
In decursul ultimilor ani, instalatiile automate de detectare si semnalizare a incendiilor au
capatat o larga raspandire.La nivelul evolutiei electrotehnicii si electronicii se construiesc
instalatii tot mai eficiente si mai sigure. Progresul obtinut indomeniul instalatiilor de detectare a
incendiilor a fost determinat, in mare masura, de cresterea pericolului de incendiu in unele
obiective industriale.

VIII. Procedee de intrerupere a procesului de ardere

Incendiul este o ardere, deci o reactie de oxidare rapida a unei substante in prezenta oxigenului
atmosferic, cu dezvoltare de caldura, si in general, insotita de lumina.
Totusi se cunosc substante care ard fara prezenta oxigenului din aer, ca de exemplu
acetilena comprimata, clorura deazot, precum si alte substante compuse. Astfel de substante, in
anumite conditii, pot sa explodeze cu degajare de caldura siaparitie de flacari.
Astfel, arderea poate fi nu numai rezultatul unei asocieri, ci si al unei disocieri.
Hidrogenul si o parte din metale potarde si in alte medii decat aerul. De exemplu hidrogenul
poate arde in atmosfera de clor, cuprul in valori de sulf, magneziul inbioxid de carbon etc.
Procesul de ardere este posibil numai in urmatoarele conditii: ● existenta substantelor sau
materialelor combustibile; ●prezenta substantelor care intretin arderea (oxigen, substante care
cedeaza oxigen); ● realizarea temperaturii de aprindere.Arderea substantelor si materialelor
combustibile are loc numai in faza gazoasa; deci materialele combustibile solideinainte de a arde
se gazifica.
Cel mai important efect fizic produs in urma arderii temperatura, care creste pe masura ce
arderea se intensifica.Prin procedeu de intrerupere a procesului de ardere se intelege un proces
fizic sau chimic aplicat printr-o serie deactiuni succesive, care trebuie sa se finalizeze prin
incetarea arderii.
Pana in prezent se cunosc 4 procedee de intrerupere a procesului de ardere.
 Racirea zonei de ardere
Racirea zonei de ardere se realizeaza prin introducerea unor substante cu o temperatura
mai joasa si cu calduraspecifica mai mare, astfel incat sa preia o parte din caldura necesara
continuarii procesului de ardere. Drept urmare, viteza deardere se micsoreaza, iar cantitatea de
caldura degajata se reduce in mod simtitor.Pentru realizarea acestui procedeu se folosesc acele
mijloace care prezinta proprietati importante de absorbtie a caldurii de pe suprafata incendiata
sau incalzita, sau fac posibila amestecarea straturilor calde de lichid cu cele inca neincalzite.
Procedeul de preluare a caldurii depinde de natura si particularitatile arderii. La o ardere
eterogena (materialelecesegasesc in stare de incandescenta), agentul de stingere preia caldura din
intreaga zona de ardere, deci temperatura trebuie sascada chiar si sub cea de aprindere. In cazul
unei arderi omogene (cu flacara), posibilitatea prelucrarii caldurii depinde de natura si starea
substantei combustibile. Daca arde un gaz este aproape imposibil ca agentul de stingere folosit sa
poata prelua caldura
in urma arderii substentei combustibile respective si din zona de ardere.La arderea materialelor
solide si a substantelor combustibile stratul de la suprafata se incalzeste pana la o temperature
care depaseste temperatura de aprindere.
De exemplu, la materialele combustibile solide temperatura stratului de la suprafata
ajunge la 500 – 600ºC, iar lalichide 200 – 300ºC. Pentru ca la aceste materiale si substante sa se
intrerupa procesul de ardere este necesar ca temperaturastratului de la suprafata sa ajunga, in
urma actionarii cu agentii stingatori sub temperatura de aprindere. Practic acest lucru
serealizeaza prin preluarea caldurii degajate si existente in stratul de la suprafata, atat la corpurile
solide, cat si la lichide, cuexceptia lichidelor cu temperatura de inflamabilitate foarte scazuta.
Acest lucru se poate produce numai in urma contactului direct al agentului de racire cu stratul de
la suprafata al materialului sau substantei combustibile.
Eficienta stingerii incendiilor folosind acest procedeu depinde de suprafata de contact, de
diferenta intre temperaturastratului si a agentului de racire, de caldura lui specifica (capacitatea
de a absorbi caldura), precum si de debitul cu care serefuleaza asupra materialului sau a
substantei combustibile aprinse.
Agentii de stingere cu cea mai buna actiune de racire sunt: ● apa; ● bioxidul de carbon
refulat sub forma de zapadacarbonica; ● zapada, atunci cand lipseste apa; ● lichidele
combustibile, in anumite conditii, insasi ele pot juca rolul unor agenti de racire.

Izolarea materialelor si subtantelor combustibile de aerul atmosferic

Principiul acestui procedeu consta in izolarea materialului care arde de aerul atmosferic, folosind
mijloace adecvate sau in oprirea accesului aerului si a gazelor combustibile in spatiile in care s-
au produs incendiile. Metoda de oprire a accesului produselor gazoase combustibile in zona de
ardere este indicat a se folosi la stingerea incendiilor de lichide combustibile, precum si in unele
situatii de ardere a substantelor si materialelor solide.
Izolarea focarelor printr-un agent de stingere adecvat se realizeaza prin asezarea acestuia
la partea de jos a flacariloractiunea avand drept urmare micsorarea cantitatii de formare a gazelor
combustibile, sau incetarea degajarii acestora, deciprocesul de ardere se intrerupe. Stratul izolant
de pe suprafata unei substante care arde intrerupe transferul de caldura prinradiatii si raceste
stratul de la suprafata. Mijloacele cele mai utilizate pentru racirea stratului de la suprafata
substantelor si materialelor care ar sunt spuma, pulberile stingatoare, prelatele de azbest si
paturile umezite.
 La inceputurile de incendiu se pot folosi prelate sau un strat de material fiabil
incombustibil (nisip, pamant etc.).arderea gazelor, vaporilor si lichidelor care ies prin deschideri
mici (conducte, rezervoare) pot fi oprite cu ajutorul plasturilor,cepurilor etc. (pasla, prelate,
panouri de lemn izolate cu pasla etc.). In ultima perioada de timp izolarea incendiilor si oprirea
accesului aerului pentru intreruperea procesului de ardere se realizeaza prin umplerea spatiilor
incendiate cu spuma cu coeficient mare de infoiere (spuma expandata).
Accesul aerului si gazelor combustibile in zone de ardere se poate intreruperea prin inchiderea
golurilor din elementele
constructive (ferestre, usi, canale de ventilatie etc.).
Datorita acestei masuri, fumul se acumuleaza in interiorul unui spatiu in care nu patrunde
aer. In acest caz ardereacontinua, procentul de oxigen scade simtitor, intensitatea arderii se
reduce devenind din ce in ce mai incompleta, crescandcontinutul de oxid de carbon de diferite
produse de ardere.
Eficienta acestei metode depinde de gradul de ermetizare a volumulelor incaperilor,
mentionand ca ea poate fi aplicatala ventilarea spatiilor incendiate numai in incaperi cu capacitati
reduse si in care sa nu existe materii oxidante, care pto arde siin situatia lipsei de oxigen, cum ar
fi de exemplu bumbacul aflat in depozite sau in magaziile navelor.
In anumite conditii, la deschiderea incaperilor ermetizate se poate produce inflamarea
produselor de ardere, urmata depropagarea intensa a incendiului. Din cele relatate pana
acum, acest procedeu nu prea este eficace, el putand fi practicat incazuri deosebite sau ca un
procedeu auxiliar.

Reducerea continutului minim de oxigen

In substantele gazoase, in amestecul de vapori-aer sau in aerul care participa la ardere se
introduc substante care nuintretin arderea. Drept consecinta viteza reacitiei se micsoreaza si
procesul de ardere se intrerupe, ca urmare fireasca a incetarii degajarii de caldura.Diluarea
continutului de aer se poate realiza cu eficacitate numai in incaperi relativ inchise (magazii de
nave, camera de uscare etc.) si la arderea unor lichide combustibile pe o suprafata redusa in cazul
accesului liber al aerului. Procesul de ardere inceteaza ca urmare a micsorarii continutului de
oxigen in aer, in zona de ardere. La un continut in jur de 15% oxigen in aer arderea inceteaza.
Diluarea produselor gazoase de ardere existente in zona de ardere, duce la micsorarea
vitezei de reactie, la marimeavolumului zonei de oxidare, scaderea intensitatii de ardere a
substantelor combustibile pe umitatea de suprafata a incendiului siscaderea temperaturii de
ardere.
Reducerea vitezei de ardere este influentata apreciabil de caldura specifica si de
conductibilitatea termica a mijloacelorde diluare. Cu cat este mai mare caldura lor specifica si
mai redusa conductibilitatea termica, cu atat este mai redusaconcentratia necesara pentru
stingere.
Prin concentratia de stingere se intelege continutul de procente la volum de substanta stingatoare
introdusa in spatiul cu aer, necesar pentru intreruperea procesului de ardere.Mijloacele de diluare
cele mai intrebunintate sunt: ● bioxidul de carbon; ● aburul; ● azotul; ● apa pulverizata fin.

Introducerea de inhibitori in spatiile in care se produc reactii de ardere

Acest procedeu se bazeaza pe capacitatea unor substante deosebit de active, denumite inhibitori,
care introduse intr-un sistem de reactie, au proprietatea de a incetini sau opri reactia. Dintre
mijloacele de stingere prin inhibitie chimica fac parte hidrocarburile halogenate, care sunt
deosebit de active, influentand in mod considerabil mersul reactiei de ardere. In urma arderii se
formeaza produse intermediare, unele dintre ele constituind centri activi ai reactiilor in lant.
Primul centru activ format duce la aparitia unui alt centru, care la randul sau genereaza
pe cel urmator. Astfel seformeaza reactia in lant care poate fi deranjata prin eliminarea centrilor
activi, tocmai datorita actiunii hidrocarburilor halogenate.Dupa ultimele ipoteze, prezenta
hidrocarburilor halogenate in zona de ardere nu reclama o scadere apreciabila aconcentratiei de
oxigen pentru intreruperea procesului de ardere. De exemplu, pentru intreruperea procesului de
ardere prinintroducerea azotului in spatiul incendiat, este necesar ca aerul sa nu contina mai mult
de 14% O, iar la folosirea hidrocarburilorhalogenate aceasta concentratie poate fi de 20,6 %.
In timp ce bioxidul de carbon, azotul si aburul folosit la stingerea incendiilor, dupa
incetarea arderii parasesc zona deardere, in aceeasi forma, impreuna cu produsele arderii,
hidrocarburile halogenate ies din zona de ardere dupa incetarea arderii,partial sub forma unor noi
produse.
Mijloacele de inhibitie chimica au punctul de fierbere coborat, stabilitatea termica scazuta, iar
radicalii formati in urma incalzirii trec cu usurinta in stare gazoasa. La stingerea incendiilor se
folosesc hidrocarburi halogenate care nu au proprietati toxice prea mari, cum ar fi de exemplu,
bromura de etil, bromura de metilen si tetraflorura de dibormetan.

Folosirea substantelor explozive

Pentru stingerea unor categorii de incendii cum sunt cele de paduri, in special de
coronament care se dezvolta cuviolenta, cele de sonde in eruptie, sau la rezolvarea unor situatii
deosebite, se poate aplica procedeul utilizarii substantelorexplozive. In urma utilizarii acestui
procedeu care se formeaza o unda de soc care exercita un puternic efect mecanic in zona
deardere asupra materialelor si substantelor combustibile. Prin distrugerea sau imprastierea
elementelor existente in zona deardere se poate intrerupe procesul de ardere.

Reducerea temperaturii substantelor aprinse prin amestecarea maselor de lichid aprinse

Din momentul in care combustibilul lichid se aprinde, temperatura pe suprafata lui creste
si dupa un anumit timpdevine egala cu punctul de fierbere. Astfel, la inceputul arderii in
apropierea suprafetei libere a combustibilului se formeaza unstrat incalzit, de grosime mica,
nedepasind cativa centimetri. In straturile de adancime lichidul combustibil ramane
rece.Procedeul de stingere prin amestecare poate fi realizat in primele momente ale arderii.
Procesul de stingere a incendiilor delichide combustibile prin procedeul amintit se caracterizeaza
printr-o stransa legatura intre factorii termici si hidrodinamici.Transmiterea si echivalarea
temperaturii in straturile de lichid se produce datorita amestecarii straturilor de
combustibilprovocate fie prin circulatia aceluiasi lichid, fie cu ajutorul aerului sau a gazelor
inerte introduse pe la fundul rezervoarelor. Laintroducerea aerului sub stratul de lichid in acesta
apar curenti a caror intensitate este determinata de dimensiunile geometriceale sistemului, de
debitul de aer sau de gaz inert, precum si de proprietatile fizice ale lichidului. Caracterul miscarii
depinde deinaltimea stratului de lichid si de diametrul rezervorului. Daca inaltimea stratului este
mica, in raport cu diametrul rezervorului,miscarea are loc in limitele unei singure zone
turbulente. Lichidul se ridica in partea centrala si coboara in apropierea peretilorrezervorului.
Datorita miscarii, straturile reci se amesteca cu stratul superior incalzit, a carei
temperatura scade foarte mult. Odata cuscaderea temperaturii lichidului se reduce si viteza de
evaporare si deci intensitatea de ardere. In momentul in care, datoritaamestecarii, in fiecare punct
al suprafetei libere temperatura devine mai mica decat temperatura de aprindere, procesul de
arderese opreste complet, iar incendiul se stinge.
Acest procedeu de stingere necesita instalatie speciala si o pregatire amanuntita.

Indepartarea substantelor combustibile din zona de ardere

Acest procedeu se foloseste, de obicei, la incendii de acoperisuri si plansee combustibile,
la grupurile de cladiricombustibile, la depozite de material lemnos, la incendii de paduri etc. Prin
indepartarea substantelor combustibile care vin incontact cu zonele de ardere, propagarea
incendiului
poate fi oprita.In unele situatii, pentru intreruperea procesului de ardere se pot folosi mai multe
din procedeele descrise anterior; la o combinare a acetora insa unul dintre ele este principal si
hotarator in actiunea de interventie pentru stingerea incendiilor.
Fiecare din procedeele enumerate poate sa fie folosit la intreruperea, in general, a procesului de
ardere a substantelor simaterialelor combustibile, indiferent de starea de agregare in care se afla:
solida, lichida sau gazoasa. Alegerea unuia sau altuiadintre procedee depinde de natura, situatia
si proportiile incendiului, de proprietatile substantelor care ard, de calitatea agentilorde stingere,
de mijloacele si persoanlul care participa la stingere, de gradul de instruire al acestuia, de
conditiile meteorologice,precum si de alte cauze.
De exemplu, pentru stingerea incendiilor izbucnite in aer liber, cum ar fi cele de depozite
de materiale combustibile seutilizeaza procedeul de racire a zonei de ardere, la stingerea
incendiilor de lichide combustibile in rezervoare procedeul deizolare a acestora de aerul
atmosferic. Procedeele de reducere a concentratiei de oxigen ori de inhibitie chimica se folosesc,
deobicei, la stingerea incendiilor de proportii reduse.In practica actiunilor de interventie pentru
stingerea incendiilor cel mai frecvent se folosesc procedeele de racire azonei de ardere si de
izolare a substantelor si materialelor combustibile de aerul atmosferic.Orice procedeu prezinta
unele particularitati in mecanismul de intrerupere a procesului de ardere.
Fiecare procedeu de intrerupere a procesului de ardere se poate realiza prin mijloace
diferite. De exemplu, pentruprocedeul de intrerupere a procesului de ardere prin racirea
substantelor si materialelor care ard se folosesc mijloace care auprioritati evidente de absorbtie a
caldurii de pe suprafetele incalzite sau de a amaesteca straturile incalzite de lichid si reaprinscu
cele inca neincalzite.
Pentru izolarea substantelor si materialelor combustibile de aerul atmosferic se practica
acoperirea cu un strat izolant a suprafetei incendiate cu scopul de a opri iesirea produselor
gazoase combustibile in zona de ardere.

IX. Substante de stingere

Apa
In lupta cu focul, omul a cautat din totdeaunea sa-si perfectioneze armele, astfel incat sa obtina
victoria intr-un timp cat mai scurt si cu o siguranta cat mai ridicata.Aceasta cautare continua a
dus la obtinerea si utilizarea unor noi tipuri de mijloace de stingere, din ce in ce mai adaptate
conditiile concrete existente la locul incendiilor.In prezent se dispune de o larga gama de agenti
de stingere incepand cu apa, ale carei calitati o fac sa detina inca locul principal, apoi spuma,
pulberile stingatoare, gazele inerte si hidrocarburile halogenate.
In laboratoare si centre de cercetari, actiunea de imbunatatire a substentelor de stingere existente
si crearea altora noi,cu proprietati superioare, se desfasoara fara intrerupere.
Apa este cel mai vechi agent de stingere. Se gaseste in cantitati considerabile, este ieftina si
relativ usor de procurat,are mare putere de racire si este nevatamatoare. Actiunea de racire se
datoreste faptului ca are o mare capacitate de absorbtie acladurii raportata la caldura specifica si
caldura latenta de vaporizare. Aceste calitati o fac sa fie deosebit de utila la stingerea incendiilor
la materiale solide, in prezenta unor elemente metalice incalzite, substante solide fierbinti care
pot provocareaprinderea unor lichide combustibile deja stinse sau chiar la stingerea unor dintr
ele.
De asemenea,apa mai poate fi folosita la crearea unei atmosfere inerte, atunci cand poate fi
pulverizata de 1700 orivolumul ei in stare lichida, deplasand aerul si vaporii inflamabili dintr-un
spatiu inchis sau zona invecinata unei suprafete delichid care arde. Chiar si acolo unde apa nu
poate stinge singura complet un incendiu se foloseste adesea impreuna cu altesubstante
stingatoare, cum ar fi, de exemplu, pulberile stingatoare sau lichide vaporizatoare, pentru
realizarea unei stingericomplete si intr-un timp scurt. In aceasta situatie apa pulverizata reduce
arderea cu flacara si raceste mediul ambiant, in timp cecealalta substanta stingatoare continua sa
realizeze stingerea completa.
Caldura specifica a apei la presiunea atmosferica normala si la 20ºC este egala cu 1 kcal/kg. La
100ºC si 1 at apa trece in stare de vapori; 1 l apa la 10ºC are nevoie pentru a se evapora complet
de 629 kcal, formandu-se aproximativ 1600 – 1700 l abur.Pentru marimea caldurii specifice, in
apa se dizolva clorura de calciu, soda caustica, sulfat de amoniu etc. Concentratia de sare om
solutie se aduce pana la 25 – 35% din masa.La evaporarea apei din solutie, pe suprafata
incendiata ce formeaza o pelicula necombustibila si se pot degaja gaze inerte.
Efectul de stingere a incendiilor cu apa se realizeaza prin: ● racirea materialului care arde; ●
izolarea suprafetei incendiate de oxigenul din aer; ● actiunea mecanica, in special cand apa se
foloseste sub forma de jet compact.Efectul principal al apei la stingerea incendiului il constituie
racirea materialului care arde. Apa care vine in contact cumaterialul aprins absoarbe caldura, se
transforma in vapori si prin saturarea spatiului inconjurator, limiteaza accesul aerului sprefocarul
incendiului.

Apa se intrebuinteaza pentru stingerea incendiului sub sub forma de: ● jet compact; ● jet
pulverizat (ploaie); ● abur.
1. Folosirea jetului compact
Capacitatea de patrundere a jetului de apa in focarul incendiului depinde de dimensiunile
picaturilor, de presiuneadinamica a jetului, de presiunea flacarilor, a curentilor de aer si a
produselor de ardere, de viteza de miscare a picaturilor,precum si de gradul de evaporare a apei
in zona flacarilor.Prin folosirea apei sub forma de jet compact se poate conta pe cresterea
eficacitatii si a capacitatii de soc a apei,deoarece in aceast caz cantitatea refulata este de mult ori
considerabila si datorita presiunii mari, efectul de dislocare este puternic.
De exemplu, prin aruncarea unui litru de apa sub forma de jet compact al focului se
produc picaturi mari care au intotal o suprafata de 1 m²; la formarea unor picaturi cu diametrul de
1 mm, suprafata lor se mareste la 6 m², iar la un diametru alpicaturilor de 0,1 mm, suprafata
totala a picaturilor obtinute dintr-un litru de apa ajunge la 600 m².
2. Folosirea jetului pulverizat
Jetul de apa dispersata este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul mediu de 1 mm.
Cerinta este ca la o presiune de 5N/cm² jetul sa atinga distanta de 8 – 9 m. Efectul principal de
actiune a apei sub forma de jet pulverizat este racirea, aceastapentru faptul ca pe timpul folosirii
ei creste suprafata de contact cu flacarile si cu produsele de ardere.
Dimensiunile picaturilor de apa au o mare importanta practica, deoarece pe timpul stingerii
incendiilor este nevoie ca ocat mai mare cantitate de apa sa ajunga la focar si sa ramana acolo
pana la evaporarea completa. Particulele de apa ajunge inzona focarului trebuie sa aiba o viteza
suficienta, capabila sa asigure strabaterea stratului de fum, de gaze calde, de flacari,pentru a se
evapora cat mai aproape de obiectul care arde. Efectul de stingere este cu atat mai puternic, cu
cat se evapora mai multa apa.
Efectul maxim de stingere cu apa sub forma dispersata si pulverizata, se obtine in incaperi
inchise.
Pulverizarea apei pana la ceata se poate realiza pe 3 cai: ● cu ajutorul aerului comprimat; ● prin
folosirea inaltei presiuni de la 50 la 120 at; ● prin folosirea unei presiuni reduse, de la 2 la 10 at.
Pulverizarea apei cu aer comprimat este posibila, insa necesita compresoare speciale, prezentant
si un oarecare risc,deoarece aerul comprimat inteteste si mai mult arderea.
Jeturile de apa pulverizata nu sunt intotdeauna eficiente pentru stingerea incendiului, mai
ales cand aceasta nu poate fistins prin racirea materialului combustibil. Totusi, uneori, stingerea
se poate realiza cu jeturi refulate din tevi (dimensiuneamedie a unei picaturi de 0,2 – 0,4 mm), in
special daca nu se produce trecerea la o ardere stabila.Daca in anumite situatii, jeturile nu sunt
capabile sa stinga incendiul, totusi se poate reduce dimensiunea flacarilor.Presiunea la duza are o
mare influenta asupra eficientei stingerii. Marimea presiunii exercita o influenta mai mica asupra
reducerii dimensiunilor picaturilor in jet, atunci cand se depaseste 7 daN/cm².
Pe cale experimentala s-a constat ca pentru stingerea incendiilor in incaperi, este nevoie
de ≈ 5 l/m² suprafata apardoselii si de 2,5 pana la 7,3 l/m² pentru incendiile de motorina in
rezervoare. Practic, insa, pentru stingerea incendiului inincaperi s-au folosit 450 – 500 l/m².

Prin folosirea unor presiuni se intampla dificultati in manipularea tevilor manuale de

pulverizare. In afara de aceasta,pentru pulverizare sunt necesare tevi cu ajutaje speciale, furtunuri
de mare rezistenta si pompe speciale. In schimb, efectul destingere nu este cu nimic superiorcelui
obtinut cu ceata de joasa presiune.
La iesirea din ajutaje speciale sau duze, jetul de apa se transforma intr-un flux de picaturi,
care transmit energia cinetica aerului din jur, pe care-l antreneaza si se deplaseaza odata cu el.
Fluxul de aer format de jet, prezinta o importanta deosebita pentru determinarea vitezei de
miscare a picaturilor de apa.Masuratorile efectuate asupra jeturilor de apa pulverizata de sus in
jos, produse de o serie de ajutaje sau duze, compuse din picaturi cu diametrul mediu de pana la 1
mm, au aratat ca presiunea lor transforma integral in energie cinetica, la o distant de 1,80 m de la
duza.
Presiunea jeturilor cu picaturi mari, avand diametrul de 1,5 – 3,5 mm se transforma insa in
energie cinetica numai in proportie de 50%. Experimentarile privind stingerea incendiilor cu apa
pulverizata au demostrat ca stingerea se produce pe seama racirii materialului combustibil si a
flacarii.
Daca se folosesc jeturi indreptate in jos, in sensul contrar flacarilor, atunci pentru ca intreaga apa
sa poata ajunge la materialul aprins, presiunea ei nu trebuie sa fie mai mica decat presiunea
flacarii ascendente.
Jeturile de apa pulverizata nu sunt intotdeauna eficiente pentru stingerea incendiului, mai
ales cand aceasta nu poate fistins prin racirea materialului combustibil. Totusi, uneori, stingerea
se poate realiza cu jeturi refulate din tevi (dimensiuneamedie a unei picaturi de 0,2 – 0,4 mm), in
special daca nu se produce trecerea la o ardere stabila.
Daca in anumite situatii, jeturile nu sunt capabile sa stinga incendiul, totusi se poate reduce
dimensiunea flacarilor.Presiunea la duza are o mare influenta asupra eficientei stingerii. Marimea
presiunii exercita o influenta mai mica asupra reducerii dimensiunilor picaturilor in jet, atunci
cand se depaseste 7 daN/cm².
Pe cale experimentala s-a constat ca pentru stingerea incendiilor in incaperi, este nevoie
de ≈ 5 l/m² suprafata apardoselii si de 2,5 pana la 7,3 l/m² pentru incendiile de motorina in
rezervoare. Practic, insa, pentru stingerea incendiului inincaperi s-au folosit 450 – 500 l/m².
3. Apa imbunatatita chimic
Studiind fenomenele intime ce au loc in contactul apei cu diferite materiale combustibile,
s-a ajuns la concluzia ca desi prezinta numeroase calitati totusi apa umezeste nesatisfacator
marea majoritate a substantelor combustibile solide, patrunzand cu greu in structura acestora ca
si ca urmare o cantitate apreciabila din ea se scurge rapid pe suprafata lor, fapt care reduce
simtitor efectul de izolare si determina in acelasi timp cresterea inutila a consumului de apa.
Pentru a spori puterea de patrundere a apei in masa materialelor, cu care vine in contact, s-a
actionat asupra tensiunii superficiale a acesteia. Se cunoasteca fiecare lichid este caracterizat
printr-o tensiune superficiala, care reprezinta rezistenta pe care o opune lichidul la marimea
suprafetei sale, acesta avand capacitatea de a patrunde printre particulele materialelor. Practic
exista posibilitatea de a reduce simtitor tensiunea superficiala a apei prin tratarea sa cu diversi
detergenti. De exemplu prin folosirea detergentului alchil-aril-sulfonat de sodiu solutie –
33%, denumit uzual in unitatile de pompieri Dero 73, in procent de 0,2 – 0,3% s-a obtinut
scadere atensiunii superficiale a apei de la 72,8 la 39,8 dyn/cm, reducandu-se timpul de
patrundere pana la 3 ori si imbunatatind astfel inmod sensibil capacitatea de racire si de izolare a
apei utilizate in stingerea incendiilor,obtinandu-se ceea ce curent se numesteapa imbunatatita
chimic.
Totodata, prin scaderea tensiunii superficiale se asigura pulverizarea fina a apei refulate
asupra focarului, fapt cemareste absorbtia caldurii produse de ardere si respectiv capacitatea de
racire a materialului aprins, asupra caruia s-a refulat apa.
Ca urmare, utilizarea apei imbunatatite chimic duce la scaderea cu 35 – 50% a
cantitatilor de apa folosite pe timpulstingerii incendiilor, fapt deosebit de important in conditiile
lipsei de apa si mai ales pentru protejarea obiectelor asupra caroraactioneaza in caz de incendiu.
La incendiile la care s-a utilizat apa imbunatatita chimic s-a constat o crestere a eficientei de
stingere si prin aceea ca in zonele udata nu au avut loc tendinta de reaprindere.
Desigur, detergentii folositi pentru obtinerea apei imbunatatita chimic isi vor spori calitatea si
vor fi folositi cu mai
multa incredere.
Apa imbunatatita chimic este recomandabil a se folosi la stingerea incendiilor de
materiale bogate in celuloza, cumsunt lemnul, textilele, bumbacul, hartia etc. Pentru a putea fi
utilizata la stingerea incendiilor sunt necesare mijloace tehnicecare sa realizeze amestecul de apa
cu detergent, in proportia stabilita (3/1000).Apa, indiferent sub ce forma, nu poate fi
intrebuintata la toate categoriile de substante si materiale combustibile la care, in caz de
incendiu, nu este indicat sa se foloseasca apa si nici alte substante stingatoare pe baza de apa.

Principalele substante si materiale combustibile la care nu se foloseste apa in caz de

incendiu

*Denumirea substantelor #Pericolul in urma reactiei cu apa

Azotat de plumb -
Aluminiu (pulbere)-
Hidrurile metaleloc alcaline -
Hidrosulfit de sodium-
Fulminat de mercur -
Potasiu metallic -
Hidruda de potasiu -
Calciu metallic -
Peroxid de calciu-
Fosfura de calciu -
Carbura de aluminiu -
Carbura de bariu -
Carbura de calciu -
Carburile metalelor alkaline -
Magneziu si aliajele lui -
Hidrura de sodium -
Sodiu metallic -
Peroxid de sodium -
Fosfura de sodium -
Var nestins -
Nitroglicerina-
Petrolatum-
Rubidiu metallic -
Salpetru -
Silani -
Titanul si aliajele lui -
Tetraclorura de titan -
Trisililamina -
Trietilaluminiu -
Acid clorsulfonic -
Cesiu metallic -
Praf de zinc -
Instabila, explozie la cresterea umiditatii pana la 30%
Se degaja hidrogen
Reactioneaza cu apa degajandu-se hidrogen
Se autoapinde in contact cu apa
Explodeaza la contactul cu jetul de apa
Reactioneaza cu apa degajandu-se hidrogen
Reactioneaza cu apa degajandu-se hidrogen
Idem
Se descompune in apa degajandu-se oxigen
Reactioneaza cu apa degajandu-se hidrura de fosfor
Se descompune in contact cu apa cu degajarea
Idem
Idem
Explodeaza in contact apa
Se degaja hidrogen
Reactioneaza cu apa cu degajarea hidrogenului
Idem
La reactie cu apa este posibil sa se produca explozie si
intensificarea arderii
La reactie cu apa se degaja hidrura de fosfor care se
autoinflameaza in aer
La reactie cu apa se degaja o cantitate mare de caldura,
Temperature atinge 400ºC si mai mult
Explodeaza la lovirea cu jetul de apa
Jetul de apa poate sa duca la aruncarea in exterior si la
Intensificarea arderii
Reactioneaza cu apa cu degajarea hidrogenului
Refularea jetului de apa in salpetrul topit provoaca
aruncarea puternica sub forma de explozie si
intensificarea ardere
Reactioneaza cu apa cu degajarea hidrurii de siliciu,
care se autoinflameaza in aer
Se degaja hidrogen
Reactioneaza cu apa cu degajarea unei cantitati mari de
caldura
Se descompune in contact cu apa cu degajarea
hidrogenului
Reactioneaza cu apa cu explozie
Idem
Reactioneaza cu apa cu degajarea hidrogenului
Descompune apa cu degajarea de hydrogen.
 Spuma chimica
Este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse, fiecare bula fiind invelita intr-o
membrana lichida umpluta cu bioxid de carbon, care se formeaza pe cale chimica in
urma reactiei dintre substantele care genereaza spuma (substanta acida si substenta bazica).
Substanta acida este formata de obicei din sulfatul de aluminiu sau acidul sulfuric de o anumita
concentratie, iar cea bazica din bicarbonat de sodiu sau potasiu
Spuma chimica este buna conducatoare de electricitate.
O spuma eficace trebuie sa aiba urmatoarele calitati: ● fluiditate; ● coeficient de
infoiere; ● densitate; ● persistenta; ●aderenta; ● timp de stingere minim etc. Ea trebuie sa curga
bine, pentru a acoperi suprafata lichidului incendiat, greutateaspecifica este de 0,10 – 0,15 kgf ∙
cm².Eficienta spumei mai depinde si de o serie de factori cum sunt: ● caracteristicile instalatiilor
existente pe masinile speciale de incendiu; ● presiunea apei; ● proportia de spumant si apa; ●
temperatura mediului ambiat.
Spuma chimica are o conductibilitate termica redusa si din aceasta cauza impiedica
reaprinderea substantelor simaterialelor combustibile, precum si reincalzirea lichidelor
combustibile, sub influenta corpurilor solide incandescente dinapropiere. Acesta este de fapt
efectul de izolare pe care-l are spuma chimica.
Spuma chimica exercita asupra incendiului si efecte de racire si inabusire.
Efectul de racire se bazeaza pe preluarea unei anumite cantitati de caldura din focar,
necesara evaporarii apei ca sisepararea lichidului de spuma, in general de apa, care se evapora
prin absorbtia de caldura. Spuma chimica realizeaza efectul deracire cand temperatura focarului
este mai mica de 1000ºC.Efectul de inabusire se obtine prin actiunea vaporilor de apa rezultati
din contactul acesteia cu combustibilul care arde, efect care se produce mai ales cand
temperatura focarului este mai redusa de 1000ºC.Spuma chimica se utilizeaza la stingerea
incendiilor de produse petroliere si de materiale combustibile solide, care nu reactioneaza cu
solutiile aprinse ale sarurilor.

Apa usoara
Apa usoara este o substanta sintgatoare de data mai recenta, care se refuleaza asupra unui lichid
nemiscabil cu apa, ea formeaza o pelicula care impiedica, chiar si in cazul in care este foarte fina,
evaporarea lichidului combustibil.Datorita acestei situatii se reduce concentratia de vapori
deasupra lichidului care arde, procesul de ardere se intrerupe si reaprinderea nu mai este posibila.
Din punct de vedere chimic, pelicula este formata din acizi perfluorurati si sulfonici.
Fiecare molecula se compunedintr-un lant lung, care la un capat este floururat, iar la celalalt are
o grupare solubila in apa. Aceste molecule se orienteaza unalanga alta, ca un sir de zabrele, in
cazul in care solutia apoasa ia contact cu un lichid insolubil (ulei, benzina).
Datorita orientarii in acest mod a partilor fluorurate, in statul limitrof se formeaza o pelicula
plutitoare, care reduce apreciabil evaporarea lichidului aflat dedesubt.
Pelicula de protectie nu se realizeaza prin simpla refulare a solutiei de substanta tensioactiva in
apa, ci trebuie realizat mai intai un strat de spuma. In peretii subtiri ai bulelor de spuma are loc,
probabil orientarea moleculelor filiforme.
Substantele tensioactive pe baza de fluor din care se obtine apa usoara s-au dovedit a fi
foarte eficiente la stingereaincendiilor atunci cand sunt amestecate cu substante proteinice.
Se obtine o spuma fluida si rezistenta la foc, indicata a se folosiin instalatii fixe de stingere la
rezervoare, recomandandu-se, dupa unii specialisti din strainatate, sa se introduca de jos in
sus,adica sub suprafata incendiata.
Pe plan modial ai aparut diferite feluri de cantitati de substante tensioactive pentru realizarea apei
usoare. Cele mai utilizate sunt din categoria AFFF (Aqueos Film Formin Foam, in traducere –
spuma cu formare de pelicula de apa). Apa usoara cu coeficient redus de infoiere se poate folosi
la stingerea incendiilor pe aeroporturi, fiind refulata de la
distanta.
Apa usoara cu coeficient mediu de infoiere are efect mai mare la stingerea incendiilor de
lichide combustibiledeclansate pe suprafete mari. Ea prezinta o calitate si anume persista foarte
mult si asigura o regenerare permanenta a peliculeipe o durata mare de timp.Unul din marile
avantaje ale apei usoare este compatibilitatea cu spuma proteinica si intr-o masura oarecare
cupulberea stingatoare. Acest mare avantaj poate fi folosit pentru realizarea unei stingeri rapide a
incendiilor, folosind procedeemixte.
In general pelicula de apa usoara poate rezista pe suprafata lichidului timp de 5 – 6 min,
dupa care este indicat calichidul sa se acopere cu o spuma proteinica. Efectul de stingere a
incendiului cu apa usoara trebuie obtinut in decurs de 4 – 5min. In acesta perioada de timp, in
apropiere nu trebuie sa existe surse de aprindere, in special flacari, deoarece prin
distrugereapeliculei, incediul poate sa reapara.

Pulberi stingatoare
Acesteaau devenit substante de stingere de larga utilitate.
Rezultatele excelente, chiar si in cazul incendiilor de proportii de gaze sau lichide
combustibile, posibilitatilecorespunzatoare de conservare, cat si alte insusiri ale lor, fac ca
pulberile stingatoare sa constituie substante de stingere destulde eficace.
Componentul de baza al unor pulberi stingatoare este bicarbonatul de sodiu. In afara
pulberii pe baza de bicarbonat desodiu se mai fabrica pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu,
sulfat de amoniu, carbonat de sodiu, uree si din diferiti compusiai borului.
Pe plan modial s-au stabilit 3 grupe de pulberi stingatoare in raport de natura incendiilor, la care
pot fi folosite:
1) Pulberi stingatoare B, C, E, eficace la stingerea incendiilor de lichide si gaze combustibile, la
instalatii si aparate electrice.
2) Pulberi stingatoare A, B, C, E folosite la stingerea categoriilor de incendii aratate la punctul
1), in plus sunt eficace si la stingerea incendiilor de materiale combustibile solide, ca lemn,
carbuni, paie etc.
3) Pulberi stingatoare A, B, C, D, E, care sunt eficace la toate categoriile de incendii specificate
mai inainte, precum si la incendiile de matela usoare si aliajele acestora.
La noi in tara, pana in prezent, din aceste grupe, s-a fabricat o pulbere stingatoare de
tipul B, C si E denumita„Pulvogen”, pe baza de bicarbonat de sodiu. Cu cat procentul de
bicarbonat de sodiu este mai mare, cu atat capacitatea pulberiica substanta stigatoare creste,
deoarece restul componentilor au rolul de a ameliora mobilitatea pulberii si de a o feri de a o
feride aglomerare la umiditate.
Pulberea pe baza de bicarbonat de sodiu, folosita in multe tari, este macinata atat de fin,
incat 1 cm3 pulbere contine 25mil. particule cu efect activ la stingere. Sporirea insa a finetei de
macinare peste o anumita limita nu mai duce la o intensificarea efectului de stingere. Aceasta se
explica prin faptul ca masa particulelor de pulbere este prea redusa. Odata cu refularea unor
asemenea particule in flacari, energia lor cinetica nu mai este suficienta pentru patrunderea in
focarul de ardere. Daca flacarile sunt mari ele arunca pulberea in sus.

  Florex
Aceasta pulbere stingatoare se fabrica la noi in tara din bicarbonat de potasiu pulsiv, uree
tehnica si alte substantechimice, care prezinta caracteristici de stingere superioare pulvogenului
si pulvogenului special. Actiunea de stingereinstantanee a flacarilor degajate pe timpul
incendiilor se datoreste aductului potasocarbamic obtinut prin reactia chimica solid-solid, in faza
„microcristalina” in prezenta unui catalizator cu continut de fluor, la temperatura de 60ºC.
Aductului potasocarbamic i se mai adauga o serie de componenti chimici, care au rolul
de a mari mobilitatea florexului, in stare netansata, in mod deosebit in stare fluidizata, rezistenta
la actiunea umiditatii atmosferice si a agentului devehiculare asupra focarului de incendiu, cum
ar fi bioxidul de carbon, azotul si alte gaze inerte. De asemenea, florexul est edestul de labil la
termodescompunere, generand la temperatura flacarilor de 800 - 1400ºC bioxid de carbon, azot si
vapori deapa, toate aceste produse degajate avand un efect de stingere secundar, in special de
racire a mediului gazos in care se produceprocesul de ardere.
Efectul de stingere al florexului se datoreste producerii unor fenomene fizico-chimice
speciale ale aductului potasocarbonic, care fac sa creasca viteza de intrerupere a reactiilor
chimice de ardere, datorita si adsorbtiei pe suprafata particulelor de pulbere a radicalilor liberi
din flacari si de inhibare a produselor de oxidare.
In afara de acestea la efectul de stingere mai contribuie natura si finetea particulelor de pulbere
(100 – 60 microni - µ), capacitatea de a degaja gaze inerte si vapori de apa, substante care racesc
si dilueaza mediul in care exista focarul de ardere.Pentru a se asigura un efect corespunzator de
stingere este necesar ca pulbea florex sa fie depozitata in conditii optime.
In incaperile in care se depoziteaza florex temperatura nu trebuie sa depaseasca
30ºC, umiditatea sa fie cat mai redusa,depozitarea sa se faca in ambalaje originale – bidoane
metalice ermetic inchise. De asemenea, in aceste incaperi este interzis sase depoziteze materiale
combustibile volatile ca benzine, alcooli, uleiuri etc., precum si produse care favorizeaza
umiditatea.
Pulberile stingatoare si produsele de descompunere nu sunt periculoase pentru sanatatea
omului, ele protejeazapersonalul care actioneaza la stingerea incendiilor impotriva radiatiei
termice emisa de focarul de ardere. De regula pulberile stingatoare nu exercita un efect corosiv
asupra metalelor.

Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere

Privind efectul de stingere al pulberii stingatoare au aparut mai multe teorii. Astfel:
Prima teorie, de fapt si cea mai veche, se refera la actiunea componentilor rezultati prin
descompunerea termica apulberii refulata asupra flacarilor. Efectul de stingere se bazeaza pe
reducerea concentratiei de oxigen in urma aparitieibioxidului de carbon si a vaporilor de apa, pe
absorbtia caldurii degajate si acoperirea focarului cu un strat de pulbere care setopeste. Potrivit
acestei teorii, racirea si inabusirea focarului sunt esentiale.
A doua teorie tine seama de factorii enumerati mai inainte la prima teorie, insa considera
ca factor esential formareastratului protector de pulbere, in care loc echilibrarea temperaturilor si
aparitia schimbului de caldura in urma descompuneriichimice a pulberii.
 A treia teorie considera efectele de racire si inabusire ca secundare si explica stingerea
prin intreruperea reactiilor inlant de ardere, ca urma a patrunderii norului de pulbere in flacari.
Radicalii activi rezultati din ardere se ciocnesc cu particulelede pulbere, transmitand acestora
energia lor, si drept consecinta, mecanismul arderii in lat se intrerupe.
Stingerea incendiilor cu pulbere este in realitate stingerea flacarilor. Se va putea stinge
cu pulbere numai un asemeneavolum de flacari care poate fi inundat cu pulbere deodata. Metoda
de stingere a incendiului timp indelungat folosind pulbereputina nu da rezultate.
Pulberile stingatoare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: ● eficacitate mare la
stingere, determinata, deproprietatile chimice si gradul de dispersie; ● fluiditate buna in
conducte, in capacitatea de a forma un nor compact in suspensiein aer, stabilitate la umezire si la
intarire in cazul unei pastrari indelungate; ● stabilitate termica; ● conductibilitate
electrica redusa.

X. Organizarea primei interventii pentru stingerea incendiilor

Perfectionarea activitatii de aparare impotriva incendiilor si cresterea eficientei acesteia
impune o buna organizare aorganelor chemate sa contribuie efectiv la inlaturarea cauzelor de
incendii, la asigurarea impotriva incendiilor a avutului obstescsi personal al cetatenilor si, in
cazul cand totusi asemenea fenomene nedorite se produce, se impune o interventie
imediatapentru lichidarea lor.
„Persoanele fizice raspund de respectarea masurilor de prevenire a incendiilor si au
obligatia, atunci cand iaucunostinta de existenta unor imprejurari de natura sa provoace incendii
sau in caz de incendiu, sa anunte, de indata pompierii sisa intervina la stingerea lor ”.
Sarcina de organiza interventia pentru stingerea incendiilor revine comisiilor tehnice de
prevenire si stingerea a incendiilor, subunitatilor si unitatilor de pompieri militari.
Interventia este definita ca forma principala de actiune a unitatilor, subunitatilor si
formatiilor civile de pompieri, princare se realizeaza stingerea incendiilor si lichidarea urmarilor
fenomenelor meteorologice negative, calamitatilor si catastrofelor.
In centralele industriale si unitatile asimilate acestora, in intreprinderi si la alte
organizatii economice si institutii destat unde sunt organizate comisii tehnice, obligatia de a
intocmi planul de aparare impotriva incendiilor al organizatiei socialisterespective, revine acestor
comisii.
In detaliu, obligatiile principale ale comisiilor tehnice de prevenire si stingere a
incendiilor sunt prevazute in normeledepartamentale (ministerelor si altor organe centrale).
Pentru stingerea incendiilor si evacuarea persoanelor si bunurilor materiale in caz de nevoie, inca
din prima faza a izbucnirii incendiilor, in obiective se organizeaza prima interventie.
Prima interventie cuprinde actiunea personalului existent la locul de izbucnire a unui
incendiu, a formatiei civile de pompieri (unde exista organizata o astfel de formatie) si a
celorlalte forte din obiectiv (localitate) si din obiectivele invecinatecu care se coopereaza.
Obligatiile care revin primei interventii se stabilesc de conducatorii organizatiei
socialiste si de presedintii comitetelor(birourilor) executive ale consiliilor populare si se introduc
in cea de a doua parte a planurilor de aparare ale obiectivelor silocalitatilor.
Cea de a doua parte a planului de aparare impotriva incendiilor, care se refera in esenta la
probleme de stingeri aincendiilor, cuprinde: ● decizia de constituire si incadrare a formatiei
civile de pompieri si atributiile acesteia si a membrilorsai; ● organizarea stingerii incendiilor si
ipotezele de interventie; ● organizarea interventiilor pentru limitarea si lichidarea efectelor
provocate de calamitatile naturale; ● planurile de situatie ale constructiilor, situatia dotarii cu
sisteme de protectieimpotriva incendiilor; ● tabela de dotare a formatiei civile de pompieri; ●
dotarea cu mijloace initiale; ● punctele vitale vulnerabile la incendii; ● evidenta incendiilor,
exploziilor si avariilor; ● alimentarea cu apa a intreprinderilor si dotarea cusubstante stingatoare
si evidenta aplicatiilor si exercitiilor formatiei.
Ipotezele de stingere pentru formatia civila (la obiectivele unde exista intocmit plan mic
de interventie de catreunitatea de pompieri militari din acesta se extrag ipotezele stabilite pentru
formatia civila de pompieri, care se completeaza cualtele). In scopul asigurarii in bune conditii a
primei interventii. De asemenea se vor intocmi ipoteze pentru caz de avarie insituatii complexe
(incendii, calamitati naturale sau catastrofe), precum si pentru doua incendii izbucnite simultan
pe teritoriulorganizatiei.
Cea de a doua parte a planului de aparare va cuprinde obligatoriu si planul de evacuare a
oamenilor si bunurilor materiale.
Planul de aparare impotriva incendiilor se intocmeste anual si se completeaza ori de cate ori este
nevoie, in special dupa controalele tehnice de specialitate executate in comisiile tehnice sau de
organele de pompieri militari. Asigurarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor pe locul
de munca si a eficientei ei are o mare importanta pentru ridicarea securitatii obiectivului pe o
treapta calitativ superioara.
In aceasta idee serviciul permanent de prevenire si stingere a incendiilor pe locul de
munca se asigura de fiecaremuncitor, tehnician si inginer, conform instructiunilor elaborate
pentru fiecare obiectiv in parte. In schimburile in care in unitatese lucreaza sau se foloseste
personal redus, serviciul permanentse asigura de catre personalul muncitor (ofiterul de
serviciu),stabilit de catre conducerea obiectivului.
Instructiunile se intocmesc de comisia tehnica, pentru fiecare loc de munca, care pe langa
masurile si regulile deprevenire a incendiilor trebuie sa cuprinda si probleme de stingere a
incendiilor. Aceste instructiuni se semneaza de presedintelecomisiei tehnice si se aproba de
conducatorul unitatii si se afiseaza in sectii, ateliere, depozite, laboratoare, instalatii etc.Punerea
lor in practica de catre personalul muncitor va duce cu siguranta la desfasurarea unei interventii
prompte si eficace incazul izbucnirii unui incendiu.
Pentru a se asigura interventia la stingerea incendiilor in bune conditii se vor organiza
echipe de prima interventie(persoanele se nominalizeaza) pe schimburi care constau in: ● un sef
echipa, care este seful locului de munca; ● un numar demembri care trebuie sa cunoasca precis
ce au de facut in caz de nevoie.
Echipa de prima interventie are urmatoarele sarcini: ● anunta formatia civila de pompieri
si sefii ierarhici, in caz deincendiu; ● conduce operatiile de stingere (seful echipei cu personalul
din subordine salveaza persoanele aflate in pericol sievacueaza bunurile materiale in ordinea
stabilita si in locul dinainte cunoscut, pana la sosirea formatiei civile de pompieri);● intrerupe
instalatia electrica, de ventilatie si de transport pneumatic; ● actioneaza energic pentru
localizarea si lichidareaincendiului izbucnit la locul de munca cu mijloace din dotare; ● ia masuri
de securitate a personalului muncitor si de protectie amasinilor si echipamentelor impotriva
incendiilor.
Membrii echipei de prima interventie au obligatia sa intretina in bunastare de functionare
mijloace de stingere (hidranti , stingatoare, substante de stingere etc.) dispozitive de anuntare si
alarmare, sa le verifice pentru a exista posibilitatea de a fi folosite cu usurinta si sa asigure caile
de acces libere. De asemenea, acolo unde exista instalatii de stingere, urmareste siparticipa la
verificarea functionarii acestora, precum si a legaturilor si transmisiunilor destinate alarmarii in
caz de incendiu.Responsabilii cu anuntarea incendiilor urmaresc zilnic, la inceperea programului
de lucru, prezenta membrilor echipei destingere si comunica sefului de echipa numele celor
absenti, aceasta avand obligatia sa asigure inlocuitori. Incendiul se anuntain primul rand la
formatia civila de pompieri, apoi la sefii ierarhiei si conducatorul obiectivului. Formatia civila de
pompieri anunta subunitatea de pompieri militari din raionul de interventie. Chiar daca exista
aceasta reglementare, persoana careobserva prima incendiul este obligata sa-l anunte acolo unde
are cele mai rapide posibilitati.
Numarul membrilor echipelor de prima interventie pe locul de munca se stabileste in functie de
marimea sectiei, atelierul respectiv si de dotarea cu mijloace de stingere.
Locurile, instalatiile si punctele din obiectivele pentru care se intocmesc ipoteze de
stingere, ca parti componente aleplanurilor de aparare se stabilesc de comisiile tehnice dupa o
profunda analiza. Dintre aceste ipoteze nu trebuie sa lipseasca celeelaborate pentru principalele
puncte vitale vulnerabile la incendiu.
Prin punct vital vulnerabil la incendiu se intelege zona (sectorul, sectia, instalatia sau alt
loc) cu pericol potential deincendiu, din cadrul unui obiectiv care ii asigura acestuia
functionalitatea principala si indispensabila desfasurarii activitatiieconomice sau social-culturale.
La stabilirea si intocmirea ipotezelor de stingere, de avarie, pentru doua incendii
simultane si in conditiile lipsei deapa, trebuie sa se realizeze si sa aiba in vedere urmatoarele: ●
studiul minutios al obiectivului din punct de vedere tehnico-operativ; ● stabilirea datelor
necesare pentru crearea situatiilor tactice probabile; ● stabilirea mijloacelor necesare, tinand
seamade dotarea existenta si incadrarea cu personal, pentru stingerea unui incendiu preconizat a
izbucni intr-un anumit loc; ●elaborarea conceptiei tactice de organizare si stingere a unui
eventual incendiu in sectoarele vulnerabile si a masurilor specificea fi indeplinite.
Orice ipoteza de interventie trebuie sa aiba un suport stiintific care urmeaza sa se regaseasca in
planul de aparare (partea scrisa).
Pentru aceasta urmeaza sa se stabileasca in principiu: ● locurile probabile de izbucnire a
incendiului sau de producerea avariei; suprafata sau teritoriul maxim pe care se poate dezvolta
incendiul; ● viteza liniara de dezvoltare a incendiului; ●viteza de crestere a suprafetei
(perimetrului) incendiului; ● marimea zonei incendiate cu fum si concentratia
produselorrezultate din arderea completa si incompleta; ● intensitatea necesara de refulare a
substantelor de stingere (m² sau perimetru); ●durata probabila de dezvoltare libera a incendiului,
timpul de localizare si lichidare; ● procedeul care urmeaza a fi aplica tpentru stingerea
incendiilor in raport de posibilitatile de localizare si lichidare a acestuia; ● timpul de interventie.
Dupa analiza minutioasa a acestor criterii, din punct de vedere tehnico-tactic, in mod
deosebit, pe platformele chimice,petrochimice si in marile intreprinderi industriale, care dispun
de formatii civile de pompieri puternice, se trece la definitivarea conceptiilor tactice de
interventie in cele mai vulnerabile sectii, instalatii, depozite, ateliere etc., din cadrul
obiectivelor respective.
Hotararile luate pentru fiecare ipoteza de interventie, se vor materializa grafic, pe schite
anexe planului obiectivului,respectandu-se la marcarea dispozitivului notatiile conventionale
stabilite de regulamente si atlase de semne conventionale. De regula, se vor marca locul de
izbucnire a incendiilor si directiile probabile de propagare, suprafata (perimetrul)
incendiata,sursele de apa si amplasarea masinilor si utilajele la aceste surse, dispozitivele de
lupta cu traseele liniilor de furtun si pozitiatevilor de refulare (tunurilor), misiunile tevilor si
tunurilor de apa, locul de evacuare a bunurilor materiale etc.
 Ipotezele pentru doua sau mai multe incendii izbucnite simultan se stabilesc tinandu-se
seama numai de fortele propriidin dotarea obiectivului respectiv (masini de incendiu,
motopompe, generatoare de spuma, stingatoare carosabile, hidrantiexteriori si interiori etc.).
La fiecare instalatie, utilaj, masinia sau aparat din industria chimica si petrochimica, care
prezinta un anumit pericol deincendiu sau explozie este necesar sa se intocmeasca
scheme complexe cu marcarea operatiilor si manevrelor care sa se execute obligatoriu in
eventualitatea unor incendii, explozii si avarii, in ordinea normala de executare, pentru
prevenirea si lichidarea loroperativa.

XI. Anuntarea operativa a incendiilor

In localizarea si lichidarea rapida si fara pierderi a incendiilor un rol deosebit il are anuntarea
operativa a incendiului, in primul rand la formatia civila si in al doilea rand la subunitatea
militara de pompieri. Nu fara temei se spune ca in primele secunde ale inceputului de incediu se
stinge cu o cana de apa, apoi cu o galeata si mai tarziu se ajunge la autopompe-cisterne sau se
stinge cu mare dificultate.
Desi la prima vedere s-ar parea ca anuntarea incendiilor nu ridica probleme deosebite, ca
ea poate fi realizata operativ,totusi in unele situatii ea se face cu mare intarziere. Aceasta
deoarece cel care observa incendiul in loc sa-l anunte imediat laformatie si pompierii militari,
prin mijloace aflate la indemana – telefon, clopot, toaca, sonerie, sirena, avertizor, agent etc. –
acautat sa stinga singur inceputul de incendiu, in unele cazuri fara mijloace sufieciente si cu
destula stangacie.
Practica a dovedit ca anuntarea nu este eficienta si nici atunci cand este lasata pe
seama persoanelor in varsta, a bolnavilor si copiilor, care ori dau date eronate, ori nu sunt in
masura sa transmita anuntul corect.
Mai apar cazuri cand datorita insuficientei supravegheri, indeosebit noaptea, incendiile
izbucnite in spatii inchise sau observare foarte tarziu, se anunta abia atunci cand apar semne
exterioare (fum, flacari prin ferestre sau acoperisuri) si cand arderea se gaseste intr-o faza foarte
inaintata.
In unele situatii, personalul de pe locul de munca, formatiile civile de pompieri se
angajeaza singure in operatiile destingere, care depasesc potentialul lor de actiune, fara a
chema operativ in sprijin fortele cu care se coopereaza si subunitateamilitara de pompieri.
Uneori se pierde foarte mult timp pana se realizeaza legatura telefonica cu subunitatea militara
de pompieri.In orasele unde exista subunitati si unitati de pompieri militari anuntarea se va face
telefonic; pentru intreprinderi mari si importante existand o legatura directa prin telefoane cap la
cap.
Intotdeauna se va mentiona precis: ● adresa unde a izbucnit incendiul; ● ce arde; ● numele celui
care face anuntarea;● numarul postului telefonic de la care se face apelul.
Persoana respectiva nu trebuie sa paraseasca telefonul pana cand telefonistul subunitatii sau
unitatii militare de pompieri nu confirma primirea anuntului de incendiu.
In localitatile unde nu sunt subunitati de pompieri militari, in caz de incendiu se vor
anunta formatiile civile depompieri. Anuntarea se poate face prin telefon, numarul trebuind fiind
bine cunoscut de cetateni – sau prin alte mijloace(clopot, toaca, sirena etc.). In cazul in care nu se
poate folosi nici unul din mijloacele amintite, atunci anuntarea se va face chiarde persoana care a
observat incendiul sau de alta, deplasandu-se rapid cu bicicleta, calare etc., pana la remiza de
unde se faceapoi alarmarea formatiei civile de pompieri.
Rapiditatea si eficacitatea interventiilor depinde nemijlocit de cunoasterea de catre toti cetatenii a
modului de anuntare
a incendiilor la formatiile civile sau subunitatile militare de pompieri.
Ca urmare, este necesar ca birourile executive ale consiliilor populare, comisiile tehnice
de prevenire si stingere aincendiilor, formatiile civile de pompieri, sa ia asemenea masuri incat
fiecare cetatean sa stie cum sa procedeze in caz de nevoie.

XII. Metode de stingere

Sunt 4 metode de stingere a unui incendiu (fiecare este valabilă pentru una sau mai multe clase
de incendii).

*Răcirea-Este cea mai cunoscută metodă și constă în scăderea temperaturii elementului

combustiil și a mediului înconjurător, sub nivelul de ardere.
*Potolirea / Stingerea-Este metoda care constă în izolarea combustibilului și a oxigenului sau în
reducerea concentrației lor în mediulmînconjurător.
*Diluarea sau eliminarea elementului combustibil-Este metoda ce constă în separarea
elementului combustibil de sursa de căldură sau de spațiul afectat deincendiu.
*Controlul flăcărilor sau stoparea reacției în lanț-Această metodă modifică reacția
chimică, schimbând eliberarea de radicali liberi produsă de combustie și astfel întârziindu-i
evoluția

Agenți de stingere
Există diferiți agenți de stingere care au acțiune specific asupra fiecăruia
dintre cele patru elemente indicate anterior, care sunt folosite la producerea dispozitivelor de
primă intervenție (extinctoare portabile, dispositive de detectare și rețele).
Mijloace de primă intervenție

Extinctoarele portabile, dispositivele de detectare și rețelele sunt considerate mijloace de

intervenție. În cazul extinctoarelor portabile ca în cazul FDSS, verificați înainte de utilizare dacă
sunt adecvate pentru tipul de incendiu. Instrucțiunile indică de asemenea capacitatea,
datainspecției și recomandări de utilizare.
Semne si simboluri de siguranta
 Concluzii
La exploatoarea constructiilor, instalatiilor si utilajelor din atelierele si locurile de munca
destinate executiei si montajului censtructiilor metalice in afara normelor privind organizarea si
desfasurarea masurilor de prevenirea si stingerea incendiilor cu caracter general, aplicate de
unitatile industriei constructoare de masini, sunt intocmite si instructiuni specifice , proprii
activitatii respective, acestea reprezinta unele masuri suplimentare ce rezulta din caracterul
specific al locului de munca.
Principalele oblogatii privind prevenirea si stingerea incendiilor sunt:
*cunoasterea si aplicarea prevederilor normelor de prevenire si stingerea incendilor la locul de
munca
* indeplinirea la termen a masurilor si sarcinilor ce sunt satbilite privind prevenirea si stingerea
incendilor
* sa nu blocheze caile de acces ( drumuri, culoare, scari, etc.) cu materiale in caz de incendiu:
* sa cunoasca sistemul de alarmare, locul unde se afla mijlocele de stingere a incendiilor si cum
trebuie sa se actioneze in caz de incendiu
* sa anunte neintarziat conducatorul sectorului de activitate sau direct pompierilor orice inceput
de incendiu, sau existenta unor imprejurari de natura sa provoace incendii
* sa participe la stingerea incendiilor, la evacuarea persoanelor si a bunurilor materiale; 
* sa mentina mijlocele de prevenire si stingerea incendiilor de pe locul de munca in buna stare de
functionare.
In fiecare sector, sectie, atelier etc. se organizeaza din cadrele fiacarui schimb de lucru una sau
mai multe echipe pentru stingerea incendiilor, in functie de marimea compartimentelor, de
numarul personalului existent de utilajele si materialul de prima interventie pentru stingerea
incendiilor, de pericolul de izbucnire si dezvoltare a incendiilor etc.Echipa de stingere a
incendiilor se compune din : seful echipei (seful loculi de munca sau de schimb ) si membrii
acesteia avand sarcini pentru alarmarea echipei, anuntarea incendiului, manuirea utilajelor si
materialelor de prima interventie si pentru salvari si evacuari de oameni si materiale. Fiecarui
membru al echipei i se repartizeaza, nominal, sarcini precise privind actiunea si activitatea ce
trebuie dusa pana la sosirea formatiei de pompieri ( civile sau militare ). In ceea ce priveste
organizarea pentru evacuarea persoanelor si bunurilor materiale in caz de incendiu, este
mentionat ca in toate cladirile trebuie sa fie afisat vizibil planul de evacuare in caz de incendiu
care cuprinde schema cladiri, a instalatilor din dotare, caile de acces si de evacuare, locurile
stabile pentru adapostirea persoanelor si depozitarea materialelor evacuate, ordinea privind
evacuarea si altele. Planul de evacuare se aduce periodic la cunostinta personalului, de asemanea,
tot periodic, se executa exercitii si aplicati pentru realizarea corecta si la timp a planului de
evacuare.
Incalcarea dispozitiilor legale privind prevenirea si stingerea incendiilor atrage raspunderea
disciplinara, contraventionala, materiala, civila sau penala, dupa caz.
Executarea operatiilor de sudare si taiere cu flacara a metalelor se face de regula, in spatii
special amenanjate; cand acestea se realizeaza in locuri cu pericol de incendiu sau de explozie se
are in vedere, in afara regulilor genarale de prevenirea incendiilor, si reguli specifice locului
respective.
In cazul cand lucrarile de sudare au loc la instalatii, rezervoare, recipiente, conducte etc. in care
au fost depozitate sau au circulat substante imflamabile, trebuie mai intai efectuata curatirea
acestora in interior prin spalare si apoi prin purjare cu abur. Nu sunt admise lucrari de sudare la
conducte si aparate in care se gasesc gaze, vapori, lichide sau aer sub presiune precum si la cele
sub tensiune electrica.
In ceea ce priveste restrictiile impuse in statiile de acetilena si in incaperile unde se amplaseaza
generatoare mobile, se pot enumera urmatoarele:
* interzicerea folosiri focului si a fumatului 
* interzicerea purtarii de incaltaminte cu talpa ce ar putea provoca scantei prin frecare ( talpa de
cauciuc sau plastic pe pardoseala din cauciuc sau material plastic ) sau prin lovituri ( talpa cu
blacheuri metalice );* interzicerea amplasarii generatoarelor in sectii cu substante chimice care
pot genera explozii, mai ales in contact cu acetilena.