Sunteți pe pagina 1din 14

Analiza textelor de comunicare

Dominique Maingueneau
• Profesor de lingvistica la Universitatea Paris-Est Créteil.
• A publicat numeroase carti : Initiation aux méthodes de
l'analyse du discours (Paris, Hachette, 1976), Dictionnaire
d'analyse du discours (Paris, Seuil, 2002)
• Cercetarile sale din anii ‘70 sunt bazate pe lingvistica
franceza si analiza discursului.
Descrierea cartii
• Autor : Dominique Maingueneau
• Colectie : Academica
• Domeniu : Stiintele Limbajului
• Traducere de: Mariana Sovea
• Prefata de: Oana Poparda
• Anul publicarii : 2008
• Nr. de pagini : 300

Structura cartii
Cartea este impartita in 18 capitole.
Fiecare capitol la randul sau este impartit in 4 subcapitole.
Aceasta carte reprezinta o contributie importanta pentru
stiintele limbajului
romanesc, deoarece autorul selecteaza si sistematizeaza
reperele
fundamentale din domeniile analizei discursului, comunicarii
media .

introducere
,,Sa traiesti in lumea actuala inseamna sa te confrunti cu o
multitudine de texte, pe cit de efemere, pe atat de
invadatoare: mesaje publicitare.. Enunturi peste care
aruncam o privire, le rasfoim, le consultam, darrareori le
citim in adevaratul sens al cuvantului. “

Prin acest fragment autorul vrea sa sublinieze faptul ca in


ziua de azi, noi suntem bombardati cu informatie. Are loc o
suprainformare, pe care noi, de cele mai multe ori nu stim sa
o folosim in avantajul nostrum, ci ne lasam coplesiti de
aceasta.
Prezentare generala
In aceasta lucrare Dominique Maingueneau indica
principalele caracteristici ale discursului si propune un
anumit numar de metode pentru a analiza textele scrise, in
special tipurile cele mai studiate, respectiv textele de presa si
publicitare.
Este o carte ce poate fi accesibila unui public ce poseda un
minim de cunostinte lingvistice.

Enunt si context
In primul capitol este pusa in evidenta complexitatea
relatiilor dintre sens si context.
Din gandirea contemporana privitoare la limbaj, reiese ca
orice act de enuntare este asimetric.
Astfel, cel ce interpreteaza enuntul ii reconstituie sensul
plecand de la indicatiile oferite de enuntul produs, dar nimic
nu garanteaza ca ceea ce reconstruieste coincide cu
reprezentarile enuntiatorului.

Intelegerea unui enunt


A intelege un enunt nu inseamna a te raporta la o gramatica
si la un dictionar, ci si a mobiliza cunostinte foarte diverse, a
face ipoteze si rationamente, construind un context care nu
este ceva pre-stabilit, stabil.

Exemplu : intr-o sala de asteptare o placa de plastic de 30 cm


pe 20 cm. scris alb pe rosu, de tipar : FUMATUL INTERZIS. Un
enunt simplu a carei interpretare poate fi imediata. Pare usor
pentru ca noi nu suntem constienti de instantele diferite pe
care le mobilizam atunci cand il intelegem.
Pentru a interpreta ce se gaseste pe placuta trebuie sa
consideram o secventa de semne, un enunt, inseamna ca ii
atribuim o sursa enuntiativa, un subiect care ar avea intentia
de a transmite ceva unui destinatar.
Conditiile materiale de prezentare joaca un rol essential
pentru ca enuntul sa primeasca acest statut.
Sa presupunem ca in loc de o placuta sobra acoperita cu
majuscule ar fi scris pe perete cu o carioca ,,fumatul interzis”
si langa ar fi un desen cu o inima strapunsa cu o sageata si o
floare. Clientii nu se vor simti constransi de ceea ce li se va
parea a fi un graffiti.
Legile discursului
Pentru a construi o interpertare, destinatarul trebuie sa
emita ipoteza ca cel care a produs enuntul respecta
anumite ,,reguli ale jocului”
- enuntul este ,,serios”
- a fost produs cu intentia de a comunica ceva celor carora
le este adresat.

In anii ‘60 americanul Paul Grice, un filosof al limbajului


introduce ,,legile discursului”
Ele joaca un rol important in interpretarea enunturilor si
reprezinta un ansamblu de norme despre care se presupune
ca interlocutorii le respecta in momentul in care participa la
un act de comunicare verbala.
In conceptia lui Grice, ele depind de o lege superioara pe
care o numeste principiul de cooperare.

,, Contributia voastra la conversatie trebuie sa fie, in


momentul in care aceasta intervine, cea pe care o cere
obiectivul sau directia acceptata de schimbul verbal in care
v-ati angajat.”

Se presupune ca partenerii impart un anumit cadru si


colaboreaza la reusita activitatii comune reprezentate de
schimbul verbal, in care fiecare isi recunoaste si recunoaste
celuilalt anumite drepturi si indatoriri.

Cele trei dimensiuni ale comunicarii


Patrick Charaudeau sustine ca fundamentul oricarei vorbiri il
constituie un ,,contract de comunicare” care implica:

• Existenta unor norme, a unor conventii acceptate de catre


participanti(aici intra si legile discursului)
• O recunoastere reciproca a participantilor, a rolului lor si
cadrul comunicarii.
• Apartenenta la vorbire a numeroase genuri discursive care
definesc situatia de comunicare
Principalele legi
• Pertinenta – o enuntare trebuie sa fie cea mai potrivita
contextului in care intervine
• Sinceritatea – angajamentul enuntiatorului in actul de
discurs pe care il realizeaza.
• Informativitatea –enunturile trebuie sa aduca informatii
noi destinatarului. Exista cazuri in care daca un enunt
aparent nu aduce nici o informatie noua, inseamna ca vrea
sa transmita altceva.

Pentru cei pt care Punto nu era suficient, iata Punto.

• Exhaustivitatea –enuntiatorul trebuie sa dea informatie


maxima pentru o situatie data. Impune sa nu ascundem o
informatie importanta.
• Modalitatea –impune sa fim clari in pronuntare, in
alegerea cuvintelor, in conceperea frazelor sa fim economi
sa utilizam formularea cea mai directa.
Teoria fatetelor
• Orice individ poseda doua fatete: una pozitiva si una
negativa
• Fateta pozitiva- corespunde fatadei sociale, imaginii de
sine pe care ne straduim sa o prezentam in exterior
• Fateta negativa- corespunde teritoriului fiecaruia dintre
noi(corpul nostru, intimitatea noastra)

Diversele competente
Pentru a participa la o activitate verbala trebuie sa stapanim:
-competenta comunicativa
-competenta lingvistica(stapanirea limbii respective)
-competenta enciclopedica(sa dispundem de un numar
considerabil de cunostinte despre lume)
Competenta enciclopedica variaza in functie de societatea in
care traim si de experienta fiecaruia dintre noi.
Locul si momentul legitim al genului discursive
Orice gen discursiv implica un anumit loc si un anumit
moment.
Nu este vorba de constrangeri exterioare ci de ceva
constitutiv.
Exemplu: un afis publicitar pe un stalp langa o gara este fix si
conceput pentru a fi vazut putin timp, in timp ce o publicitate
intr-o revista poate fi citita oriunde si poate fi observata
pentru o perioada de timp nedeterminata.
In cazul afisului publicitar publicul este nedeterminat. Poate
fi citit de orice persoana trece pe acolo sa ia trenul.
In cazul publicitatii din revista publicul este determinat de
cititorii fideli ai revistei.
Potentialii cititori ai afisului din gara pot a nu il remarce sau
nu vor avea chef sa il citeasca. Creatorul lui ar trebui sa se
multumeasca cu un singur nivel de text, foarte scurt, si cu
caractere mari.
In publicitatea din revista trebuia atrasa atentia celui care
rasfoieste revista printr-un text mai mare care condenseaza
informatia si apoi un text mai mic ib care sunt dezvoltate
argumente.
Temporalitatea unui gen discursive
Implica mai multe axe:
• O periodicitate: curs, predica, jurnal de stiri(in mod
periodic) ; o brosura publicitare (nu este supusa
periodicitatii)
• O durata de desfasurare

• O continuitate: o anecdota trebuie povestita integral, in


timp ce un roman poate fi citit intr-un numar
nedeterminat de sedinte
• O durata de perimareprevazuta: se presupune ca o revista
este actuala o intreaga saptamana, un ziar o zi, insa un text
fondator (Biblia, Coranul) pretinde a fi actual pe o perioada
nedeterminata.

Medium si discurs
In ziua de azi, mediumul nu este un simplu mijloc de
transport pentru discurs. El determina continuturile si
comanda utilizarile pe care le putem face
O transformare importanta a sa modifica ansamblul unui
gen discursiv.

Odata cu aparitia mijloacelor de comunicare audiovizuale si


dezvoltarea informatica am constientizat rolul pe care il joaca
mediumul.
S-a modificat natura textelor si modul lor de consum.

Exemplu : o intalnire electoral din Franta secolului al XIX-lea.


Intr-o sala de festivitati, cafenea sau piata satului. In acest
caz auditorii s-au deplasat pentru a-l asculta pe candidat
deoarece au ceva in comun-sunt din aceasi sat sau regiune
sau le este apropiat ideologic. In acest caz candidatul este
orator si trebuie sa aiba o voce puternica pentru a se face
auzit de toti cei prezenti.
Un alt exemplu ar fi un om politic din zilele noastre in
campanile electorala la radio. Mesajul sau ajunge la oricine-
prieteni, adversari politici, indiferenti. In acest caz ascultatorii
nu s-au deplasat pentru a-l asculta. Situatia devine o
adresare de la individ la individ.
Oral vs scris
Aceasta opozitie se raporteaza la suportul fizic.
Oral-transmis de undele sonore
Scris-transmis cu ajutorul semnelor inscrise pe un suport
solid. (odinioara tablite, papirus, pergament, astazi, hartie)

Pergament
Tablite

Cuvintele zboara, scrisul ramane.


Oral-instabilitate
Scris-stabilitate
De fapt nu orice enunt oral este instabil. Depinde de statutul
sau pragmatic, de scopul sau.
Exemplu: maxime, devize, cantece, formule religioase. Sunt
orale, dar fixe, pentru ca sunt destinate a fi repetate la
nesfarsit.
Noile dispozitive comunicationale
• Au permis aparitia unor noi forme de oralitate.
• Apare ,,tertul invizibil”
• Trilogul – discursul cu trei participanti
Exemplu: emisiunile de la televizor- interlocutorii din studio
vorbesc in prezenta unui tert invizibil(telespectatorul)