Sunteți pe pagina 1din 5

Placa de bază

ANDREI RAREȘ ȘTEFAN


Clasa a VIII-a C

Primul lucru pe care îl observăm atunci când deschidem carcasa unui calculator, este o
singură piesă care leagă tot ceea ce ține de computer - placa de bază. O placă de bază permite
tuturor componentelor din computer să primească energie și să comunice între ele.
Plăcile de bază au evolouat foarte mult în ultimii douăzeci de ani. Primele plăci de bază
suportau foarte puține componente care fac parte dintr-un computer în acest moment. Prima placă
de bază pentru PC de la IBM a avut doar un procesor și sloturi. Utilizatorii conectau componente
cum ar fi unitatea floppy și memorie. Astăzi, plăcile de bază dispun de o mare varietate de
caracteristici integrate care afecteaza în mod direct capacitătile unui calculator și potențialul lui
pentru îmbunătățire

O placă de bază (motherboard sau mainboard) singură este inutilă, dar un calculator
trebuie să o aibă ca să funcționeze. Principala atribuție a plăcii de bază este să conțină un
microprocesor, apoi să permită orice altceva să se conecteze la ea. Forma și dispunerea unei plăci
de bază se numeste factor de formă. Factorul de formă decide unde vor fi plasate componentele
individuale și forma carcasei calculatorului.
Factorul de formă este doar unul din alte multe standarde care se aplică plăcilor de bază.
Unele dintre aceste standarde includ:
 Socketul pentru microprocesor determină ce fel de Unitate Centrală de Procesare (CPU)
folosește placa de baza;
 Chipset-ul este partea logica a plăcii de bază și, de obicei, este alcătuit din două părți –
Northbridge și Southbridge. Aceste două “poduri” conectează procesorul la alte
componente ale calculatorului;
 Chip-ul Basic Input/Output System (BIOS) controlează majoritatea funcțiilor de bază ale
calculatorului și efectuează o auto-testare de fiecare dată când se pornește computerul.
Unele sisteme conțin dual BIOS, care prevede o copie de rezervă în cazul în care unul
eșuează sau în caz de eroare în timpul actualizării;
 Chip-ul real time clock este o baterie care menține setările de bază și ora sistemului;
Sloturile și porturile care se gasesc pe o placă de bază sunt:
 Peripheral Component Interconnect (PCI) – conexiuni pentru plăcile de captură video, de
sunet și video, precum și plăci de rețea;
 Accelerated Graphics Port (AGP) – port dedicat pentru plăcile video;
 Integrated Drive Electronics (IDE) – interfață pentru hard disk-uri;
 Serial ATA (SATA) – interfață pentru hard disk-uri;
 Universal Serial Bus (USB) sau FireWire – periferice externe;
 Sloturi de memorie RAM;

USB FireWire SATA IDE

Unele plăci de bază includ tehnologii mai avansate:


 Controlere Redundant Array of Independent Disks (RAID) care permit calculatorului să
recunoască mai multe drive-uri ca unul singur;
 PCI Express este un slot, care se utilizează pentru a conecta diferite. Cu ajutorul acestuia

se conectează placa video, placa de rețea, placa de sunet, unitatea SSD, modul Wi-Fi și
alte dispozitive similare;
 Decât să se bazeze pe componente externe, unele plăci de bază au integrate placa de sunet,
suportul de rețea, video sau alte periferice.

Procesorul este primul lucru care vine în minte atunci când mulți oameni se gândesc la
viteza și performanța unui computer. Cu cât este mai rapid procesorul, cu atât mai rapid
computerul poate gândi. În primele zile ale cumputerelor, toate procesoarele au avut acelasi set de
pini, care ar conecta CPU la placa de bază, numită Pin Grid Array (PGA). Aceste ace sunt
introduse într-un socket numit Socket 7. Asta însemna ca orice procesor se potrivea în orice placă
de bază.
Astăzi, producătorii de procesoare Intel și AMD folosesc o varietate de PGA, niciunul nu
se potrivește în Socket 7. Cu cât microprocesoarele au evoluat, acestea au nevoie din ce în ce mai
mulți pini, pentru a îngloba noi caracteristici și pentru a oferi mai multă putere procesorului, mai
nou, cei de la Intel folosesc un sistem numit LGA (Land Grid Array), prin care pinii aflați pe
procesor au fost transferați pe placa de bază, în socket, procesorul având acum o simplă suprafață
de contact plană.
Socket-urile sunt adesea numite pentru numarul de pini. Socket-urile utilizate frecvent
sunt:
 Socket 1155 – pentru procesoare i3, i5, i7 Sandy Bridge / Ivy Bridge;
 Socket 1150 – pentru procesoare i3, i5, i7 Haswell;
 Socket FM1, FM2 – pentru procesoare AMD Athlon;
 Socket AM3 – pentru procesoare AMD FX
 Socket AM4 – pentru cele mai noi procesoare AMD Zen;

Oricine are deja un anume procesor în minte ar trebui să aleagă o placă de bază care se
potrivește cu acel procesor. De exemplu, daca se dorește utilizarea unuia dintre noile procesoare
multi-core de la Intel sau AMD, trebui căutată o placă de bază cu socket corect pentru acele
procesoare.
CPU-ul comunică cu alte componente ale plăcii de bază prin intermediul unui chipset.
Chipset-ul este “lipiciul” care conecteaza procesorul de placa de bază și apoi la restul
computerului. Pe un PC, aceasta este alcătuit din două părți de bază – Northbridge și Southbridge.
Toate componentele computerului comunică cu procesorul prin intermediul chipset-ului.
Northbridge se conectează direct la procesor prin intermediul Front Side Bus (FSB). Un controller
de memorie este situat în Northbridge, care oferă acces rapid la memorie. Northbridge, de
asemenea, se conectează și de magistrala AGP sau PCI Express.
Southbridge este mai lent decât Northbridge, asta înseamnă că informațiile de la CPU
trebuie sa meargă prin Northbridge înainte să ajungă la Southbridge. Alte bus-uri care se
conectează la Southbridge sunt PCI, porturile USB și conexiunile hard disk IDE sau SATA.
Alegerea Chipset-ului și alegerea CPU-ului merg mână în mână, pentru ca producătorii de chipset-
uri să le optimizeze pentru a lucra cu anumite procesoare. Chipset-ul este o parte integrată în placa
de bază, deci nu pot fi eliminate sau modernizate. Acest lucru înseamnă că trebuie nu numai
socket-ul plăcii să se potriveasca cu procesorul, ci și chipset-ul plăcii de bază trebuie să
funcționeze în mod optim cu procesorul.

Chipset-uri
Un bus este pur și simplu un circuit care conectează o parte a plăcii de bază cu alta. Cu cât
un bus poate reține mai multe date la un moment dat, cu atât mai repede permite ca informația să
fie transmisă. Viteza de bus, măsurată în megahertzi (MHz), se referă la cât de multe date poate
să treacă simultan prin bus.
Viteza bus-ului, de obicei, se referă la viteza Front Side Bus (FSB), care conectează
procesorul la Northbridge. Viteza FSB-ului poate varia între 66 MHz și 800 MHz. Deoarece
procesorul ajunge la controlerul de memorie prin Northbridge, viteza FSB-ului poate afecta
dramatic performanța unui computer.
Aici sunt câteva dintre alte bus-uri găsite pe o placă de bază:
 Back Side Bus care conectează procesorul cu nivelul 2 (L2) cache, cunoscut sub
numele de cache secundar sau extern. Procesorul determină viteza pentru Back Side
Bus;
 Bus-ul memoriei conectează Northbridge la memorie;
 Bus-ul IDE sau ATA care conectează Southbridge cu unitățile de disk;
 Bus-ul AGP conecteaza placa video la memorie și CPU;
 Bus-ul PCI conecteaza sloturile PCI la Southbridge. Pe majoritatea sistemelor, viteza
bus-ului PCI este de 33 MHz. De asemenea, compatibil cu PCI este PCI Express, care
este mult mai rapid decât PCI. În viitor, PCI Express va înlocui atât bus-urile PCI, cât
și AGP;
Cu cât mai mare este viteza unui bus, cu atât mai repede acesta va funcționa – pâna la un
punct. Un bus cu viteză mare nu poate înlocui un procesor sau un chipset lent.

Am stabilit că viteza procesorului în sine controleaza cât de repede un computer gândește.


Viteza chipset-ului și bus-urile controlează cât de repede se poate comunica cu alte părți ale
calculatorului. Viteza de conectare RAM controlează cât de repede computerul poate accesa
instrucțiunile și datele, și are, prin urmare, un efect mare asupra performanței sistemului. Un
procesor rapid cu RAM lent nu va fi performant.
Cantitatea de memorie disponibilă controlează cât de multe date poate depozita
computerul. RAM-ul constituie cea mai mare parte a memoriei unui computer. Regula generală
este cu cât mai mult RAM are computerul, cu atât mai bine.

Astăzi, o mare parte din memoria RAM este memoria Double Data Rate (DDR). Acest
lucru înseamnă că memoria poate transmite date de două ori pe ciclu în loc de doar o singură dată,
ceea ce face memoria mai rapidă. De asemenea, cele mai multe plăci de bază au mai multe sloturi
pentru memorie și pe placile de bază mai noi, de multe ori acestea se conectează la Northbridge
prin intermediul unui bus dublu în loc de unul singur. Aceasta reduce cantitatea de timp în care
procesorul obține informatii de la memorie.
Sloturile de memorie ale plăcii de bază afectează în mod direct ce fel și câtă memorie este
suportată. La fel ca alte componente, memoria se conectează în sloturi printr-o serie de pini.
Modulul de memorie trebuie sa aibă numarul de pini corespunzător pentru a se potrivi în slotul de
pe placa de bază.
Plăcile de bază cu toate celelate componente sunt convenabile și simplu de instalat. Există
plăci de bază, care au tot ce ai nevoie pentru a crea un computer complet – tot ce faci este să
conectezi la placă de bază un hard disk, o unitate CD-ROM și o sursă de alimentare. Aveți un
calculator complet operațional pe o singură placă.
Pentru mulți utilizatori medii, aceste caracteristici built-in oferă suport amplu pentru video
și sunet. Pentru jucătorii avizi și pentru cei care lucrează grafică de înaltă intensitate sau proiectare
asistata de calculator (CAD), placile video dedicate oferă o performanță mult mai buna.