Tema1:Introducere.

Tema2: Sistemul de transport (ST).

1. Elementele componente a ST.
2. Avantajele şi dezavantajele diferitor tipuri de transport.
3. Principiile alegerii tipului de transport.

1. Elementele componente a ST.

Procesul apariției transporturilor ca ramură distinctă a economiei naționale a început la

sfîrșitul sec XV-lea și s-a desfășurat o dată cu revoluția industrială. Pînă la începutul sec. al XIX-
lea transportul se făcea numai pe căi de comunicații terestre și pe căi navigabile, iar la mijlocul
secolului al XX-lea au început să fie practicate și transporturile pe căi aeriene.
Locul transportului în economia mondială este determinat de cota lui în formarea PIB-
ului, care este de circa 9-12%, iar partea investiţiilor capitale reprezintă 10% din toate
investițiile din economie, cedînd doar apărării și energeticii. În domeniul transportului în toate
țările lumii sunt angrenaţi în activitate circa o 100 milioane de angajaţi, iar cheltuielile de
transport sunt o parte componentă în formarea prețului final a bunurilor economice.
Sistemul de transport are diverse aspecte, simplificînd şi generalizînd se poate discuta de
trei ramuri: infrastructură, vehicule şi administraţie.
Infrastructura de transport, cuprinde toată reţeaua de transport (străzi, autostrăzi, căi
ferate, canale navigabile, coridoare(culoare) de zbor, conducte, etc.).
Vehicule de transport sunt: autovehicule, trenuri, vapoare împreună cu toate aspectele ce
ţin de proiectare, construcţie şi exploatare.
Administraţia transporturilor are ca scop optimizarea sistemelor de transport, creşterea
siguranţei transporturilor, protejarea mediului etc.
Elementele sistemului de transport sunt:
1. Transportul terestru;
a) transportul rutier;
b) transportul feroviar;
2. Transportul aerian;
3. Transportul naval;
4. Transportul prin conducte.

2. Avantajele şi dezavantajele diferitor tipuri de transport.

Fiecare tip de transport posedă anumite avantaje şi dezavantaje, la care operatorul de

transport multimodal trebuie să acorde atenţie.
1. Transportul maritim .
Avantaje:
 Posibilitatea transportării între continente.
 Sinicostul transportării mic la distanţe mari.
 Capacitatea de transportare înaltă.
Dezavantaje:
 Limitarea geografică a transportărilor.
 Viteză mică de circulaţie.
 Depinde de condiţiile climaterice.
 Condiţii aspre faţă de ambalaj şi fixarea încărcăturii.
 Necesitatea realizării unei infrastructuri portuare.
2. Transportul fluvial.
Avantaje:
  Capacitatea de transportare înaltă în rîuri adînci.
 Sinecostul transportării mic.
Deyavantaje:
 Limitarea geografică la transportare.
 Viteza mică de deplasare.
 Depinde de adîncimea fluviilor şi canalelor.
 Sezonier.
 Securitatea transportării mică.
1. Transportul auto.
Avantaje:
 Posibilitatea transportării „de la uşă la uşă”.
 Capacitatea de trecere înaltă.
 Posibilitatea utilizării diferitor rute şi scheme de transportare.
 Securitatea transportării încărcăturii înalte.
 Posibilitatea transportării încărcăturii în partide mici.
Dezavantaje:
 Dependent de condiţiile climaterice şi rutiere.
 Sinecostul transportării încărcăturii înalte.
 Poluarea înaltă a mediului.
2. Transport feroviar.
Avantaje:
 Capacitatea de transportare înaltă.
 Puţin depinde decondiţiile climaterice.
 Regularitatea de transportare înaltă.
 Tarife mici pentru transportarea încărcăturii.
Dezavantaje:
 Cheltuieli majore la procurarea şi întreţinerea bazei tehnico-materiale.
 Nu are acces pînă la destinatar.
 Securitatea încărcăturii joase.
3. Transportul aerian.
Avantaje:
 Viteza transportării încărcăturii înalte.
 Securitatea transportării încărcăturii înalte.
 Ruta cea mai scurtă de transportare.
Dezavantaje:
 Sinecostul transportării încărcăturii înalte.
 Dependent de condiţiile meteo.
 Limitarea geografică a transportării.

3. Principiile alegerii tipului de transport.

Principii de alegere a tipului de transport sunt:.

Primul principiu este că alegerea tipului de transport se face de însuşi consumatorii de
servicii de transport. Acest lucru înseamnă că transportatorii trebuie să înveţe să acorde servicii
de transport pe piaţa transporturilor .
Al doilea principiu şi principalul criteriu pentru selectarea tipului de transport sunt
cheltuielile consumatorului pentr serviciile de transport. Alte criterii ar putea fi timpul de
trasportare, siguranţa, securitatea şi eficienţa transportului.
Al treilea principiu este oferirea consumatorului comparaţia indicatorilor costurilor şi de
deservire dintre tipul de transport ales şi transporturile alternative.
 Al patrulea principiu informarea suficientă a consumatorilor de serviciile de transport
oferite, în special prin intermediul publicității.
Informarea obiectivă cu privire la serviciile de transport, permite consumatorilor să
efectueze calcule comparative, pentru a optimiza cheltuielile de transport şi a determina pieţele
mai profitabile pentru produsele lor.
Într-o economie de piaţă cel mai important principiu de selectare a tipului de transport
este competitivitatea serviciilor de transport a unuia sau altuia tip de transport .
Criteriile de selectare a tipului de transport sunt:
1 . Viteza (timpul de livrare de la punct la punct);
2 . Fiabilitate (punctualitatea);
3 . Capacitatea de a transporta diferite tipuri de mărfuri;
4 . Accesibilitate (număr de locații geografice deservite);
5 . Costul (nivel de cost per tonă);

Alegerea tipului de transport va fi influienţată de:

 greutatea, volumul şi tipul încărcăturii ;
 timpul de livrare către client ;
 locul de destinație (clima , disponibilitatea şi caracteristicile sezoniere);
 distanța la care sunt transportate mărfurile ;
 valoarea bunurilor;
 capacitatea de încărcare a vehiculului ;
 tarifele de transport şi a resurselor utilizate în etapele de pregătire şi transport a mărfurilor;
 alegerea punctelor intermediare de interacțiune ( hub-uri ) ale diferitelor tipuri de transport;
 consumul de combustibil ; ş.a.
Baza pentru selectarea tipului de transport este informaţia cu privire la caracteristicile
diferitelor tipuri de transport.
Tema3: Noţiuni generale în interacţiunea tipurilor de transport.
1. Aspectele interacţiunii tipurilor de transport.
2. Moduri de transportare la interacţiunea tipurilor de transport.

1. Aspectele interacţiunii tipurilor de transport.

Interacţiunea tipurilor de transport prevede coordonarea anumitor elemente şi procese ca:

volumul încărcăturii; tehnologia transportării şi graficul de circulaţie a mijloacelor de transport,
iar pentru aceasta se elaborează planuri-grafice de activitate, având ca scop coordonarea
activităţii tipurilor de transport în regim operativ.
Interacţiunea tipurilor de transport se realizează la mai multe niveluri şi anume:
 tehnic;
 tehnologic;
 organizatoric;
 economic;
 legislativ.
Măsurile îndeplinite la nivel tehnic:
1. Coordonarea capacităţii de prelucrare a sistemei de interacţiune a tipurilor de transport.
2. Legătura dintre parametrii geometrici şi capacităţii de încărcare a tipurilor de transport şi
unităţii de transport (container), pentru o utilizare mai raţională a MÎD sau a punctelor de
transbordare a pasagerilor.
3. Crearea mijloacelor tehnice de comunicare şi transmitere de informaţie la interacţiunea
tipurilor de transport.
Măsurile îndeplinite la nivel tehnologic.
1. Organizarea unei sisteme complexe de exploatare a mijloacelor de transport.
2. Elaborarea şi coordonarea graficelor de interacţiune a tuturor participanţilor la procesul
de transport.
3. Întocmirea orarelor de sosire şi plecare a tipurilor de transport.
Măsurile îndeplinite la nivel organizatoric.
1. Elaborarea sistemei integrate de gestionare a complexului de transport a ţării.
2. Elaborarea documentelor normative de organizare a procesului de transportare combinat.
3. Organizarea procesului de transportare cu un singur centru de coordonare.
4. Informarea operativă şi regularea dării mijloacelor de transport la încărcare, descărcare şi
transbordare.
5. Organizarea vânzării biletelor integrate pentru pasageri sau coordonarea transportului la
deservirea clientelei la transportul combinat.
Măsurile îndeplinite la nivel economic.
1. Prognozarea evoluţiei cererii de transport pe fiecare tip în parte.
2. Determinarea potenţialului volum de transport combinat în baza cercetărilor de
marketing.
3. Elaborarea strategiei de dezvoltare a complexului de transport a ţării, cu investiţiile şi
subvenţiile necesare pe fiecare tip de transport.
4. Argumentarea şi coordonarea indicatorilor de evidenţă a cheltuielilor de transport.
5. Argumentarea şi coordonarea regulamentelor metodice de formare a preţului serviciului
de transport pe fiecare tip de transport şi combinat.
Măsurile îndeplinite la nivel legislativ.
1. Soluţionarea problemelor legislative de interacţiune a tipurilor de transport.
2. Asigurare securităţii traficului şi integrităţii încărcăturii în transportul combinat.
2. Moduri de transportare la interacţiunea tipurilor de transport.

Unul dintre cele mai importante fenomene constatate în secolul al XXI-lea este extinderea
globalizării care presupune integrarea internaţională a pieţelor de bunuri şi servicii, a pieţelor de
capital, accesul liber şi neîngrădit, pe baze comerciale, la resursele de materii prime şi energie.
În ceea ce priveşte domeniul transporturilor, principalul efect al fenomenului de globalizare
este corelaţia dintre creşterea economică şi creşterea transportului de mărfuri şi persoane.
Dezvoltarea transporturilor a urmat îndeaproape dezvoltarea economică mondială, care a impus
sporirea continuă a volumului de mărfuri transportate. Acest fapt a condus la creşterea numărului
de vehicule rutiere de marfă, costuri adiţionale, poluare, accidente şi efecte sociale adverse.
La moment principalele moduri de transportare a încărcăturii sunt:
a. Transport unimodal – transportarea încărcăturii cu un singur tip de transport. Agentul
transportator eliberează documentul pentru transportare (conosament; factura de transport
auto ş.a.)
b. Transport intermodal – transportarea încărcăturii cu mai multe tipuri de transport, unde
un transportator organizează transportarea integrală, de la punctul iniţial pînă la punctul
final. În dependenţă de repartizarea responsabilităţilor pentru transportare se eliberează
diferite documente de transportare.
c. Transportul multimodal - operatorul ce a organizat transportarea, îşi asumă
responsabilitatea pentru tot procesul de transportare şi eliberează un singur document de
transport multimodal.
Obţineria în continuare a beneficiilor creşterii economice fără a avea însă efecte adverse,
capătă noi valenţe prin promovarea modurilor de transport „prietenoase cu mediul” şi mai sigure.
Aceste moduri de transport sunt transportul multimodal și intermodal.
Transportul multimodal de mărfuri reprezintă o formă superioară de transport şi provine
din armonizarea proceselor de transport în condiţiile simplificării operaţiilor de manipulare a
mărfurilor la încărcare-descărcare şi transbordare. Scopul este reducerea generală a cheltuielilor
şi creşterea calităţii serviciilor prestate.
Tema4:Tehnologii de transportare la interacţiunea tipurilor de transport.
1. Tehnologiile de transportare trailer, contrailer şi roadrailer.
2. Tehnologiile de navigaţie ”rîu-mare”.
3. Tehnologiile de trasportare ”ro-ro”.

1. Tehnologiile trailer, contrailer şi roadrailer.

Tehnologia trailer – presupune utilizarea remorcii cu ramă mică ce asigură o înălțime
redusă de încărcare, destinate transportului încărcăturilor grele, cum ar fi un vagon întreg. Pentru
a micșora sarcina pe axe, trailerele de obicei, au în construcție mai multe axe, fiind înzestrate cu
un număr mare de roți (6-8) de diametru mic la o singură axă. Capacitatea de încărcare a
trailerului e de la 20 tone, iar corpul trailerului este o platformă echipată cu scări pliante şi cu
mecanism de încărcare-descărcare. Utilizarea acestui tip de automobil permite crearea sistemelor
intermodale de mutare a vagoanelor pe mijloace de transport auto.
Transportările cu trailer au început a fi utilizate în anii 1930. Însă mărirea capacității de
încărcare a vagoanelor de pînă la 60 de tone face ca această tehnologie să nu fie prea utilă din
cauza limitării a masei totale a mijlocului de transport și a sarcinii pe axe.
Tehnolgia contrailer – reprezintă transportări combinate feroviare-auto cu utilizarea
materialului rulant auto compus din autocamion și remorcă sau semiremorcă comutabile pe o
platformă feroviară specializată cu înălțime redusă, care permite de a utiliza în mod optimal
avantajele transportului auto și feroviar. Semiremorca are un volum, de pînă la 65 m 3 și o masă
brută de 30 tone.
Această tehnologie de transportare asigură îmbunătățirea situației ecologice în regiune, şi
creșterea nivelului de siguranță în traficul rutier.
În ultimul timp în cadrul sistemelor contrailer au început a fi folosite noi diversificări,
adică s-a format o nouă direcție care înlătură în mare parte neajunsurile sistemelor contrailer. În
unele țări, cum ar fi Marea Britanie, SUA, Germania, pe căile ferate marfa este transportată în
așa-numitele roadrailer, proiectate inițial în SUA în anii 1950. În dependență de conexiunea
vagoanelor în tren, această tehnologie poate fi bimodală, fără vagon, combinată, mobilă, ro-mo,
motoway.
Tehnologia roadrailer – constă că semiremorca cu cadru consolidat (ramă consolidată)
este instalată pe cărucioare feroviare prin conectarea semiremorcii cu căruciorul prin rulmenți.
Roțile semiremorcii se ridică la mișcarea pe șine, iar pe autostradă se ridică căruciorul feroviar,
care posedă o cuplare obișnuită și mecanism de tampon. Osiile feroviare montate sunt echipate
cu mecanism pneumatic pentru ridicarea acesteia la mișcarea pe autostradă.
Din punct de vedere tehnic, tehnologia roadrailer – este combinația între semiremorcă cu
o pereche de osii feroviare, echipate cu mecanisme de conectare a acestuia la sistema de
autoblocare și frînare a trenului. Viteza admisibilă de mișcare a trenurilor cu această tehnologie
este între 120-150km/h.

2. Tehnologiile de navigaţie ”rîu-mare”.

Tehnologia multimodală ,,rîu-mare" a început să se dezvolte în anii 1930 odată cu
construirea canalelor navigabile, care impulsionat construirea unor nave care să poată naviga atît
pe mare cît și pe rîuri. În Europa primele nave ,,rîu-mare" au fost utilizate în transport
internațional în anul 1955 pe linia Duisburg (Germania) – Scandinavia. Lider mondial în
utilizarea acestei tehnologii este Marea Britanie.
La realizarea transportărilor după sistema rîu-mare se utilizează diferite scheme
tehnologice cu navigarea atît pe mare cît și pe rîu fără a transborda încărcătura pe întreg
itinerariul.
Avantajele sistemei de transport rîu-mare:
1. Permite de a evita staționările în procesul de transport;
2. Posibilitatea de a utiliza navele în transportul pe mare după închiderea sezonului de
navigare pe rîu.
Dezavantajele sisteme de transport rîu-mare:
1. Limitarea navigaţiei ținînd cont de condițiile meteorologice;
2. Cantitatea mare de sedimente cere o adîncime anumită a canalului de navigare;
3. Capacitatea de încărcare mai mică comparativ cu navele maritime.
Din calcule estimative liniile navigabile ale sistemei rîu-mare au demonstrat o eficiență
mult mai ridicată în comparație cu liniile navigabile maritime în tramp.

3. Tehnologiile de trasportare ”ro-ro”.

Sistema ro-ro (roll on, roll off) – reprezintă transportarea mărfurilor pe nave maritime,
asigurînd încărcarea-descărcarea orizontală. Procesul de transportare în cadrul acestei sisteme
este asigurat de nave ro-ro, special construite pentru transportul mărfurilor generale cu ajutorul
mijloacelor de transport (auto, feroviar, containere). Accesul în nava ro-ro se face pe rampe
speciale prin deschideri mari în corpul navei și prevăzute cu porți.
Navele de tip RO-RO sunt de trei tipuri:
 cu mai multe punți - destinate transportului vehiculelor pe ale căror platforme se află mărfuri
paletizate, pachetizate sau în containere;
 în sistem celular - pentru transportul vehiculelor pe roți și a mărfurilor în containere care se
stivuiesc în sistemul celular al navei;
 în sistem celular și convențional - destinate atât transportului vehiculelor pe roți cât și a
mărfurilor convenționale.
Avantajele și dezavantajele tehnologiilor de trasportare ”ro-ro” sunt:
 timpi reduși de operare în porturi;
 viteze mari de deplasare;
 preț dublu de construcția navei, faţă de cea ce transportă numai containere;
 navluri ridicate care nu le fac economice pentru curse lungi;
 avantajoase pentru marfă cu valoare mare pe unitatea de greutate și puțin avantajoase în
cazul mărfurilor în vrac.

Tema5:Principii de bază a transportului multimodal.

1. Caracteristica transportului multimodal.
2. Avantajele transportului multimodal.

1. Caracteristica transportului multimodal.

Transportul multimodal reprezintă acel sistem de transport care presupune utilizarea în mod
succesiv a cel puţin două moduri de transport şi în care unitatea de transport nu se divizează la
schimbarea modurilor de transport. De asemenea, transportul multimodal este definit ca sistemul
de transport „din poartă în poartă” care utilizează în mod integrat cel puţin două moduri de
transport.
Principalul atu al transportului multimodal este acela că poate oferi posibilitatea
expeditorului de a se baza pe un singur furnizor de logistică a transporturilor/operator de
transport care este şi singurul responsabil al transportului din momentul recepţionării mărfii până
în momentul livrării acesteia, ceea ce înlătură riscul împărţirii răspunderii contractuale între mai
mulţi operatori de transport. Transportul mărfurilor se desfăşoară pe baza unui contract de
transport multimodal şi al unui document unic care însoţeşte marfa din ţara de origine în ţara de
destinaţie, în responsabilitatea unui operator de transport multimodal. Cauzele apariţiei şi
dezvoltării transporturilor multimodale sunt:
1. Cooperarea spontană a diferitor tipuri de transport;
2. Factorii geografici;
3. Cheltuieli majore la transportare;
Semnele principale de transport multimodal sunt:
 Prezenţa unui operator, ce va transporta încărcătura de la punctul iniţial pînă la cel final.
 Prezenţa unui singur document de transportare a încărcăturii;
 În procesul de transportare, responsabil de încărcătură este o singură persoană;
Caracteristica transportului multimodal este:
 Soluţionarea complexă a întrebărilor de organizare a transportării;
 Utilizarea la maximum a reţelei de comunicare şi a poştei electronice;
 Principiu unic de organizare-gestionare a transportărului şi coordonarea tuturor
intermediarelor ce sunt antrenaţi în procesul de transport.
 Infrastructură multilaterală.

2. Avantajele transportului multimodal.

Transportul multimodal constituie tehnologia de transport căreia i se acordă o importanţă

deosebită, atât în trafic intern cât şi internaţional, datorită multiplelor avantaje tehnice şi
economice pe care le oferă.
Principalele avantaje ale transportului multimodal sunt:
 Asigură integritatea cantitativă şi calitativă a mărfurilor transportate.
 Reducerea cheltuielilor de manipulare.
 Reducerea cheltuielilor de transport.
 Reducerea cheltuielilor de ambalare care duce la reducerea costului mărfurilor.
 Reducerea pierderilor de marfă.
 Reducerea avariilor provocate mărfurilor prin manipulare şi a sustragerilor.
 Se obţin productivităţi ridicate.
 Scurtarea timpului de staţionare.
 Protecţia împotriva intemperiilor.
 Accelerarea timpului de transport.
 Evitarea cântăririi mărfurilor în etapele de transport.
 Asigură simplificarea formalităţilor calculelor, evidentelor şi documentaţiei
necesare la operaţiunile normale şi de primire/predare a mărfurilor.
  Determină posibilitatea introducerii pe calculator a evidenţei şi a circulaţiei
containerelor.
După unele calcule estimative utilizarea containerului în procesul de transportare duc la:
 reduce timpul de staţionare a navelor maritime şi fluviale sub operaţiuni cu
aproximativ 80%;
 reduce costul manoperei cu circa 70% pe fiecare tonă manipulată;
 reduce preţul de cost al transportului în medie cu 15%;
 reduce cheltuielile pentru ambalaj în medie cu 40%.

Tema6:Operatorul de transport multimodal (OTM).

1. Specificul şi principiile activităţii OTM.
2. Conţinutul tarifului de transport multimodal.
3. Cerinţe la alegerea întreprinderilor la transportul multimodal.

1. Specificul şi principiile activităţii OTM.

Operatorul de transport multimodal este persoana juridică sau fizică ce execută procesul
de transportare, prin alegerea participanţilor la proces şi verifică corectitudinea executării.
Cerinţe de bază a clientului la alegerea OTM.
 Durata transportării mică;
 Încredere maximală;
 Lipsa cheltuielilor neprevăzute;
 Lipsa reţinelor încărcăturii;
Procesul de trasportare îndeplinit de OTM se execută prin întreprinderile filiale sau prin
întreprinderile cu care sau încheiat contracte de activitate (întreprinderii de transport, terminale
de containere, porturi, depozite, întreprindere de audit ş.a.). Condiţiile contractuale nu
influienţează asupra responsabilităţii OTM faţă de client.
În organizarea procesului de transportare, OTM trebuie să primească informaţia iniţială
de la client şi anume:
 Volumul încărcăturii;
 Dimensiunile încărcăturii;
 Punctul iniţial de placare;
 Punctul final de destinaţie;
Următoare etapă în organizarea procesului de trasportare este că OTM alege ruta optimă
de transport, mijloacele de transport, punctele intermediare, ambalajul etc. După alegere
variantei optime, OTM poartă tratative cu întreprinderile implicate în procesul de transportare
pentru obţinerea anumitor reduceri şi întărirea caietului de sarcini.
Este important ca OTM să posede documentale pe încărcătură cu o etapă înainte de
procesul de trasportare pentru întocmirea documentelor vamale.
Etapa finală în organizarea procesului de trasportare este îndeplinirea lucrărilor de
verificare şi anume:
- starea mijloacelor de transport;
- repartizarea şi fixarea corectă a încărcăturii;
- fixarea sigiliilor;
Nerespectarea acestor puncte, pot duce la anularea contractului de trasportare şi
despăgubirea clientului.
Principiile de bază a activităţii OTM sunt:
1. Colaborarea cu întreprinderile de transport.
2. Echilibrarea maximă a exportului şi importului.
3. Îndeplinirea serviciilor complexe de transport-expediţie.
4. Respectarea terminului de îndeplinire a contractului.
5. Calitatea maximă la preţuri minime.
6. Confedinţilitatea datelor despre client.
7. Informarea clientului despre potenţialele conflicte.
8. Prezentarea clientului a tuturor variantelor posibile de transportare a
încărcăturii.
9. Monitorizarea mişcării încărcăturii.
10. Refuzul îndeplinirii comenzii clientului cu reputaţia rea.

2. Conţinutul tarifului la transportul multimodal.

 În legătură cu spectrul serviciilor prestate de OTM, pe parcursul procesului de
transportare, cel din urmă înregistrează numai cheltuieli. Tariful la transportul multimodal
include toate cheltuielile suportate şi anume:
1. Cheltuieli în punctul iniţial şi final al rutei.
- Cheltuieli la întreţinerea mecanismelor de încărcare-descărcare;
- Cheltuieli la transportarea auto sau feroviară în punctele iniţiale sau fnale a rutei;
- Cheltuieli generale la mijloacele de transport;
2. Cheltuieli la transbordare.
- Cheltuieli de încărcare – descărcare;
- Cheltuieli de depozitare;
- Plăţi pentru diferite servicii în terminalele de containere;
3. Cheltueli la transportare.
- Cheltuieli pentru combustibil;
- Cheltuieli portuare;
- Asigurarea;
- Cheltuieli pentru reparaţie şi deservire;
4. Cheltuieli auxiliare.
- Cheltuieli administrative;
- Cheltuieli de marketing,
- Cheltuieli pentru infrastructura de comunicare;

3. Cerinţe la alegerea întreprinderii la transportul multimodal.

La alegerea întreprinderii de transport în practica internaţională se aplică sistema

criteriilor şi nivelului de importanţă a acestora.
Se stabileşte şirul criteriilor ce vor caracteriza întreprinderea de transport. La criteriul cel
mai important i se atribuie cel mai înalt nivel de importanţă pe scara de la 1 pînă la ultimul
criteriu cu ultimul nivel de importanţă.
Spectrul criteriilor ce caracterizează o întreprindere poate fi:
- Respectarea termenului de trasportare;
- Tariful transportării;
- Stabilitatea financiară a întreprinderii;
- Stabilitatea serviciilor de transportare;
- Pierderea şi furtul încărcăturii;
- Calificarea personalului;
- Monitorizarea transportării;
- Posibilitatea tratativelor de modificare a tarifului;
- Flexibilitate la diferite scheme de transportare;
- Procedura de cerere a tronsportului; etc.
Algoritmul funcţionării acestei sisteme este următoarea:
1. Alegem un număr de criterii ce poate fi anlizat la toate întreprinderile de
transport.
2. Pe segmentul de la 1 la 3 apreciem situaţia criteriului la întreprindea dată: 1-bună;
2 – satisfăcătoare; 3 – nesatisfăcătoare:
3. Se sumează aprecierile criteriilor pentru fiecare întreprindere. La care
întreprindere această sumă este mai mică, pe această întreprindere o alegem.

Tema7: Interacţiunea tipurilor de transport în centrele logistice.

1. Caracteristica centrelor logistice.
2. Rolul centrelor logistice în tehnologiile moderne de transportare.

1. Caracteristica centrelor logistice.

Centrul logistic – locul unde sunt amplasate încăperi și utilaje destinate îndeplinirii unui
complex de servicii logistice de transportare a a mărfurilor de la destinatar la consumator.
Se deosebesc două tipuri de centre logistice:
A. Centre logistice regionale (terminale de mărfuri) – întreprinderi bine dotate pentru
deservirea consumatorilor.
B. Centre logistice individuale. Structura depinde de destinația și mărimea întreprinderii,
de la un specialist cu un calculator pînă la un departament întreg.
Nucleul centrului logistic, este centrul informațional-analitic, care gestionează fluxurile
informaționale, financiare și materiale ce circulă în interior.
Elementele componente a centrului logistic sunt:
 Depozite;
 Mecanisme de încărcare-descărcare;
 Stații feroviare;
 Porturi maritime sau fluviale;
 Parcări;
 Întreprinderi de transport;
 Bloc administrativ;
 Serviciul de comunicare și informare;
 Serviciul de pază.
Funcţiile centrului logistic sunt:
1. planificarea strategică a aprovizionării şi distribuirii mărfurilor;
2. analiza şi prognozarea traficului;
3. monitorizarea şi regularea pieţii serviciilor de transport;
4. coordonarea lucrului în nodurile de transport;
5. coordonarea activităţii între transportatori, expeditori, destinatari şi a altor intermediari;
6. organizarea expertizei interne şi externe a programelor investiţionale;
7. colectarea şi analiza informaţiei despre fluxurilor de marfă;
8. colectarea şi analiza informaţiei despre participanţii la transport;
9. schimbul de informaţii cu partenerii externi;
10. elaborarea tehnologiilor moderne la transportare;
11. certificarea serviciilor de transport şi logistică;
12. unificarea şi standardizarea sistemei de documente;
13. asigurarea suportului computerizat a serviciilor de transport şi logistică;
14. propuneri de îmbunătăţire a bazei normativ legale în domeniul transportului şi logisticii.

Studiu de proiectare a unui CL presupune îndeplinirea următoarelor acţiuni:

1. Analiza producerii mărfurilor şi prognozarea volumelor de mărfuri pentru consum;
2. Formularea scopurilor funcţionării CL;
3. Elaborarea strategiei şi politicii de marketing a activităţii CL;
4. Planul de acţiuni operative la etapa exploatării;

2. Rolul centrelor logistice în tehnologiile moderne de transportare.

O dezvoltare durabilă a unui stat este imposibilă fără dezvoltarea centrelor logistice, care
asigură deplasarea mărfurilor după fluxurile de transport.
Centrul logistic este platforma unde are loc interacţiunea dintre transportatori, expeditori,
serviciul vamal, companiile de asigurare, băncile şi alţi intermediari pentru o organizare mai
eficientă a serviciilor de aprovizionare şi distribuire.
 În tehnologiile moderne de transportare, centrele logistice au rolul de administrator a
distribuirii mărfurilor. Sarcinile principale a centrelor logistice în procesul de transportare sunt:
 Micşorarea duratei timpului de distribuire a mărfurilor;
 Majorarea fluxurilor de documente transmise electronic;
 Automatizarea identificării mărfii (ştrihcoduri);
 Oferirea statului juridic a documentelor transmise;
 Crearea noilor standarde.
 Centrul de organizare și planificare a distribuirii mărfurilor.

Etapele creării centrului logistic sunt:

1. determinarea tuturor participanţilor la distribuirea mărfurilor;
2. elaborarea tehnologiei electronice a circulaţiei documentelor, care se bazează pe o bază
de date a fluxurilor de marfă unde sunt conectaţi toţi participanţii la proces;
3. crearea produsului logistic final pentru fiecare schemă de distribuire.

În procesul de creare a centrului logistic se utilizează principiul „raftului comun”, unde se

stochează informaţie, accesibilă tuturor participanţilor la procesul de transportare a mărfurilor. În
baza acestei informaţii se modelează schema optimă de distribuire a mărfurilor.
Activitatea centrului logistic în procesul de transportare a mărfurilor, duce la înregistrarea
următoarelor realizări:
 Îmbunătăţirea ordinii de transbordare a încărcăturii;
 Îmbunătăţirea depozitării şi distribuirii mărfurilor;
 Micşorarea timpului de întocmire a documentelor pentru încărcătura tranzit;
 Garantarea distribuirii mărfii de import, export sau tranzit;
 Micşorarea preţului final a mărfii distribuite;
 Majorarea veniturilor bugetare, prin plata impozitelor.

Pentru majorarea eficienţei activităţii centrului logistic şi calităţii serviciilor oferite se

întreprind următoarele măsuri:
2. Aprobarea standardului unic de transmitere a informaţiei;
3. Dezvoltarea sistemei de navigare pentru o monitorizare mai eficientă a fluxurilor de
marfă;
4. Crearea sistemei informaţionale moderne de însoţire a încărcăturii;
5. Elaborarea şi implementarea sistemului de schimb electronic de date;
6. Dezvoltarea serviciului de informare şi marketing.

Tema 8: Încheiere.
 Globalizarea şi extinderea UE spre Est au creat noi provocări pentru transportul european.
Creşterea rapidă a transportului de marfă contribuie la dezvoltarea economiei, dar, în acelaşi
timp, produce congestii, zgomot, poluare şi accidente. Comunicarea din partea CE precizează că,
fără măsuri adecvate, situaţia va continua să se agraveze şi să submineze, din ce în ce mai mult,
şi reducerea competitivităţii Europei şi a mediului în care trăim.
Realizarea obiectivelor UE prevăzute în Strategia 2020 are ca scop menţinerea unui
echilibru între creşterea economică şi protecţia mediului, prin reducerea costurilor de logistică
pentru transportul de marfă în Europa.
Republica Moldova trebuie să se alinieze acestei politici de transport durabil, iar
promovarea transportului intermodal este una dintre soluţiile cheie. Aceasta nouă abordare
trebuie să se bazeze pe 3 elemente interconectate fără de care transportul intermodal în sine nu
poate avea eficienţă:
• Terminale de transport intermodal,
• Logistica transportului şi centre logistice,
• Platforme industriale.
În ansamblu, organizarea transportului pe reţeaua naţională de transport intră în atribuţiile
Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, ca autoritate în domeniu. Logistica
transportului de marfă, care este unul dintre motoarele competitivităţii europene, pune accentul
pe planificarea, organizarea, gestionarea, controlul şi executarea operaţiunilor de transport de
marfă în cadrul lanţului de aprovizionare. Din acest punct de vedere, o politică integrată de
transport trebuie să ia în considerare faptul că transportul intermodal reprezintă o extindere a
activităţii producţiei industriale (producţie şi distribuţie). Această activitate se bazează pe lanţuri
logistice eficiente în vederea organizării transportului de materii prime şi produse finite.
Bazat pe principiu de reducere a costului, timpului şi a riscurilor, comerţul (şi logistica)
caută întotdeauna „calea cea mai uşoară". Conform poziţiei geografice a Republicii Moldova pe
de o parte şi datorită ofertei de forţă calificată de muncă la costuri relativ scăzute, pe de altă
parte, creează oportunitatea de a atrage un procent însemnat din totalul mărfurilor containerizate.

Structura sistemului intermodal de transport se bazează pe 3 elemente:

Figura 1: Elementele de bază ale transportului intermodal

1 - un sistem de transport al mărfii pe distanţe lungi (la care participă de regulă modurile de
transport maritim, feroviar sau aerian);
2 - terminale de transport care asigură transferul eficient al unităţilor de încărcătură de pe un
sistem modal de transport pe altul,
3 - un sistem de colectare şi distribuţie a fluxurilor de mărfuri în punctele de origine, respectiv de
destinaţie ale lanţului de transport (realizat de regulă prin intermediul modului de transport
rutier).
Obstacolele principale în dezvoltarea sistemului de transport intermodal din Republica
Moldova pot fi grupate astfel:
 obstacole organizaţionale – datorate aspectelor birocratice din sectorul de
transport, lipsei cooperării între părţile interesate.
 obstacole legate de infrastructură – lipsa interoperabilităţii, capacităţi
necorespunzătoare ale terminalelor, echipamente diferite pentru manipularea mărfurilor;
 obstacole operaţionale – lipsa transparenţei informaţiilor în lanţul de transport,
lipsa flexibilităţii măsurilor operative.
 obstacole economice şi financiare – costuri de investiţii ridicate pentru unităţile de
transport intermodale şi terminale.
 obstacole de natură legislativă – absenţa unui cadru armonizat de reglementări
tehnice şi organizaţionale în domeniul transportului intermodal şi al logisticii
transporturilor de marfă.