PARTICIPAREA PROCURORULUI LA PROCESUL CIVIL

Rolul și importanța participării procurorului оn procesul civil la etapa actuală a dezvoltării societății

Procurorul nefiind subiect al raportului material litigios, nu este cointeresat personal оn desfășurarea

procesului civil. Astfel, interesul procurorului

in cadrul procesului civil este exclusiv procesul-juridic (pronunțarea unei
hotărоri legale și оntemeiate).

Оn marea majoritate a cazurilor procurorul оși realizează funcția sa de ocrotire a normelor de drept prin

conducerea și exercitarea urmării penale, reprezentоnd оnvinuirea оn instanțele judecătorești, оn condițiile legii.

Toate aceste atribuții ale procurorului sunt realizate оn cadrul proceselor penale. Оnsă la procesul civil,

procurorul participă ca o figură excepțională.34

Temeiurile și formele de participare a procurorului оn procesul civil

33 М. Алиэскеров. Последствия неявки сторон и третьих лиц в судебное заседание//
Российский судя, 2006,
N. 4, c.19.
34 E. T. Leibman. Manual de Derecho Procesal Civil. Ediciones Juridicas Europa-America, Buenos
Aires, 1981, p.
103.
Legislația procesual civilă a diferitor state prevede, оn principiu, două forme de participare a procurorului la

procesul civil: a) intentarea procesului; b) intervenirea оn proces pentru a depune concluzii. Codul de procedură

civilă al RM prevede participarea procurorului оn procesul civil doar оntr-o singură formă –
intentarea procesului civil оn temeiurile prevăzute expres de lege. Conform

art. 71 alin. (1) al CPC,,Procurorul participă la judecarea pricinilor civile оn primă instanţă оn calitate de

participant la proces dacă el оnsuşi l-a pornit оn condiţiile legii.” Această formă de participare a procurorului la

proces este caracterizată prin aceea că procesul civil este intentat la cererea оnaintată оn numele

procurorului, dar оn interesele unor alte persoane. Acțiunea se оnaintează de către procuror conform regulilor

generale de оnaintare a acțiunii, оnsă fără achitarea taxei de stat.

Poziția procesuală a procurorului оn procesul civil

Potrivit art. 72 alin. (1) al CPC,,procurorul care a оnaintat o acțiune are drepturile și obligațiile procedurale de

reclamant, cu excepția dreptului de a оncheia tranzacție și a obligației de a achita cheltuielile de judecată.” Lipsa

posibilității procurorului de a dispune de obiectul litigiului rezultă din aceea că procurorul nu este subiect al

raportului material litigios.

Procurorul este un ,,reclamant special” оn procesul civil, care nu este subiect al raportului material litigios.

Procurorul ca participant al procesului civil

ar pute fi numit un reclamant procesual. Interesul procurorului оn proces este

unul deosebit, fiind determinat de statutul funcției și ale atribuțiilor sale privind apărarea ordinii de drept.35

35
26
=================================================================================
==
1. Rolul şi importanţa participării procurorului în procesul civil. Poziţia lui procesuală.
2. Formele de participare a procurorului în procesul civil.

1. Rolul şi importanţa participării procurorului în procesul civil. Poziţia lui procesuală

Conform art.124 din Constituția RM și art.1 alin.2) al Legii cu privire la procuratură, procurorul prin exercitarea
atribuțiilor sale reprezintă interesele generale ale societății, apără ordinea de drept, drepturile și libertățile
cetățenilor. Astfel, procurorul sesizează instanţa de judecată, participă la judecarea pricinilor în primă instanţă,
dacă procesul a fost intentat la cererea lui cît şi foloseşte căile de atac împotriva hotărîrilor judecătoreşti.
Procurorul participînd în procesul civil sprijină în mod activ apărarea drepturilor subiective recunoscute
persoanelor fizice ori de cîte ori acestea au fost încălcate.
În ceea ce priveşte acţiunile civile alăturate celor penale, activitatea desfăşurată de procuror în materie civilă, se
deosebeşte de cea desfăşurată în materie penală. Exemplu: procurorul este obligat să participe în procesul civil
numai în cazurile cînd delictele au fost comise de către minori sau persoane incapabile, pe cînd în procesul penal,
participarea lui este obligatorie, indiferent de subiectul infracţiunii sau obiectul acesteia.
În ceea ce priveşte participarea procurorului în procesul civil propriu – zis, esenţial este faptul că el promovează nu
în nume propriu, dar în favoarea unui alt subiect de drept acţiunea civilă, şi ca atare devine parte în procesul civil,
asupra sa răsfrîngîndu-se drepturile şi obligaţiile procedurale specifice calităţii respective, fără ca asupra lui să se
extindă consecinţele de drept material ale hotărîrii judecătoreşti.
Precizarea poziţiei procesuale a procurorului în procesul civil implică examinarea raporturilor în care acesta se află
cu instanţa, cu părţile şi cu ceilalţi participanţi la proces, a drepturilor şi obligaţiilor sale, precum şi examinarea
trăsăturilor specifice poziţiei sale procesuale şi consecinţele ce decurg din aceasta. În opinia unor doctrinari, în
ipoteza în care procurorul înaintează acţiunea civilă el devine parte în proces şi totodată devine titularul drepturilor
şi obligaţiilor specifice rolului pe care îl are în proces. Exemplu: cînd el înaintează acţiunea civilă dobîndeşte
poziţia procesuală de parte la proces, o poziţie egală cu a celorlalte părţi în proces, iar titularul dreptului la care se
referă acţiunea va fi și el introdus în proces în calitate de reclamant.
Ca parte în procesul civil, procurorul are o poziţie specifică, care nu afectează egalitatea sa cu celelalte părţi.
Specificul poziţiei procurorului rezultă din faptul că el nu este subiect al raportului de drept subiectiv material şi se
exprimă prin imposibilitatea de a face acte de dispoziţie asupra dreptului civil respectiv (cum ar fi de ex: tranzacţia
de împăcare).
Se apreciază totuşi, că există o deosebire între procuror, ca parte în proces şi o parte obişnuită: procurorul se
bucură numai de drepturile procedurale, fără ca asupra lui să se extindă consecinţele de drept material ale hotărîrii
judecătoreşti, în sensul că hotărîrea nu se pronunţă nici în favoarea, nici în detrimentul lui; de asemenea procurorul
nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată faţă de partea pîrîtă.
Unii autori consideră că procurorul nu este parte în proces,ci este participant, acesta nefiind adversarul vreuneia
din părţile aflate în litigiu, el este străin de pretenţiile acestora. Împrejurarea că el este ţinut să respecte formele
procedurale, ordinea şi termenele în care trebuie îndeplinite actele de procedură nu-i stabileşte poziţia de parte în
proces, deoarece nu numai părţile, ci toţi participanţii trebuie să se conformeze normelor legale. Deși, reprezintă
interesele reclamantului, procurorul nu poate fi considerat reprezentant, deoarece el apără drepturile altor persoane
pentru interesele societății în general și nu urmărește decît scopul menținerii ordinii de drept, care exclude orice
încălcări ale drepturilor și libertăților cetățenilor.
În concluzie, procurorul dispune în procesul civil de o calitate procesuală deosebită. Poziția procesuală a
procurorului în procesul civil rezultă din interesele procesuale pe care le are acesta și din volumul de drepturi și
obligații pe care legea procesuală i le oferă. Potrivit art.72 alin.1) CPC, procurorul are drepturile și obligațiile
procesuale ale reclamantului. Însă, ținînd cont de faptul că procurorul nu este subiect al raportului material litigios,
el nu poate dispune de obiectul litigiului, adică de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus
judecății, fapt care determină lipsa interesului juridic material și existența numai a celui procesual. Procurorul nu
are calitatea de reclamant, deși la solicitarea lui are loc intentarea procesului civil. Reclamant este titularul
dreptului subiectiv încălcat, care din anumite motive nu poate să-l apere personal. Deși nu are calitatea de
reclamant, interesul său procesual juridic coincide cu cel al reclamantului și constă în admiterea acțiunii.

2. Formele de participare a procurorului în procesul civil

Pornirea procesului civil

Pentru o bună înţelegere a acestei forme de participare a procurorului în procesul civil, trebuie să pornim de la
explicarea dreptului procurorului de a introduce acţiunea civilă şi limitele legale ale exercitării acesteia.
Astfel, conform art.71 al. 2 CPC, acţiunea în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime poate fi
intentată de către procuror:
a) numai la cererea scrisă a persoanei interesate dacă aceasta nu se poate adresa în judecată personal din cauză de
sănătate, vîrstă înaintată, incapabilitate sau din alte motive întemeiate. Acţiunea în apărarea intereselor persoanei
incapabile poate fi înaintată de procuror indiferent de existenţa cererii persoanei interesate sau a reprezentantului ei
legal. Potrivit Legii cu privire la procuratură, procurorul apără și interesele minorilor în procesul civil. Astfel,
Codul familiei prevede dreptul procurorului de a cere declararea nulității căsătoriei minorului, de a cere decăderea
din drepturile părintești;
b) în cazurile prevăzute de lege procurorul este în drept să se adreseze în judecată în apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale unui număr nelimitat de persoane. De regulă, sunt cazurile în care procurorul
contestă legalitatea actelor normative emise de organele administrației publice centrale sau locale în instanța de
judecată, cazurile de protecție a drepturilor consumatorilor, de protecție a mediului înconjurător;
c) de asemenea procurorul se poate adresa în judecată în apărarea drepturilor şi intereselor statului şi ale
societăţii ce ţin de:
1. formarea şi executarea bugetului;
2. protecţia proprietăţii aflate în posesiunea exclusivă a statului;
3. contestarea contractelor ce lezează interesele statului;
4. declararea nulităţii actelor normative emise de autorităţile publice, alte organe şi organizaţii, persoane oficiale
sau funcţionari publici;
5. perceperea în beneficiul statului a bunurilor dobîndite ilicit;
6. protecţia mediului înconjurător;
7. alte cazuri prevăzute de lege.
Participarea la judecarea procesului civil
Potrivit art. 71 al 1 CPC al RM, procurorul participă la judecarea pricinilor în materie civilă în primă instanţă în
cazul în care acţiunea este intentată la cererea sa în condiţiile legii.
Procurorul care participă la judecarea pricinilor civile are dreptul să ia cunoştinţă de materialele dosarului, să
declare recuzare judecătorului, grefierului, expertului şi specialistului, să prezinte dovezi, să participe la
administrarea lor, să formuleze cereri, să dea explicaţii privind acţiunea şi să îndeplinească alte acţiuni procesuale
prevăzute de lege. La fel are toate celelalte drepturi de care se bucură un reclamant, cu excepţia dreptului de a
încheia tranzacţia de împăcare. Nu se admite înaintarea acţiunii reconvenţionale procurorului. Procurorul nu are
obligația de a achita cheltuielile de judecată.
Neprezentarea procurorului citat legal, în şedinţa de judecată nu împiedică examinarea cauzei, dacă persoana în
interesele căreia s-a înaintat acţiunea susţine examinarea cauzei în lipsa procurorului. Renunţarea procurorului la
acţiune, nu-l lipseşte pe reclamant de dreptul de a susţine cerinţele acţiunii după achitarea taxei de stat. Dacă
reclamantul renunţă să intervină în procesul intentat de procuror, instanţa scoate cererea de pe rol. În cazul în care
reclamantul renunţă la acţiune, instanţa încetează procesul.
Exercitarea căilor de atac.
Dacă legea prevede obligativitatea participării procurorului la judecarea pricinii civile, această obligaţie persistă şi
pentru căile de atac ce se exercită în procesul respectiv:
Apelul – acţiune făcută la o instanţă judecătorească superioară, spre a obţine anularea unei sentinţe date de o
instanță inferioară şi judecarea în fond a procesului.
Recursul – cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei
hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei.
Revizuirea – cale de atac pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, pe baza unor probe
descoperite după judecarea pricinii..
În conformitate cu textul legal, procurorul exercită căile de atac, în scopul remedierii tuturor greşelilor ce s-au
săvîrşit în cadrul activităţii de înfăptuire a justiţiei.