Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
© HuMAnitAs, 2009
Prima ediþie a acestei cãrþi a apãrut la editura Vitruviu, Bucureºti
eDituRA HuMAnitAs
Piaþa Presei Libere 1, 013701
Bucureºti, România
tel. 021/408 83 50
fax 021/408 83 51
www.humanitas.ro
Comenzi online:
tel./fax 021/311 23 30
e-mail: vanzari@libhumanitas.ro
www.libhumanitas.ro
I
5
ANNIE BENTOIU
6
TIMPUL CE NI S-A DAT
7
ANNIE BENTOIU
8
TIMPUL CE NI S-A DAT
ea. Cel dintâi care a venit de la sat la oraº a fost strãbunicul meu,
pe nume Decu Postelnicu. De la Decu ºi-au luat numele, dupã
rãzboiul din l877, toþi urmaºii lui, care s-au numit Deculescu.
Decu Postelnicu era un fruntaº de sat cu oarece avere („tatãl
meu“, spunea bunicul cu un fel de mândrie, „nu plãtea biruri“)
ºi s-a mutat pe malul Dunãrii, în noul oraº Olteniþa, în a doua
jumãtate a veacului al 19-lea. Fiii sãi, Niculae ºi Gheorghe (acesta
din urmã e bunicul meu), acum orãºeni, s-au ocupat cu exportul
de sare ºi de cereale, ajungând cãtre sfârºitul veacului sã aibã
magazii în oraº, douã ºlepuri în port ºi sã-ºi trimeatã marfa în
porturile otomane, greceºti ºi mediteraneene. Au lucrat totdea-
una împreunã ºi li se admira nu numai cinstea, dar ºi faptul cã
nu s-au certat niciodatã. Niculae, care dirija afacerea, ºi-a cumpã-
rat ºi pãmânt; pe acesta, el neavând copii, l-a lãsat fiului cel mare
al lui Gheorghe, pe nume Dimitrie, cel care a apãrut deja în
aceastã carte sub numele de unchiul Miticã. Bunicul, Gheorghe
Deculescu, a fost ales de trei ori primar al oraºului. Trebuie
spus cã în acea vreme, funcþiile publice erau departe de a aduce
venituri, ba chiar dimpotrivã; erau preferaþi cei care fuseserã
buni gospodari ºi ºtiuserã sã-ºi administreze propria lor avere,
socotindu-se cã se vor pricepe ºi în treburile obºtei sau cã-ºi
vor reprezenta concetãþenii cu cinste. În ceea ce-i privea pe ei,
energia pe care o cheltuiau pentru rezolvarea problemelor gene-
rale se traducea uneori în sacrificii bãneºti, pe care le socoteau
mai degrabã un fel de datorie de onoare faþã de cei mai puþin
înstãriþi sau care se aflau de abia la începutul drumului.
Aºadar, întorcându-ne în oraº în anul 1948, ne alãturam unui
pumn de rude, dar regãsirea nu era un prilej de bucurie, ci mai
curând o strângere la un loc în ceasuri de cumpãnã. Erau stabiliþi
în oraº doi fraþi ai tatei ºi una dintre surori; alte trei erau risipite
prin þarã, la Cãlãraºi, Bãrcãneºti sau Constanþa.
Unchiul Miticã, fratele mai mare al tatei, era socotit de toþi
capul familiei. Nu ºtiu ce contribuia mai mult la asta: vârsta, sta-
tura atleticã, statutul sãu de moºier în vremea în care denumirea
nu era defãimãtoare, ºi anume unul care se îndeletnicise personal,
9
ANNIE BENTOIU
10
TIMPUL CE NI S-A DAT
11
ANNIE BENTOIU
12
TIMPUL CE NI S-A DAT
13
ANNIE BENTOIU
14
TIMPUL CE NI S-A DAT
15
ANNIE BENTOIU
16
TIMPUL CE NI S-A DAT
17
ANNIE BENTOIU
18
TIMPUL CE NI S-A DAT
care n-a locuit în Olteniþa, dar al cãrei tatã copilãrise acolo, evocã
într-o importantã carte de amintiri2 vizitele pe care le fãcea
cândva cu pãrinþii, în oraºul de baºtinã: „Belºugul, voia bunã,
bucuria ospeþiei erau atât de fireºti – organic legate de activi-
tatea prosperã a bogatului þinut – încât credeam cã va dura
veºnic… Straturile de flori de sub ferestre îmbãlsãmau, la cãde-
rea nopþii, aerul rãcoros. La nunþile nepoatelor ºi onomasticile
verilor, vara, spre searã, sub umbrarele de viþã, se întindea ºirul
de mese acoperite cu feþe albe ca omãtul…“
ªi dupã ce descrie, într-o paginã plinã de savoare, diferitele
feluri de mâncare ale ospãþului, apoi momentul cântecelor de
la sfârºit ºi apariþia lãutarilor þigani, povesteºte ºi prelungirea
sãrbãtorii: „A doua zi, priveam în Ostrovul Argeºului cum
pregãteau pescarii ciorba din diferite soiuri de peºti, fierþi în
borºul din ceaunul pe pirostrii, la focul de vreascuri la care
se perpeleau burþi de crapi la proþap. Icrele moi se luau cu
lingura dintr-un castron ºi se întindeau pe felii subþiri de lipie.“
De Paºti, pe o felicitare, domnul Paul Amù, un olteniþean care
a realizat o foarte documentatã istorie a oraºului, încã netipã-
ritã, vorbeºte de aceeaºi atmosferã luminoasã, dar îi urmãreºte
ºi câteva din cauzele mai adânci: „Aceste sãrbãtori ne fac sã
coborâm în timp, când eram copii ºi când de Paºti ne înnoiam
cu îmbrãcãminte ºi încãlþãminte, mergeam la bisericã, toatã
lumea era veselã, ne împãrtãºeam, treceam sub o masã mare
plinã cu flori… când eram alãturi de pãrinþii, rudele, prietenii
ºi cunoscuþii noºtri împreunã cu care ne simþeam minunat, când
lumea avea rostul ºi obiceiurile ei statuate în timp, când omul
era stãpân pe avutul ºi pe mediul sãu de viaþã. Vremurile fãcu-
serã ca în societatea româneascã sã-ºi gãseascã loc ºi ocupaþie
fiecare potrivit felului sãu de a fi, bun sau rãu, sãrac ori bogat,
prost ori deºtept, vrednic ori puturos, astfel cã fiecare îºi cunoº-
tea lungul nasului, era mulþumit de poziþia sa socialã ºi era
2
Cornelia Pillat, Ofrande, Universalia, Bucureºti, 2002, pp. 36–37.
19
ANNIE BENTOIU
20
TIMPUL CE NI S-A DAT
*
Dar sã lãsãm acest tip de asociaþii, recunosc, uºor fanteziste.
Memoria pare a avea o bizarã tendinþã de a apropia între ele
situaþiile pe care le-am trãit cu bucurie ºi poate, de asemenea,
ºocurile dureroase pe care le-am suportat. Nu este uºor sã-þi
pãstrezi luciditatea, ea este un bun care se vrea mereu câºtigat
împotriva ignoranþei, a uitãrii ºi a propriilor noastre patimi.
Clãdirea în care ne-am mutat în 1939, dupã ce am pãrãsit
vechea ºi dulcea casã a copilãriei, se numea „la bancã“. Era
într-adevãr o bancã, la drept vorbind rezultatul unei aventuri
financiare în care tata ºi fraþii sãi se avântaserã dupã încheierea
Primului Rãzboi Mondial. Entuziasmul unirii realizate, noua îm-
proprietãrire a þãranilor, perspectivele largi care se deschideau
þãrii noastre dupã Tratatul de la Versailles, toate creaserã un avânt,
o încredere care a caracterizat rareori istoria noastrã. Bãnci agri-
cole s-au nãscut atunci cu duiumul, în toate oraºele din þarã.
Banca „Gura Argeºului“ a fost o întreprindere familialã la care
se asociaserã alþi câþiva deþinãtori de economii; a început fru-
mos, cu ridicarea unei clãdiri în stil neoclasic, o miniaturã bine
proporþionatã a bãncilor din Bucureºti, ºi a funcþionat în primii
ani satisfãcãtor. Dar nu dupã mult timp, s-au ivit greutãþile.
Þãranii care se împrumutaserã nu reuºeau sã-ºi plãteascã dato-
riile, dobânzile acestora se acumulau, creditorii alarmaþi îºi
retrãgeau ºi ei depunerile, situaþia era agravatã de criza mondialã
de la sfârºitul anilor ’20. Într-o monografie a oraºului Olteniþa,
apãrutã în 1932, ni se spune cã în oraº existã cinci bãnci, toate
nãscute dupã rãzboi „din cauza extinderii comerþului“, dar se
21
ANNIE BENTOIU
22
TIMPUL CE NI S-A DAT
23
ANNIE BENTOIU
24
TIMPUL CE NI S-A DAT
25
ANNIE BENTOIU
26
TIMPUL CE NI S-A DAT
27
ANNIE BENTOIU
28
TIMPUL CE NI S-A DAT
29
ANNIE BENTOIU
30
TIMPUL CE NI S-A DAT
31
ANNIE BENTOIU
32
TIMPUL CE NI S-A DAT
devenea tot mai evident cã, mai întâi, trebuia distrusã cea veche.
Noua orânduire avea însã, pentru mulþi, un chip destul de întu-
necat, iar opinia publicã nu era pregãtitã pentru ceea ce urma
sã se întâmple. De pildã, în octombrie 1947 se vorbise cu mare
satisfacþie despre fuga în Anglia a lui Mikolajczyk, fostul ºef
al opoziþiei ºi preºedinte al partidului agrarian polonez, ca ºi
despre formarea de cãtre el a unui guvern polonez în exil. Com-
paraþia între el ºi Maniu, a cãrui soartã fusese ºi era încã mult
mai gravã, a apãrut chiar ºi în ochii românilor ca un fel de vic-
torie a polonezilor. De fapt, victoria era în ambele cazuri a comu-
niºtilor, care în Polonia scãpau în chip civilizat ºi onorabil de
o prezenþã stânjenitoare. Evenimentul decisiv a fost altul, ºi
el s-a petrecut, în acelaºi octombrie 1947, fãrã ca milioanele
de cetãþeni din Est sã ºtie exact ce li se pregãtea: se înfiinþase
Cominformul, un organism care urma sã coordoneze activitatea
a nouã partide comuniste din Europa (între care ºi cel francez,
ºi cel italian), constituind nucleul unei structuri de bloc anti-occi-
dentale. Din acea clipã a devenit obligatorie, pentru fiecare
dintre ele, alinierea la URSS ºi copierea nemijlocitã a expe-
rienþei partidului comunist bolºevic (indicat pe atunci cu sigla
PC(b) ce evita pronunþarea prea repetatã a ultimului adjectiv,
purtãtor de conotaþii înfricoºãtoare). Scopul mãrturisit al noului
organism era acum „instaurarea în þãrile de democraþie popularã
a unui regim cât mai apropiat de modelul sovietic al socialis-
mului, dacã nu chiar identic cu acesta“4. Secretarul partidului
polonez, Gomulka, a încercat fãrã succes sã obþinã pentru þara
sa mai multã independenþã, dar în mai puþin de un an a fost
demis ºi arestat.5 Cominformul avea un organ de presã, Pentru
pace trainicã, pentru democratie popularã, care timp de ani de
4 Tatiana Volokitina (Moscova), „Crearea Cominformului ºi perspec-
33
ANNIE BENTOIU
34
TIMPUL CE NI S-A DAT
35
ANNIE BENTOIU
36
TIMPUL CE NI S-A DAT
37
ANNIE BENTOIU
38
TIMPUL CE NI S-A DAT
*
„E o orã de când ai plecat“, spune Pascal în prima lui scri-
soare, iar în a doua: „Trebuie sã lucrez cu disperare ca sã uit…
ºi ca sã pot realiza condiþiile pentru noi. E oribil sã-þi dai seama
cã meriþi sã trãieºti ºi totuºi nu þi se permite. Azi am orchestrat
aproape un întreg andante dintr-o sonatã de Beethoven. Asta
ca sã ºtii ce am lucrat, nu pentru a mã mândri.“
Situaþia familialã a lui Pascal era destul de tensionatã. Dupã
divorþul care intervenise în 1937 între pãrinþii lui, Aurelian Ben-
toiu se recãsãtorise în 1940 cu Lucreþia Enescu, sopranã dra-
maticã aplaudatã în Italia vreme de vreo cincisprezece ani ºi
care acum renunþase la activitatea muzicalã. Oricare ar fi calitã-
þile unei mame vitrege, ea nu constituie neapãrat un liant solid
în noua sa familie, mai ales când existã doi copii mari (la data
când sosise, Pascal avea treisprezece ani ºi Marta, zece). Senti-
mentul de urgenþã pe care mi-l mãrturisea Pascal era legat de
dorinþa de a fi noi împreunã tot timpul, dar ºi de cea de a fi el
autonom. În plus, simþeam amândoi apropiindu-se unele încer-
cãri de ordin general pe care nu le puteam imagina exact, dar
nici ocoli.
Între tatã ºi fiu exista o dragoste neobiºnuit de intensã, ºi
de o parte, ºi de cealaltã. Diferitele aptitudini ale lui Pascal îl
umpluserã pe tatãl sãu de mândrie, dar tocmai multiplicitatea
înzestrãrilor ºi posibilitatea de a le cultiva dãduserã adolescenþei
39
ANNIE BENTOIU
40
TIMPUL CE NI S-A DAT
41
ANNIE BENTOIU
42
TIMPUL CE NI S-A DAT
43
ANNIE BENTOIU
44
TIMPUL CE NI S-A DAT
45
ANNIE BENTOIU
46
TIMPUL CE NI S-A DAT
47
ANNIE BENTOIU
48
TIMPUL CE NI S-A DAT
49
ANNIE BENTOIU
50
TIMPUL CE NI S-A DAT
51
ANNIE BENTOIU
52
TIMPUL CE NI S-A DAT
53
ANNIE BENTOIU
raft, dacã întind mâna pot sã-i fac pe toþi trei sã învie, deschizând
cãrþile lor la întâmplare, ºi se va anima odatã cu ei, din cuvinte
vechi, patinate, succedându-se într-un magic echilibru, o întreagã
epocã, o întreagã civilizaþie pierdutã.
Cãrþile mari sunt de multe feluri, dar au toate o virtute comunã:
ele aºazã realitatea cotidianã într-o ordine logicã, inteligibilã,
odihnitoare. Pentru noi toþi, cotidianul este devorator de energie.
Îþi aruncã în faþã zeci de realitãþi fragmentare, bune ºi rele, într-o
succesiune extrem de rapidã ºi de solicitantã; rãspunzi cum poþi,
uneori eºti satisfãcut de tine, alteori nu; îþi rãmân neînþelese
mii de lucruri: motivaþiile celorlalþi, hotãrârile pe care tocmai
le-au luat în tainã ºi care te vor afecta, întretãierea printr-un sim-
plu hazard a unor serii cauzale care ar fi fost previzibile, ba
chiar propriile tale reacþii; totalul acestor incertitudini are în el
ceva înspãimântãtor. Din toate aceste incertitudini, doar câteva
se vor regãsi pentru cititor în construcþiile atent elaborate, în
care totul – sau aproape totul – e inteligibil, în care între sec-
venþe existã o necesitate armonioasã ºi în care a fost suprave-
gheatã artistic orice formulare. Ce lume idealã! Întrerupându-te
din limpezimea unei pagini de acest fel, suprafaþa mesei tale
de lucru sau aspectul propriei tale încãperi, cea a vieþii de fiecare
zi, þi se par uneori aproape de neînþeles.
Un calm recunoscãtor, iscat din exigenþa estetic satisfãcutã,
înconjoarã întreg actul lecturii cu o aurã misterioasã (ºi iarãºi
reamintesc cã vorbesc de autorii mari, de lecturile fericite). Peisaje
neºtiute, evocãri din zone ceþoase ale istoriei, sfaturi înþelepte,
probleme ale altora þi-au modificat gândirea, de fiecare datã adãu-
gându-i câte ceva, de fiecare datã îndepãrtându-te de la obsesi-
vele gânduri zilnice ºi reaºezându-le în dimensiunea lor realã, care
e mult mai mãruntã ºi mai neînsemnatã decât þi se pãruse. Un
polen binefãcãtor s-a scuturat din paginile cãrþii ºi þi-a fecundat
sufletul. Trezindu-þi interesul pentru alþii, te-a apropiat de iubire;
îmbogãþindu-þi cunoaºterea, te-a apropiat de adevãr.
ªi n-am spus nimic despre poezie…
54
TIMPUL CE NI S-A DAT
55
ANNIE BENTOIU
56
TIMPUL CE NI S-A DAT
*
Dupã agitaþiile ºi emoþiile nunþii vãrului meu, ne-am întors,
fiecare, la locul lui. Reiau deci cele douã teancuri de scrisori,
din care spicuiesc tot ce pot.
Pascal, la 12 februarie: „Asearã am încercat sã vorbesc cu
tata – ºi n-am putut scoate nici douã cuvinte din ce aº fi avut
sã-i spun. […] Totul e întunecat. Nenorocirea e cã sunt aproape
complet format. Sunt în posesia unei tehnici suficiente sã-mi
permitã sã creez lucruri frumoase. Totuºi nu pot face nimic. Sunt
sortit sã stau ca un bleg, aºteptând sã-mi cadã ceva în cap.[…]
Dacã n-ai fi tu – ºi tatãl meu (cele douã persoane care ar fi
mai lovite), aº cãuta s-o termin într-un fel sau altul.“
Criza a fost destul de puternicã. L-au scos din ea doi prieteni:
unul care a cãutat sã-i demonstreze cã drumul spre muzicã e gre-
ºit, ceea ce a trezit o reacþie contrarã sãnãtoasã, iar celãlalt –
Mircea – care l-a ascultat ºi sfãtuit cu obiºnuita lui înþelepciune.
În urma unei lungi conversaþii cu el, Pascal îºi alege „câteva
puncte care, aplicate, ar fi o doctrinã eficace: 1) Sã nu mã gân-
desc la viitor. 2) Sã lucrez muzicã. 3) Sã caut sã mã domin ºi
57
ANNIE BENTOIU
58
TIMPUL CE NI S-A DAT
59
ANNIE BENTOIU
60
TIMPUL CE NI S-A DAT
61
ANNIE BENTOIU
62
TIMPUL CE NI S-A DAT
63
ANNIE BENTOIU
64
TIMPUL CE NI S-A DAT
65
ANNIE BENTOIU
66
TIMPUL CE NI S-A DAT
67
ANNIE BENTOIU
68
TIMPUL CE NI S-A DAT
69
ANNIE BENTOIU
70
TIMPUL CE NI S-A DAT
71
ANNIE BENTOIU
72
TIMPUL CE NI S-A DAT
*
Am tot vorbit de lipsuri, dar n-am precizat nimic. Cel mai
simplu ar fi sã citez aici date extrase dintr-un mic tabel apãrut
în Scînteia în primele zile ale anului 1948 ºi intitulat „Zile când
primim pâine ºi când primim mãlai“. Sunt enumerate cinci tipuri
de cartele, care aveau sã rãmânã valabile ani de-a rândul: A
(pentru mineri), B (muncã grea), C (muncã obiºnuitã, de ex.
funcþionari), D1 ºi D2 (membri de familie) ºi E (populaþia nesa-
lariatã). Cantitãþile de pâine sunt, în ordine: A. 700 g, zilnic;
B. 500 g, zilnic; C. 350 g, numai de miercuri pânã duminicã;
D1 ºi D2. 250 g, de joi sau vineri pânã duminicã; E. 250 g, o
singurã zi pe sãptãmânã (joia). În zilele fãrã pâine se distri-
buie mãlai, între 250 ºi 350 g pe zi.
Pentru înþelegerea exactã a situaþiei, trebuie adãugate niºte
lucruri: mai întâi, cã existau o sumedenie de oameni care n-aveau
drept la cartelã deloc; apoi cã, pânã la naþionalizarea din iunie,
au mai funcþionat niºte mori ºi brutãrii particulare, unde se putea
cumpãra pâine ºi fãinã „la liber“, doar cã erau mult mai scumpe.
În fapt, tot mai multã lume îºi fãcea pâine în casã; la noi, Maria
ne cocea „turtã“, un fel de pâine fãrã drojdie care ne plãcea
grozav. Odatã cu naþionalizarea, pentru cei fãrã cartele pâinea
ºi fãina au dispãrut cu totul. În curând, de altfel, pâinea pe car-
telã nu va mai fi fãcutã din aluat obiºnuit, ci dintr-o pastã moale,
73
ANNIE BENTOIU
74
TIMPUL CE NI S-A DAT
75
ANNIE BENTOIU
76
TIMPUL CE NI S-A DAT
*
Între timp, învãþam pentru examene. Un efort care nu mi-a
adus nimic pe plan practic, dar a fost excelent ca exerciþiu. Am
reuºit sã dau în acel an o restanþã din anul doi ºi toate cele cinci
examene de anul trei. Un sentiment de deºertãciune se lega de
tot acel domeniu rãvãºit de justiþia de clasã, de minimizarea
dreptului de proprietate pânã la completa lui dispariþie, de struc-
tura de stat modificatã radical prin contopirea celor trei puteri
într-o singurã mânã. Iar în cursurile noastre figurau încã dispo-
ziþii privitoare la poliþe ºi la cambii! Fãrã a fi asistat la nici o
orã de curs, mã luptam cu niºte fascicule ºapirografiate (cum se
spunea atunci) care treceau din mânã în mânã. Memoria reþinea
fragmentar acel material, iar ceea ce fusese reþinut se ºtergea
rapid prin nefolosire. Ca gimnasticã intelectualã însã, e sigur
cã n-a fost inutil.
Pascal continua sã mã tuteleze. Defectele noastre ieºeau trep-
tat la ivealã. Dacã pe mine mã supãrau autoritarismul ºi intenþia
lui declaratã de a mã transforma dupã modelul sãu, lucru pe
care-l ºtiam cu neputinþã, era ºi el exasperat, uneori, de mofturile
mele ºi de refuzul meu tãcut de a-i aplica sfaturile aºa cum dorea
el. În schimb, exemplul sãu zilnic, la început surprinzãtor, a
fost pentru mine o manã cereascã pentru care-i port ºi azi recu-
noºtinþã, deºi desigur cã nu l-am putut urma întru totul.
Cred cã soarta l-a fãcut sã moºteneascã de la fiecare din pãrin-
þii lui cele mai preþioase calitãþi. De la tatãl sãu a primit nu atât
bine-cunoscuta memorie a acestuia, cât o putere de concentrare
englez stupefiat, „la noi în sat toatã lumea voteazã cu domnul Iliescu“.
În ultimii ani ai epocii ceauºiste, câþiva tineri profesori, rãmaºi dupã
miezul nopþii într-o secþie de votare sã pãzeascã urna plinã, în aºteptarea
unui camion care nu mai venea s-o ia, au avut curiozitatea s-o deschidã:
în interiorul buletinelor frumos împãturite au gãsit fel ºi fel de zmângãleli:
desene, ºtersãturi, înjurãturi neaoºe, cuplete în stil popular. Era vremea
când circula de mult bancul în care unul întreabã: „Când au avut loc
primele alegeri libere?“ ºi altul rãspunde: „Când Adam a ales-o primul
pe Eva de nevastã…“
77
ANNIE BENTOIU
78
TIMPUL CE NI S-A DAT
79
ANNIE BENTOIU
80
TIMPUL CE NI S-A DAT
81
ANNIE BENTOIU
82
TIMPUL CE NI S-A DAT
83
ANNIE BENTOIU
84
TIMPUL CE NI S-A DAT
85
ANNIE BENTOIU
86
TIMPUL CE NI S-A DAT
87
ANNIE BENTOIU
88
TIMPUL CE NI S-A DAT
89
ANNIE BENTOIU
90
TIMPUL CE NI S-A DAT
91
ANNIE BENTOIU
92
TIMPUL CE NI S-A DAT
93
ANNIE BENTOIU
94
TIMPUL CE NI S-A DAT
95
ANNIE BENTOIU
96
TIMPUL CE NI S-A DAT
97
ANNIE BENTOIU
98
TIMPUL CE NI S-A DAT
99
ANNIE BENTOIU
100
TIMPUL CE NI S-A DAT
101
ANNIE BENTOIU
102
TIMPUL CE NI S-A DAT
103
ANNIE BENTOIU
104
TIMPUL CE NI S-A DAT
105
ANNIE BENTOIU
de scãpare. El însã îºi fãcea curaj ºi aºa a fãcut, dupã cum ºtim,
tot timpul, cel puþin în cursul primei sale detenþii.
În 22 august 1948 i-a venit înºtiinþarea cã are de plãtit ca
impozit, pentru ultimele 23 de zile de avocaturã din luna aprilie,
în care se ºtia bine cã va fi scos din barou, suma de 260 000 de
lei (11 300 de lei pe zi). Ca sã înþelegem ce reprezenta asta, trebuie
spus cã o leafã de intern de spital era atunci de 2 600 de lei pe
lunã. Suma cerutã ca impozit nu putea fi reunitã nici dacã cel
vizat ºi-ar fi pus în vânzare tot ce mai avea. Lucru ºtiut ºi de
cei care i-o hotãrâserã, de vreme ce la 27 august, doar cinci zile
mai târziu, i se pune sechestru pe aproape tot mobilierul casei
în contul acelui impozit.
Laþul se strângea din toate pãrþile. În scrisoarea lui Pascal din
19 septembrie: „Ieri a venit un agent de la comisia de rechiziþie
ºi s-a uitat prin casã. Nu ºtiu ce o fi constatat. În orice caz s-ar
fi ferit sã ne-o spunã. Rezultatele se vor vedea ceva mai târziu.“
Poate din fatalism, sau tocmai ca o formã de luptã împotriva
acestei treptate încercuiri, în casa Bentoiu se mai organizau, deºi
tot mai rar, mese cu vechii prieteni. Cei din literaturã: Ion Bentoiu,
fratele mai mare ºi traducãtorul lui Heine; Camil Petrescu ºi soþia
sa, Ghighi; doctorul Trifu, minte activã ºi originalã, în între-
gime dãruitã pe atunci scrierii unui roman situat în primul veac
al creºtinismului. Sau prietenii din lumea muzicii, ai gazdei ºi
ai soþiei sale: Nae ºi Cornelica Secãreanu, Dinu ºi Nya Bãdescu,
Mircea Lazãr, ªerban Tassian. Ba chiar s-a hotãrât celebrarea,
în 26 octombrie, a nunþii de argint a perechii Ion ºi Anastasia
Bentoiu. Ce þi-e ºi cu nunþile astea…
*
Eu continuam cu încãpãþânare sã nu mã gândesc la viitor,
lucru care mi se pãrea inutil ºi primejdios, în mãsura în care
îþi consuma forþele de pomanã. Viaþa noastrã de provincie era
mult mai puþin tensionatã. Bucureºtiul a fost totdeauna primul
lovit de ºocurile politice, pe când Olteniþa era un orãºel fãrã
mare importanþã. Din naivitate, mai speram cã familia lui Pascal
106
TIMPUL CE NI S-A DAT
107
ANNIE BENTOIU
108
TIMPUL CE NI S-A DAT
109
ANNIE BENTOIU
110
TIMPUL CE NI S-A DAT
111
ANNIE BENTOIU
112
TIMPUL CE NI S-A DAT
113
ANNIE BENTOIU
114
TIMPUL CE NI S-A DAT
115
ANNIE BENTOIU
116
TIMPUL CE NI S-A DAT
117
ANNIE BENTOIU
118
TIMPUL CE NI S-A DAT
119
ANNIE BENTOIU
120
TIMPUL CE NI S-A DAT
121
ANNIE BENTOIU
122
TIMPUL CE NI S-A DAT
123
ANNIE BENTOIU
124
TIMPUL CE NI S-A DAT
125
ANNIE BENTOIU
n-o cunoscuse nici unul din noi? Ne trebuiau forþã, curaj, rezis-
tenþã, rãbdare… ºi dragoste.
Dragostea era rãspunsul la toate întrebãrile. În al doilea rând,
venea curajul, pe care ea îl aducea. Alesesem odatã pentru tot-
deauna: ce rost mai avea sã mã tem? Nici mãcar nu era vorba
de un început sau de un drum nou. Era o continuare a celui pe
care mergeam amândoi de atâta vreme. ªtiam cã pot sã contez
ºi pe el, ºi pe mine. Cât despre greutãþi, ce naiba ! N-o sã fie
ele mai tari decât noi. Mai vãzusem noi din astea ºi pe munte.
ªi, odatã cu imaginea muntelui, cu toate simbolurile ºi amin-
tirile sale, toate s-au aºezat la locul lor, aºa cum trebuiau sã fie.
*
Logodna a fost celebratã la 26 decembrie 1948 la Olteniþa,
pe la ora ºase seara, în casa unchiului Ionel. Erau de faþã numai
rudele apropiate. Pascal venise în acea dupã-amiazã cu Marta
ºi s-au întors în aceeaºi searã la Bucureºti. Totul a fost foarte
sobru. Slujba a oficiat-o popa Gheorghe, un preot bãtrân care
slujea de mult în oraº ºi mã botezase ºi pe mine.Þin minte luciul
odãjdiilor sale, statura mãruntã ºi obrazul rotund pe care-l cunoº-
team prea bine, câteva figuri zãrite fugitiv. Pascal, în stânga
mea, îmi comunica un fel de încredere tãcutã. Imaginile sunt
astãzi aburite ca paharele cu vin alb (de ºampanie nu putea fi
vorba din nici un punct de vedere), bãute atunci cu câteva uscã-
þele. Cu un guler lung de dantelã, purtam rochia bleumarin,
croitã frumos, de care eram atât de mândrã pentru cã mi-o
fãcusem singurã. Încetase sã-mi mai fie fricã; doar o sfialã îmi
rãmãsese, în faþa misterului slujbei ºi al destinului pe care-l
înfruntam împreunã.
II
127
ANNIE BENTOIU
128
TIMPUL CE NI S-A DAT
129
ANNIE BENTOIU
130
TIMPUL CE NI S-A DAT
131
ANNIE BENTOIU
132
TIMPUL CE NI S-A DAT
133
ANNIE BENTOIU
134
TIMPUL CE NI S-A DAT
135
ANNIE BENTOIU
136
TIMPUL CE NI S-A DAT
care s-o evoc mai întâi. Sã aleg imaginea micii eleve interne din
pensionul elveþian Montchoisi, sau a vânãtoriþei cu cizme roºii
stând la pândã, iarna, la rând cu bãrbaþii ºi care a reuºit odatã
sã împuºte douã vulpi dintr-un singur foc? A sportivei de la
volanul unei Isotta Fraschini în drum spre moºia pe care o admi-
nistra singurã, sau a deþinutei de la Mislea în bocancii prea strâmþi,
care i-au strâmbat pentru totdeauna degetele de la picioare? A
doamnei în vârstã, totdeauna proaspãt coafatã, ce-i învãþa cu
atâta drag pe copiii din cartierul Pajura refrene populare fran-
ceze, sau a centenarei în luptã cu slãbiciunile trupului ºi evocând,
cu delicateþea unei adolescente, marea iubire de odinioarã? Fie-
care din aceste imagini e corectã, alte câteva le-ar completa ºi
lãmuri, dar misterul oricãrei fiinþe umane rãmâne întreg, oricât
ne-am strãdui sã-i dibuim ºi sã-i pãtrundem sensul.
Firea mândrã ºi voluntarã a Alinei se explicã în întregime
când îi privim arborele genealogic, pe care, de altfel, nu l-am
putut reconstitui cu totul. Grecoaicã dupã toþi cei patru bunici,
îi plãcea sã-i evoce în amãnunt pe toþi membrii familiei ºi despre
fiecare avea, har Domnului, ce povesti. Tatãl ei murise într-un
accident de cãlãrie când ea împlinise doar ºase luni; totuºi ea
îi închinase un adevãrat cult, bazat pe ceea ce auzise de la unii
ºi de la alþii, dar necesar poate ca sã echilibreze relaþia mult mai
complexã pe care o avea cu mama ei, cu care s-a aflat mai târziu
într-un proces de moºtenire timp de mai mulþi ani. Vasile Cosma
Vornicu trãise cândva în umbra lui N. Filipescu, al cãrui ajutor
fusese, spunea Aline, „pe mai multe judeþe“. Dar Vasile Cosma
nu-ºi datorase marea lui avere doar acelei activitãþi, ci adãugase
la partea moºtenitã de la tatãl sãu ºi pe aceea a unui frate care
i-o vânduse, spre sfârºitul veacului al XIX-lea, cu o sumã enormã.
Ceilalþi fraþi ºi surori se prãpãdiserã relativ tineri, la Constan-
tinopol, Paris sau în România, mama lor, nãscutã Zevcaris, apar-
þinând unei familii de diplomaþi din Atena.
Puþinãtatea rudelor din partea tatãlui ºi, în schimb, frumu-
seþea fizicã ºi viaþa socialã animatã a rudelor din partea mamei
137
ANNIE BENTOIU
138
TIMPUL CE NI S-A DAT
139
ANNIE BENTOIU
140
TIMPUL CE NI S-A DAT
141
ANNIE BENTOIU
142
TIMPUL CE NI S-A DAT
*
Iorgulache, atât de fericit de reuºita fetelor sale, n-a avut
acelaºi noroc cu bãieþii: doi dintre ei s-au nãscut lipsiþi de darul
vorbirii, lucru pus pe seama acelei spaime trãite de mama lor
în timpul unei sarcini. „Muþii“, cum îi numea Aline, au fost
trimiºi în Germania la instituþii specializate, tot la recomandarea
regelui Carol I; ar fi învãþat acolo sã citeascã ºi sã scrie, unul
din ei ar fi avut talent de pictor, altul ar fi fost „takist“, mai exact
ºeful grupului care-l susþinea, la Câmpina, pe Take Ionescu.
Trebuie sã repet cã tot ce am scris în ultimele pagini se bazeazã
pe povestirile lui tante Aline, de mai multe ori spuse în cursul
anilor; ea nu se contrazicea niciodatã, informaþiile reapãreau
identice ºi la fel de ordonat distribuite.
Ultimul bãiat a fost, în schimb, cât se poate de reuºit. Chirurg
specializat în Franþa, a îndeplinit funcþia de medic-ºef al oraºului
Câmpina, locuind întâi cu pãrinþii, apoi singur, în frumoasa casã
în care-ºi petrecuse copilãria. Prin 1902–1903, trecut de patru-
zeci de ani, se întorcea în tren, cu un prieten, de la Bucureºti,
unde mergea destul de des („avea o damã la Riegler“, susura
Aline), când, întâlnindu-se cu un grup de prieteni, a fãcut
cunoºtinþã cu o fatã de optsprezece-nouãsprezece ani, a cãrei
frumuseþe i-a mers drept la inimã. Elena Velicu, pe care a luat-o
de soþie dupã foarte scurt timp, era dintr-o familie înstãritã de
negustori bulgari din Ploieºti, iar cãsãtoria celor doi a dãinuit
pânã la moarte. Mamã ºi bunicã devotatã, Elena ºi-a îngrijit,
ani de zile, soþul paralizat. În 1906 se nãscuse singurul lor copil,
o fetiþã, Alice, cu opt ani mai micã decât Aline ºi pe care tatãl
ei o adora.
În vremea fericitã a cãsniciei cu Didi Micescu, Aline a remar-
cat, printre secretarii lui Istrate, un tânãr despre care se zvonea
deja cã va fi un avocat de seamã, pe nume Aurelian Bentoiu.
Pãrea un soþ cât se poate de potrivit pentru veriºoara ei primarã,
blonda ºi frumoasa Alice, care studia pe atunci pianul la Con-
servator cu domniºoara Florica Muzicescu. Tinerii s-au plãcut;
143
ANNIE BENTOIU
144
TIMPUL CE NI S-A DAT
*
Dupã ce micul univers din bulevardul Dimitrov (Ferdinand)
nr. 13 mi-a devenit oarecum familiar, mi-am spus cã era urgent
sã mã ocup acum ºi de lucrurile serioase, ºi mi-am fãcut aºadar
primul drum la Facultate. Oficial eram încã studentã ºi, în princi-
piu, aº fi putut, gândeam eu, sã mã prezint la examene – mai
aveam doar un an pânã la absolvire. ªtiam cã prezenþa la cursuri
devenise între timp obligatorie, dar mã iluzionam cã, într-un fel
sau altul, problema s-ar fi putut aranja. În ce consta exact refor-
ma învãþãmântului – a cãrei lege se votase în vara precedentã –
nu-mi imaginam însã deloc.
145
ANNIE BENTOIU
146
TIMPUL CE NI S-A DAT
147
ANNIE BENTOIU
148
TIMPUL CE NI S-A DAT
149
ANNIE BENTOIU
150
TIMPUL CE NI S-A DAT
151
ANNIE BENTOIU
152
TIMPUL CE NI S-A DAT
153
ANNIE BENTOIU
154
TIMPUL CE NI S-A DAT
155
ANNIE BENTOIU
156
TIMPUL CE NI S-A DAT
157
ANNIE BENTOIU
158
TIMPUL CE NI S-A DAT
159
ANNIE BENTOIU
160
TIMPUL CE NI S-A DAT
cu acel domeniu, încât nu-l rãbda inima sã stea departe de el, dar
nici cei trei fii ai sãi n-au mai revãzut locurile cu pricina, pânã
ce s-au stins, pe rând, din viaþã.
Acum vreo zece ani, venitã în vizitã la tante Aline (care pe
atunci locuia la noi, cvasi-centenarã), o prietenã a ei ceva mai
tânãrã îmi povestea cum trãiserã ea ºi familia ei acel început
de martie: s-au vãzut evacuaþi de pe domeniul lor din Moldova
ºi urcaþi în douã cãruþe, unde se aflau deja patru deþinuþi de drept
comun, fãrã sã-ºi poatã lua nimic (ºi ar fi avut destule de luat,
cãci îºi lichidaserã casa de la oraº ca sã se „refugieze“ la þarã);
au fost duºi la Craiova, unde li s-a pus ºtampila D.O. pe buletin
ºi li s-a repartizat o odaie mizerabilã pentru cei cinci membri ai
familiei (soþ-soþie, doi copii ºi o bunicã); au rãmas acolo paispre-
zece ani. Cea care-mi povestea toate acestea, o femeie de nãdej-
de – care în timpul lungilor ani de închisoare ai soþului ei, fost
ofiþer, îºi þinuse toatã familia robotind în casele noilor bogãtaºi –,
fusese în adolescenþã colegã de pension în Elveþia cu tante Aline,
studiase pianul la Conservator ºi aparþinea unei familii de mare
culturã, fiind nepoata lui Toma Stelian (cel cu muzeul).
Acest scenariu – cu oarecari variaþii – s-a repetat în acea
zi pe tot cuprinsul þãrii. Am evocat în primul volum vandali-
zarea domeniului de la Tescani. Prinþesa Maruca, soþia mare-
lui muzician George Enescu, a pierdut atunci tot ce o lega de
o familie al cãrei arbore genealogic, întins pe câteva secole,
se aflã acum expus pe unul din pereþii conacului rãvãºit atunci.
Clãdirea este astãzi un fel de muzeu pustiit, care nu mai pãs-
treazã decât foarte puþine mãrturii despre atmosfera de artã ºi
de lucru, familiarã foºtilor ei posesori.
Un text de prof. dr. Bãlãceanu-Stolnici evocã acea zi-noapte
de 2-3 martie 1949:
„…La Stolnici, conacul Bãlãcenilor, ridicat încã din secolul
XVIII, în care a trãit marele ban Constantin Bãlãceanu ºi în
care a stat în vizitã, cândva, ºi Tudor Vladimirescu, a fost jefuit
fãrã milã de tot ce conþinea: tablouri de familie (dintre care
161
ANNIE BENTOIU
162
TIMPUL CE NI S-A DAT
163
ANNIE BENTOIU
164
TIMPUL CE NI S-A DAT
165
ANNIE BENTOIU
166
TIMPUL CE NI S-A DAT
167
ANNIE BENTOIU
168
TIMPUL CE NI S-A DAT
169
ANNIE BENTOIU
170
TIMPUL CE NI S-A DAT
171
ANNIE BENTOIU
172
TIMPUL CE NI S-A DAT
173
ANNIE BENTOIU
174
TIMPUL CE NI S-A DAT
Central, fãrã sã-mi explice într-un fel sau altul care-i erau însãr-
cinãrile. „Facem parte din grupul lui Constantin Pârvulescu“,
avea sã-mi explice el mai târziu, când ne mai împrieteniserãm,
„ºi-l admirãm foarte mult.“ Constantin Pârvulescu era pe atunci
unul dintre numele foarte însemnate în ierarhia de partid. În
opinia publicã, avea sã-ºi recapete importanþa în ultimii ani ai
domniei lui Ceauºescu, când, într-o ºedinþã publicã, televizatã,
s-a opus fãþiº ºefului statului, lucru nemaiauzit ºi pentru care
meritã toatã stima. Domnul Albu se angajase sã traducã din rusã
în românã (pentru vreo editurã, am dedus eu) mai multe capitole
dintr-un Dicþionar al diplomaþiei universale. Citind anunþul meu
în ziar, se gândise sã lucreze cu mine în felul urmãtor: sã-mi
dicteze versiunea românã, eu sã o stenografiez ºi apoi, la mine
acasã, s-o transcriu la maºinã ºi sã-i predau pe rând paginile dacti-
lografiate. Formula era bunã, textul acela informativ nu punea
cine ºtie ce probleme de sintaxã ºi nici una de ordin literar;
aveam sã lucrãm cu tot mai mult spor. Problemele interveneau
la numele proprii, dictate de el în transcrierea foneticã rusã, pe
care nu-mi era uºor s-o restabilesc. Traducea extrem de repede,
cu o bunã cunoaºtere a celor douã limbi, dar cu un accent rusesc
foarte puternic ºi întrebuinþând uneori chiar cuvinte din acea
limbã, a cãror explicaþie trebuia sã o cer. Aveam de transcris
dupã-amiaza, pentru a doua zi, câte douãzeci-treizeci de pagini,
dar nu mã plângeam: tariful pe care-l stabilise el era foarte
generos. Mai îngrijorãtor era faptul cã, recitind paginile mele,
domnul Albu se declarase foarte mulþumit ºi, dupã câteva zile
de lucru, mi-a declarat cã le va preda fãrã sã le mai revadã, ceea
ce mi s-a pãrut a fi o inexplicabilã lipsã de seriozitate profesio-
nalã, chiar dacã asta arãta o mare încredere în priceperea mea.
Trebuie sã spun de la bun început cã familia Albu s-a purtat
cu mine ireproºabil ºi chiar cu un fel de afecþiune. M-am mirat
uneori cã, deºi eu nu cunoºteam mai nimic din vieþile lor, ei
pãreau a ºti mai multe despre a noastrã ºi mai ales despre ce
ne aºtepta; câte o privire melancolic pãrinteascã, uneori câte
175
ANNIE BENTOIU
176
TIMPUL CE NI S-A DAT
Altã datã, a venit vorba despre cartea relativ recentã ºi mult admi-
ratã de cei din vechea societate, cea a lui Walter Lippmann,
The Good Society, pe care o aveam în versiune francezã cu un
titlu evocator, La cité libre. Mi-a cerut-o insistent ºi i-am împru-
mutat-o, dar reacþia ei a fost alta decât mã aºteptam: „E o carte
foarte slabã, nu mã aºteptam sã fie chiar atât de slabã“, mi-a
spus ea, ºi acel orgoliu al reprezentantei unei ideologii care îmi
pãrea aberantã m-a impresionat atunci, ca o ciudãþenie ºi ea
neliniºtitoare.
Doamna Albu pãrea, ca sã spunem aºa, creierul ideologic
al acelei familii. Soþul ei era calm ºi nu se lãsa prins în asemenea
conversaþii: se mulþumea sã surâdã blajin. Uneori, când soseam
dimineaþa, la nouã, se întâmpla ca ei sã fi întârziat cu micul dejun
ºi-mi ofereau câte o tartinã. Refuzam din decenþã, dar în câteva
rânduri am acceptat ºi þin minte cu ce delicii savuram fiecare
îmbucãturã din feliuþele subþiri, uºor prãjite ºi unse cu unt, tãiate
în cornurile albe ce mi se ofereau; nu mai vãzusem de mult ase-
menea bunãtãþi pe piaþã. Existenþa magazinelor speciale mi-era
necunoscutã; îmi închipuiam doar cã gazda mea era foarte bine
plãtitã ºi se descurca. Relativa lipsã de importanþã a banilor
în economia comunistã era încã, pentru mine, nebãnuitã.
Tot experienþa anilor urmãtori m-a ajutat sã înþeleg impre-
sia ciudatã pe care mi-o fãcea acel apartament, altminteri atât
de primitor. Era situat pe strada ªipotul Fântânilor ºi mã apro-
piam cu bucurie, în acele dimineþi de primãvarã, de coroanele
înalte ale pomilor din Ciºmigiu care înfrumuseþau formele plic-
ticos geometrice ale blocurilor. O certã sugestie de opulenþã
venea din dimensiunile generoase ale camerelor, cu pereþii
zugrãviþi în calcio vecchio, dupã moda Bucureºtilor de dinainte
de rãzboi ºi cu un mobilier în care fiecare piesã – canapea, foto-
lii, bufete – impresiona prin mãrime ºi greutate. Lipsa oricãrui
obiect personal fãcea ca interiorul sã semene mai mult cu o camerã
de hotel. Mult mai târziu mi-am dat seama cã apartamentul
trebuie sã fi aparþinut vreunui om avut care a pãrãsit þara în
177
ANNIE BENTOIU
178
TIMPUL CE NI S-A DAT
179
ANNIE BENTOIU
180
TIMPUL CE NI S-A DAT
181
ANNIE BENTOIU
182
TIMPUL CE NI S-A DAT
183
ANNIE BENTOIU
184
TIMPUL CE NI S-A DAT
185
ANNIE BENTOIU
186
TIMPUL CE NI S-A DAT
187
ANNIE BENTOIU
188
TIMPUL CE NI S-A DAT
celor care aveau 10, 15 ha sau mai mult, dar lucrurile n-aveau
sã fie atât de simple. În Scînteia, Leonte Rãutu aratã cã educaþia
ideologicã a fãcut progrese ºi cã, în consecinþã, trebuie sã învã-
þãm a deosebi pe chiabur de þãranul mijlocaº. De pildã, unul
are 12 ha, dar nu-i muncesc alþii pãmântul „în mod obiºnuit“
ºi ca atare el nu este chiabur, cum e fãrã discuþie unul care po-
sedã doar 3,75 ha, dar are o dugheanã ºi debit de bãuturi. Aceste
subtilitãþi creioneazã, pentru cititorul de astãzi, cadrul nenumã-
ratelor drame viitoare.
Ca sã revenim la Gheorghiu-Dej, douã texte din acel an
completeazã portretul acestui personaj prea puþin cunoscut.
Unul este publicat în preajma zilei de 23 august. Cum s-a înfãp-
tuit, dupã mãrturia secretarului general, actul din 1944? Iatã:
„Gãrzile muncitoreºti, înarmate ºi organizate de Partid, au cap-
turat ºi mobilizat în acea zi cãpeteniile antonesciene, au smuls
o seamã de puncte strategice din mîinile trupelor germano-fas-
ciste ºi au procedat la dezarmarea lor. Cu hotãrîre ºi avînt
patriotic, ostaºii români au întors armele împotriva adevãratului
duºman – imperialismul germano-fascist – ºi s-au alãturat
Armatei Sovietice.“ Simplu ºi frumos! Cum de nu ne-a trecut
prin minte cã aºa a fost?
Textul urmãtor care atrage atenþia este Raportul prezentat
de Gheorghiu-Dej la Cominform despre Partidul Comunist din
Iugoslavia. Este, bineînþeles, un text comandat de Moscova;
un text similar, semnat de Palmiro Togliatti, omologul sãu ita-
lian, fusese publicat în Scînteia cu douã zile înainte. Faptul nu
are cum sã ne mire pentru cã aproape n-a fost zi, în tot cursul
anului, în care sã nu fi fost înfieratã „clica titoistã“. Dar, dacã
textul lui Togliatti pãstreazã þinuta ºi vocabularul unui intelec-
tual, cel semnat de Gheorghiu-Dej este de o violenþã tulburã-
toare. Nu ºtim, evident, cine redacta sau revedea aceste texte:
diferenþa dintre ele sugereazã însã o amprentã personalã. Dacã
amândoi ºefii de partid îºi exprimã dezacordul, vocabularul folo-
sit de cel care ne reprezintã este neobiºnuit de colorat: „teroare
189
ANNIE BENTOIU
190
TIMPUL CE NI S-A DAT
191
ANNIE BENTOIU
192
TIMPUL CE NI S-A DAT
193
ANNIE BENTOIU
194
TIMPUL CE NI S-A DAT
195
ANNIE BENTOIU
196
TIMPUL CE NI S-A DAT
197
ANNIE BENTOIU
198
TIMPUL CE NI S-A DAT
199
ANNIE BENTOIU
200
TIMPUL CE NI S-A DAT
201
ANNIE BENTOIU
202
TIMPUL CE NI S-A DAT
203
ANNIE BENTOIU
204
TIMPUL CE NI S-A DAT
205
ANNIE BENTOIU
206
TIMPUL CE NI S-A DAT
207
ANNIE BENTOIU
208
TIMPUL CE NI S-A DAT
209
ANNIE BENTOIU
*
Ceea ce, înainte de rãzboi, fãcuse farmecul vechii lumi româ-
neºti, în capitalã ºi mai ales în nenumãrate oraºe ºi orãºele de
provincie, nu era bogãþia sau confortul, ci calitatea relaþiilor
umane. Ele se înjghebau repede, se dezvoltau cu simplitate ºi
se desfãceau de cele mai multe ori fãrã dramã. O bunãvoinþã înso-
þitã de oarecare discreþie fãcea ca un nou-venit sã fie întâmpinat
cu o prejudecatã favorabilã, ºi doar dacã survenea ceva cu ade-
vãrat condamnabil în comportamentul lui se vedea evitat, dar
nu mai mult decât atât. Prieteniile erau tolerante, antipatiile la
fel. Falsele idealuri nu mãturau încã lumea întreagã, cu aripa
lor candidã sau uniform smolitã; duelul de idei se încheia de
cele mai multe ori cu o vorbã de haz. Înþeleptul, care încã servea
de model, se mulþumea cu venituri potrivite, atât cât îi trebuiau
ca sã trãiascã decent; mult mai puþini decât astãzi erau dispuºi
sã se arunce în vâltoare, cu gusturi ºi apetituri de carnasier. Exis-
tau desigur ºi aceºtia, dar nu ei dãdeau tonul ºi nu pe ei îi carac-
teriza pozitiv opinia publicã. Principiile moralei creºtine erau
încã respectate, de unii cu profundã convingere, de alþii cel puþin
de formã.
Intransigenþa sumbrã a legionarilor a fost prima ºi pentru
o vreme singura apariþie a angajãrii pasionale în slujba unui anu-
mit corp de idei, el însuºi insuficient verificat. Era un fenomen
cu totul nou ºi, pentru câtãva vreme rãmãsese conþinut, din feri-
cire, în niºte limite destul de stricte de timp ºi de spaþiu, Moldova
(vecinã cu Rusia) fiind de departe zona cea mai bântuitã. În
general însã, în Bucureºti ºi în mai toate oraºele de provincie
pe care le gãsim zugrãvite în nuvelistica unor Galaction, Bassa-
rabescu, Agârbiceanu, Brãtescu-Voineºti ºi alþii, dramele de
amor le covârºeau în numãr pe cele nãscute din lupta pentru
afirmare socialã. Un relativism amabil, o toleranþã întinsã uneori
peste marginile moralei, presupunerea – verificatã prin expe-
rienþã – cã omul obiºnuit nu doreºte, de cele mai multe ori,
decât sã petreacã o searã veselã cu amicii ºi apoi o noapte caldã
210
TIMPUL CE NI S-A DAT
211
ANNIE BENTOIU
212
TIMPUL CE NI S-A DAT
213
ANNIE BENTOIU
214
TIMPUL CE NI S-A DAT
215
ANNIE BENTOIU
216
TIMPUL CE NI S-A DAT
217
ANNIE BENTOIU
218
TIMPUL CE NI S-A DAT
219
ANNIE BENTOIU
luni mai târziu dupã mai multe contestaþii). Toate acestea nu-l
mai priveau pe Pascal, dar îi arãtau cât de înþeleaptã fusese tãcuta
lui abþinere.
În schimb, efectuarea stagiului militar de doi ani, obligatoriu
pentru toþi tinerii de vârsta lui, devenise iminentã. Cei care erau
în învãþãmântul superior obþineau amânãri pentru studii; cei
ce ºi le încheiaserã efectuau stagii de trei-patru luni, pe cât
posibil în cadrul profesiei lor. Pascal nu mai era nici student,
nici specialist atestat în vreo meserie. Era numai bun de luat
la oaste ºi nici unul dintre noi nu ºtia ce chip avea sã ia viitorul
pentru el.
III
221
ANNIE BENTOIU
222
TIMPUL CE NI S-A DAT
22
Trebuie sã spun cã pe acest prieten, Mihai Ghircoiaºu, Pascal l-a
regãsit dupã aproape 50 de ani, ca vecin în cartierul nostru din marginea
Drumului Taberei, iar anul trecut, de Crãciun, a venit sã ne colinde cu
minunatul sãu cor de tineri adventiºti.
223
ANNIE BENTOIU
224
TIMPUL CE NI S-A DAT
225
ANNIE BENTOIU
226
TIMPUL CE NI S-A DAT
227
ANNIE BENTOIU
228
TIMPUL CE NI S-A DAT
229
ANNIE BENTOIU
*
Din Comãneºti, scrisorile recrutului nostru continuau sã so-
seascã în ritm ordonat, aºa cum fuseserã scrise. I se dãdeau acum
ºi însãrcinãri artistice, sã înjghebeze un cor, sã transcrie pe trei
voci Internaþionala, imnul sovietic ºi imnul republicii. Dar sur-
priza absolutã avea sã soseascã abia la sfârºitul lui mai:
„Am o noutate sã vã anunþ: de ieri sunt elev-normator ºi munca
mea dragã cu lopata sau cu roaba s-a dus… Munca mea e acum
numai cifre ºi înmulþiri ºi adunãri, de dimineaþa pânã seara.
S-a dus ºi plaja mea minunatã de dimineaþã, s-au dus ºi oamenii
simpli cu care lucram sus la terasament. Acum mã þin tot timpul
dupã normator, cãutînd sã-i fur meºteºugul ºi fiind înjurat de
bãieþi (ca toþi cei care trec la munca intelectualã, de altfel). Sunt
însã oarecum mai liber… Începe a-mi fi silã de atîta vorbãrie
despre mine, ºi aºa de superficial!… Sufletul stã aici ºi se întã-
reºte ispãºind. Nu mã mai ajutã nici o carte (amintirea cãrþii
nu se poate compara cu cartea însãºi). N-am alþi prieteni decît
dealurile ºi cerul… Tonul acestei scrisori e destul de idiot, dar
sã nu credeþi cã e totdeauna aºa. Luni dupã-masã de pildã, am
rîs vreo 5-6 ore la rînd pentru cã ne-a apucat o ploaie zdra-
vãnã ºi ne-am refugiat într-o casã pãrãsitã ºi ce mi-au auzit
urechile acolo, sã nu mã întrebaþi.“
Am tot amânat scrierea acestor amintiri, pentru cã îmi închi-
puiam cã ele vor fi doar o retraversare a infernului. Dar, pe
mãsurã ce imaginile din acel timp se redeschid ca niºte corole
proaspete, mã cuprinde o fericitã nostalgie a tinereþii. Când mã
las învãluitã de ea, îmi dau seama cã, pe atunci, suferinþa cea
mai grea a fost a generaþiei pãrinþilor noºtri. Unii dintre supra-
vieþuitorii ei nu gândeau însã aºa. Îmi aduc aminte cum ne
spuneau: „Ei! noi cel puþin avem amintiri. Am trãit liniºtiþi, am
cãlãtorit, am vãzut lumea… Voi nu aveþi nici mãcar ce sã vã
amintiþi, ºi cine ºtie ce vã mai aºteaptã.“
Aºa se vedeau lucrurile atunci, ºi aºa avea sã fie multã vreme.
Dar viitorul este cu atât mai misterios cu cât suntem mai convinºi
230
TIMPUL CE NI S-A DAT
231
ANNIE BENTOIU
232
TIMPUL CE NI S-A DAT
233
ANNIE BENTOIU
234
TIMPUL CE NI S-A DAT
235
ANNIE BENTOIU
236
TIMPUL CE NI S-A DAT
237
ANNIE BENTOIU
238
TIMPUL CE NI S-A DAT
239
ANNIE BENTOIU
240
TIMPUL CE NI S-A DAT
241
ANNIE BENTOIU
242
TIMPUL CE NI S-A DAT
243
ANNIE BENTOIU
244
TIMPUL CE NI S-A DAT
245
ANNIE BENTOIU
*
Pascal, la Comãneºti, citea din ce în ce mai mult din Evan-
ghelii ºi Epistolele Apostolului Pavel îi erau tot mai aproape
de suflet. Când avem de înfruntat greutãþi concrete, ridicarea
gândului pe planul generalitãþilor este totdeauna o uºurare. Pe
lângã asta, religia creºtinã nu doar îþi recomandã, ci îþi porun-
ceºte iubirea, ceea ce dã vieþii interioare a credincioºilor ei o
culoare unicã. Pascal nu era singurul care sã simtã nevoia aces-
tui sprijin: „Dragele mele, nu v-am spus pânã acum cã printre
bãieþii nou veniþi la noi cei mai mulþi sunt de la þarã. Dimineaþa,
la spãlãtor, când lumina abia începe, unii din ei se depãrteazã
puþin ºi, în picioare, cu faþa cãtre rãsãrit ºi cãtre Cer, se roagã.
E foarte impresionant.“ Iar ceva mai departe, Pascal adaugã:
„Dumnezeu mi-e mai aproape ca oricând aici.“ Altminteri îºi
vedea de însãrcinãrile sale de normator, se înscrisese la un con-
curs de ºah ºi se ocupa ºi de corul unitãþii.
Luna septembrie avea sã ne aducã tuturor bucuria unei lungi
permisii a lui, care i-a îngãduit sã-i revadã pe toþi cei dragi, iar
nouã sã ne închipuim, timp de vreo opt zile, cã reintrasem în
normal. Înainte de sosirea lui avusesem ºi o vizitã scurtã a
pãrinþilor mei. Veniserã îngrijoraþi, pentru cã cineva le pusese
în vedere sã se pregãteascã sã pãrãseascã ºi locuinþa unchiului
Miticã, peste aproximativ douã sãptãmâni. Începuserã aºadar
din nou sã împacheteze ºi þin minte ºi acum strângerea de inimã,
cumplitã, când i-am vãzut plecând. A câta evacuare era asta ºi
unde aveau sã se ducã? În acel an mama împlinise ºaizeci de
ani ºi tata, ºaizeci ºi unu. Concret, nu-i puteam ajuta cu mai
nimic. Îmi vândusem energia ºi timpul fabricii Zorile ºi trebuia
sã-i fiu acesteia recunoscãtoare pentru cã mi le cumpãrase.
Marta intrase într-un schimb activ de cãrþi cu un nou grup
de tineri. O bunã colegã a ei din liceu, Crina Georgescu, fiica
unui profesor de drept comercial la Universitatea din Iaºi, urma
aici Facultatea de Litere ºi se împrietenise cu un student care
nu era altul decât viitorul Alexandru George, mai sus pomenit.
246
TIMPUL CE NI S-A DAT
247
ANNIE BENTOIU
248
TIMPUL CE NI S-A DAT
249
ANNIE BENTOIU
250
TIMPUL CE NI S-A DAT
*
Tante Aline s-a întors în casa din Dimitrov la 15 noiembrie,
la încheierea celor ºase luni atribuite pentru vizionarea filmu-
lui cu Olimpiada. Nu slãbise foarte tare, dar era tot timpul sures-
citatã. Dormea cu mine; la 4 dimineaþa sãrea în capul oaselor
ca un arc, aºteptând sã audã ordinele brutale ale supraveghe-
toarelor. Seara, când mã întorceam, o gãseam înconjuratã de
prietene, cãrora le povestea experienþa ei. Pânã spre sfârºitul
vieþii ºi-a spãlat cu mâna cearceafurile cu un fel de satisfacþie
amarã, cea a muncitorului calificat fãrã voia lui.
Problema era acum cã-ºi pierduse camera ºi, bineînþeles,
Oficiul de închiriere refuza sã i-o dea înapoi. Tante Aline însã
nu înþelegea sã locuiascã decât în propria ei casã, ºi avea drep-
tate. La început a propus ca Marta sã-i cedeze odaia ei, obþinutã
de curând cu atâta greutate: riscam cu toþii sã o pierdem defintiv
ºi pe aceea. Soluþia imaginatã de tante Aline dupã câtva timp
n-ar fi trecut prin cap oricui, dar a fost excelentã. O duminicã
întreagã, am muncit cu toatele sã scoatem cãrãmizi din pavajul
pivniþei ºi sã înjghebãm cu ele un zid de-a curmeziºul holului
de la intrarea din spate, care din fericire avea ºi o fereastrã. A
doua zi a venit un lucrãtor mai priceput, a montat o uºã la încã-
perea astfel obþinutã ºi pânã la urmã s-a putut trece toatã situaþia
pe hârtie chiar la Oficiul de închiriere, mulþumit cã i s-a pus
la dispoziþie un spaþiu suplimentar.
Rocadele pe care le fãceam pentru dormit în tot acel timp
au fost de pominã, pentru cã sosise în Bucureºti, pentru un timp,
ºi mama lui Pascal ºi a Martei. Am mai vorbit despre firea ei
ciudatã, în care autoritarismul ºi siguranþa de sine, moºtenitã
de la neamul Alinei, se asociau cu o apreciere foarte originalã
a realitãþii. Nu fãcea decât ce voia ºi, începând de la felul de
a se hrãni ºi a se îmbrãca, pânã la cel de a-ºi petrece ziua, toate
erau imprevizibile ºi nu þineau seama de obiceiurile comune.
„Nu sunt nebunã“, spunea ea râzând ºi, într-adevãr, nu era, dar
era extraordinar de greu de trãit cu dânsa, cu atât mai mult cu
251
ANNIE BENTOIU
252
TIMPUL CE NI S-A DAT
253
ANNIE BENTOIU
254
TIMPUL CE NI S-A DAT
Cei care au fãcut parte din acea reþea au acþionat asupra unei mase
captive de indivizi lipsiþi de orice posibilitate de apãrare, dar
nici ei nu au dispus de vreo libertate de acþiune, ci doar au înre-
gistrat ordinele ºi le-au transmis mai departe. Iar efectele aces-
tora s-au produs fãrã ca cineva sã le poatã modifica, suprima
sau întrerupe.
Urmãrind fenomenul, o sumã de spirite fanteziste îi atribuiau
pe atunci valori emotive extreme, pozitive sau nu, entuziasm sau
refuz ostil: era, spuneau ei, „timpul opþiunii“. Alþii, percepându-i
forþa oarbã, vorbeau de Istorie (cu majusculã), prezentatã ca
o forþã irezistibilã ce antrena masele umane spre un þel doar
de ea ºtiut. În epoca despre care vorbim, bizara personificare
îmi suscita o perplexitate totalã. Pentru mintea mea tânãrã, care
încã vedea în simplul bun-simþ o valoare esenþialã, istoria fusese
pânã atunci doar un produs al minþii omeneºti, o interpretare
coerentã (ce rãmânea discutabilã) a unor fapte trecute. Acum
se vorbea despre ea ca de o stihie activã, ce determina viitorul,
animând spiritele, antrenând popoarele ºi împingându-ne pe
toþi spre acel þel luminos ºi indistinct al unei societãþi necunos-
cute, dar presupuse perfecte. Dacã un grup de persoane, pe un
teritoriu delimitat, ar fi cãzut de acord ºi ar fi spus „hai sã încer-
cãm, pe pielea noastrã, un sistem cu totul nou“, s-ar mai fi putut
înþelege. Dar ce se întâmpla aici…
Dupã o experienþã de câteva decenii, vorbeam cu mama, în
jurul unei ceºti de ceai, despre toate acestea ºi o þin minte încheind
conversaþia cu un suspin: „Ôte-toi de là que je m’y mette“, (scoa-
lã-te tu sã m-aºez eu), „pânã la urmã asta a fost tot…“
Pe moment, reducerea unei atât de gigantice lupte de idei
la acea formulã simplistã m-a revoltat, ºi mã aud încã protes-
tând. Dar, în timp, formula mi-a tot reapãrut în minte. Ce-ar
fi sã fi avut mama dreptate?
*
Povestirea întâmplãrilor din anul 1950 mi-a impus sã renunþ
la cercetarea presei. Am cãutat sã le reconstitui atmosfera exactã,
255
ANNIE BENTOIU
256
TIMPUL CE NI S-A DAT
257
ANNIE BENTOIU
fãcute din miez de pâine. A fost încântat de câte ori i-am trimis
vitamine: „Sunt minunate contra asteniei, pot munci cu spor
fãrã sã mã resimt“, scria el ºi aveam sã þin minte acea apreciere.
Oricum, faptul cã tante Aline se întorsese la termenul prevãzut
ne dãdea cumva încredere cã aºa se va întâmpla ºi cu ei.
În aprilie, am fost cu mama „la vorbitor“. Toate amintirile
din acea zi au o culoare foarte întunecatã, la propriu. Mai întâi,
am plecat de acasã cu un tren de noapte, pe la 3 dimineaþa;
vagonul era supraîncãrcat, aproape exclusiv cu femei înfofolite
sãrãcãcios, care nu-ºi vorbeau ºi încercau sã doarmã, de cele
mai multe ori fãrã sã reuºeascã, aºa cum nu reuºeam nici noi.
Ajunse acolo, au urmat câteva ceasuri de aºteptare într-o salã
prost luminatã, în care un fel de tejghea despãrþea încãperea
în lung, dintr-un perete într-altul. Nu ºtiu cum stãteam, pe bãnci
sau pe jos, dar abia pe la prânz au început sã soseascã deþinuþii,
în grupuri de câte opt sau zece, care se aliniau în picioare din-
colo de tejghea. Numele lor era strigat de niºte paznici; noi,
cei veniþi sã-i vedem, înaintam pânã la tejgheaua despãrþitoare,
prea latã ca sã-i putem atinge; în spatele lor era un alt rând de
paznici ºi astfel stãteam în picioare ºi ne uitam intens unii la
alþii. Era o luminã foarte slabã, înghesuialã ºi peste toate o larmã
teribilã, pentru cã dupã câteva clipe au început sã vorbeascã
toþi deodatã, încercând sã-ºi comunice cât mai multe în cât mai
scurt timp. Ce sã transmiþi mai întâi? Eu i-am lãsat pe pãrinþi
sã-ºi spunã ce voiau ºi mã uitam la tata. Era slab ºi jerpelit, dar
altminteri el însuºi. Nu ºtiu dacã am fost lãsaþi împreunã mai
mult de zece minute. Apoi lungul drum de întoarcere, rememo-
rãrile, tulburarea întregii vieþi interioare… Chiar ºi tata, puþin
expansiv din fire ºi totdeauna gata sã-ºi cenzureze emoþiile cu
vreo notã de umor, tot scrie, în prima carte poºtalã de dupã aceea:
„Ieri m-am gândit toatã ziua la voi, dupã despãrþire.“
Pe tante Aline o vedeam mai puþin; îºi regãsise cercul de prie-
teni de-o vârstã cu dânsa, iar mama uneori mai pleca la Olteniþa,
unde gãsise o camerã la niºte rude mai îndepãrtate, dar de inimã.
258
TIMPUL CE NI S-A DAT
Lucrãri de maºinã luam acum mai rar. Marta îºi schimbase radi-
cal activitatea, lucra într-un laborator de chimie; cu Viky Ursu,
ºefa ei de atunci, o refugiatã din Basarabia, a legat o prietenie
care a durat toatã viaþa. În acea secþie a Institutului, i se oferise
posibilitatea sã urmeze o facultate la un curs seral ºi alesese
Matematica. Trebuie sã spun cã pe Marta am admirat-o întot-
deauna, dar niciodatã ca atunci. Cât despre Mircea, el îºi pregã-
tea examenele finale la Medicinã, fãrã sã întrerupã lecþiile de
greacã pe care i le dãdea nenea Ionel, unchiul lui Pascal. Fostul
director al liceului din Constanþa, calmul ºi înþeleptul eseist ºi
traducãtor al lui Heine, se ataºase de noul sãu elev ºi într-o scri-
soare încurajatoare cãtre Pascal, ne descria pe toþi patru trecând
„prin greutãþile ºi rãutãþile timpului de faþã, ca altãdatã falanga
lui Filip al Macedoniei prin rândurile duºmanului!“. Dacã nu
i-am fi cunoscut umorul, am fi putut sã-l luãm în serios.
Marele absent rãmânea tatãl lui Pascal, despre care nu ºtiam
mai nimic ºi dinspre care ne parveneau doar zvonuri contradic-
torii, neverificabile. Se împlineau trei ani de când fusese luat
de acasã. Întrevederea mea cu tata fusese tulburãtoare, dar cât
de însemnatã ar fi fost aceeaºi experienþã pentru Pascal ºi Marta,
dupã atâta vreme! În ceasurile mele de singurãtate, ridicam ochii
spre portretul lui, care-mi apãrea tot mai enigmatic. Anii treceau
ºi înfãþiºarea lui realã desigur se schimbase, dar cum? Unde
ºi în ce fel trãia? Cele pe care le ºtim cu toþii acum, dupã publi-
carea atâtor zeci de mãrturii, despre cumplitele condiþii de viaþã
din închisori, ar fi fost atunci de nesuportat. Din conþinutul poe-
ziilor compuse de el în captivitate ºi pe care le-a dictat lui Pascal
dupã eliberarea din iulie 1956, reiese cã o parte, cel puþin, din
anul 1950 ºi în tot anul 1951 el s-a aflat la închisoarea din
Craiova. „Am dormit la Craiova lângã el!“, a exclamat Corne-
liu Coposu când ne-am prezentat lui, într-una din întâlnirile pu-
blice, atât de pline de speranþã, ale anilor 1990–1991. Poeziile
compuse de Aurelian Bentoiu în acea perioadã sunt dintre cele
mai emoþionante, iar unele mãrturisesc despre o crizã religioasã
259
ANNIE BENTOIU
260
TIMPUL CE NI S-A DAT
261
ANNIE BENTOIU
262
TIMPUL CE NI S-A DAT
263
ANNIE BENTOIU
264
TIMPUL CE NI S-A DAT
265
ANNIE BENTOIU
266
TIMPUL CE NI S-A DAT
m-am sculat în toatã acea iarnã cel mai târziu la cinci fãrã un
sfert, ceea ce mãrturisesc cã nu mi-a fost uºor. Dar ne aºteptam
unii pe alþii pe peron, alegeam un vagon în care ne puteam instala
aproape de capãt, ca sã nu-i deranjãm prea rãu pe cei ce ar mai
fi vrut sã moþãie, ºi jucam cu frenezie toate jocurile care se pot
practica fãrã hârtie ºi fãrã creion: „portretele“, „dac-ar fi“ ºi,
mai ales, mult apreciatul „fazan“. Acesta cerea ca fiecare sã
pronunþe pe rând câte o literã, încercând sã continue un cuvânt
început, dar ferindu-se sã nu termine cuvântul chiar el, caz în
care era declarat „fazan“. Pentru motive care îmi scapã cu desã-
vârºire, atribuirea titulaturii de „fazan“ stârnea de fiecare datã
hohote de râs pe care, la celãlalt capãt al vagonului, cei mai
în vârstã le suportau cu stoicism sau poate cu ascunsã nostalgie.
Apoi trenul oprea cam în dreptul fabricii noastre. Strãbãteam
drumul spre ea prin câmp, în beznã ºi sub ºfichiuirea vântu-
lui, neîncercând sã recunoaºtem formele negre dimprejur; bãteam
la ceasul de pontaj, traversam curtea cu maºinile, lãzile, bidoa-
nele cu benzinã ºi oamenii strigându-se acum unul pe altul, apoi
urcam scãrile spre birouri, izbiþi de valurile de aer cald ºi umed
de pe culoarul pe care dãdea hala de maºini ºi în sfârºit ajun-
geam la cãmãruþa registraturii, de curând înzestratã cu o micã
centralã telefonicã, pe care tot Viorica fusese instruitã s-o folo-
seascã. Încãperea avea ºi un radiator suplimentar, care ne strân-
gea pe toþi în jurul lui; între ºapte fãrã un sfert ºi ºapte ºi un sfert
ne bucuram de încã o jumãtate de ceas de ºuetã, pe care n-ar fi
tolerat-o fostul director ºi n-a tolerat-o nici directorul urmãtor.
În februarie am reuºit sã-i conving pe câþiva de marea frumu-
seþe a peisajelor de munte. Ne-am înscris la una din excursiile
de o zi pe care le organizau sâmbãta sindicatele ºi care nu costau
mult. Se lua un tren dupã-amiaza ºi se urca pe întuneric pânã
la o cabanã, iar a doua zi, dacã aveai noroc ºi era vreme bunã,
te trezeai într-un peisaj de vis. Am avut noroc ºi chiar ne-am trezit
într-un peisaj de vis; ziua era însoritã ºi calmã, iar stratul gros
de zãpadã intactã, limpezimea cerului ºi puritatea îngheþatã a
267
ANNIE BENTOIU
268
TIMPUL CE NI S-A DAT
269
ANNIE BENTOIU
270
TIMPUL CE NI S-A DAT
271
ANNIE BENTOIU
272
TIMPUL CE NI S-A DAT
273
ANNIE BENTOIU
274
TIMPUL CE NI S-A DAT
275
ANNIE BENTOIU
276
TIMPUL CE NI S-A DAT
277
ANNIE BENTOIU
278
TIMPUL CE NI S-A DAT
279
ANNIE BENTOIU
280
TIMPUL CE NI S-A DAT
281
ANNIE BENTOIU
282
TIMPUL CE NI S-A DAT
283
ANNIE BENTOIU
În timp – asta o ºtiu acum, când scriu, dar n-o ºtiam în tine-
reþe – cu cât o prietenie se prelungeºte în decursul anilor, cu
atât urmãtoarele regãsiri devin mai bogate. Fiecare din ele e
clãditã pe amintirea multelor întrevederi trecute, a ceasurilor
trãite împreunã ºi a schimbului constant, deºi intermitent, de
mãrturisiri, de reflecþii, de evocãri. Regãsirea se sprijinã pe
amintirea subconºtientã a multor hohote de râs împãrtãºite, a
multor încercãri învinse laolaltã, pe imaginea din tinereþe a celei
sau celui cu care vorbim, deºi chipul le e astãzi atât de schimbat,
precum este ºi al nostru. Inflexiunea glasului din ceasurile tre-
cute! Felul de a râde, felul de a dojeni cu haz, cuvintele de spirit,
expunerea meºteºugitã pe care am admirat-o, lacrimile uneori
împãrtãºite, braþul tremurãtor pe care l-am sprijinit la nevoie,
cel plin de fermitate ºi înþelegere, care ne-a dat curaj! Uneori cea
sau cel pe care-l evocãm nu mai sunt în viaþã, dar toate acestea
fac parte din fiinþa noastrã ºi vor rãmâne în ea câtã vreme ne
vom pãstra conºtiinþa întreagã. ªi cu cât vom fi avut mai mulþi
prieteni, vom fi trãit alãturi de ei mai multe destine…
*
Când am vorbit despre rudenie, am spus cã ºi în cadrul ei
se pot dezvolta prietenii care vor avea o formã, o culoare, o
trãinicie caracteristicã. Eu n-am avut nici fraþi, nici surori, dar
totul dovedeºte cã, dacã ai mai mulþi dintre aceºtia, cum s-a întâm-
plat în familia noastrã la generaþia pãrinþilor, vor exista afinitãþi,
afecþiuni pe alese, indulgenþe personalizate. În cazul Martei ºi
al lui Pascal, fiind numai ei doi, n-au avut de unde alege. Poate
tocmai de aceea ºi pentru cã îºi semãnau în multe privinþe,
legãtura dintre ei a fost puternicã ºi definitivã. În toatã copilãria
ºi mai ales dupã divorþul pãrinþilor, Pascal a fost pentru Marta
nu numai fratele protector, dar ºi mentorul, exemplul ºi mai ales
centrul de afecþiune cel mai adânc. Fãrã îndoialã, din punctul
de vedere al lui Pascal, în copilãrie lucrurile se prezentau cu totul
diferit. Marta era o fetiþã delicatã ºi plinã de haz, dar pentru
284
TIMPUL CE NI S-A DAT
285
ANNIE BENTOIU
286
TIMPUL CE NI S-A DAT
287
ANNIE BENTOIU
288
TIMPUL CE NI S-A DAT
289
ANNIE BENTOIU
290
TIMPUL CE NI S-A DAT
291
ANNIE BENTOIU
292
TIMPUL CE NI S-A DAT
293
ANNIE BENTOIU
294
TIMPUL CE NI S-A DAT
295
ANNIE BENTOIU
296
TIMPUL CE NI S-A DAT
297
ANNIE BENTOIU
în vreun fel. Între fete cel puþin, subiectele cele mai dezbãtute
erau de ordin sentimental. S-a discutat o mulþime cazul unei tinere
de la seria dinainte, altminteri cãsãtoritã, care avusese o legãturã
cu unul dintre profesori ºi acum îºi întârziase cu vreo trei zile
plecarea ca sã meargã sã avorteze, ilegal, la Sibiu. Unele râdeau
de ea, altele o cãinau. În primele zile cel puþin, domnise pe aceastã
temã un fel de agitaþie, mulþi încercând sã-ºi „planifice“ ºi ei, cât
mai plãcut, acea perioadã care li se prezenta ca un fel de vacanþã.
Am primit un fel de „propunere“ foarte directã de la un tânãr
ai cãrui pantofi de tenis îmi mutau nasul din loc ºi care, vãzân-
du-se respins, mi-a atras atenþia cã toatã lumea, dupã douãzeci
ºi unu de ani, începe sã îmbãtrâneascã. Mai complicat a fost
alt caz, cel al unui tânãr profesor care, dupã câte umbla vorba,
îºi alegea câte o partenerã în fiecare serie; nebuneºte îndrãgos-
tite, acelea îi trimiteau inutil, dupã aceea, scrisori dupã scrisori
ºi sufereau cumplit. Pentru un motiv sau altul, în acele prime
zile i-a cãºunat pe mine ºi m-a convocat la o întrevedere în care
a fost destul de clar. Era inteligent ºi avea haz; existã bãrbaþi
(fãrã îndoialã ºi femei) a cãror dorinþã e contagioasã ºi se trans-
mite aproape fizic, ca un fel de radioactivitate, iar despãrþirea
mea de Pascal mã fãcea destul de vulnerabilã. Evident, refuzul
meu a fost ºi el destul de clar. Din vanitate masculinã rãnitã,
cel respins m-a convocat la o pretinsã acþiune „de folos obºtesc“,
un aºa-zis inventar al bibliotecii unde i-am gãsit doar, la ora
anunþatã, pe el ºi pe noua lui aleasã, pe care în faþa mea a sãru-
tat-o ºi giugiulit-o în fel ºi chip. Am plecat cât am putut de repede,
dar a fost o experienþã penibilã. N-am mai schimbat nici o vorbã
cu acel personaj pânã în seara din ajunul plecãrii, când a avut loc
un fel de petrecere de adio. M-am pomenit cã mã invitã la dans
ºi a þinut sã-mi explice cã, dacã „renunþase atât de repede la mine“,
a fost pentru cã a înþeles cã „nu eram fãcutã pentru o simplã legãturã
trecãtoare“. A fost ca un ultim gest de politeþe, care pânã la urmã
m-a amuzat. Varietatea tipurilor umane este infinitã.
O amintire mult mai frumoasã ºi mai înduioºãtoare mi-a fost
lãsatã de prietenia mea cu un tânãr din împrejurimile Braºovului.
298
TIMPUL CE NI S-A DAT
299
ANNIE BENTOIU
300
TIMPUL CE NI S-A DAT
301
ANNIE BENTOIU
302
TIMPUL CE NI S-A DAT
303
ANNIE BENTOIU
304
TIMPUL CE NI S-A DAT
305
ANNIE BENTOIU
27
De mai multe ori m-a mirat importanþa „unchilor“ în destinele indi-
viduale, ºi asta nu numai pe atunci. Spre stupoarea mea, ultima oarã când
am auzit evocatã prezenþa de dincolo de mormânt a unei rude cu acest
titlu a fost în 1990 (!), la una dintre primele manifestaþii organizate de
Frontul Salvãrii Naþionale împotriva opoziþiei libere. În Piaþa Romanã,
într-o dezordine destul de clarã pentru un ochi atent, un grup perceptibil
ca atare, deºi risipit într-o mulþime anonimã, vocifera împotriva lui Cor-
neliu Coposu, iar la doi paºi de mine unul din ºefii acelui grup, scutu-
rându-ºi degetul mare în faþa gurii cãscate, încerca sã-i explice unui turist
german perplex cã opozantul hulit era un beþiv notoriu. Urmãream toate
acestea ºi la un moment dat m-am alãturat unei femei mai în vârstã din
acel grup agresiv, pe care am întrebat-o liniºtit: „Doamnã, de ce faceþi
asta? Vãd cã sunteþi aproape de vârsta mea, deci ºtiþi cum s-au petrecut
lucrurile în anii ’50. Ce rost mai are…?“ Nu s-a ferit, mi-a explicat
resemnatã cã a venit din provincie „cu întreprinderea“ ºi cã n-a putut sã
refuze „pentru cã, ºtiþi, eu am un dosar prost, am avut un unchi care…“.
Patruzeci de ani mai târziu! Mi se pãrea cã visez…
306
TIMPUL CE NI S-A DAT
307
ANNIE BENTOIU
308
TIMPUL CE NI S-A DAT
309
ANNIE BENTOIU
310
TIMPUL CE NI S-A DAT
311
ANNIE BENTOIU
312
TIMPUL CE NI S-A DAT
313
ANNIE BENTOIU
315
ANNIE BENTOIU
316
TIMPUL CE NI S-A DAT
317
ANNIE BENTOIU
318
TIMPUL CE NI S-A DAT
319
ANNIE BENTOIU
320
TIMPUL CE NI S-A DAT
321
ANNIE BENTOIU
322
TIMPUL CE NI S-A DAT
323
ANNIE BENTOIU
324
TIMPUL CE NI S-A DAT
325
ANNIE BENTOIU
326
TIMPUL CE NI S-A DAT
327
ANNIE BENTOIU
328
TIMPUL CE NI S-A DAT
329
ANNIE BENTOIU
330
TIMPUL CE NI S-A DAT
331
ANNIE BENTOIU
332
TIMPUL CE NI S-A DAT
333
ANNIE BENTOIU
334
TIMPUL CE NI S-A DAT
335
ANNIE BENTOIU
nici un leu la CEC ºi mai nimic în buzunar (cu câteva zile înainte
de chenzinã începeam sã împrumut, restituind sumele în prima
jumãtate de orã dupã ce luam avansul sau leafa), am urmãrit
situaþia destul de filozofic. Aºa îi ºi scriam lui Pascal: „Am privit
tot spectacolul acesta senin, uneori amuzat, instalatã confor-
tabil pe mal, cu înþelepciunea orientalului care n-are decât o
cãmaºã. Singurul neajuns ar fi putut fi lipsa de þigãri.“ Dar în
privinþa asta primisem un sprijin neaºteptat de la prietenii care-ºi
fãcuserã prudent provizii, stând la coadã cu ceasurile, ºi lucrurile
au reintrat cu încetul în normal.
Nu toatã lumea îºi putea permite aceastã detaºare. Paul, cu
care, având acelaºi drum, mã întorceam cel mai des de la fabricã,
se arãta revoltat. Cap de familie cu doi copii mici, se strãduise
lunã de lunã sã-ºi constituie o rezervã pe care o vedea acum
aproape spulberatã. „ªi când te gândeºti, exclama el cu nãduf,
cã pe afiºele alea uriaºe scria peste tot „Statul garanteazã
depunerile la CEC!“. Mie îmi venea sã râd la gândul cã cineva
luase în serios ce spunea statul. Paul nu era comunist, ci un om
cinstit, care presupunea cã ºi interlocutorul sãu e de aceeaºi
bunã-credinþã. Era prieten din adolescenþã cu Henri Wald, viito-
rul profesor universitar de marxism, unul dintre partizanii cei
mai convinºi ai noului sistem social, oricare i-ar fi fost costul.
Wald încercase de mult sã-ºi convingã prietenul sã i se alãture,
dar Paul rãspunsese cu mult bun-simþ cã el era fiu de avocat, deci
considerat burghez de cãtre partid ºi ca atare n-avea ce sã caute
în rândurile sale. În plus, nu-ºi ascundea faþã de prietenul sãu
neîncrederea într-un sistem care suprimase orice libertate de
gândire ºi de acþiune individualã. Paul era singurul om cu care
puteam aborda acest fel de subiecte ºi singurul cu care o fãceam.
ªtia câte ceva despre problemele noastre, dar nu i le spusesem
nici pe departe pe toate. Uneori încerca sã-mi dea curaj, repro-
ducând ceea ce-i spusese Ricu Wald, cã în partid existau „vechi
leniniºti“ care nu erau de acord cu linia actualã ºi cã lucrurile
se vor ameliora. Acei „vechi leniniºti“ nu-mi inspirau nici o încre-
dere, dar tãceam, ºi cu asta conversaþia se stingea.
336
TIMPUL CE NI S-A DAT
337
ANNIE BENTOIU
338
TIMPUL CE NI S-A DAT
339
ANNIE BENTOIU
*
Pascal, îndepãrtatul nostru normator, îºi trãia la Comãneºti
cea mai uºoarã ºi mai plãcutã perioadã a militãriei sale. Un timp
chiar i se dãduse voie sã doarmã într-o încãpere mai micã, în
clãdirea infirmeriei, unde avea doar trei tovarãºi de somn. Îi rãmâ-
neau astfel douã-trei ceasuri mai liniºtite, seara, în care înce-
puse din nou sã gândeascã muzicã. Lãsase la Bucureºti schiþa
unei prime pãrþi de quartet, ºi-i umbla gândul în jurul celei urmã-
toare, care ar fi fost un andante. Protecþia ºi prietenia cãpitanului
Roºca îi fãceau un bine imens. Acela a profitat chiar de un drum
29
Realitatea este întotdeauna mai complexã decât pare. Acele încãlþãri
de cauciuc ofereau o protecþie vitalã pentru cei ce umblau prin noroaiele
comunei ºi pe loturile lor cu roºii. Muncitorii din fabricã n-aveau nici
un mijloc legal de a-ºi procura mãcar o pereche din acele bunuri atât de
utile, care ieºeau din mâna lor. Dacã forþarea, de cãtre procuror, a acelor
retractãri rãmâne o oroare fãrã scuzã, fenomenul în sine aruncã o luminã
asupra întregului proces de distribuire a mãrfii în sistemul socialist, unde
periodic dispare de pe piaþã câte un produs esenþial, de la becuri la cuie,
ca sã nu mai vorbim de alimente în general. „În Uniunea Sovieticã toatã
lumea furã, altfel nu se poate trãi“ era o frazã pe care toþi o auzisem des,
la început fãrã s-o putem înþelege.
Furtul mãrunt din fabrici existã, de altfel, ºi în capitalism. Prin anii
’70, am citit în Le Monde un întreg articol pe aceastã temã. Sustragerea
discretã a unor bunuri din întreprindere, unde cantitãþile lãsate vraiºte sunt
enorme în ochii unui simplu angajat, este o problemã endemicã, greu de
soluþionat. Acolo însã, ea capãtã alte conotaþii. Articolul evoca cele întâm-
plate unui bãieþel care vizita, cu ºcoala, o fabricã de pielãrie. O lucrãtoare
pe lângã care trecea i-a pus în mânã o pereche de mãnuºi fine de damã:
„Ia-le pentru mãmica ta, cã patronul are destule…“
340
TIMPUL CE NI S-A DAT
341
ANNIE BENTOIU
342
TIMPUL CE NI S-A DAT
343
ANNIE BENTOIU
344
TIMPUL CE NI S-A DAT
30
Anii 1949–1953. Mecanismele terorii. Analele Sighet, vol. 7. Editura
Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 1999.
345
ANNIE BENTOIU
346
TIMPUL CE NI S-A DAT
347
ANNIE BENTOIU
348
TIMPUL CE NI S-A DAT
349
ANNIE BENTOIU
350
TIMPUL CE NI S-A DAT
31
Cam în vremea aceea a avut loc o campanie privitoare la invenþii
ºi inovaþii, care a suscitat în fabricã, la maiºtrii ºi lucrãtorii fruntaºi, un
mare ºi autentic entuziasm. S-au depus zeci ºi zeci de propuneri tehnice
ºi s-au trezit speranþe în toþi autorii lor. Miºcarea a fost poate doar infor-
mativã pentru cercurile „de sus“: propunerile au zãcut blocate sau necer-
cetate ani de zile, probabil din raþiuni politice.
351
ANNIE BENTOIU
352
TIMPUL CE NI S-A DAT
353
ANNIE BENTOIU
354
TIMPUL CE NI S-A DAT
355
ANNIE BENTOIU
356
TIMPUL CE NI S-A DAT
357
ANNIE BENTOIU
358
TIMPUL CE NI S-A DAT
359
ANNIE BENTOIU