Virusologie – Cursul 5 – Virusurile gripale

Daca ne raportam la Romania, in fiecare an avem 20.000 de cazuri severe de gripa, care
necesita spitalizare. Dintre acestea, avem cam 10% decese. Majoritatea deceselor se inregistreaza
la pacienti cu comorbiditati, care nu au imunitate deficitara, dar care au boli preexistente si care
sunt decompensate in cursul infectiilor gripale → pot conduce la deces. Acestea sunt date reale,
date ale cazurilor care se produc in fiecare an. Aceste date se amplifica de 3 – 5 ori in cursul
perioadelor epidemice si, cu atat mai mult atunci cand avem pandemii, adica epidemii extinse la
mai multe continente.
O serie de virusuri pot sa afecteze tractul respirator, insa 2 familii au afinitate particulara,
Orthomyxovirusuri si Paramyxovirusuri. Amandoua sunt virusuri ARNss cu polaritate (−),
anvelopate, asociate cu ARN polimeraza ARN-dependenta.
(!) Diferenta este modul de asamblare al acidului nucleic viral, care este segmentat in cazul
Orthomyxovirusurilor si liniar, nesegmentat in cazul Paramyxovirusurilor. Acest lucru este foarte
important pentru ca datorita prezentei genomului sub forma segmentata, Orthomyxovirusurile sunt
caracterizate de o foarte mare variabilitate antigenica, in timp ce Paramyxovirusurile sunt extrem
de bine conservate, stabile din punct de vedere antigenic.
In familia Paramyxovirusurilor intra si virusul rujeolos, si virusul urlian (acestea 2 nu raman la
nivelul tractului respirator si disemineaza sistemic si determina aceasta eruptie maculo-papulara
pentru virusul rujeolos sau replicare la nivelul parotidei pentru virusul urlian. Alte exemple de
Paramyxovirusuri: virusul respirator sincitial, virusuri paragripale (boli localizate la nivelul tractului
respirator inferior).
(*) Datorita segmentarii acidului nucleic viral la Orthomyxovirusuri, nu se poate face un
singur vaccin antigripal care sa ne protejeze toata viata, cum este in cazul Paramyxovirusurilor
(ROR).
Caracteristica clinica esentiala care diferentiaza gripa de alta viroza respiratorie este
simptomatologia predominant generala. (!) Gripa se caracterizeaza prin febra inalta, peste 39℃,
care nu cedeaza la primul antipiretic, frisoane, cefalee (in special retroorbitala), mialgii si artralgii,
insotite de tuse neproductiva. Dupa aceasta evolutie de 3-4 zile incep sa apara si faringita, semne
oculare sub forma unei conjunctivite, rinita si tusea productiva, care se pot insoti, eventual si de o
simptomatologie digestiva nespecifica cu greata. In cursul unei raceli, simptomatologia sistemica
lipseste cu desavarsire si majoritatea simptomelor sunt la nivelul tractului respirator superior
(rinoree apoasa, tuse productiva, stranut si ochi care lacrimeaza, stare subfebrila, neinsotita de
frisoane).
Se mai poate deosebi de alte viroze respiratorii prin frecventa complicatiilor. Pana la 1/3 din
cei care fac infectii cu virusuri gripale dezvolta complicatii, cel mai frecvent sub forma unei
pneumonii. Aceasta se poate complica cu suprainfectii bacteriene (H. influenzae). Pot aparea si
diseminari ale virusurilor gripale si la nivelul tesutului muscular cardiac cu aparitia unor miocardite.
(!) Cea mai de temut este diseminarea virusului la nivelul SNC, cu aparitia unei encefalite
gripale care evolueaza sever chiar la persoane imunocompetente.
(*) Sindromul Reye apare in special la copiii intre 3 si 5 ani, care sunt tratati cu aspirina in
timpul infectiei gripale. Este declansat de administrarea aspirinei si se manifesta sub forma unei
encefalopatii neinflamatorii asociata cu degenerescenta grasoasa acuta.
Aceste complicatii si evolutia severa a gripei apar cu predominanta la unele categorii
populationale. (*) Este vorba de copiii foarte mici, sub 2 ani, la varstnici (peste 60 de ani), femeile
gravide si persoanele obeze, cei cu obezitate morbida.

1
 Important de retinut este ca transmiterea virusurilor se face aerogen, in special prin
picaturile Pflugge (implica nu numai tusea sau stranutul fara a acoperi gura, ci si simpla respiratie
sau vorbitul normal in preajma unei persoane). Se poate transmite virusul si prin aerosolizarea
acestuia, care poate sa ajunga la distante mult mai mari – pana la 45 m. Transmiterea se face si prin
obiecte contaminate, insa virusul nu rezista foarte mult in mediul extern deoarece sunt virusuri
anvelopate, deci putin stabile la variatii de temperatura.
Al doilea lucru important in infectia virala este metoda prin care se face diagnosticul. Pentru
gripa e necesar un diagnostic virusologic. Este o boala cu declarare obligatorie, se impune
recoltarea si trimiterea probei la un centru de referinta. Se poate face fie o caracterizare
comprehensiva a tulpinii virale (precizarea tipului si subtipului tulpinii virale), fie un diagnostic
virusologic care ne permite o orientare terapeutica rapida.
ARN-ul viral gripal nu este continuu, nu este liniar, este alcatuit din 8 minigene, fiecare
minigena codificand pentru o proteina separata, care are fie rol in structura virionului, fie rol
enzimatic. Aceste gene sunt:
 1 gena pentru hemaglutinina
 1 gena pentru neuraminidaza
 3 minigene care codifica complexul ARN polimerazei ARN-dependente;
 2 gene non-structurale care codifica anumiti factori ce genereaza rezistenta la IFN
 1 gena care codifica o proteina matriciala → situata pe anvelopa, poate da nastere unui
complex proteic alternativ

Replicarea virala incepe cu atasarea virusului la celula-tinta si aceasta are loc cu ajutorul
hemaglutininei virale. Are forma de piramida rasturnata si contine situsul de legare la receptorii
celulari. Receptorii celulari ai virusurilor gripale sunt reprezentati de acidul sialic sau acidul N-
acetil-neuraminida. (*) Speciile de acid sialic se regasesc pe destul de multe celule ale corpului, dar
in concentratii foarte mari la nivelul celulelor tractului respirator (celule ciliate), ceea ce permite
patrunderea virusului si replicarea lui la poarta de intrare.
Hemaglutininele virale au 2 subunitati. Prima este cea care leaga receptorii de acidul sialic, si
o a doua subunitate este cea care faciliteaza penetrarea virusului in interiorul celulei. (!) Penetrarea
nu se face prin fuziune ca la majoritatea virusurilor anvelopate, ci se realizeaza prin endocitoza.
Aceasta endocitoza este facilitata de a doua subunitate a hemaglutininei care este activata numai
sub actiunea unor proteaze celulare specifice. (*) Celulele care au astfel de proteaze sunt capabile
sa sustina mai departe replicarea virusurilor gripale. Alte celule din corpul nostru care au si ele
receptori pentru acid sialic, dar nu au proteaze care sa activeze infectivitatea virala, sunt celule
susceptibile, cu receptori, dar non-permisive, care nu permit replicarea virusului gripal → atunci
atasarea virusurilor nu se produce cu replicarea propriu-zisa.
In cazul in care s-au gasit virusurile gripale la nivelul celulelor susceptibile si permisive,
hemaglutinina este clivata si are loc internalizarea care, in mod cu totul particular pentru un virus
anvelopat, nu se face prin fuziune. (!) Virusurile gripale nu au factori de fuziune, astfel incat
internalizarea este condusa de celula, prin endocitoza mediata de receptori.
(*) Decapsidarea, separarea acidului nucleic viral de invelisurile proteice, nu este realizata ca
pentru toate virusurile, de catre proteaze celulare, ci de o enzima tipica virusului gripal, aceasta
proteina matricei M2, care se activeaza in interiorul veziculei de endocitoza si care este capabila sa
formeze un canal ionic care permite trecerea ac. nucleic viral in interiorul nucleului celulei, care
merge impreuna cu ARN polimeraza ARN-dependenta este protejat in cursul acestui transport de
canalul ionic format de M2.
(!) Este singurul virus care se replica intranuclear si nu intracitoplasmatic.

2
 Acest aspect s-a folosit pentru crearea unor medicamente care inhiba specific decapsidarea
virala, si care pot fi folosite in cursul epidemiilor de gripa. Este vorba de inhibitori ai canalului ionic
format de proteina M2, substante care blocheaza practic acest canal, care sunt reprezentati de
Amantadina si Rimantadina.

Amantadina este si un antiparkinsonian, care se administreaza la initierea tratamentului

medicamentos, apoi ca adjuvant impreuna cu alte medicamente mai eficiente. (*) A fost
descoperita intamplator ca avand activitate antigripala, in cursul unor epidemii de gripa
intraspitalicesti. Atunci s-a observat ca pacientii care erau bolnavi de Parkinson si la care era
administrat acest medicament, nu faceau infectii respiratorii, desi tot spitalul era afectat de
epidemie. Initial s-a folosit ca mijloc de preventie al gripei, dupa care s-a studiat in vitro actiunea
acesteia, s-a constatat ca inhiba proteina M si s-a creat un derivat, Rimantadina, cu efecte adverse
mai limitate, medicament ce nu este activ in Parkinson, dar care are activitate antivirala foarte
buna. (*) Din pacate, aceste medicamente sunt active numai in primele 48 de ore de la replicarea
virusurilor gripale, de la debutul simptomatologiei, astfel incat o initiere tardiva nu va asigura
protectie impotriva diseminarii virusului si nu va scurta durata simptomatologiei.

La nivelul nucleului incepe sinteza catenei complementare de ARN. Acesta functioneaza ca

ARNm si nu serveste ca acid nucleic, ci pentru sinteza unor proteine nucleocapsidare. Aceste
proteine se ataseaza de acidul nucleic viral si alcatuiesc un fel de polimer; (!) numai in aceasta
forma matrita initiala ARN monocatenar cu polaritate negativa este accesibila actiunii de replicare a
ARN polimerazei ARN-dependente si este posibila sinteza de acizi virali care vor intra in alcatuirea
virionilor progeni. Acesti acizi nucleici progeni se unesc cu nucleocapsidele si mai departe sunt
exportati la nivelul complexului Golgi unde vor fi adaugate si alte proteine virale.
Virionii nou-formati se asambleaza complet la nivelul membranei celulare si sunt eliberati
din celula infectata prin procesul clasic de inmugurire.

Pentru eliberare, intervine ce-a de-a doua glicoproteina din structura anvelopei virale.
Neuraminidaza cliveaza reziduurile de acid sialic de pe suprafata celulei din care se elibereaza. (*)
Altfel, in procesul de eliberare, virionii s-ar agata cu hemaglutininele de acizii sialici.
Medicamentele se numesc inhibitori de neuraminidaza si sunt foarte cunoscute sub numele
lor comercial, probabil cel mai cunoscut este Tamiflu. Denumirea comuna internationala este
Oseltamivir, este un analog al acidului sialic care blocheaza neuraminidaza si impiedica eliberarea
virionilor din celula infectata. Este un medicament cu administrare orala, activ in primele 72 de ore
de la initierea infectiei gripale, care se poate administra si profilactic → contactilor persoanelor
infectate, pentru a preveni diseminarea infectiei si crearea unor focare epidemice.
Exista si un alt medicament, cu aceeasi activitate, cu acelasi tip de mecanism, dar care fara
motiv, este mai putin recomandat. Denumirea comerciala este Relenza, denumirea comuna
internationala este Zanamivir, se administreaza sub forma de spray.

Virusurile gripale sunt virusuri cu genom ARN, iar acestea fac multe greseli, atat in cursul
replicarii acidului nucleic viral, cat si in cursul transcrierii, pentru ca nu exista enzime de corectie a
incorporarilor gresite de nucleotide si (!) orice greseala care se face in timpul copierii acidului
nucleic viral este perpetuata si preluata in virionii progeni.
Virusurile gripale au 2 tipuri de variabilitate:

3
 1. Drift antigenic (minora)

Presupune aparitia unor mutatii punctiforme la nivelul genelor care codifica hemaglutinina
in particular si, cateodata si neuraminidaza, aceste 2 gene fiind importante pentru glicoproteinele
de pe anvelopa virala. Modificarile care apar la nivelul hemaglutininei nu sunt niciodata la
receptorul pentru acid sialic. Prin aceasta modalitate, virusul reuseste sa se protejeze, pastrandu-si
specificitatea pentru o anumita celula-tinta, dar in acelasi timp inregistreaza frecvent variatii.
Daca hemaglutinina contine puncte de legare la receptori la nivelul bazei piramidei, pe
partile laterale se gasesc determinantii antigenici principali, epitopii antigenici impotriva carora se
genereaza un raspuns imun, atat un raspuns RIU sub forma anticorpi hemaglutinoizi principali, cat si
un RIC.
(*) Orice fel de modificare la nivelul genei care codifica hemaglutinina duce la modificarea
acestor determinanti antigenici. Nicio modificare nu altereaza situsul de legare al antigenului, care
ramane conservat, dar partile laterale se modifica si aceste modificari genereaza modificari in
conformatia hemaglutininei. Datorita acestor modificari, raspunsul imun nu mai recunoaste perfect
si nu mai poate neutraliza un virus pe care l-a mai intalnit. Este un virus care nu se prezinta sub
aceeasi forma, ci sub o forma usor diferita. Aceasta schimbare nu permite recunoasterea rapida de
catre raspunsul imun.
(!) Datorita acestui drift antigenic repetam infectiile cu virusul gripal, le tot repetam pe
parcursul vietii, desi teoretic ar trebui sa fim pregatiti impotriva acestui tip de agresiune. Din cauza
driftului antigenic, vaccinul antigripal nu este eficient pe toata durata vietii si trebuie reactualizat in
fiecare an; (*) cel putin teoretic ar trebui facut in fiecare an ca sa fie eficient.
Pentru ca virusurile variaza continuu, initial modificarile sunt minore, dar, in timp, adunand
aceste modificari, ajungem sa avem de-a face cu un cu totul alt virus. Daca raspunsul nostru imun
ramane complet in urma si retine imaginea unui virus care este diferit de cel care circula la
momentul actual, el nu mai este eficient, deci vor fi cazuri numeroase de gripa, care vor duce la
aparitia epidemiilor, la internari mai numeroase, complicatii mai severe si mortalitate mai ridicata.
(!) Daca facem in fiecare an vaccinul antigripal, in vaccin sunt incluse tulpinile care au
circulat in sezonul anterior, deci suntem intotdeauna cu un pas in urma virusului, „nu mergem umar
la umar cu el, dar nu ramanem nici la sute de metri distanta, suntem tot timpul in ceafa virusului
gripal”. Raspunsul nostru imun, chiar daca nu este perfect, extraordinar de eficient, ne va proteja si
va genera niste infectii usoare. (*) Vaccinul antigripal este recomandat cu precadere categoriilor de
varsta extreme, la persoanele tinere, chiar daca infectia cu virusul gripal are manifestari mai severe,
ea nu duce la deces.

2. Shift antigenic (majora) – se produce mai rar, dar cand se produce este extrem de dramatica

Shiftul antigenic apare numai la virusurile gripale de tip A. Apare prin reasortarea mini-
genelor provenite de la virusuri gripale ce infecteaza specii diferite: pasari, om, alte mamifere, in
special porcul, care se dovedeste a fi foarte important in aparitia acestui shift antigenic. In
momentul in care virusurile de la toate aceste specii se intalnesc intr-un singur organism-gazda, ele
se replica concomitent si, cum replicarea se face separat pentru fiecare minigena, se pot face
schimburi intre minigene, combinatii intre minigenele unei specii si cele ale altei specii, reasortare
care duce la obtinerea unui virus hibrid, complet diferit, nou din punct de vedere antigenic.
In mod normal, astfel de reasortari nu se produc, pentru ca virusurile gripale ar trebui sa
ramana la specia lor gazda si nu sa se transmita de la o specie la alta. Acest lucru este posibil pentru
ca receptorii virusurilor gripale sunt distincti pentru fiecare specie.

4
 Desi receptorul principal este receptorul pentru acid sialic, fiecare tip de virus gripal
recunoaste o alta conformatie a acidului sialic.
(*) De exemplu, pentru virusul uman, este recunoascuta o conformatie in care reziduurile de
acid sialic de pe membrana celulara sunt legate de niste reziduuri de beta-galactoza, in pozitiile 2, 7,
deci situate cumva la distanta.
(*) Pentru virusurile aviare, exista o alta conformatie recunoascuta: acid sialic situat in
pozitiile 2, 3, foarte apropiate de reziduul de beta-galactoza.
(*) Porcii au ambele tipuri de receptori, care recunosc atat conformatia virusurilor umane
gripale, cat si pe cea a virusurilor aviare; de aceea, porcii sunt considerati ca un fel de „mixer”, in
care minigenele virusurilor gripale se pot recombina, se pot reasorta. Porcii se infecteaza atat cu
virusurile gripale umane, pe care le preiau de la ingrijitorii lor, cat si cu virusurile gripale aviare.
Pasarile nu fac o gripa asemanatoare celei umane, sub forma unei viroze respiratorii, ci sub
forma unei boli diareice acute. Receptorii de acid sialic cu conformatia 2, 3 se regasesc la suprafata
epiteliului intestinal, acolo avand loc replicarea virusurilor gripale, care se transmit prin materiile
fecale, asa se face contaminarea cu virusul gripal aviar, porcii putand lua aceste virusuri gripale
aviare de la pasari. Porcii au si propriile lor virusuri gripale → amestec de minigene care se pot
reasorta. Pandemiile gripale sunt datorate asortarilor de minigene si traversarii barierelor dintre
specii.
Reasortarea se produce cel mai frecvent in Asia Centrala, regiune foarte populata. Intre
1968 si 2006 populatia umana aproape s-a dublat, in timp ce populatia porcina si cea aviara s-a
inmultit de 100 de ori. Pentru ca desi populatia s-a inmultit, suprafata terenului a ramas aceeasi, in
China a inceput sa se practice un tip nou de agricultura, si anume: agricultura pe verticala, o
agricultura pe mai multe etaje care, in mod paradoxal, a facilitat contactul intre toate aceste specii
si intalnirea patogenilor specifici fiecarei specii.
S-au realizat ochiuri de apa cu suprafete de cateva zeci de kilometri, in care s-au creat lacuri
artificiale, pe suprafata carora se creste orezul. In aceste lacuri, se cresc pesti fitofagi care se
hranesc cu tulpini de orez. Deasupra acestor orezarii, s-au creat platforme foarte usoare, dintr-un
material care nu este compact si are o serie de ochiuri, pe care se dispun custile diverselor animale:
porci, vaci si alte specii de mamifere folosite pentru consum. Deasupra acestora, este construit un
alt etaj ce contine custi pentru pasari din specii variate.
Fiecare etaj recicleaza dejectele etajului superior, iar ultimul etaj este acoperit superficial cu
un fel de sarma, astfel avand acces si pasarile salbatice la dejectii. Aceste pasari calatoare, mai ales
cele acvatice, sunt rezervorul natural al virusurilor gripale. La ele nu se manifesta in niciun fel gripa,
nu fac niciun fel de boala. Ele pot insa infecta, la randul lor, pasarile domestice, care fac forme de
gripa − forma usoara, forma unei boli diareice acute sau forma severa care duce la mortalitate. Sunt
infectate si animalele de la nivelul inferior; porcii recombina virusurile. De asemenea, sunt afectati
oamenii care vin in contact cu aceste animale.
Virusul AH1N1 din 2009 este un virus reasortat intre doua virusuri porcine, dar si unul aviar;
a fost creat la porc − la randul lui, este un hibrid intre un virus care a circulat la populatia de porci
din Europa si Asia si un virus care a circulat la o populatie de porci cultivata in America de Nord. S-a
creat un virus foarte bine adaptat pentru transmiterea interumana. Virusurile care s-au combinat
circulau in populatia de porcine de mai mult de 10 ani. Din pacate, aceste virusuri nu s-au
caracterizat, nu a existat o comunicare intre veterinari, desi se cunostea existenta lor si faptul ca
puteau produce o simptomatologie grava la om. Apar cazuri sporadice, care nu sunt luate in seama,
dar cand numarul lor creste → se poate ajunge la o epidemie.
Virusurile gripale care infecteaza in mod normal pasarile, infecteaza din nou omul. Un astfel
de transfer este intotdeauna insotit de cresterea majora a virulentei. (!) Intotdeauna cand un virus

5
este preluat de la o alta specie, duce la o crestere a virulentei si la o expresie clinica foarte severa
a bolii.
In mod normal, pasarile domestice, pentru ca ele sunt cele la care gripa se manifesta,
celelalte fiind doar purtatoare, fac o forma minora de gripa, manifestata prin boala diareica acuta,
ce nu are alt impact decat cel economic, deoarece afecteaza productia de oua din crescatorii.
Exista insa si o forma majora, data de tuplini cu patogenicitate inalta – HPAI, care este o
boara foarte severa, sistemica, cu mortalitate de pana la 100% la majoritatea pasarilor infectate.
Virusul gripal cu patogenicitate inalta are intotdeauna niste schimbari conformationale in structura
hemaglutininei.
In momentul in care exista o tulpina de virus gripal aviar cu patogenicitate inalta,
hemaglutinina ia o forma desfacuta de la bun inceput (initial sunt impachetati inainte de legarea de
receptor), asta inseamna ca si alte tipuri celulare care, in mod normal, nu ar permite atasarea
virusurilor gripale, pot fi accesate de aceste virusuri. In al doilea rand, inseamna ca si alte tipuri de
proteaze pot sa activeze infectivitatea acestei hemaglutinine. (*) De obicei, pentru o tulpina aviara
inalt patogena, exista niste aminoacizi bazici suplimentari, in structura unei tulpini obisnuite
existand un singur aminoacid, arginina. La nivelul situsului de clivare al hemaglutininei, la tulpinile
inalt patogene, apar niste aminoacizi suplimentari care creeaza mai multe situsuri de clivare, aceste
situsuri de clivare nu numai ca imprima o alta forma hemaglutininei, ci permit si atasarea la alt tip
de celule + activarea infectivitatii de alt tip de proteaze. In concluzie, virusurile gripale aviare pot
infecta o serie de celule umane, pe care in mod normal nu ar trebui sa le infecteze, pentru ca nu ar
trebui sa aiba receptori pe suprafata pentru acestea.
Infectivitatea poate fi activata de proteaze care se gasesc in miocard, SNC sau in endoteliul
vascular. Astfel este generata o boala sistemica severa, care de cele mai multe ori duce la virulenta
crescuta, duce la aparitia unor sindroame de coagulare intravasculara diseminata, cu mortalitate
inalta. Acest fenomen permite patrunderea unui virus de la o specie la o alta specie, determinand o
simptomatologie foarte severa.

Acest lucru s-a intamplat in timpul pandemiei de gripa spaniola din 1918, cand s-au produs
intre 20 si 50 de milioane de decese, din cauza unui virus aviar, preluat direct de la pasare la om.
Acest virus a fost izolat din cadavrul foarte bine conservat al unei femei dintr-un trib din Alaska,
fiind pastrat si aproape mumificat, datorita temperaturilor scazute din aceasta regiune, si analizat in
laborator. S-au recoltat plamanii, aproape tot tesutul pulmonar fiind tratat cu niste enzime
proteolitice, s-a extras acidul nucleic total, atat cel celular cat si cel al unui potential agent infectios.
Tot acest acid nucleic a fost reverstranscris in laborator si s-a obtinut o „biblioteca” ce
contine mai multe specii de ADN complementar ARN-ului. Acest ADN complementar a fost
suprapus, zonele de suprapunere au fost eliminate din secventa de nucleotide, iar zonele
corespunzatoare ADN-ului celular au fost, de asemenea, excluse, astfel incat s-a pastrat numai
secventa de nucleotide corespunzatoare unui agent infectios. Acest agent infectios, conform
secventei nucleotidice, a fost un virus gripal aviar.
Ceea ce s-a obtinut in acest mod a fost transferat cu ajutorul unor plasmide in celule,
structurile au inceput sa produca virioni, acestia au fost inoculati la soarece, determinandu-se
patogenitatea inalta a acestui virus: soarecii au murit toti dupa administrarea unei doze minime. (*)
Acestia sunt foarte sensibili, ca si hamsterii, la virusurile gripale, insa fac o forma banala de gripa de
care se vindeca in cateva zile.
Daca inoculam aproximativ 10 mil. de unitati infectante apartinand unui virus gripal
obisnuit, se observa numai o pierdere in greutate care insoteste simptomatologia respiratorie (in
mod normal). In acest caz s-au inoculat doze mult mai mici, de sub 1.000 de unitati si toti soarecii

6
au murit dupa un interval foarte scurt, printr-o bronhoalveolita necrotica difuza. Deci, virusul acesta
cu o patogenicitate foarte mare are o structura identica cu virusul aviar.

(*) Pentru izbucnirea unei pandemii, trebuie indeplinite trei conditii, si anume:

1. Sa existe un virus nou din punct de vedere antigenic – shift antigenic: fie se produce un
amestec de antigene, fie se face preluarea unor virusuri aviare la om, fie se produce re-
emergenta unei tulpini virale (care a circulat la un moment dat in populatia umana, dupa
care a disparut si acum reapare, fiind practic pentru populatia zilelor respective un virus nou
din punct de vedere antigenic).
2. Lipsa imunitatii populatiei umane. Daca este un virus nou, iar persoanele sunt obisnuite cu
acest virus pentru ca l-au mai intalnit de-a lungul vietii, ele nu vor face forma severa de
boala. Pentru o pandemie, trebuie sa avem un virus pentru care sistemul imun este complet
nepregatit.
3. Usurinta transmiterii de la om la om

Pandemii

1918 – gripa spaniola: virus aviar H1N1 → 20-50 de milioane de decese; populatia neprotejata ↔
cazuri severe; a fost recreat in laborator cu ajutorul a 3 biopsii tisulare;
1957 – gripa asiatica: 1-2 milioane de decese inregistrate; virusul a fost un reasortant intre un virus
care a circulat si un virus care s-a transmis de la porc sau pasare; (*) a fost un virus neadaptat, a
circulat putin, fiind inlocuit in 1968 de virusul H3N2, care se afla si astazi in populatia umana;
1977 – H1N1 a fost reintrodus in populatie prin gripa ruseasca, este deci o reemergenta a unui virus
care circulase pana in 1957; fost un numar mic de decese, pentru ca o buna parte din populatie
avea anticorpi impotriva acestui virus;
1996 – Guandong, China continentala, H5N1; initial, a fost izolat de la gastele salbatice, dupa aceea
transmitandu-se la pasarile domestice; in momentul in care a inceput transmiterea la pasarile
domestice, raspandirea in randul populatiei s-a facut foarte rapid: 1,5 mil. de decese la pasari si 18
cazuri umane, dintre care 6 fatale; (*) s-a raspandit foarte rapid, a inceput sa traverseze si bariera
dintre specii; a ajuns pana in estul Europei, in 2005 a ajuns si in Romania;
2013 – AH7N9 (contagiozitate mai mare decat H5N1) → un numar mai mic de decese
2014 – H9N2 → cateva cazuri umane; nu au fost cazuri de transmitere interumana.

(*) Datorita schimbarilor climatice, in ultimii 20 de ani, s-a schimbat si ruta pasarilor calatoare,
acestea incepand sa aduca tot felul de patogeni in regiuni in care pana atunci nu existau. Prima
data, virusul gripal a fost izolat in 1931, s-a facut acest lucru pe oul de gaina embrionat, mediu de
izolare care se foloseste si astazi pentru virusul gripal, deoarece gazda lui naturala a fost pasarea →
in oua se dezvolta cel mai bine. Virusul este, de obicei, izolat in cavitatea alantoidiana. Coaja oului
de gaina este tapetata de o componenta subtire, transparenta, bine vascularizata.

Vaccinurile sunt trivalente, contin o tulpina AH1N1 (din 2009 pana acum), una AH3N2 si un
virus gripal B. Exista tendinta sa apara un vaccin cvadrivalent, cu 2 virusuri gripale B. (*) Exista doar
2 virusuri gripale B care circula, de obicei, alternativ si competitioneaza unul cu cealalt. Vaccinul
este standardizat si este recomandat persoanelor cu factori de risc, persoanelor care pot transmite
infectia gripala catre cei cu risc mare de complicatii (personalul medico-sanitar).
(*) Vaccinul viu atenuat poate fi recomandat, insa eficienta lui lasa de dorit. Numai 65% din
cei vaccinati corect sunt si protejati impotriva infectiei (nu se stimuleaza raspunsul antigenic).

7
Vaccinul viu atenuat este si mai putin imunogen. Se administreaza intranazal, doar la persoanele
fara comorbiditati.
(*) Vaccinul inactivat se administreaza injectabil si este recomadat tuturor categoriilor de
varsta. Vaccinul viu atenuat prezinta avantajele si dezavantajele specifice acestui tip de vaccin.