Înainte să îl scri,să îl citești) Un vrăjitor răutăcios avea o oglindă magică ce transforma tot

ce era bun şi frumos în rău şi urât. Dorind ca toată lumea să fie transformată după oglinda
cea rea, vrăjitorul a urcat-o în cer, dar a scăpat-o pe pâmânt şi ea s-a spart în cioburi mici.
Bucăţile din oglindă s-au împrăştiat în toată lumea, transformând oamenii pe care îi
atingeau în fiinţe rele, urâcioase, fără suflet. Doi copii sărmani, Karl şi Gretchen, care se
iubeau ca doi fraţi, s-au întâlnit, ca în fiecare seară, să asculte povestea spusă de bunica
băiatului despre Crăiasa Zăpezii. Poate din cauza poveştii auzite sau a imaginaţiei sale,
lui Karl i s-a părut că vede la geam o femeie înaltă, cu ochii reci, buzele vineţii şi o rochie
albă ca neaua… În acea clipă băiatului îi intrase în ochi un ciob din oglinda vrăjitorului
care i-a transformat inima într-un bulgăre de gheaţă, iar el a uitat de dragostea familiei şi
a prietenei lui, Gretchen. În următoarele zile, Karl a ieşit în piaţă cu săniuţa şi a întâlnit-o
din nou pe femeia de gheaţă. El s-a agăţat repede de sania ei şi astfel a ajuns într-un ţinut
îndepărtat, unde Crăiasa Zăpezii (căci ea era) l-a sărutat de două ori pe obraz, ştergând
ultimele sale amintiri cu Gretchen. În oraş, toată lumea credea că băiatul a murit înecat în
râu, dar Gretchen simţea că trăieşte şi a întrebat râul dacă apele lui l-au înecat pe Karl.
Aflând de la râu că prietenul ei nu se înecase, fata a pornit în căutarea lui Karl într-o
luntre care a dus-o până la casa unei bătrâne vrăjitoare, sub vraja căreia a întârziat
căutările sale multă vreme. Supărată că a pierdut mult timp în casa vrăjitoarei, Gretchen a
pornit grăbită în căutarea lui Karl şi a întâlnit un cioroi, care, înduioşat de povestea ei, a
îndrumat-o la un palat, unde se afla Karl. Gretchen a plecat bucuroasă spre palat, dar
mare i-a fost dezamăgirea văzând că, în locul prietenului ei drag, a găsit un prinţ… Fata
şi-a cerut scuze că a intrat nepoftită în palat şi a povestit printre lacrimi despre pierderea
lui Karl. Ea a primit o caleaşcă de aur şi haine noi, pentru a-şi putea continua drumul.
Într-o pădure deasă, caleaşca a fost jefuită de nişte tâlhari, care i-au omorât pe vizitiu şi
pe valet şi au răpit-o pe Gretchen, voind s-o mănânce. Fetiţa tâlharilor o duse pe Gretchen
la un castel vechi, unde află de la porumbei că prietenul ei a ajuns în Laponia, la palatul
Crăiesei Zăpezii. Gretchen primeşte de la fata tâlharilor un ren care ştia drumul până la
Crăiasă. Gretchen îşi ia rămas bun de la fetiţa tâlharilor şi pleacă spre Laponia călare pe
ren. Ajunge astfel la femeia finlandeză şi la femeia laponă, iar, într-un final, descoperă
palatul Crăiesei. Aici Gretchen a fost nespus de bucuroasă să-l vadă pe Karl. Băiatul era
înfrigurat şi încerca să formeze din bucăţi de gheaţă cuvântul « Eternitate », aşa cum îi
ceruse Crăiasa Zăpezii. Era singura şansă de a se putea desprinde de vrajă. Ochii lui
Gretchen s-au umplut de lacrimi de bucurie pentru că îl găsise pe prietenul ei, dar şi de
tristeţe când a văzut că nu o recunoaşte… Fata l-a atins pe Karl, topind bulgărele de
gheaţă din jurul inimii. Karl a îmbrăţişat-o pe Gretchen şi a căpătat puterea de a forma
cuvântul magic, cheia ieşirii lor din palatul de gheaţă. Cei doi copii s-au înapoiat
împreună acasă şi au rămas prieteni pentru totdeauna.