Unde seismice

Undele seismice sunt unde elastice care pot traversa un mediu fără a se modifica. Impulsul dat
la plecare taie particulele elementare prezente în acel mediu care vor împinge alte particule înainte să-și
reia locul, se produce după o reacție în lanț.
Vibrațiile unui seism se propagă în toate direcțiile.
Se disting două tipuri de unde:
 undele de volum care traversează Pământul
 undele de suprafață care se propagă la suprafața Pământului.
Pe înregistrările seismografelor, ele se succed sau se suprapun. Viteza lor de propagare și amplitudinea
lor sunt modificate de către structurile geologice pe care ele le traversează de aceea, semnalele
înregistrate sunt combinația de efecte legate la sursă, la mijloacele traversate și la instrumente de
măsură.
Undele de volum:

Ele se propagă în interiorul globului pământesc. Viteza lor de propagare depinde de materialul pe care
acestea îl traversează, și, de o cauza generală, aceasta din urmă crește odată cu profunzimea, căci
materia traversată devine mai densă.
Distingem:
 Undele P sau undele primare numite și unde de compresie sau unde longitudinale. Deplasarea
pământului care acompaniază trecerea lor se face prin dilatații și compresii succesive. Ele se
deplasează paralel cu direcția de propagare a undei. Acestea sunt cele mai rapide (6 km/s
aproape de suprafață) și sunt primele înregistrate de seismografe. Ele sunt responsabile de
zgomotul pe care îl putem auzi la începutul unui cutremur.
 Undele S sau undele secundare numite și undele de tăiere sau undele transversale. La trecerea
lor, mișcările solului se efectuează perpendicular pe sensul de propagare al undei. Aceste unde
nu se propagă în medii lichide, ele sunt de obicei oprite de nucleul extern al Pământului. Viteza
lor este de 4,06 km/s. Ele apar al doilea pe seismograf.
Undele de suprafață:

Acestea sunt undele ghidate de suprafața pământului. Efectul lor se poate compara cu încrețiturile la
suprafața unui lac. Ele sunt mai puțin rapide ca undele de volum dar amplitudinea lor este de obicei mai
mare.
Se pot distinge:
 Unda lui Love: un englez care a descoperit existența ei în 1911. Mișcarea ei se poate compara cu
cea a undelor S fără mișcarea verticală. Undele lui Love provoacă o clătinare orizontală care este
cauza numeroaselor pagube ale fundației unui edificiu care nu este o construcție paraseismică.
Undele lui Love se propagă cu viteza de aprox. 4km/s.
 Unda lui Rayleigh: ea a fost descoperită de John William Strutt Rayleigh în 1885. Mișcarea ei
este complexă, asemănătoare cu cea a unei pulbere purtată de un val, constituind o mișcare
verticală și una orizontală.