Plecand de la faptul ca intr-o relatie investitia afectiva a partenerilor din cadrul unui cuplu nu este egala,

mai exact unul din parteneri investeste mai mult si celalalt mai putin, putem numi acest tip de investitei
afectiva inegala intre parteneri, ca dinamica fuzionist-izolator.

Angoasa de autodaruire. Personalitatile schizoide

Angoasa de individuatie. Personalitatile depresive

Angoasa de schimbare. Personalitatile obsesionale

Angoasa de necesitate. Personalitatile isterice

Tipuri de dinamica emotionala in cadrul cuplului in functie de tipul de angoasa

1. Autodaruire-individuatie. Schizoide-depresive

2. Autodaruire-schimbare. Schizoide-obsesionale

3. Autodaruire-necesitate. Schizoide-isterice

4. Individuatie-schimbare. Depresive-obsesionale

5. Individuatie-necesitate. Depresive-isterice

6. Schimbare-necesitate. Obsesionale-isterice

Teoria triunghiulara:

-pasiunea

-cunoasterea celuilalt si de sine

-intimitatea

Persoana schizoida ereditar este acea persoana cu o senzitivitate psihica mare, iar a pastra distanta intre
sine si mediu ii ofera siguranta si protectia de care are nevoie pentru a avea siguranta si protectie de a
nu fi epuizat de catre ceilalti intrucat el resimte delimitarea dintre sinele sau si mediu ca fiind una foarte
fragila. Un alt factor ereditar este reprezentat de o capacitate redusa pentru legaturi, datorita unei
trasaturi expansiv-motrice, agresiv-pulsionale ce il face sa fie perceput ca stresant sau suparator.

De asemenea, teama de apropiere este data si de felul in care copilul percepe lumea in perioada
timpurie. Copilul va percepe lumea ca fiind neprimitoare, nedemna de incredere, fie atunci cand este
lasat prea des si prea mult singur (mama absenta), cat si atunci cand este suprasaturat cu stimuli si
impresii variate sau cu o intensitate prea mare a stimulilor (mame closca).

Exista multe situatii in care copilul trebuie sa preia rolul de parinte, deoarece nu gaseste in ei niciun
sprijin, ceea ce duce la suprasolicitarea copilului, inainte de a se fi gasit pe sine, el este fortat sa intre in
rol de parinte, construindu-si o intelegere pentru adulti.
In perioada postadolescenta care impinge spre parteneriat problematica apropierii creste in intensitate,
deoarece nicio relatie nu ne apropie mai mult psihic si fizic decat in iubire. In orice legatura amoroasa
independenta noastra scade invers proportional cu deschidem care celalalt sau direct proportional cu
dorinta de autoconservare. Astfel, pentru persoana schizoida aceasta problematica a apropierii care
pana acum fusese poate inconstienta, devite dureros de constienta.

Din cauza lacunelor de contact si a lipsei de “nuante intermediare” in raporturile interumane, la aceasta
varsta face ca integrarea sexualitatii sa fie foarte dificila, neavand nici atuul curtenitorului si nici a
seducatorului, ii sunt necunoscute tandretea, exprimarea verbala sau emotionala a afectiunii si ii
lipseste masiv empatia.

Conflictul major intre dorinta imperioasa ce apare in aceasta perioada si angoasa pe care o traieste
persoana schizoida, generata de apropierea umana il determina sa se lanseze doar in relatii care nu se
leaga, care sunt usor de desfacut sau in relatii pur sexuale, in care cliveaza sexualitatea de trairea
afectiva. Pentru el partenerul devine “obiect sexual” care ii serveste doar satisfacerii simturilor sale. Din
aceeasi teama acest tip de persoana se straduie sa preintampine semnele de afectiune din partea
partenerului, nestiind cum sa ii raspunda, parandu-i-se mai degraba penibile.

El nu cunoaste nici preludiul tandru, nici erotismul , ci trece la a-si atinge scopul fara a-i pasa de
trebuintele partenerului.

Tandretea degenereaza in tendinta de a-i face rau partenerului, fie abordandu-l intr-o maniera aspra, fie
in adaugarea durerilor pentru ca partenerul sa manifeste o reactie usor de simtit, ca mai apoi sa apara
tendinta de a scapa de partener.

Mai problematic este atunci cand schizoidul ii transfera partenerului aspra ambivalenta intre
sentimentele de iubire si cele de ura, mai exact profunda sa inoiala ca va putea fi vreodata iubit.

Se poate ajunge pana la sadismul psihologic sau chiar, sadismul propriu-zis fata de partener care este
pus mereu la incercare in a aduce dovezi noi de iubire.

Dovezile de iubire si semnele de afectiune ale partenerului vor fi devalorizate, bagatelizate, analizate,
puse la indoiala sau interpretate tendentios.

Gesturile spontane de afectivitate ale partenerului sunt interpretate ca expresie a unor sentimente de
culpabilitate sau incercarea de mituire (“Ce vrei sa obtii cu asta?”, “Vrei sa compensezi ceva?”).

Alterori, acest tip de partener distruge prin cinismul toate impulsurile tandre proprii si ale partenerului
sau prin ironizare, luand in ras atitudinile, a mimica sau a cuvintele.