Populaţii umane

Proiect realizat de: Loghinescu Mara, Neculai Silvia, Petrescu Andreea

Clasa a XII-a E
Colegiul Naţional ,,Gheorghe Lazăr”
 Cuprins

1. Date generale
2. Structura pe vârste şi sexe
3. Structura rasială
4. Explozia demografică
5. Migraţii în lumea contemporană
 Populații umane

Omul, în comparaţie cu alte fiinţe, nu este numai un component al mediului, ci şi un

factor modificator al acestuia, deoarece el intră în contact cu natura pentru a folosi ceea ce
aceasta îi oferă şi, mai mult decât atât, încearcă să o modifice în avantajul său.
Populaţia reprezintă o colectivitate formată din persoane, care trăiesc într-o anumită
perioadă de timp şi într-un teritoriu bine delimitat. Principalele caracteristici ce definesc
populaţia sunt: numărul, repartiţia şi structura. Ea are, mai departe, o structură care este
reprezentată de subsistemele existente, de conexiunile dintre ele. Aceste subsisteme sunt
subpopulaţiile constituite în raport cu caracteristicile demografice: sex, vârstă, stare civilă.
Populația Pământului reprezintă numărul total de oameni care trăiesc pe Pământ într-un
anumit moment. În iulie 2015, populația globului pământesc era de 7,3 miliarde de oameni. Se
preconizează ca populația globală va ajunge la 9 miliarde în 2040, și 10 miliarde în perioada
2060–2065.

Date generale
În prezent, populația globului este de 10 ori mai mare decât acum 400 de ani. Explozia
demografică a avut loc datorită îmbunătățirii standardelor de trai și medicale, ceea ce a permis
oamenilor să trăiască mai mult decât în secolele anterioare. În același timp, rata nașterilor -
numărul de nou-născuți din fiecare familie - staționează la un nivel ridicat în multe zone ale
globului. Actualmente, creșterea populației are loc cu preponderență în țările în curs de
dezvoltare - acele state cu nivel industrial și tehnologic limitat. Majoritatea acestor țări se află în
Asia și Africa, și parțial în America de Sud și Centrală.
Multe țări în curs de dezvoltare trebuie să facă față dificultăților privind hrănirea și
acordarea asistenței social-medicale pentru populațiile lor enorme. Statele cu industrie și
tehnologie avansate sunt cunoscute drept țări dezvoltate. În această categorie se află Japonia,
Australia și cele mai multe țări din Europa și America de Nord. Majoritatea populațiilor acestor
țări a încetat să crească, în unele constatându-se chiar o scădere.
 Repartizarea populației
Cei peste 7 miliarde de oameni de pe Pământ nu sunt repartizați în mod uniform pe
suprafața acestuia. Pentru a-și duce traiul, ei preferă anumite zone, în timp ce pe altele le ocolesc.
Cei mai mulți dintre locuitorii planetei trăiesc în emisfera nordică. De asemenea, regiunile cu
climă temperat-continentală, respectiv temperat-oceanică, sunt mai bine populate decât regiunile
cu climă caldă sau rece. Întotdeauna oamenii au avut intenția să se stabilească lângă apele
curgătoare sau pe coastele marine. La fel, numărul așezărilor omenești din zona de câmpie este
superior celui din zonele de deal, de podiș și de munte. Oamenii preferă să trăiască acolo unde
mediul geografic le permite să-și construiască locuințele, să-și asigure hrana cultivând plante
tehnice și furajere și crescând animale (bovine, ovine, porcine, caprine, cabaline etc.) sau unde
pot desfășura activități industriale sau comerciale.

Introducere în studiul populației

Interesul major acordat cercetării populației umane, este evidențiat de numărarea acesteia,
începând din antichitate și până în prezent.
Populația umană este un termen care se referă la numărul oamenilor care trăiesc la un
moment dat pe un anumit teritoriu, care poate să fie o localitate, o țară, sau un continent.
Analiza populației se realizează cu ajutorul caracteristicilor acesteia: sexul, vârsta, etnia,
religia, educația, ocupația, domiciliul. Alte aspecte abordate sunt starea de sănătate, distribuția
geografică, condițiile de locuit, nivelul veniturilor, consumul de alimente, presiunea asupra
teritoriului, efectele economice ale modificării populației.
Studiul populației oferă informații importante pentru managementul economiei, educației
si sănătății, pentru construcția de locuinte și pentru protecția mediului.
Politicile populțtiei trebuie să aibă în vedere faptul ca orice modificare a tendințelor
demografice afectează obiectivele economice și sociale.
 Structura pe varsta si sexe

Conform statisticilor demografice mondiale, numărul populației masculine este mai mare
decat al celei feminine, iar natalitatea masculina este si ea superioară celei feminine. În țările
dezvoltate, numărul populației feminine îl depășește pe cel al populației masculine. În cele mai
multe state, raportul dintre populația masculină și cea feminină este de 105-106%. Cu toate
acestea, în grupele de vârstă superioară, grupele masculine sunt inferioare celor feminine.
Cauzele sunt multiple: indicele mortalității infantile masculine, care este mai mare decât
mortalitatea infantilă feminină, creșterea mai accentuată la bărbați a mortalității prin tumorile
maligne ale cavității bucale, faringelui, laringelui, bronhiilor, stomacului, rectului etc; se constată,
de asemenea, o longevitate mai ridicată la femei (aprox. 4 ani), ceea ce ar putea fi legată de
anumite trăsături fiziologice deosebite.
În anul 2007, din cei 6,6 miliarde de locuitori ai Terrei – populația masculină reprezenta
50,3%, iar populația feminină 49,62%.
Pentru țările în curs de dezvoltare, ponderea este în favoarea populației masculine
(raportul fiind 109 bărbați/100 femei în Melanezia, 113 bărbati/100 femei în India). Economia
agrară specifică acestor state ce obligă femeile să muncească la acelasi nivel cu bărbații,
condițiile grele în care se desfășoară, precum și supramortalitatea feminină la vârste mici
( infanticid feminin) sunt cauzele acestor situații. La acestea, se mai adaugă și vârstele mici la
care se realizează căsătoriile în aceste state (15-18 ani), lucru ce se răsfrânge asupra sănătății
mamelor.

O țară este considerată tânără din punct de vedere demografic, când grupa tinerilor (0-14
ani) depășește 35% din totalul populației, iar vârstnicii nu depășesc 12%. Când tinerii reprezintă
sub 20%, încep să apară tendințe de îmbătrânire demografică. Gradul de „tinerețe” sau „bătrânețe”
al unei țări se poate aprecia, raportând vârstnicii la tineri . Când valoarea este sub 0,42 , atunci se
apreciază că avem o populație tânără. Coeficientul de 0,42 este un punct de abordare al „tinereții”
sau „bătrâneții” unui popor.
 Structura rasială

Deşi actuala populaţie a planetei aparţine aceluiaşi tip biologic (Homo sapiens),
comunitatea trăsăturilor fizice şi psihice fiind mai pregnantă decât diversitatea acestora, totuşi, în
decursul timpului, datorită unui complex de factori, s-au diferenţiat trei mari rase: europeană (sau
albă), mongoloidă (galbenă) şi ecuatorială (negroidă).
Rasa europeană se distinge prin culoarea deschisă a pielii, părul moale (blond sau brun),
ochii mari, divers coloraţi şi talia înaltă. Este răspândită pe întreg continentul european, precum
şi în America, Africa (în nordul şi sudul continentului), Australia, Asia de Sud-Vest, unele areale
din Asia de Sud.
Rasa mongoloidă se distinge prin pielea de culoare mai închisă, părul negru şi drept,
ochii oblici, faţa uşor turtită, cu maxilare proeminente. Este răspândită în Asia Centrală şi de Est,
Arhipelagul Indonezian, unele regiuni ale Oceaniei. Tot acestei rase îi aparţin şi băştinaşii
Americii („pieile roşii”), precum şi eschimoşii (din Groenlanda, Canada).
Rasa ecuatorială este caracterizată prin pielea de culoare închisă, neagră, părul creţ,
buzele groase, nasul turtit şi craniul alungit. Este răspândită în Africa, la sud de Sahara, America
(urmare a colonizării cu sclavi negri aduşi din regiunea anterioară), Asia de Sud, Polinezia
(melanezienii, pauaşii). Acestei rase îi aparţin şi aborigenii din Australia.

Amestecul raselor
De-a lungul timpului, datorită mai
multor factori, între care deplasările masive,
colonizările, conflictele etc, au avut loc
amestecuri între rase sau între grupurile de
populaţie aparţinând aceleiaşi rase.
Astăzi, cele mai cunoscute tipuri umane
rezultate din aceste amestecuri sunt mulatrii,
metişii, zamboşii ş.a.
Întrucât, în decursul timpului, amestecul raselor a fost suficient de des întâlnit, aproape că
nu se mai poate vorbi astăzi de rase pure.
 Există, totuşi, grupuri rasiale, restrânse ca efectiv, care îşi păstrează caracterele şi modul
lor de viaţă ancestrală: unele triburi amerindiene din jungla amazoniană, pigmeii din inima
pădurii ecuatoriale africane, papuaşii din insula Noua Guinee ş.a.

România
Structura pe varste si sexe

Pentru Romania raportul este de 97 de bărbați/100 de femei,dar din cauza mișcărilor

migratorii și a funcției economice îndeplinită de oraș raportul se poate schimba.
Populația actuală a României, calculată duminică, 10 martie 2019, pe baza ultimelor
estimări ale Națiunilor Unite este de 19,513,308. Se poate observa că populația este în
descreștere, astfel că, în urmă cu 2 săptămâni, pe 23 februarie 2019, populația era de 19.517.316.
România este echivalentă cu 0,25% din populația mondială.
România ocupă locul 62 în lista țărilor (și a dependențelor) de către populație.
Densitatea populației în România este de 85 pe Km2 (219 de persoane pe m2).
Suprafața totală a terenului este de 230.170 km2 (88.869 km2).
60,6% din populație este urbană (11.798.822 persoane în 2019).
Vârsta medie în România este de 41,6 ani.
 Conform ultimelor date ale OMS, publicate în 2018, speranța de viață în România este:
bărbați -71,6, femei - 79,0 și speranță totală de viață este de 75,2, ceea ce oferă României locul
72 la speranța de viata.
PRINCIPALELE CAUZE ALE MORTII IN ROMÂNIA
1. Boli coronariene
2.Accident vascular cerebral
3. Cancer pulmonar
4. Boli hepatice
5. Gripă și pneumonie
6. Hipertensiune
7. Cancer de sân
8. Boli pulmonare
9. Cancer alcolonului si rectului
10. Boli renale
11. Cancer de prostată
12. Cancer de col uterin
13. Miocardita (inflamare a muschiului inimii)
14. Cancer de stomac
15. Sinucidere
 Explozia demografică

Cu milenii în urmă, când omul nu cunoştea nicio tehnică agricolă, când nu avea unelte şi
nu era protejat contra asprimii vremii, atunci când mortalitatea era foarte ridicată, numărul
locuitorilor era redus.
Pe parcursul acestei îndelungate perioade, când omul a început să îmbunătătăţească
condiţiile de prelucrare a pămantului, să se aprovizioneze cu hrană,populaţia planetei creşte uşor
sub aspect numeric, apreciindu-se la circa 300 mil la începutul erei noastre.
De la începutul erei noastre până la jumătatea secolului al XVIII-lea, în condiţiile unei
natalităţi susţinute, creşterea numerică a populaţiei este lentă, având perioade de evidentă
ascensiune în alternanţă cu scăderi bruşte.
Este vorba de efectele epidemiilor(la mijlocul secolului al XIV-lea, de exemplu, este
cunoscută epidemia de ciumă bubonică (moartea neagră) ce a bântuit Europa. În numai 4 ani,
ciuma a secerat 1 din 3 persoane, astfel că în anul 1400 populaţia Europei de-abia atingea
jumătate din populaţia pe care a avut-o cu 50 de ani înainte.), razboaielor, foametei. Astfel, în
anul 1750 populaţia planetei noastre era de aproximativ 800 000 000 locuitori.
În general, în acea perioadă repartizarea populaţiei pe Glob se prezenta astfel: din totalul
de 800 mil, circa 140-150 mil reveneau Europei, 480-500 mil Asiei , în timp ce Africa era foarte
slab populată (aproximativ 50-100 mil), iar Americile chiar mai slab, ca urmare a decimării
populaţiilor indiene în urma colonizării europene.
Evoluţia numerică a populaţiei cunoaşte salturi considerabile, începând din cea de-a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea.
În numai 65 de ani (1750-1815)populaţia mondială a crescut de la 800 mil la 950 mil,
creşteri accentuate remarcându-se în America de Nord şi Europa. Această creştere este rezultatul
reducerii relative a mortalităţii infantile, reducerii epidemiilor, anumita îmbunătăţire a condiţiilor
sanitare.
În această perioadă are loc, de asemenea, o dezvoltare accentuată a agriculturii, a
randamentului general în această importantă ramură a economiei.
 Creşterea relativ spectaculoasă a populaţiei corespunde începuturilor dezvoltării
industriei într-o serie de ţări din Europa, începuturi care marchează modificări fundamentale în
viaţa economică şi socială, în domeniul sanitar, în general. Începe deci o perioadă de trecere de
la stadiul de subdezvoltare a statelor la acela al dezvoltării , situaţie care se reflectă direct într-o
natalitate sporită şi o mortalitate relativ redusă şi stationară.
În asemenea condiţii, populaţia
Globului creşte la circa 1,2 miliarde în 1850,
planeta noastră atingând, deci, primul miliard
de locuitori.
Din aceste motive, în cea de-a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea şi începutul
secolului al XIX-lea, spre fenomenul
demografic denumit ”revoulţia demografică”
sau “explozia populaţiei”.
Manifestând teamă faţă de creşterea numerică a populaţiei, Thomas Malthus(1766-1834)
încearcă prin exagerarea implicaţiilor fenomenului de dublare a populaţiei, care se reduce la
perioade din ce în ce mai scurte , să absolutizeze raporturile antagoniste între aşa-numita creştere
în progresie aritmetică a resurselor alimentare şi creşterea în progresie geometrică a numărului
populaţiei Globului. De aici, Malthus deduce concluzia, falsă, potrivit căreia raţia alimentară
descreşte, iar omenirea în mod firesc este condamnată la foamete.
Malthus şi adepţii lui n-au înţeles de fapt că “revoluţia demografică” sau “explozia
populaţiei” exprimă procesul firesc care rezultă din raporturile dintre subdezvoltare şi dezvoltare,
că explozia populaţiei este o coordonată specifică fiecărei ţări atunci când încep să se resimtă
îmbunătăţiri în nivelul de viaţă al populaţiei.
În prima etapă, consecinţa firească a acestor îmbunătăţiri este o natalitate ridicată, paralel
cu reducerea considerabilă a mortalităţii şi ca urmare un spor ridicat al populatiei şi
deci ”explozie demografică”.
Viaţa arată însă că odată cu dezvoltarea social-economică a ţărilor, dimensiunile
“exploziei populaţiei” se reduc simţitor , provocând în ţările puternic dezvoltate adevarate “crize
demografice”.
 Din anul 1750 şi până în 1850, populaţia Globului a progresat cam în acelaşi ritm mediu
anual, respectiv 0,6% pentru ţările dezvoltate şi 0,4% pentru ţările în curs de dezvoltare. În
perioada 1850-1950 acest ritm mediu anual se prezintă în favoarea ţărilor astăzi dezvoltate(0,9%)
şi înregistrează o oarecare înviorare pentru ţările astazi în curs de dezvoltare(0,6%).După anul
1950 raporturile se schimbă radical , practic s-au inversat, coeficienţii de creştere fiind de
1,1%pentru ţările dezvoltate şi de 2,2% pentru ţările în curs de dezvoltare.
Efecte
Explozia demografică este o problemă mondială cu consecințe atât pozitive cât și
negative, ce stă în atenția multor guverne și organisme internaționale. La Conferința Națiunilor
Unite de la Stockholm din 1972 s-a recomandat ca O.M.S. să intensifice cercetările legate de
reproducerea umană pentru a putea fi evitate 'gravele repercusiuni ale exploziei demografice
asupra mediului'. Presiunea demografică existenta în prezent este evidentă (în anul 1830, Terra
avea doar un miliard de locuitori).
Explozia demografică, creșterea populației globului, influențează direct, imediat și pe
termen lung mediul prin degradarea unor sisteme ecologice implicate în producția agricolă, prin
creșterea cerințelor de hrană, de locuințe, de locuri de muncă, de mijloace de transport, de surse
de energie etc;
Se prevede că până în 2020 populația Globului va depăși 8 miliarde. Creșterea populației
însoțită de modele de consum neviabile, exercită influențe negative, presiuni asupra aerului, apei,
solului, energiei și altor resurse naturale. De aceea se impune realizarea unui echilibru între
creșterea demografică, sănătatea ecosistemelor și
accesul la resursele naturale.
Declarația de la Rio, adoptată în cadrul Întâlnirii
la Vârf a Pământului, a formulat principiul conform
căruia „natiunile trebuie să reducă și să elimine căile de
producție și de consum neviabile și să promoveze
politici demografice adecvate”, în scopul protejării
durabile a mediului.
Presiunea creșterii rapide a populației, în
special în Lumea a treia, reprezintă o amenințare majoră asupra sistemului global de apa. În
multe părți ale lumii, apa subterană este extrasă din rezervoarele freatice cu viteze ce depășesc cu
mult capacitatea naturii de a le umple sau de ale realimenta.
În cea mai mare parte a lumii, presiunea creșterii populației asupra sistemului de apă este
exacerbată și prin creșterea consumului pe cap de locuitor, datorită în principal (73%) irigațiilor
din agricultura, necesare pentru a hrăni populațiile în creștere. Din această apa, 3/5 se pierd,
datorită tehnicilor ineficiențe și dăunătoare mediului. Istoria omenirii este împletită cu istoria
agriculturii. Fiecare creștere în mărime a așezărilor umane a fost însoțită de noi sofisticări în
efortul de a produce, depozita și distribui cantități tot mai mari de hrană. Noile tehnologii
(plugul, șanțul de irigație) au adus și noi probleme ca: eroziunea solului și acumularea de sare în
sol. Cantitățile imense de fertilizatori și pesticide se infiltrează frecvent în pânză freatica,
contaminând-o pentru secole.
Selecționarea plantelor (biotehnologiile) a crescut productivitatea, dar a crescut și
uniformitatea (a scăzut biodiversitatea) și vulnerabilitatea (a scăzut rezistența genetică) la
dăunători (de la insecte la ciuperci).
Fertilizatorii cu azot stimulează
dezoxigenarea solului și producerea
masivă de metan și protoxid de azot.
Acestora din urmă li se atribuie peste 20%
din încălzirea globală. Fiecare persoană
din SUA produce de peste 2 ori greutatea
să corporală în deșeuri zilnic. După
revoluția chimică, a crescut producția
chimică mondială (se dublează volumul la
6-7 ani), dar și periculozitatea (deșeuri
nucleare, infecțioase). A apărut un relief
antropogen: munții de gunoi au ajuns să pericliteze avioanele.
Primul obiectiv strategic pentru protecția globală a mediului ar fi stabilizarea populației
lumii, cu o legislație destinată tranziției demografice, de la un echilibru dinamic, cu rată ridicată
a natalității și mortalității, la un echilibru stabil cu rate scăzute. Acest proces are loc în
majoritatea țărilor industrializate-cu niveluri mici de mortalitate infantilă și niveluri mari de
instrucție și educație, și practic în nici una din țările în curs de dezvoltare, unde este valabilă
situația inversă. Până recent, experții prevedeau că populația globului se va stabiliza la 10
miliarde în secolul XXI. Acum apreciază acest total la 14 miliarde sau chiar mai mult. În plus, 94
% din creștere va fi în țările în curs de dezvoltate, unde sărăcia și degradarea mediului sunt deja
cele mai severe.Creșterea este egală cu populația Chinei la fiecare 10 ani, a Mexicului anual, a
New York-ului zilnic.
Modul în care trăiesc oamenii și tehnologiile pe care ei
le folosesc sunt critice în determinarea impactului asupra
mediului. Noi epidemii de la holeră și ciumă la SIDA au
izbucnit în societățile afectate de creșterea rapidă a populației.
În zonele de creștere rapidă, precum Sahelul, foametea a
devenit endemică. Tensiunile sociale și politice asociate
conduc la prăbușirea ordinii sociale în multe țări cu creștere
rapidă, ceea ce amplifică luptă pentru resursele naturale cu
totul insuficiente pentru populația în expansiune (ex., apa:
fiecare din cele 14 țări ce depind de Nil se confruntă cu o explozie demografică; la fel pentru
Iordan, Tigru și Eufrat).
 Migrații în lumea contemporană
Emigrare = acțiunea cuiva de a-și parăsi țara pentru a se stabili,temporar sau definitiv,în
alt stat
Imigrare = fenomen constând în acțiunea uneia sau mai multor persoane de a veni într-o
țară,cu intenția de a se stabili,temporar sau definitiv,acolo
Migrație = deplasare în masa a unui grup de persoane , din diferite motive
( economice,politice,etnice,religioase,etc.),de pe un teritoriu pe altul
Privire generala asupra istoriei fenomenului migrației în Europa contemporană
-la sfârșitul primei conflagrații mondiale,Europa a cunoscut valuri de migranți,in condițiile
prăbușirii imperiilor multinaționale si a schimbării granțelor;
-la sfârșitul celui de-al Doilea Razboi Modial,schimbarea unor granițe din Europa Centrala și de
Est a determinat noi migrații silite,dintr-o țară în alta,prin strămutări de populație;
- o situație specială a fost cea a comunităților evreiești din Europa,de după ultima conflagrație
mondială;
-în Europa de Est,în perioada postbelică,regimul comunist nu a permis deplasarea liberă în țările
democratice din vest a cetățenilor,astfel ca oamenii au migrat ( de la sat la oras,în condițiile
industrializării și colectivizării,dintr-o regiune in alta,în interiorul țării respective,pentru
asigurarea traiului)
-după prăbușirea comunismului și după consolidarea democației,Europa de Est a intrat într-o
nouă fază a fenomenului migrațiilor,în urma dispariției cortinei de fier;
-destrămarea unor state pe cale violenta sau conflictele etnice ori religioase au determinat migrări
ale unpr numeroase grupuri de oameni,din 1989 până astăzi ( ex : destrămarea Iugoslaviei)
Caracteristici generale ale migrațiilor
Tipuri de migratie Specificitatea
Din motive economice Determinată de lipsa locurilor de muncă,a
resurselor sau din nevoia de a obține un
venit material superior celui din țara de
origine
Din motive sociale Determinată de lipsa sprijinului social
Din motive politice Determinată de existența unor dictaturi care
pot pune în periol viața unor oameni
Din motive etnice se realizează când autoritățile dintr-un stat
pun în pericol viața unei comunități
etnice,pe care încearcă să o dizolve în
populația majoritară sau chiar să o distrugă
fizic
Din motive religioase Realizată din convingeri religioase,mai ales

Din cauza razboaielor interstatale sau civile
Dupa locul de destinatie al migrantilor
După raportul față de prevederile legislative
După perioada de timp avuta în vedere de
migrant
După numarul persoanelor care migrează
După intenție
cand un regim teocratic sau grupări
fundamentaliste nu permit libertatea
religioasă și pun în pericol viața celor de alte
credințe
Este determinată de conflictele armate care
pun viața unor comunități întregi în
pericol,oamenii cautând să se refugieze din
zona confruntărilor
în interiorul unui stat (migrație internă) sau
în afara țării în care locuiește individul
-migrație legală,când se realizează prin
respectarea legilor în domeniu
-migrație ilegală,când se realizează fară
respectarea legilor
-migrație temporară ( sezonieră,când se
pleacă,de exemplu,la muncă în agricultură
pe o perioada scurtă de timp,în general de
cateva luni;anuală sau pentru câțiva ani,cand
cei plecați preconizează acumularea unor
sume de bani sau de bunuri cu care sa se
întoarcă în țara de origine,unde ar urma să-și
continue traiul)
-migrație in grup
-migrație individuală
-migrație voluntară
-migrație fortață

Migratia la români în perioada contemporană

Secolul XX a scos in evidență urmatoarele :
 Regatul României nu a fost o țară de emigrație,ci de imigrație,românii neplecând în alte
părți,dar au venit aici,la muncă,italieni,greci,albanezi,bulgari,armeni,etc;
 Inainte de Marea Unire,multi români din Bucovina și din Transilvania migrau in SUA
(unii,definitiv,alții temporar,până își strângeau o sumă de bani),însă după 1918,în
perioada interbelică,puțini români au mai emigrat in Lumea Noua;
 Migratia in numar mare a românilor în interiorul spatiului românesc s-a realizat după
prabușirea granițelor,în 1940,cand cei din zonele ocupate au venit în partea de țară
rămasă liberă
 Comunismul a adus,încă din primii ani postbelici,migrații ample în interiorul țării
 Interizcerea liberii circulații peste graniță a determinat fenomenul emigrației ilegale,care
era una definitivă,spre lumea liberă din vest
 Probleme ale fenomenului migrației contemporane
Fenomenul migrațiilor reprezintă,în zilele noastre,o problemă care afectează aproape toate
statele lumii.Pentru unele țări,fenomenul emigrării are consecințe grave :
 Țări mai puțin dezvoltate pierd forța de muncă,în special tânară,iar populația lor
imbatrânește,fiindcă emigranții sunt,in majoritate,tineri
Există și țări afectate de fenomenul imigrării:
 Țările dezvoltate din vestul Europei sunt nevoite să facă față unui aflux din ce in ce mai
mare de imigranți proveniți din țări mai sarace din diferite reiguni ale lumii,având
probleme,printre altele,de încadrare în muncă a acestora
În general,migrațiile reprezintă consecințe ale unor situații politice,sociale sau economice
difcile.
Migrațiile din zilele noastre (individuale sau colective) reprezintă indeosebi expresia unei
reacții față de condițiile de viață din regiunea de origine
Se pot deosebi trei categorii principale de migrații:
 Cea a refugiaților ( a caror decizie de a-și parăsi zonele natale este determinată de
amenințări grave la adresa vieții și libertății lor):
-fie că provin din zone lipsite de resurse care sa le permită supraviețuirea,fie că pleacă din
țări mai puțin dezvoltate,sute de mii de persoane încearca să-și gaseasc mijloace pentru
un trai mai bun în state mai bogate;
-războaiele locale (cum au fost cele din fosta Iugoslavie sau din Orientul Apropiat si
Mijlociu) au amplificat acest fenomen;
 Migrația silită (a persoanelor ce sunt obligate să se deplaseze pe un alt teritoriu,ca
urmare,de obicei,a acțiunilor de purificare etnică,a unor decizii voite,luate împotriva unor
colectivițăti,migrații ale refugiatilor din zonele de conflict etnic):
-milioane de oameni,anual,figurează in statistici ca refugiați,cei mai multi provenind din
Africa Subsahariană,Asia de Vest si de Sud;
 Migrația economică
Migranții se confruntă,adeseori,cu dificultăți în țările de destinație-fie sunt respinși,fie sunt
marginalizați,discriminați,multe state adoptând măsuri de limitare a migratiei
În diferite țări,printre care si România, multi copii ai celor plecați la muncă în
strainatate,rămași în grija bunicilor sau a altor membri ai familiei,au adesea probleme de
integrare socială,de relaționare cu alții sau rezultatele lor școlare sunt mai slabe decât înainte.
Problemele refugaților preocupă tot mai mult comunitatea internațională,astfel ca s-au
adoptat măsuri pentru protejarea acestora :
  În 1950, a fost infiintat Înaltul Comandament al O.N.U pentru Refugiati, care activeaza si
astăzi in aproximativ 130 de tari,inclusiv in Romnia;
 În 1951,a fost adoptată Convenția privind statutul refugiaților,semnată de aproximativ
150 de țări,ratificată si de România,prin lege in 1991,
 Protocolul cu privire la statutul refugiaților a fost adoptat la O.N.U. în 1967,România
aderând la acesta in 1991;
 La Strasbourg ,în 1977,Consiliul Europei a adoptat Convenția Europeană cu privire la
statul lucratorului emigrant

Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Popula%C8%9Bia_P%C4%83m%C3%A2ntului
https://ro.wikipedia.org/wiki/Studiul_popula%C8%9Biei
http://www.creeaza.com/legislatie/demografie/STRUCTURA-POPULATIEI-PE-
GRUPE-777.php
https://prezi.com/fm5n0z_ermao/structura-populatiei-pe-grupe-de-varsta-si-sexe-pe-glob/
https://www.colegiu.info/structura-rasiala-rasa-europeana-rasa-mongoloida-rasa-
ecuatoriala-amestecul-raselor
http://www.worldometers.info/world-population/romania-population/
https://www.worldlifeexpectancy.com/romania-life-expectancy
https://www.stiricrestine.ro/2012/08/24/structura-populatiei-din-romania-in-functie-de-
religie/
“Geografia economica si a populatiei “;Editura Didactica si Pedagogica
http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediu/NOTIUNI-PRIVIND-
POPULATIA-SI-E197.php