traducere de Al.

Philippide

" Calule, ce ai? Ţi -i teamă

De nechezi cu capu-n jos?
Nu mai scuturi dîrz din coamă,
Frîul nu-l mai muşti, focos.
Nu te îngrijesc eu oare?
N-ai ovăz bun de mîncare?
N-ai tu scări de aur fin?
N-ai tu hamuri minunate
Şi potcoave argintate
Şi dîrlogi de ibrişin?"

Spune calul, trist şi blînd:

"Potolitu-m-am căci, iată,
Glas de goarne -aud sunînd,
Tropot, şuier de săgeată.
Şi nechez căci pe cîmpie
Mult n-am să mai zburd semeţ.

Şi voios, plin de mîndrie

Că am frîu şi scări de preţ,
Hamurile în curînd
Mi le-or lua duşmanii toate
Şi potcoavele de-argint
Din picioare mi le -or scoate.
Sufletul cumplit mă doare
Căci trudit de-oi asuda
Au sî-mi puie în spinare
Drept pocladă pielea ta."