Sunteți pe pagina 1din 3

Fotomultiplicatorul

Fotomultiplicatorul este alcatuit dintr-un tub de sticla vidat in care


se afla un catod C, unanod A si un numar oarecare de electrozi
auxiliari numiti dinode . O dinoda este un electrodcare bombardat cu
un numar de electroni emite un numar mai mare de electroni
secundari.Cu ajutorul unui divizor de tensiune format cu ajutorul
rezistentelor R1, R2, R3, si R4 fiecare dinoda, incepand cu cea de
langa catod, se afla la un potential electric superior celei
precedente.Sub actiunea luminii, fotocatodul emite electroni care
sunt accelerati spre dinoda D1 pecare o bombardeaza. Aceasta emite
un numar mai mare de electroni care sunt accelerati spredinoda D2-
La randul ei dinoda D2 emite un numar mai mare de electroni astfel
incat, in finalla anod va ajunge un numar amplificat de electroni. Prin
rezistorul Rs din circuitul anodului se stabileste un curent electric
de 106-107 ori mai mare decat in cazul unei cellule fotoelectrice .
Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dacă se acceptă
ipoteza că radiația electromagnetică este formată din particule (pe
care le numim fotoni). Fiecare foton poartă o cantitate de energie
proporțională cu frecvența de oscilație a câmpului electromagnetic.
La incidența fotonului pe suprafața unui metal este posibil ca această
energie să fie transferată unui electron din rețeaua cristalină a
metalului. Dacă energia transferată este suficientă pentru ca
electronul să depășească bariera de potențial pusă de interfața
dintre metal și vid, atunci electronul poate părăsi cristalul și deveni
liber. Fiecare metal, prin proprietățile sale cristaline, prezintă valori
diferite ale pragului de energie impus electronilor la părăsirea
suprafeței, ceea ce explică faptul că metale diferite încep să emită
fotoelectroni de la frecvențe diferite. Dintre metale, cele alcaline au
pragul de energie cel mai coborât, motiv pentru care se utilizează,
adesea în amestec, în fotomultiplicatoare și alte aplicații unde este
necesară o sensibilitate spectrală extinsă până în infraroșu.
Energia unui foton poate fi transferată unui singur electron. Astfel,
dacă energia fotonului este sub pragul de extragere a electronului
din cristal, mărirea numărului de fotoni (intensificarea fluxului de
lumină) nu poate ajuta la declanșarea efectului fotoelectric.
Legile efectului fotoelectric extern
I. Intensitatea curentului fotoelectric de saturație depinde direct
proporțional de fluxul radiației electromagnetic de incidență când
frecvența este constantă.
II. Energia cinetică maximă a fotoelectronilor emiși este direct
proporțională cu frecvența radiației electromagnetică incidente și nu
depinde de flux.
III. Efectul fotoelectric se produce dacă și numai dacă frecvența
radiației electromagnetice incidente este mai mare sau egală decât o
constantă de material numită "frecvența de prag" sau "pragul roșu".
IV. Efectul fotoelectric extern este practic instantaneu.(Δt≈1 ns =
10^-9 s)