1.

Prezentati criterii care se impun in comunicarea cu deficientii de auz

În comunicarea cu persoanele care prezintă deficențe de auz se impun următoarele criterii:

a). Pentru foarte mulţi copii auzitori, a avea un coleg cu probleme de auz poate fi oexperienţă
total nouă. De aceea, prima grijă a cadrului didactic ar trebui să fie informarea copiilor valizi
cu cât mai multe detalii legate de deficienţa de auz. Acest lucru este însă posibil doar în urma
unei autoperfecţionări prealabile, a unei perfecte şi complete informări asupra acestei
afecţiuni şi asupra consecinţelor ce decurg de aici.
b). Conştientizarea asemănărilor şi deosebirilor dintre copiii auzitori şi deficienţii de auz
trebuie să fie o prioritate. Copiii valizi trebuie să fie capabili să conştientizeze situaţiile limită
cărora trebuie să le facă faţă copiii deficienţi de auz şi de aceea, trebuie să li se dea credit şi
încrederea că vor avea abilitatea de a-i înţelege şi ajuta.
c). Cadrul didactic trebuie să fie conştient că atitudinea sa îşi va pune amprenta asupra
atmosferei din clasă. El trebuie să fie primul care să accepte , printr-o atitudine pozitivă,
prezenţa copilului deficient de auz în clasa sa şi să încerce să nu facă nici o diferenţă între
copii. Nu trebuie să fie supraprotector dar nici să nu ignore prezenţa copilului deficient de auz
din clasa sa.
d). Chiar şi atunci când totul este pregătit cu multă grijă şi atitudinea este pozitivă, pot apărea
o sumedenie de probleme. Oricine a lucrat sau lucrează cu copii, ştie că aceştia pot fi, uneori,
sadici. Ei îl pot tachina pe copilul deficient de auz, râzând de deficienţa lui, de faptul că nu
vorbeşte la fel de bine ca ei sau nu înţelege întotdeauna ce i se spune, de faptul că poartă
proteză auditivă, îl pot striga “surdule” sau “mutule”. Copiii pot să nu aibă suficientă răbdare
să comunice cu deficientul de auz şi atunci îl ignoră, îl îndepărtează de grup. Când cadrul
didactic simte că apare o pro-blemă, trebuie să stea de vorbă cu copiii, pentru a preîntâmpina
situaţiile neplăcute care ar putea lua proporţii. Dacă profesorul simte că situaţia îl depăşeşte,
poate invita un audiolog, care să le explice copiilor, într-o manieră profesională, cum trebuie
să fie relaţia lor cu copilul deficient de auz.
e). Cadrul didactic trebuie să monitorizeze îndeaproape progresele făcute de copilul cu
deficiență de auz. Integrarea copiilor deficienţi de auz într-o şcoală normală este la noi încă
sporadică, experimentală chiar. Mulţi copii deficienţi de auz sunt integraţi forţat într-o şcoală
normală, fac foarte greu faţă, sau chiar nu pot rezista pe termen lung. Din această cauză,
situaţia fiecărui copil integrat trebuie discutată în cadrul unei echipe multidisciplinare.

2. Identificati modalitati specifice de accesabilizare a mediului de

învățare pt deficientii de vedere

Accesibilitatea informaţională reprezintă unul dintre aspectele cele mai importante ale
procesului instructiv-educativ.
În condiţiile în care majoritatea surselor de informare sunt sub formă tipărită, elevii cu
dizabilităţi de vedere sunt nevoiţi să adapteze, să transforme aceste materiale într-o formă
accesibilă lor. În acest sens există numeroase metode, tehnici şi tehnologii care pot facilita
învăţarea:
 elaborarea materialelor didactice în avans pentru a oferi posibilitatea adaptării lor
la particularităţile individuale ale copilului cu dizabilitate de vedere;
 scrierea cu caractere mai mari (minim 14, în cazul tipării informaţiilor), pe suprafeţe
mate (pentru a evita reflexia), cu cretă colorată pentru o percepere eficientă şi pentru a
uşura descifrarea conţinutului;
 prezentarea verbală detaliată şi comentarea materialelor scrise/desenate/audiovideo;
  adaptarea materialelor didactice la particularităţile de învăţare ale elevilor cu
dizabilităţi de vedere astfel încât să fie valorificate şi celelalte modalităţi senzoriale de
receptare a informaţiei;
 folosirea unor tehnici/materiale suplimentare care să faciliteze scris-cititul; majoritatea
elevilor cu dizabilităţi vizuale preferă înregistrarea audio a activităţilor, scrierea mare,
utilizează diferite tehnologii care să permită accesul la informaţie: cititoarele de ecran
(screen reader), magnificatoarele de ecran (screen magnifier), echipamente Braille,
aplicaţii de recunoaştere a textului, CCTV (circuit închis TV);
Cititoarele de ecran (screen reader) redau vocal şi/sau în Braille informaţiile de pe ecranul
calculatorului permiţând citirea continuă a acestora.
Magnificatoarele de ecran (screen magnifier) oferă posibilitatea măririi informaţiei de
pe ecran odată cu deplasarea cursorului.
Echipamentele Braille sub forma imprimantelor sau a afişajului Braille permit lecturarea
informaţiilor prin intermediul analizei tactil-kinestezice.
Circuitele închise TV prezintă o imagine mărită a paginii prezentate pe ecran.
Aplicaţiile de recunoaştere a textului permit scanarea de către orice persoană a informaţiilor
tipărite prin recunoaşterea optică a caracterelor şi transformarea lor în format electronic.