Sunteți pe pagina 1din 33

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARĂ ȘI A MEDIULUI

PROIECT ECONOMIA RESURSELOR NATURALE

ANALIZA PIEŢEI GAZELOR NATURALE ÎN ROMÂNIA

Master EE, Anul I

Chelemen Renta - Georgiana

Minea Filofteia

București

2019
CUPRINS

CUPRINS.......................................................................................................................... 2
INTRODUCERE ................................................................................................................ 3
CAPITOLUL I – Piaţa gazelor naturale în România
1.1. Rolul şi importanţa gazelor naturale ................................................................. 5
1.2. Structura pieţei gazelor naturale ........................................................................ 7
1.3. Consumul de gaze naturale şi sursele de acoperire ........................................... 9
1.3.1 Producţia de gaze naturale ............................................................................. 11
1.3.2 Importul de gaze naturale ............................................................................... 14
1.4.Exportul de gaze naturale ....................................................................................... 16
1.5.Evoluţia preţurilor ................................................................................................... 18
1.6.Operatorii economici din domeniul gazelor naturale ............................................. 22
CAPITOLUL II
Analiza comparativă a pieţei gazelor naturale în România
şi Ungaria ................................................................................................................. 25
CAPITOLUL III
Model de dezvoltare durabilă a resurselor de gaze naturale
din România .............................................................................................................. 29
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................ 33

2
INTRODUCERE

România are cea mai mare piaţă de gaze naturale din Europa Centrală şi a fost prima ţară
care a utilizat gazele naturale în scopuri industriale.
Ţara noastră deţine rezerve de gaze naturale dovedite de 100 miliarde m3. Cea mai mare parte a
resurselor de gaze naturale ale României sunt situate în Transilvania(aproximativ 75%, în special
în judeţele Sibiu şi Mureş), Moldova, Muntenia și Marea Neagră.
Cel mai mare câmp de gaze naturale din România se află la Deleni şi a fost descoperit în 1914.
În prezent, România are a treia rezervă de gaze din Uniunea Europeană, după Olanda și Marea
Britanie.
Pachetul legislativ care guvernează funcţionarea sectorului gazelor naturale din România este
compus, la nivel primar, din următoarele acte normative:
Legea 123/10.07.2012 stabileşte cadrul de reglementare pentru desfășurarea activităților privind
producția, transportul, distribuția, furnizarea și înmagazinarea gazelor naturale, modalitățile de
organizare și funcționare a sectorului gazelor naturale, de acces pe piață, precum și criteriile și
procedurile aplicabile pentru acordarea de autorizații și/sau licențe în sectorul gazelor naturale.
Autoritatea competentă - Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE,
care este organizată și funcționează în conformitate cu prevederile legii.
Aceasta este o autoritate administrativă autonomă, sub control parlamentar, finanţată integral
din venituri proprii, având ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării
reglementărilor obligatorii la nivel naţional necesare funcţionării sectorului şi pieţei energiei
electrice, termice şi a gazelor naturale în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi
protecţie a consumatorilor. ANRE are în structură şi oficii teritoriale.
- Legea nr. 185/2016 privind unele măsuri necesare pentru implementarea proiectelor de
importanţă naţională în domeniul gazelor naturale;
- Legea nr. 346/2007 privind măsuri pentru asigurarea siguranţei în aprovizionarea cu gaze
naturale;
- Hotărârea Guvernului nr. 638/2007 privind deschiderea integrală a pieţei de energie electrică
şi gaze naturale.

3
- Legea petrolului nr. 238/2004.
Politica statului în domeniul gazelor naturale constă în stabilirea obiectivelor sectorului gazelor
naturale, a modalităţilor optime de realizare a acestora, în condiţiile asigurării unei dezvoltări
durabile a economiei naţionale. Politica în domeniul gazelor naturale este elaborată pe baza
programului de guvernare aprobat de Parlament şi de ministerul de resort.
Legislatia Uniunii Europene cu privire la gazele naturale constă în :
- Decizia Comisiei 2007/394/CE de modificare a Directivei 90/377/CEE a
Consiliului privind metodologia aplicabila pentru colectarea preturilor la gaz si
energie electrica pentru utilizatorii finali din industrie.
- REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 1348/2014 AL COMISIEI din 17
decembrie 2014 privind raportarea de date;
- REGULAMENTUL (UE) NR. 994/2010 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze
natural;
- DECIZIA COMISIEI din 10 noiembrie 2010 de modificare a secțiunii 3 din anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind
condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale
- DIRECTIVA 2009/73/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 13 iulie
2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor natural;
- DIRECTIVA 2008/92/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 22
octombrie 2008 privind o procedură comunitară de ameliorare a transparenței prețurilor
la gaz și energie electrică aplicate utilizatorilor finali din industrie;
- REGULAMENTUL (CE) Nr. 715/2009 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor
naturale;
- REGULAMENTUL (CE) Nr. 713/2009 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 13 iulie 2009 de instituire a Agenţiei pentru Cooperarea Autorităţilor de
Reglementare din Domeniul Energiei.

4
1. Piaţa gazelor naturale în România
1.1. Rolul şi importanţa gazelor naturale
Gazul natural reprezintă un gaz inflamabil, întâlnit sub formă de zăcământ în straturile de
adâncime ale pamântului. Acesta poate fi foarte diferit după aşezarea zăcământului. În general,
zăcămintele de gaze naturale sunt asociate cu cele de petrol, deoarece procesele lor de formare
sunt asemănătoare.
Componenţa gazelor naturale
Ponderea cea mai mare în componenţa gazului natural o reprezintă metanul. Alături de acesta,
în componenţa gazelor naturale mai sunt întâlnite:
- hidrocarburi saturate(alcani)
- metan(CH4)
- etan(C2H6)
- propan(C3H8)
- hidrocarburi nesaturate
- alchene(olefine)
- hidrocarburi aromatice(arene) – etilena(C2H4)
- vapori de gaze condensate(motiv pentru care mai sunt denumite şi gaze umede)
- hidrogen sulfurat(H2S)
- dioxid de carbon(CO2) – care diminuează calitatea gazului.
Gazele naturale au în compoziţie, în general, 85% metan, 4% alţi alcani(etan, butan, pentan) şi
11% gaze inerte(care nu ard).
Foarte valoroase sunt gazele naturale care au în componenţă heliu, acestea reprezentând
principala sursă de obţinere a heliului.
Formarea gazelor naturale: acestea iau naştere din organisme microscopice moarte, respectiv
alge, plancton, în prezenţa unor presiuni şi temperaturi înalte. Condiţiile de formare a
zăcămintelor de gaz naturale au rezultat prin sedimentarea acestora pe fundul mărilor şi
acoperirea lor ulterioară de straturi impermeabile de pământ.
În trecut gazele naturale erau considerate un produs secundar, nefolositor, care era rezultat din
producţia de petrol. Ulterior s-a constatat că sunt mai eficiente şi mai prietenoase cu mediul

5
înconjurător decât petrolul brut, deoarece au cea mai curată ardere, iar metodele de captare,
transport şi distribuţie pot fi îmbunătăţite continuu.
Aşadar, gazele naturale reprezintă un combustibil fosil care este întrebuinţat atât ca sursă de
încălzire pentru clădirile de locuit, cât şi în scopuri comerciale şi industriale. Deoarece este dificilă
depozitarea gazelor naturale dacă acestea nu sunt transformate în gaze naturale lichide,
majoritatea acestora sunt livrate prin conducte direct din zăcăminte.
Utilizarea gazelor naturale:
Gazele naturale pot fi întrebuinţate pentru:
- uz casnic – este utilizat ca şi combustibil în locuinţe
- uz industrial – poate fi utilizat ca şi combustibil, dar şi ca materie primă în industria
chimică pentru obţinerea metanului, etilenei, acetilenei, hidrogenului, amoniacului,
acidului cianhidric, formaldehidei, negrului de fum, maselor plastice şi a altor substanţe
organice
- generare de electricitate;
- transport;
- transport aerian.
Graficul de mai jos redă procentele de utilizare a gazelor naturale din România în fiecare
domeniu:

Utilizarea gazelor naturale

Generare electricitate
24%
8%
14% 24% Uz industrial 32%

Uz casnic 22%
22%
32%
Uz comercial 14%

Alte intrebuintari 8%

Sursa: wordpress.com

6
Calitatea gazelor naturale
Conform Anexei 5 a Regulamentului de măsurare a cantităţilor de gaze naturale tranzacţionate
în România, legiferat prin Ordinul 64/24.06.2008, cerinţele minime de calitate a gazelor naturale
sunt:
a) compoziţia chimică:
DENUMIRE CHIMICĂ CONCENTRAŢIE(%) MOLARĂ
Metan minim 70
Etan maxim 10
Propan maxim 3,5
Butan maxim 1,5
Pentan maxim 0,5
Luxan maxim 0,1
Heptan maxim 0,05
Azot maxim 10
Dioxid de carbon maxim 8
Oxigen maxim 0,02
Etilmercaptan minim 8 mg/m3
Hidrogen sulfurat maxim 6,8 mg/m3

b) temperatura maximă admisă a gazelor naturale: 500C


c) conţinutul de impurităţi mecanice(g/m3): maxim 0,05
1.2.Structura pietei gazelor naturale
În România, piaţa gazelor naturale are două componente:
 segmentul concurenţial, care cuprinde:
- piaţa angro – care funcţionează pe bază de contracte bilaterale între operatorii economici din
domeniul gazelor naturale; tranzacţii pe pieţe centralizate, administrate de către operatorul
pieţei de gaze naturale sau de către operatorul pieţei de echilibru, după caz; alte tipuri de
tranzacţii sau contracte;
- piaţa cu amănuntul – în cadrul căreia furnizorii de gaze naturale vând gazele naturale clienţilor
finali la preţuri negociate.
 segmentul reglementat, care cuprinde activităţile cu caracter de monopol natural,
activităţile conexe acestora şi furnizarea la preţ reglementat în baza contractelor-cadru
aprobate de ANRE.
Piaţa gazelor naturale a fost deschisă gradual în România, începând cu anul 2001, de la 10% din
consumul total, ajungându-se în luna ianuarie 2007 la procentul de 100% pentru consumatorii

7
industriali. Pentru consumatorii casnici, piaţa gazelor naturale a fost liberalizată în luna iulie 2007,
în prezent, conform Directivei 2009/73/CE, gradul de deschidere a pieţei naţionale de gaze
naturale fiind de 100%.
Conform Planului de dezvoltare a sistemului naţional de transport gaze naturale 2018 -2027
întocmit de SNTGN TRANSGAZ SA MEDIAŞ(operatorul sistemului naţional de transport), la nivelul
anului 2016, clienţii finali alimentaţi în regim reglementat au fost deserviţi de 38 de furnizori,
numărul total al acestora fiind de 3.395.841. Cantitatea de gaze naturale furnizate clienţilor
casnici a reprezentat 31,36 TWh, respectiv cu 4% mai mult decât în anul 2015. Pe piaţa
concurenţială au activat 81 de furnizori; la sfârşitul anului 2016, pentru clienţii noncasnici, un
procent de 99,1% care aparţineau companiei EON Engie România SA şi 88,35% care aparţineau
companiei Engie România SA au optat pentru furnizarea gazelor naturale în regim negociat.
Structura actuală a pieţei gazelor naturale din România, potrivit reglementatorului ANRE,
cuprinde:
 un operator al Sistemului National de Transport – SNTGN Transgaz S.A. Mediaș
 8 producători: Petrom și Romgaz, având peste 90% din producție
 6 furnizori externi care aduc gaze naturale din surse externe în România
 2 operatori pentru depozitele de înmagazinare subterană: Romgaz, Amgaz, și Depomureș
 37 de societăți de distribuție și furnizare a gazelor naturale către consumatorii captivi –
cei mai mari fiind Distrigaz Sud Reţele SRL şi Delgaz S.A.
 93 de furnizori activi prezenţi pe piaţa de gaze naturale, dintre care 38 de furnizori
activează pe piaţa cu amănuntul reglementată şi 55 de furnizori activeză pe piaţa cu
amănuntul concurenţială
Circuitul gazelor

Sursa:Conefgaz.ro

8
1.3. Consumul de gaze naturale şi sursele de acoperire
Potrivit Strategiei Energetice Naţionale, ţara noastră dispune de o gamă variată, dar redusă
cantitativ, de resurse de energie primară fosile şi minerale: ţiţei, gaze naturale, cărbune, minereu
de uraniu, precum şi de un important potenţial valorificabil de resurse regenerabile.
În România, gazul natural acoperă circa 30% din consumul intern de energie primară, urmat de
produsele petroliere cu 26%, combustibilii solizi cu 20%, sursele de energie regenerabilă cu 16%
şi energia nucleară cu 8%.
Consumul total de gaze naturale în perioada 2010 – 2017, conform raportului ANRE:

ANUL CONSUM(milioane
MWh)
2010 146,8
2011 150,8
2012 144,7
2013 132,6
2014 127,6
2015 121,7
2016 124,1
2017 130,3
Sursa: Rapoarte ANRE

Analizând datele din tabelul de mai sus, se observă că evoluţia consumului de gaze naturale a
înregistrat o scădere vertiginoasă, de la 150,8 mil. MWh în anul 2011, la 121,7 mil. MWh în anul
2015. Acest lucru a fost determinat, pe de o parte, de restrângerea activităţilor industriale şi pe
de altă parte, de măsurile întreprinse pentru eficientizarea consumului de gaze naturale aplicate
de către întreprinderi. Totodată şi scăderea consumului casnic a influenţat acest rezultat. După
această perioadă în care consumul a scăzut de la an la an, începând cu anul 2016 s-a înregistrat
o creştere uşoară, de circa 2% faţă de anul 2015, continuată şi în anul 2017, când consumul a
înregistrat o creştere cu aproximativ 5% faţă de anul precedent.
Acoperirea necesarului de gaze naturale în România este asigurat din producţie internă şi din
import. Ponderea producţiei interne şi a importului din consum, în perioada 2010 – 2017 se
prezintă astfel:

9
ANUL PRODUCŢIA INTERNĂ(%) DIN IMPORTUL(%)
CONSUM DIN CONSUM
2010 82,8% 17,2%
2011 74,8% 25,2%
2012 75,7% 24,3%
2013 84,7% 15,3%
2014 92,5% 7,5%
2015 97,6% 2,4%
2016 87,5% 12,5%
2017 89,4% 10,56%
Sursa: Rapoarte ANRE

Producţia internă relativ constantă şi consumul în scădere au redus ponderea anuală a


importurilor de gaze naturale, de la 15,3% în anul 2013, la 7,5% în anul 2014 şi la doar 2,4% în
anul 2015. Începând cu anul 2016 cantitatea de gaze naturale pentru consum asigurată din
import, a crescut semnificativ, de aproximativ 5 ori.
Cele mai noi date referitor la tipul surselor de gaze naturale intrate în consum sunt oferite de
raportările efectuate de către participanţii la piaţa de gaze naturale, prelucrate de ANRE:

Tipul surselor de gaze intrate in consum in luna noiembrie 2018

Sursa: Raportari participanţi la piaţa de gaze naturale, prelucrate de ANRE

Conform datelor Eurostat, în intervalul aprilie 2018 – ianuarie 2019, variaţia rezervelor şi a
producţiei de gaze naturale în România se prezintă astfel:
Terajoules Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec. Ian.
2018 2018 2018 2018 2018 2018 2018 2018 2018 2019
Rezerve 22949 33962 44017 57066 69972 82996 86208 74859 52433 31017
Producţie 32642 32737 31795 33098 32489 31364 33083 32693 34411 35211
Sursa: Eurostat

În ceea ce priveşte rezervele de gaze naturale, se observă faptul că acestea au înregistrat cea mai
mare valoare în luna octombrie 2018, când au fost de 3,6 ori mai mari decât nivelul celor din luna

10
aprilie 2018, pentru ca în luna ianuarie 2019 să scadă de 2,7 ori.
În privinţa producţiei de gaze naturale, aceasta a fost aproximativ egală, variind cu cel mult 2569
Terajoules în luna ianuarie 2019 faţă de luna aprilie 2018.
Principalele categorii de consumatori de gaze naturale sunt consumatorii casnici şi cei
noncasnici. Ponderea acestora în consumul total, în perioada 2012 – 2016 a fost următoarea:

Ponderi consumatori casnici şi noncasnici în consum total


100.00%
77.66% 77.47% 75.21%
80.00% 70.35% 71.50%

60.00%

40.00% 28.35%
20.65% 22.34% 22.53% 24.97%
20.00%

0.00%
2012 2013 2014 2015 2016

casnici noncasnici

Sursa: Rapoarte ANRE

Categoria consumatorilor industriali a avut cea mai mare rată de


scădere a consumului, respectiv de la 20% în anul 2012, la 7% în 2015.

1.3.1. Productia de gaze naturale


Producția internă de gaze naturale acoperă între 76%-97%, diferența situată între 3%-24% fiind
acoperită din import.
Cei mai importanţi producători de gaze naturale din România sunt SNGN Romgaz SA(Romgaz) şi
OMV Petrom SA(OMV Petrom), aceştia acoperind între 97,35% din consumul
naţional de gaze naturale din producţia internă.
În perioada 2010 – 2017 producţia internă de gaze naturale în funcţie de princialii producători a
înregistrat următoarele valori:

11
ANUL PRODUCŢIA DE PRODUCŢIA PRODUCŢIA ALŢI
GAZE ROMGAZ OMV PETROM PRODUCĂTORI
NATURALE(mld. (mld. m3)
m3) (mld. m3) (mld. m3)
2010 11,1 5,8 5,0 0,3
2011 11 5,6 5,1 0,3
2012 10,9 5,6 5,0 0,3
2013 11 5,7 5,0 0,3
2014 11,2 5,7 5,1 0,4
2015 11,3 5,6 5,1 0,6
2016 9,9 4,2 5,1 0,6
2017 10,7 5,2 5,0 0,6
Sursa: Planul de dezvoltare a sistemului naţional de transport gaze naturale 2018 -2027 SNTGN TRANSGAZ SA MEDIAŞ

În perioada 2014 - 2017, producţia internă, producţia curentă şi extrasă din înmagazinare ce a
intrat în consum a înregistrat uurmătoarele fluctuaţii:
- 2014 - fost asigurată de 6 producători şi a reprezentat 92,53% din totalul surselor. Primii
doi producători de gaze naturale(Romgaz şi OMV Petrom) au acoperit 97,31% din această
sursă
- anul 2015 - a fost asigurată de 6 producători şi a reprezentat 97,61% din totalul surselor.
Primii doi producători de gaze naturale(Romgaz şi OMV Petrom) au acoperit 94,85% din
această sursă
- anul 2016 - a fost asigurată de 6 producători şi a reprezentat 87,5% din totalul surselor.
Primii doi producători de gaze naturale(Romgaz şi OMV Petrom) au acoperit 93,5% din
această sursă
- anul 2017 - a fost asigurată de 8 producători şi a reprezentat 89,44% din totalul surselor.
Primii doi producători de gaze naturale(Romgaz şi OMV Petrom) au acoperit 94,91% din
această sursă.

12
Structura gazelor din producţia interna intrate in consum in luna noiembrie 2018

Sursa: Raportari participanţi la piata de gaze naturale, prelucrate de ANRE

Prognoza producţei de gaze naturale


Conform draftului Strategiei Energetice a României 2016 -2030, cu perspectiva anului 2050, este
de aşteptat ca producţia anuală să înregistreze o scădere mica, până la o medie de 9-10 mld. m3
pentru perioada 2016 -2030.
Scenariul de referinţă al Comisiei Europene(REF 2016) prevede următoarea evoluţie a producţiei
de gaze naturale pentru intervalul 2000 – 2050:
127,559

EVOLUŢIA PRODUCŢIEI DE GAZE NATURALE 2000 -2050(GWH)

124,343
122,838
122,531
119,063
117,542

116,872
112,826

112,139
100,234

2000 2005 2010 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

Sursa: Planul de dezvoltare a sistemului naţional de transport gaze naturale 2018 -2027 SNTGN TRANSGAZ SA MEDIAŞ

13
1.3.2. Importul de gaze naturale
Fiind cel mai mare producător de gaze naturale din Europa Centrală şi de Est, România deține o
poziție unică în această regiune, prin dependența limitată de sursele externe de gaze naturale.
Cu toate acestea, importul este o necesitate ca urmare a flexibilităţii reduse a producției interne
de gaze naturale, coroborată cu variații relativ mari, în funcție de sezon, ale consumului de gaze
naturale.
Istoric, România şi-a asigurat din import un maxim de aproximativ 1/3 din consumul anual
de gaze, având o capacitate anuală maximă de import de 14,37 mld m3.
Cantitatea de gaze naturale din import în perioada 2010 -2017 este următoarea:

TWh

34.20
35.00
30.72
30.00
24.15
25.00

20.00 16.99 15.94


15.00 12.84
8.46
10.00

5.00 2.18

-
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

Sursa: Planul de dezvoltare a sistemului naţional de transport gaze naturale 2018 -2027 SNTGN TRANSGAZ SA MEDIAŞ

Producţia internă relativ constantă şi reducerea consumului au fost cauzele care au condus la
diminuarea importului de gaze naturale în intervalul 2013 -2015, dar începând cu anul 2016,
datorită cotaţiilor în scădere ale petroului, importurile efectuate prin contracte pe termen lung
au ajuns la preţuri egale sau chiar mai mici decaât cele din producţia internă.
O importanţă deosebită pentru producătorii din România, în anii următori, o reprezintă
menţinerea la un nivel competitiv a preţului gazelor naturale în raport cu sursele din import.
Din analiza graficului de mai sus se observă că cea mai mare cantitate de gaze naturale importată
a fost în anul 2011, de 34,20 TWh, ajungând să scadă puternic în anul 2015, la doar 2,18 TWh,

14
ceea ce reprezintă doar 6,37% din cantitatea importată in anul 2011. Ulterior, în anul 2016
importul înregistrează o creştere cu 13,76 TWh faţă de anul 2015, pentru ca în anul următor să
scadă cu 19,45% şi să se situeze la valoarea de 12,84TWh.
Referitor la importul ce a intrat în consum, importul curent şi extras din înmagazinare, în perioada
2014 – 2017 s-au înregistrat următoarele valori:
- În anul 2014: a reprezentat 7,47%, primii trei importatori – furnizori interni au realizat
împreună 50,56%.
- în anul 2015 a reprezentat 2,39% din totalul consumului de gaze naturale. Primii trei
importatori – furnizori interni au realizat împreună 94,89% din acesta
- în anul 2016 importul a reprezentat 12,5% din totalul consumului de gaze naturale. Primii
trei importatori – furnizori interni au realizat împreună aproximativ 90% din acesta.
- în anul 2017 importul a reprezentat 10,56% din consumul total de gaze naturale, primii
trei producători – furnizori interni realizând împreună 78,14% din această cantitate.
Indicatorii privind structura importului de gaze naturale consumat în luna noiembrie 2018 se
prezintă astfel:
Structura importului de gaze naturale consumate în luna noiembrie 2018

Sursa: Raportări participanţi la piaţa de gaze naturale, prelucrate de ANRE

Primii trei importatori sunt Engie România cu 42,42%, Valahia Gaz cu 15,37% şi MET Austria
Energy Trade Gmbh cu 13,98%.
În ceea ce priveşte provenienţa importului de gaze, acesta se indentifică din două surse: Federaţia
Rusă şi Uniunea Europeană. În luna noiembrie 2018, importul curent în funcţie de provenienţă
se prezintă astfel:

15
Import curent în funcţie de provenienţă pentru luna noiembrie
2018

17.06%

82.94%

Non UE(Rusia) UE

Sursa: Raportări participanţi la piaţa de gaze naturale, prelucrate de ANRE

1.4. Exportul de gaze naturale


România a început să exporte gaze naturale din anul 2013, dar cantităţile s-au situat la cote
modice, principala cauză fiind lipsa infrastructurii adecvate şi necesitatea realizării unor investiţii
considerabile pentru dezvoltarea acesteia. De asemenea, o altă cauză este reprezentată de faptul
că nu există concurenţă în ceea ce priveşte sistemul de transport, la momentul de faţă SNTGN
Trangaz Mediaş având monopol în acest sector.
Sistemul de transport din România a fost gândit cu scopul principal
de a asigura consumurile de gaze naturale la nivelul întregului teritoriu, în condiţiile în care acest
consum depăşea semnificativ nivelul producţiei interne.
Drept urmare, România are o infrastructură de transport a gazelor naturale care funcţionează la
presiuni între 6 şi 40 bari, cu excepţia conductelor prin care se realizează transportul
internaţional - cele trei fire Isaccea – Negru Vodă(63 bari), prin care se asigură preluarea gazelor
naturale extrase din perimetrele de producţie sau a celor provenite din import.
În prezent exportul şi importul de gaze naturale se realizează prin 5 conducte de interconectare
transfrontalieră:
a) interconectare cu Ucraina – prin două conducte: Orlovka – Isaccea şi Tekovo – Medieşu
Aurit;
b) interconectare cu Ungaria – prin conducta Szeged – Arad – Csanadpalota;
c) interconectare cu Republica Moldova – prin conducta Ungheni – Iaşi;

16
d) interconectare cu Bulgaria – prin conducta Ruse – Giurgiu.
Potrivit ANRE, cantităţile de gaze naturale care au fost exportate din România în
perioada 2012 – 2017 sunt următoarele:

An 2012 2013 2014 2015 2016 2017


Cantitate - 1.376.304,72 2.451.690 11.694,640 12.721,59 279.709,458
exportata(Mwh)

Sursa:date ANRE

Raportat la cantităţile extrase din producţia internă în consum, în


respectivii ani, se constată că exporturile au reprezentat circa 2% - 2,4% în anii 2013 şi 2014. În
anul 2015 acesta a înregistrat un nivel foarte scăzut, de aproximativ 11.694,640 MWh, ceea ce
reprezintă 0,01% din totalul producţiei. Aceeaşi situaţie este intâlnită şi în anul 2016, pentru ca
în anul 2017 să intervină o creştere mică, acesta ajungând să reprezinte 0,24% din cantitatea
extrasă.
Comparând cu preţurile medii ale importurilor pe respectivii ani, se constată că exporturile s-au
realizat la preţuri mai mici faţă de acestea cu 27% în anul 2013 şi respectiv, cu 18% în anul
2015.
Această situaţie se datoreză şi faptului că structura pieţei de gaze naturale din România are un
consum anual care depăşeşte nivelul producţiei totale realizate.
Referitor la strategia de dezvoltare a exportului de gaze naturale, România este atenţionată de
Comisia Europeană să adopte legislaţia necesară exporturilor de gaze în ţările membre şi să
efectueze investiţiile necesare pentru ca aceste fluxuri să se realizeze în cantităţi cât mai mari.
Uniunea Europeană obligă statele membre să asigure transportul de gaze naturale prin
conductele de interconectare în ambele sensuri - import şi export – pentru sporirea securităţii
în domeniul aprovizionării.
Astfel, în urma adoptării Planului de dezvoltare a sistemului naţional de transport gaze naturale
2018 -2027, SNTGN TRANSGAZ SA MEDIAŞ a bugetat investiţii concrete în creşterea capacităţii
pe sensul de export.
De asemenea, un alt factor determinant în creşterea exportului de gaze naturale îl reprezintă

17
intrarea în exploatare a zăcămintelor din Marea Neagră, estimate la 200 mld. m 3.
1.5. Evolutia preţurilor
Deoarece costurile de transport ale gazelor naturale sunt mai mari decât ale ţiţeiului şi produselor
petroliere, având în vedere că este nevoie de costuri mai mari pentru a asigura un sistem de
conducte care să permită transportul lor în stare gazoasă sau necesitatea comprimării şi lichefierii
lor, gazele naturale sunt tranzacţionate preponderant pe pieţe regionale, interconenctate prin
conducte sau prin terminale de gaz lichefiat(GNL).
Dar o dată cu dezvoltarea tehnologiilor de transport la mare distanţă s-au deschis noi perspective
producţiei şi consumului de gaze naturale.
În segmentul concurenţial, pe piaţa angro, sunt mai multe mecanisme de stabilire a prețului
pentru gazele naturale, care sunt analizate de Uniunea Internaţională a Gazului(IGU):
- mecanismul de piață bazat pe cerere și ofertă la nivel regional – este dominant în SUA și UE, cel
mai răspândit la nivel global(45%) și în continuă creștere în ultimul deceniu;
- preţul indexat pe baza unei formule contractuale, în funcție de evoluția prețului petrolului
sau a unui coș de produse energetice ce poate include cărbunele, energia electrică, etc. Acest
mecanism este în continuare răspândit pentru importul de gaz natural în Asia și în Europa(în
special Centrală și de Est sau Sud-Est), fiind adeseori însoțit de o serie de alte clauze
contractuale, ce limitează concurența;
- preț reglementat, stabilit în funcție de costuri (ca în cazul pieței reglementate din România),
din considerente sociale și politice. Prețurile reglementate sunt specifice, de obicei, țărilor cu
producție internă considerabilă de gaz natural(inclusiv marilor exportatori), dominată de
companii monopoliste sau oligopoliste, cu nivel scăzut sau mediu de dezvoltare a pieței
gazelor naturale.
În contextul creării pieței comune a gazului natural la nivelul UE și al liberalizării prețului în
România, la momentul actual se acordă o atenție specială mecanismului de piață concurențială.
În România, potrivit Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi a Legii petrolului
nr. 238/2004, sistemele de preţuri şi tarife pe piaţa reglementată a gazelor naturale se stabilesc
de către ANRE.
Activitățile aferente pieței reglementate cuprind:

18
a) transportul gazelor naturale;
b) transportul gazelor prin conductele de alimentare din amonte, conform prevederilor
condițiilor de valabilitate a licenței;
c) înmagazinarea subterană a gazelor naturale;
d) stocarea gazelor naturale în conductă;
e) distribuția gazelor naturale și a biogazului/biometanului;
f) furnizarea gazelor naturale la preț reglementat și în baza contractelor-cadru pentru clienții
casnici, până la data de 30 iunie 2021;
g) furnizarea de ultimă instanță a gazelor naturale;
h) activitățile conexe desfășurate de către operatorii licențiați;
i) activitățile aferente operării terminalului de gaze naturale lichefiate (GNL).
În intervalul ianuarie 2013 – martie 2017, evoluţia în timp a preţului de achiziţie a gazelor naturale
din producţia internă, pentru clienţii casnici şi noncasnici a fost următoarea:
Data Casnici Noncasnici aprobat(Lei/MWh)
aprobat(Lei/MWh)
01.02.2013 45,71 40,00
01.04.2013 45,71 35,30
01.07.2013 48,50 63,40
01.10.2013 49,80 68,30
01.03.2014 50,60 72,00
01.04.2014 51,80 89,40
01.07.2014 53,30 89,40
01.10.2014 53,30 89,40
01.07.2015 60,00 -
01.07.2016 60,00 -
30.03.2017 60,00 -
Sursa: Raport ANRE 2017

Conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 461/2016, prețul de achiziție a gazelor naturale din
producția internă până în anul 2020 a fost stabilit astfel:
Lei/MWh
Data Clienți casnici și producători de energie
termică, numai pentru cantitatea de gaze
naturale utilizată la producerea de
energie termică în centralele de
cogenerare și în centralele termice,
destinată consumului populației
01.07.2015 60,00
01.07.2016 60,00
01.04.2017 72,00
01.04.2018 78,00
01.04.2019 84,00
01.04.2020 90,00

19
Evoluţia numărului clienţilor finali în perioada 2010 – 2017, potrivit Raportului anual ANRE pentru
2017 se prezintă astfel:
CLIENŢI 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Casnici 2855659 2944322 3020063 3103253 3193763 3298396 3409151 3520273
Noncasnici 176334 179943 180819 178952 178952 182265 188073 194428
Sursa: Rapoarte ANRE

Ponderea celor 35 de operatori reprezintă cumulat aproximativ 7,5% din piaţa reglementată. Ca
urmare, la nivelul anului 2016, preţurile reglementate pentru clienţii casnici au înregistrat o
scădere în medie de aproximativ 4%.
Uneori, există însă diferențe mari între prețurile de referință ale principalelor piețe regionale.
Mediul de tranzacţionare a fost caracterizat de variaţii care au impus operatorilor adaptarea
lunară la condiţiile pieţei, pe fondul renegocierii preţurilor din majoritatea contractelor din piaţa
concurenţială, în perioada iulie 2014 - 2016.

Sursa: ANRE

Prima jumătate a anului 2016 s-a remarcat prin depăşirea în premieră a preţurilor gazelor
naturale din import de nivelul preţurilor gazelor naturale din producţia internă.

20
Sursa: date ANRE

În graficul de mai sus se poate obseva că începând din luna martie preţurile gazelor naturale din
import s-au situat sub nivelul preţurilor gazelor naturale din producţia internă, comercializate pe
piaţa concurenţială.
În urmatoarele două grafice este prezentată evoluţia lunară a preţului mediu ponderat al gazelor
naturale.

Sursa:ANRE

21
Sursa: ANRE

1.6. Operatorii economici din domeniul gazelor naturale


În piața de gaze activează companii ce desfașoară activități de extracție, de import, de depozitare,
de transport și de distribuție.
Spre deosebire de energia electrică, gazele naturale se pot înmagazina.
Conform rapoartelor reglementatorului pieței, ANRE, producția de gaze este dominată de două
mari companii ce dețin peste 93% din producție: OMV Petrom, respectiv Romgaz, după cum se
observă din tabelul următor:
Amromco OMV Rafless Foraj Stratum Hunt Oil
Energy Petrom Romgaz Energy Sonde Energy Company

3,951% 52,294% 41,462% 0,037% 0,122% 2,013% 0,122%


Sursa: ANRE

În luna noiembrie 2018, pe piaţa de gaze naturale, au acționat următorii operatori:


Nr. crt. Denumire producător
1 Amromco Energy S.R.L.
2 Foraj Sonde S.A.
3 Hunt Oil Company Of România S.R.L.
4 Mazarine Energy România S.R.L.
5 OMV Petrom S.A.
6 Raffles Energy S.R.L.
7 S.N.G.N. Romgaz S.A.
8 Stratum Energy România LLC

Analiza principalelor companii care au activităţi de producţie


A. SNGN Romgaz SA
Romgaz este cel mai mare producător şi principal furnizor de gaze naturale din România, al cărui

22
acţionar principal este statul român, cu o participaţie de 70%, urmat de Fondul
Proprietatea SA, cu o participaţie de 10%, restul participaţiilor fiind deţinute de persoane fizice
şi juridice.
Statul român exercită controlul unic asupra Romgaz prin Ministerul Energiei, în baza
prerogativelor conferite de dreptul de proprietate asupra majorităţii acţiunilor emise de
societate.
Compania este admisă la tranzacţionare din anul 2013 pe piaţa Bursei de Valori din Bucureşti şi
a Bursei din Londra (LSE).
Compania are o experienţă vastă în domeniul explorării şi producerii de gaze naturale, istoria sa
începând acum mai bine de 100 de ani, în 1909, când a fost descoperit primul zăcământ de gaze
naturale în Bazinul Transilvaniei la Sărmăşel.
Activităţile de bază ale societăţii sunt explorarea şi exploatarea gazelor naturale din zăcămintele
de gaze concesionate de Romgaz, comercializarea gazelor extrase din zăcămintele proprii şi a
altor gaze achiziţionate în vederea revânzării şi înmagazinarea subterană a gazelor naturale.
B. OMV Petrom SA
OMV Petrom este cel mai mare grup petrolier integrat din Europa de Sud-Est, cu o producţie
anuală de ţiţei şi gaze de 66 milioane bep(baril echivalent petrol) în anul 2015. Grupul are o
capacitate de rafinare de 4,5 milioane tone anual şi deţine o centrală electrică de înaltă eficienţă
de 860 MW şi un parc eolian de 45 MW.
Acţionar principal este OMV AG Austria, cu 51,01% din acţiunile OMV Petrom, iar Statul român,
prin Ministerul Economiei, deţine 20,64%, Fondul Proprietatea deţine 12,57% din acţiunui, restul
de 15,79% iind tranzacţionate liber la Bursa de Valori Bucureşti.
Activitatea de explorare, dezvoltare şi exploatare de gaze naturale este efectuată de societatea
OMV Petrom, prin divizia “Explorare şi producţie”. Compania are ]ncheiate acorduri petroliere cu
ANRM pentru 239 de zăcăminte comerciale asociate de ţiţei şi gaze
naturale, atât în calitate de unic titular, cât şi în calitate de co-titular
1.7. Situaţia zăcămintelor de gaze naturale exploatate în România
Resursele geologice de gaze naturale sunt mai scăzute decât cele de țiței, fiind estimate
la 700 mld. m3, însă rezervele de gaze(dovedite, probabile și posibile) sunt mai mari, fiind

23
estimate la 150 mld. m3. Producția totală de gaze naturale din ultimii 50 de ani a fost de
aproximativ 1.100 mld. M3, iar gradul de epuizare a zăcămintelor este de aproximativ 90%.
Presupunând o producție medie anuală la nivelul actual de aproximativ 11 mld. m3 gaze naturale,
rezervele ar fi suficiente pentru o perioadă de aproximativ 15 - 20 de ani. Însă, în lipsa unor noi
descoperiri sau a dezvoltării de noi zăcăminte, respectiv a investițiilor în creșterea gradului de
recuperare a hidrocarburilor din zăcămintele în exploatare, producția medie anuală va continua,
de fapt, să scadă. Tendința ar putea fi accentuată de prețul scăzut al țițeiului pe piața mondială,
care reduce fezabilitatea economică a investițiilor în zăcămintele mature din România.
România va continua să consume cantități însemnate de gaze naturale și produse petroliere în
următoarele decenii. Prin urmare, dacă situația descrisă mai sus s-ar materializa, gradul de
dependență de importuri pentru acoperirea consumului intern de țiței și gaz natural ar crește
vertiginos, cu impact negativ asupra securității energetice și a balanței comerciale. Dar situația
este improbabilă, deoarece companiile cu activități de explorare și producție a resurselor de țiței
și gaze naturale sunt interesate să investească atât în prelungirea duratei de viață a zăcămintelor
existente, cât și în dezvoltarea de noi zăcăminte. Măsura în care acest lucru va fi realizat depinde
atât de factori internaționali, precum prețul țițeiului și al gazului natural, precum și de factori
interni, precum cadrul fiscal și de reglementare.
Interesul statului pentru atingerea și menținerea unui ritm susținut în activitatea de explorare
trebuie reflectat, prin organizarea de către ANRM a unor noi runde de licitații pentru perimetrele
disponibile. Pe termen scurt și mediu, rezervele de gaze naturale pot fi majorate prin
introducerea de noi tehnologii, care să conducă la creșterea gradului de recuperare în
zăcămintele existente, iar pe termen mediu și lung, prin dezvoltarea proiectelor de explorare a
zonelor de adâncime mai mare de 3.000m şi a zăcămintelor din Marea Neagră.
Deocamdată însă, în condițiile menținerii prețului petrolului la un
nivel scăzut, interesul investitorilor pentru realizarea investițiilor necesare este diminuat.
Industria producţiei de gaze din România are o istorie de peste 100 de ani. Piaţa de gaze este una
matură, cu exploatare din peste 400 de zăcăminte, marea majoritate mici și fragmentate.
Exploatare este un proces complex din punct de vedere tehnic, care necesită tehnologii adaptate
și investiţii suplimentare.

24
Valoarea estimată a investițiilor anuale necesare în sectorul de explorare și producție a
țițeiului și a gazelor naturale din România, pentru a pune în funcțiune sonde noi de producție sau
pentru a investi în tehnologia deja existentă cu scopul de a crește ratele de recuperare a
zăcămintelor mature de țiței și gaze naturale, este de aproximativ 1 miliard de euro. Această
investiție de capital realizată anual este considerată obligatorie pentru a permite companiilor de
explorare și producție să își mențină nivelul de producție și să acopere nivelul cererii și se
presupune că acest capital va fi investit în acest scop pe parcursul anilor următori.
O investiție medie de 1 miliard de euro în sectorul de explorare și producție a țițeiului și a gazelor
naturale generează un impact direct și indirect de 2,3 miliarde de euro asupra economiei
românești la nivelul PIB-ului si un impact indus asupra valorii economice de încă aprox. 900
milioane de euro.
De asemenea, investiția specificată generează un impact direct și indirect de aproximativ 25.800
de locuri de muncă în sectorul de explorare si producţie a ţiţeiului şi a gazelor naturale și în
cadrul lanțului său de aprovizionare și un impact indus de aproximativ 20.100 de locuri de
muncă nou create sau menținute.

2. Analiza comparativă a pieţei gazelor naturale în România şi Ungaria


În cele ce urmează vom analiza piaţa gazelor naturale în cele două ţări, din punct de vedere al
producţiei şi al importului, al consumului, al preţurilor, precum şi al stocurilor pe termen scurt şi
al exportului.
Potrivit indicatorilor Eurostat, producţia totală de energie primară şi ponderea producţiei de
gaze naturale în totalul acesteia în intervalul unui deceniu se prezintă astfel:
Nr. ŢARA ANUL Ponderea producţiei
crt. de gaze naturale în
2006 2016 total producţie
energie primară
1 România 28,20 25,00 31,1%
12 Ungaria 10,80 11,40 12,6%

Se observă că în ţara noastră ponderea producţiei de gaze naturale în producţia totală de energie
primară este cu 18,5% mai mare decât în Ungaria, acesta fiind rezultatul faptului că România
deţine zăcăminte însemnate de gaze naturale ce pot fi exploatate.

25
Dacă ne referim la evoluţia producţiei de gaze naturale în perioada 2005 – 2014, potrivit
publicaţiei “Energy, transport and environment indicators” – ediţia 2016, pentru cele două state
membre UE, indicatorii sunt următorii:
Mtoe

ŢARA 2005 2010 2013 2014


România 9,7 8,6 8,6 8,8
Ungaria 2,3 2,2 1,5 1,4
Se observă că producţia de gaze naturale este considerabil mai mare în ţara noastră faţă de
Ungaria, în anul 2005 fiind de circa 4,2 ori mai mare decât în celălalt stat membru UE, iar în 2014
ajungând să depăşească producţia acestuia de 6,2 ori. În Ungaria producţia a scăzut de la an la
an, înregistrându-se o rată medie anuală de creştere negativă pentru perioada 2010 – 2014 de
-7,18, potrivit Eurostat.
Importul exportul şi stocurile de gaze naturale, exprimate în milioane m3, în perioada 2008 –
2017, conform Eurostat, se prezintă astfel: mil.m3
ANUL IMPORT EXPORT STOCURI
România Ungaria România Ungaria România Ungaria
2008 4.432 11.403 0 23 2.323 3.620
2009 2.006 9.635 0 86 2.269 4.805
2010 2.279 9.637 0 227 1.826 4.983
2011 3.092 8.019 0 567 1.858 3.645
2012 2.884 8.173 0 835 2.115 2.886
2013 1.463 8.176 0 1.462 2.022 2.269
2014 584 8.942 0 740 1.874 3.802
2015 203 6.790 1 545 1.906 2.676
2016 1.476 8.619 1 1.067 1.822,224 2.347
2017 1.195,694 13.367 26,094 3.522 1.613,549 3.644

În ceea ce priveşte importul, din tabelul de mai sus se observă că importul în România a fost cu
mult mai scăzut decât în Ungaria, în anul 2008 reprezentând 38,87% din cantitatea importată de
către aceasta, iar ponderea scade continuu până în anul 2017, când importul efectuat de către
ţara noastră ajunge să reprezinte 8,93% din cantitatea importată de către Ungaria. Trebuie ţinut
cont şi de structura pieţei de gaze naturale din ţara noastră, în care consumul anual depăşeşte
nivelul producţiei totale realizate.
La capitolul export: până în anul 2015, România nu a exportat gaze naturale, datorită
infrastructurii inadecvate şi faptului că aceasta a fost gândită cu scopul primordial de a asigura
consumul la nivel naţional. Ulterior, prin Directivele Comisiei Europene, care stabilesc proceduri
de transport în dublu sens – import şi export – între statele membre, în vederea asigurării
26
securităţii în aprovizionarea cu gaze naturale, începând cu anul 2016, s-au exportat cantităţi mici,
de 0,01% din totalul producţiei interne, respectiv de 0,24% din cantităţile extrase în anul 2017.
Referitor la stocurile de gaze naturale, cum este şi firesc, având în vedere producţia internă,
Ungaria a înregistrat valori mai mari decât ţara noastră, de 1,5 ori sau 2 ori.
Consumul de gaze naturale în cele două ţări, în perioada 2008 – 2017, exprimat în Terajouli, se
prezintă astfel:
ANUL România Ungaria
2008 565.568 491.290
2009 492.198 425.746
2010 501.876 456.617
2011 516.607 435.145
2012 501.364 389.696
2013 457.708 358.393
2014 434.925 324.785
2015 414.833 348.428
2016 419.784,934 374.449
2017 447.522,886 397.366
Sursa: Eurostat

Observăm o oarecare echivalenţă între consumurile celor două state, însă trebuie precizat că
România îşi şi asigură din producţia internă consumul, în timp ce Ungaria are un consum crescut
de gaze naturale, comparativ cu producţia internă, importul reprezentând o pondere importantă
din totalul consumului.
Preţurile gazelor naturale pentru consumatorii finali, din perioada 2008 – 2017, pentru cele două
ţări au fost:
Euro/Gigajoule
ANUL România Ungaria
2008 9,212 11,237
2009 8,114 13,377
2010 7,638 14,871
2011 7,898 15,572
2012 7,517 13,429
2013 7,911 12,01
2014 8,58 10,147
2015 8,651 9,803
2016 9,225 9,561
2017 8,765 9,776
Sursa: Eurostat

Din nou, se observă o valoare mai mare a acestora înregistrată în Ungaria faţă de România.
Referitor la structura preţurilor şi la ponderea taxelor şi a TVA, datele centralizate de către
Eurostat la nivelul anului 2015 sunt următoarele:

27
Euro/KWh
ŢARA CONSUMATORI CASNICI CONSUMATORI NON-CASNICI
PREŢ DE BAZĂ TAXE TVA PONDERE TAXE PREŢ DE BAZĂ TAXE PONDERE TAXE
Ungaria 0,028 0,000 0,008 21,3% 0,032 0,002 5,3%
România 0,018 0,010 0,007 47,4% 0,020 0,009 30%
Sursa: Eurostat

Din analiza indicatorilor de mai sus, pentru consumatorii casnici, se observă că în Ungaria preţul
de bază este mai mare, în timp ce taxele şi TVA-ul au o pondere mai mică decât în România, lucru
valabil şi în cazul consumatorilor non-casnici. Nivelul taxelor din România este dublu faţă de cel
din Ungaria, în timp ce în cazul consumatorilor non-casnici acesta este de 6 ori mai mare. Putem
concluziona că nivelul mai scăzut al taxelor din Ungaria reflectă regimul fiscal mai favorabil aplicat
de acest stat membru UE. Pe viitor, o măsură care ar putea duce la scăderea preţului şi în România
ar putea consta în diminuarea taxelor şi accizelor percepute pentru furnizarea gazelor naturale.
Evoluţia preţurilor gazelor naturale, 2015 – 2017, pentru consumatorii casnici şi non-casnici(euro/KWh)

Sursa: Eurostat

Din datele centralizate de Eurostat pentru perioada 2015 semestrul 2 – 2017 semestrul 2 rezultă
următoarele aspecte referitor la preţurile gazelor naturale:
- pentru consumatorii casnici, preţurile gazelor naturale se menţin la un nivel mai ridicat
decât în România. Dacă în semestrul 2 din anul 2015 erau mai ridicat cu 0,0012euro/KWh,
respectiv cu 3,41%, în semestrul 2 din anul 2017 diferenţa a crescut la 0,0056 euro/KWh,
adică o diferenţă cu 18,20% mai mare faţă de ţara noastră;
- pentru consumatorii non-casnici, preţurile gazelor naturale se menţin la un nivel mai
ridicat decât în România până în semestrul 2 al anului 2016, cu toate că se observă o
scădere a acestora la nivel naţional, de la 0,0338 euro/KWh în anul 2015, la 0,0246
euro/KWh în anul 2017. În semestrul 2 din anul 2017 situaţia se schimbă, preţul din

28
România depăşind valoarea celui din Ungaria cu 0,0012 euro/KWh, ceea ce reprezintă o
scădere a acestuia cu 4,66% faţă de preţul înregistrat la nivelul ţării noastre.
3. Model de dezvoltare durabilă a resurselor de gaze naturale în România
Gazele naturale fac parte din patrimoniul de resurse neregenerabile al României, ţara noastră
dispunând de rezerve de aproximativ 185 miliarde m3.
Pentru a elabora un model de dezvoltare durabilă a resurselor de gaze naturale din România
vom ţine cont de următoarele caracteristici:
a) tipul de accesare al resurselor de gaze naturale
În ceea ce priveşte accesul la resursele de gaze naturale putem spune că acesta este de tip liber
pentru toate structurile comunităţii, având în vedere că orice persoană fizică sau instituţie din
România poate avea acces la ele, dar în acelaşi timp şi controlat, deoarece nu toate localităţile
au acces la sistemul de furnizare a gazelor naturale.
b) tipul de consum al resurselor de gaze naturale
Consumul resurselor de gaze naturale este unul de tip concurenţial reglementat, lucru datorat
în primul rând faptului că aceste resurse sunt nereînnoibile, iar numărul utilizatorilor este în
continuă creştere. Depinde de capacitatea organizatorică a organismelor din domeniu pentru a
gestiona eficient aceste resurse şi de capacitatea de a investi în direcţia descoperirii şi exploatării
unor noi zăcăminte de gaze naturale, care să permită utilizarea eficientă şi pe o durată cât mai
îndelungată de timp a acestor resurse.
c) tipul de control al accesării şi consumării resurselor de gaze naturale
În ceea ce priveşte tipul de control al accesării şi consumării resurselor de gaze naturale putem
utiliza modelul cooperării, pentru a valoriza parteneriatul între utilizatori(şi aici includem
operatorul sistemului naţional de transport Transgaz Mediaş, producătorii, operatorii pentru
depozitele de înmagazinare subterană, societăţile de distribuţie şi furnizorii de pe piaţa angro) şi
instituţia cu atribuţii în domeniul gestionării resurselor de gaze naturale – ANRE. Consumatorii
casnici şi non-casnici vor fi consideraţi doar benficiari, nu şi utilizatori.
Trebuie să separăm acţiunile de transport şi depozitare a resurselor de gaze naturale de cele de
transport şi furnizare.
Astfel, identificăm următoarele posibile acţiuni în ceea ce priveşte dezvoltarea sistemului

29
naţional de transport gaze naturale:
- investiţii în modernizări ale depozitelor de înmagazinare în scopul creşterii capacităţii de
livrare zilnică a gazelor;
- elaborarea de analize şi studii care se referă la creşterea capacităţii de înamagazinare a
gazelor naturale şi promovarea proiectelor ca proiecte de interes comun.
În ceea ce priveşte dezvoltarea sistemului de transport gaze naturale identificăm următoarele
acţiuni:
- pentru Culoarul 1 Sudic – Est – Vest( care în prezent asigură importul de gaze naturale
prin punctul de interconectare cu Ungaria la o capacitate de 1,75 mld. m3/an, preluarea
producţiei interne de gaze naturale din sursele din Oltenia, alimentarea consumatorilor
din zonele de Vest şi de Sud - Bucureşti): creşterea capacităţii de transport la 4,4 mld.
m3/an şi asigurarea transportului de gaze naturale de la zăcămintele din Marea Neagră,
prin construirea de conducte noi şi amplasarea unor staţii de comprimare;
- pentru Culoarul 2 Central – Vest(care asigură importul din Ungaria la o capacitate de 1,75
mld. m3/an, importul din Ucraina la o capacitate de 8,8 mld. m3/an, preluarea producţiei
interne din sursele din Ardeal, alimentarea cu gaze naturale a consumatorilor zonelor de
Est şi de Vest): creşterea capacităţii de transport pe relaţia cu Ungaria la 8,8 mld. m3/an
şi asigurarea transportului bidirecţional, prin reabilitarea unor conducte existente şi
construirea de conducte noi;
- pentru Culoarul 6 Estic(prin care se asigură transportul gazelor din zonele de producţie
din estul ţării spre zona de consum Moldova de Nord): asigurarea funcţionării la
parametrii tehnici proiectaţi, a interconectării fizice bidirecţionale cu Republica Moldova,
prin reabilitarea conductelor existente şi construirea de conducte noi;
- pentru Culoarul 7 Transport internaţional(prin care se realizează transportul internaţional
al gazelor naturale di nRusia, via Ucraina, spre Bulgaria, Grecia şi Turcia): realizarea
interconectării fizice cu sistemul naţional de transport gaze naturale din România şi
asigurarea curgerii bidirecţionale în punctele de interconectare , prin modernizarea
staţiilor de măsurare.
d) acoperirea costurilor utilizării resurselor de gaze naturale

30
Acoperirea costurilor utilizării resurselor de gaze naturale poate fi realizată pe piaţa reglementată
prin raţionalizarea costurilor, bazată pe încasările de la beneficiari, prin practicarea unor tarife
diferenţiate în funcţie de consum şi de tipul utilizatorilor. Acestea vor fi stabilite de către
autoritatea de reglementare, pe baza metodologiilor proprii elaborate în acest sens. Pe piaţa
concurenţială preţurile se formează liber, pe baza cererii şi ofertei, ca rezultat al mecanismelor
concurenţiale.
În vederea asigurării echilibrului financiar, tariful trebuie să acopere integral costul serviciului de
aprovizionare cu gaze naturale, astfel, ceea ce înseamnă că tariful trebuie să fie suma cheltuielilor
de capital, al costului bunurilor şi serviciilor şi al costurilor salariale de împărţit la volumul de gaze
naturale vândute.
Dezvoltarea pieţei de gaze naturale în viitor va ţine cont de următoarele aspecte:
 dezvoltarea concurenţei la nivelul furnizorilor de gaze naturale;
 implementarea unor metodologii de tarifare de tip “plafon”;
 stimularea înfiinţării şi reabilitării unor zăcăminte de gaze naturale, în scopul creşterii
cantutăţilor de gaze naturale din producţia internă şi limitarea dependenţei de import;
 diversificarea surselor de import.
e) cadrul general de funcţionare a instituţiilor implicate în gestionarea resurselor de gaze
naturale
În acest sens, ANRE colaborează cu Consiliul Concurenţei, cu Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor, cu Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu ministerele şi cu alte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale sau locale, cu asociaţiile consumatorilor
de gaze naturale, cu operatorii economici speciaşlizaţi care prestează servicii pentru sectorul
gazelor naturale, cu asociaţiile profesionale din domeniul gazelor naturale, cu asociaţiile
patronale şi sindicale, inclusiv prin schimburi reciproce de informaţii. De asemenea, colaborează
cu autorităţile de reglementare ale statelor di nregiune, inclusiv prin acorduri de cooperare, cu
Agenţia de Cooperare a Reglementărilor ăn domeniul energiei – ACER şi Comisia Europeană. În
acelaşi timp organizează consultări publice înainte de a adopta măsuri ce pot avea reprercusiuni
asupra funcţionării pieţei gazelor naturale.
f) etica gestionării resurselor de gaze naturale.

31
Autoritatea de reglementare în domeniul gazelor naturale, ANRE, urmăreşte să asigure creşterea
calităţii activităţilor desfăşurate printr-o serie de măsuri privind asigurarea calităţii activităţilor
desfăşurate, respectarea dispoziţiilor legale, conduita în cazul relaţiilor internaţionale.

În concluzie, trebuie avut în vedere identificarea şi adoptarea unor măsuri privind piaţa gazelor
naturale care să vizeze prevenirea şi atenuarea consecinţelor unei eventuale perturbări a
aprovizionării şi totodată crearea de mecanisme care să permită României colaborarea eficientă
cu celelalte state membre UE în cazul în care ar exista perturbări majore în procesul de
aprovizionare cu gaze naturale.
În acest sens, Comisia Europeană a adoptat în noiembrie 2010 o iniţiativă intitulată Energie 2020,
prin care sunt definite priorităţile energetice pe o perioadă de 10 ani. Această măsură va fi
continuată prin intermediul Strategiei energetice 2030 şi al Perspectivei energetice 2050.
O altă iniţiativă presupune construirea de magistrale de gaze între Europa şi vecinii estici şi sudici
ai acesteia – gazoductul transadriatic între Turcia şi Italia, pentru a aduce gaz din regiunea Mării
Caspice.

32
Bibliografie
1. Planul de dezvoltare a sistemului national de transport gaze naturale, SNTGN transgaz
Mediaş, 2018 – 2027
2. Raport al investigaţiei privind sectorul gazelor naturale din România. Consiliul
Concurenţei, februarie 2018
3. Raport anual ANRE 2015
4. Raport anual ANRE 2016
5. Raprt anual ANRE 2017
6. Energy, transport and environments indicators, ediţia 2016
7. https://www.anre.ro
8. https://ec.europa.eu/eurostat

33