CURS NR 2

2.1. Finantele ca stiinta si disciplina de studiu

Finantele constituie o ramura a stiintelor economice si au ca obiect de studiu:

 relatiile economice care apar in procesul constituirii si repartizarii fondurilor bugetare si
extrabugetare ale administratiei centrale de stat, ale unitatilor administrativ – teritoriale si altor
institutii de drept public, denumite generic fonduri de resurse financiare publice;
 metodele de gestionare folosite in cadrul sectorului public;
 metodele de dimensionare si repartizare a cheltuielilor publice pe obiective, actiuni si
beneficiari;
 procedura de angajare si efectuare a cheltuielilor publice din fonduri bugetare si extrabugetare;
 intocmirea, aprobarea, executarea si incheierea bugetului de stat la diferite niveluri ale
administratiei publice;
 plasarea si rambursarea imprumuturilor de stat; administrarea datoriei publice;
 politica financiara promovata de stat;
 criteriile ce trebuie avute in vadere de organele de decizie cu prilejul aprobarii si finantarii
cheltuielilor publice;
 efectele directe si indirecte ale prelevarilor de resurse la fondurile publice, ale rapartizarii si
utilizarii acestora asupra procesului reproductiei sociale.
În conditiile economiei conteporane, finantele publice constituie o parte a relatiior banesti prin
intermediul carora, în procesul repartitiei produsului intern brut, se formeaza, serepartizeaza si se
utilizeaza fondurile necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor statului. Asemenea relatii apar în
procesul repartitiei ara echivalent direct a P.I.B. si, în primul rand, a produsului intern net, în vederea
satisfacerii unor nevoi publice.
Finantele publice constituie doar o parte a relatiilor financiare, astfel ca, în sfera finantelor
trebuie sa fie incluse si acele relatii care vizeaza formarea capitalului social al agentilor economici si
modificarea marimii acestuia, constituirea prin aporturi banesti a patrimoniului institutiilor, asociatiilor
si fundatiilor private, relatiile privind remunerarea prin dividende a capitalului, de constituire de catre
fiecare agent economic a fondurilor proprii pe seama mobilizarii amortismentului aferent imobilizarilor
corporale, a unor fractiuni din profitul net si a altor resurse, precum si de alocare a acestor fonduri
pentru investitii, actiuni social-culturale, sponsorizari etc.

1
 Intocmirea, aprobarea, executarea, incheierea si controlul bugetului administratiei centrale de
stat si bugetelor unitatilor administrativ – teritoriale antreneaza un foarte mare numar de persoane,
avand atributii si raspunderi diferite: deputati si senatori in parlament, membri ai guvernului, sefi de
departamente, organe de executie in ministere, alte institutii centrale si locale.
Metodele de gestionare aplicate in sectorul public, raspunderile persoanelor care manuiesc bani
si alte valori publice, raporturile dintre unitatile publice si dintre acestea si unitatile privatese
reglementeaza tot prin acte ale autoritatilor publice.
Faptul ca relatiile si operatiile financiare capata o reglementare juridica, iar fondurile publice
bugetare si extrabugetare fac parte din patrimoniul public a determinat pe unii specialisti sa considere
finantele publice ca ramura a dreptului public care are drept obiect studiul regulilor si operatiilor
referitoare la banul public.
Acestia precizeaza ca finantele publice pot fi studiate atat din punct de vedere economic, cat si
juridic.
Raporturi la fel de stranse exista si intre finantele publice si politic. Partidele aflate la putere
definesc definesc coordontele politicii financiare a statului in programele lor de guvernamant, iar
puterile legiuitoare si executiva le accepta si vegheaza ca acestea sa fie traduse in viata. Autoritatile
publice folosesc instrumentele financiare pentru a interveni nu numai in domeniul economic, dar si in
cel social si chiar politic. Acest lucru a determinat pe unii economisti sa afirme ca finantele publice
constituie nu numai o ramura a stiintelor economice, dar si o ramura a stiintelor politice.
Observarea atenta a relatiilor, instrumentelor, institutiilor si reglementarilor financiare arata ca
finantele publice au, intr-adevar, raporturi stranse nu numai cu economicul, dar si cu dreptul public si
cu politicul. Finantele publice sunt, prin urmare, o disciplina de granita, care se interfereaza puternic
cu economia politica, economiile de ramura si management, cu alte discipline de profil financiar si
monetar, cu dreotul administrativ si cu cel constitutional, precum si cu discipline care trateaza
probleme sociale si politice.

2.2. Continutul economic al finantelor

Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii este necesara constituirea unor importante
fonduri banesti la dispozitia autoritatilor publice. Aceste fonduri se formeaza pe seama produsului
intern brut si sunt utilizate pentru finantarea nevoilor sociale atat de interes national, cat si local.
Aceste fonduri se constituie pe seama transferului de putere de cumparare de la diverse
persoane fizice si juridice la dispozitia organelor administratiei de stat centrale si locale. De la aceste
fonduri se efectueaza transferuri de putere de cumparare catre diversi beneficiari – persoane fizice si

2
juridice. Au loc, asadar, fluxuri de ersurse banesti in dublu sens – catre si de la fondurile publice – ceea
ce genereaza anumite relatii sociale intre participantii la acest proces. Este vorba de:
 relatii care apar intre participantii la procesul de constituire a fondurilor de resurse financiare –
agentii economici, indifer ent de forma de proprietate, care desfasoara activitate cu scop lucrativ
si membrii societatii luati in mod individual, ca cetateni ai statului care realizeaza venituri – pe
de o parte, si colectivitatea, reprezentata prin stat, pe de alta parte;
 relatiile care apar intre colectivitate, reprezentata prin stat, pe de o parte, si beneficiarii
fondurilor banesti ce se constituie in economie: intreprinderi, institutii publice, membri ai
societatii luati in mod individual ca cetateni care incaseaza pensii, alocatii pentru copii,
ajutoare, burse si alte indemnizatii, pe de alta parte.
Aceste relatii economice, exprimate valoric, care apar in procesul repartitiei P.I.B. in legatura cu
satisfacerea nevoilor colective ale societatii, constituie relatii financiare , sau, pe scurt, finante.
Sfera finantelor, mai ingusta decat acea a relatiilor banesti, cuprinde numai relatiile banesti care
exprima un transfer de valoare , nu si pe cele care reflecta o schimbare a formelor valorii. Relatiile de
transfer de valoare fara echivalent sunt si financiare numai daca imbraca forma baneasca si se
realizeaza in scopul satisfacerii unor nevoi publice in ansamblu sau/si cu caracter economic sau social –
comun.
Aparitia relatiilor financiare este determinata de transferul, in forma baneasca, de valoare de la
persoane juridice sau fizice la fondurile ce se constituie in economie sau de la aceste fonduri la
dispozitia persoanelor juridice sau fizice beneficiare. Transferul de valoare are caracterul unui transfer
de putere de cumparare.
Transferul de valoare la fondurile ce se constituie in economie se efectueaza, de regula, fara
contraprestatie directa ; cel ce se realizeaza prin actul de vanzare – cumparare a unor bunuri,
reflectand o schimbare a formelor valorii – din forma marfa in forma bani sau invers – iar nu o cedare
definitiva si fara contraprestatie de putere de cumparare.
In al treilea rand, transferul de valoare la si de la fondurile ce se constituie in economie se
realizeaza in conditii de rambursabilitate – de la fondurile publice se fac transferuri, in conditii de
rambursabilitate, catre unele intreprinderi si catre populatie.
In cadrul relatiilor financiare, se particularizeaza:
 relatiile care exprima un transfer de resurse banesti fara echivalent si cu titlu nerambursabil –
relatii financiare clasice;
 relatiile care exprima un imprumut de resurse banesti pe o perioada de timp determinata, pentru
care se percepe dobanda – relatiile de credit;

3
  relatiile care exprima, dupa caz, un transfer obligatoriu sau facultativ de resurse banesti, in
schimbul unei contraprestatii care depinde de producerea unui fenomen aleatoriu.

2.3. Functiile finantelor publice

Necesitatea finanţelor publice, existenţa acestora, nu constituie expresia dorinţei cuiva, ci are un
caracter obiectiv. Altfel spus finanţele publice există pentru a servi la realizarea unor obiective précis
determinate, la îndeplinirea anumitor sarcini care nu ar putea fi înfăptuite pe altă cale sau cu alte
mijloace.
Functiile finantelor publice arata menirea sociala a acestora sa actiunea pe care o indeplineste
pentru satisfacerea cerintelor structurale.
Dupa cum stiinta finantelor are un character relativ, depinzand de sistemul socio-economic, de
gradul de dezvoltare al tarii, de scoala careia ii apartine cercetatorul si opiniile cu privire la numarul
functiilor finantelor publice, acestea sunt foarte variate.
Astfel unii teoriticieni afirma ca finantele publice indeplinesc numeroase functii, in timp ce altii
afirma ca unica lor functie ar fi cea de reartitie a unei parti din produsul intern brut (PIB).
Insa cel mai potrivit punct de vedere este acela care delimiteaza doua functii principale si
anume:
1. functia fiscala (o mai numim si functie de repartitie).
2. functia de control
Functia fiscala cuprinde 2 mari etape:
a) mobilizarea fondurilor publice
b) distributia fondurilor publice
Functia de control
a. mobilizarea resurselor
b. redistribuirea acestora
c. modul de utilizare a resurselor
Functia de repartitie a finantelor publice se refera la repartizarea produsului intern brut si se
deruleaza in 2 etape succesive: constituirea fondurilor si redistribuirea acestora.
Aceasta functie permite identificarea si colectarea resurselor financiare la dispozitia autoritatilor
publice precum si distribuirea respectivelor fonduri. Repartitia astfel realizata derulandu-se in
conformitate cu exercitarea de catre stat a celor 3 functii conferite acestuia in economie.
Repartitia fondurilor publice se efectueaza pe seama produsului intern brut si se realizeaza I
scopul productiei si furnizarii de bunuri publice, acordarii de transferuri financiare pentru anumite
categorii socio-economice, dar si asigurarii intretinerii si si functionarii puterilor de stat.
4
1. Etapa constituirii fondurilor are drept continut formarea fondurilor publice.
Sursele de provenienta il constituie veniturile primare formate in patrimoniul intreprinderilor
apartinand statului si din venituri derivate formate in patrimoniul persoanei fizice si juridice de drept
privat.
Statul poate sa mobilizeze de la institutii prin impozite si taxe. Majoritatea prelevarilor si
varsamintelor sunt obligatorii si nerambursabile si numai o mica parte sunt facultative si rambursabile.
Problema cea mai complicata ramane stabilirea cotelor obligatorii de prelevare, astfel incat sa
fie satisfacut pe de o parte interesul statului de a-si procura fondurile de care are nevoie sip e de alta
parte san u se aduca atingere interesului subictilor economici in ceea ce priveste consumul,
economisirea si investirea.
Etapa constituirii fondurilor are un character obiectiv, in sensul ca nu se pune semnul intrebarii
asupra necesitatii acestei etape.
Toti cei care detin venituri sau averi sunt contribuabili in vederea sau in virtutea prevederilor
legale si participa cu o parte a veniturilor si averilor lor la finantarea utilitatilor publice.
2. Distribuirea fondurilor cea de a 2 a etapa a functiei de repartitie inseamna impartirea resurselor
financiare pe destinatii prestabilite, beneficiarii fiind persoanele fizice si juridice.
Prestabilirea destinatiilor rezulta din raportul dintre resursele publice si nevoile publice care
trebuie acoperite, acestea din urma fiind considerabil mai mari decat resursele financiare.
Daca etapa constituirii fondurilor publice are un character obiectiv, etapa distribuirii are un
character subiectiv, depinzand de optiunea politica a guvernului in materie de cheltuieli publice.
Se constata ca tarile cu economie de piata dezvoltata aloca o parte mai mare din resursele
publice pt actiuni cu character social cultural in timp ce in tarile cu economie in curs de dezvoltare se
repartizeaza o parte mai mare din resursele publice disponibile pt actiuni economice pt sustinerea
dezvoltarii.
Prin intermediul functiei de repartitie a finantelor publice se realizeaza distribuirea si
redistribuirea produsului intern brut datorita functionarii sectorului public. Aceasta da nastere la
numeroase fluxuri financiare in sens dublu de la detinatorii de venituri si averi catre comunitatile
publice si dinspre colectivitatile publice catre agentii economici sub forma utilitatilor publice.
Sumele incasate de la bugetul public se depersoanlizeaza iar distribuirea fondurilor pe diverse
destinatii nu tine cont de nivelul prelevarilor effectuate de fiecare contribuabil.
Functia de control are ca scop respectarea legalitatii financiare si gestionarea banului public.
La baza acestei functii se situeaza conceptual de transparenta guvernamentala.

5
 Functia de control reprezinta in fapt verificarea periodica si permanenta a fnantelor publice si se
fundamenteaza pe un ansamblu de coordonate stiintifice, democratice si politice-administrative, din
care rezulta si principalele sale caracteristici.
Controlul este individualizat si indeplinit in stransa legatura cu etapa de indentificare si
colectare, mobilizare a resurselor financiare la dispozitia autoritatilor publice, precum si cu etapa de
alocare si utilizare a respectivelor fonduri mobilizate.
Sfera functiei de control a finantelor publice vizeaza atat depistarea preventive a abaterilor in
materie de respectare a reglementarilor financiare cat si identificarea ulterioara a eventualelor
neajunsuri in constituirea si utilizarea fondurilor publice.
Necesitatea functiei de control deriva din faptul ca fondurile de resurse financiare publice
constituite la dispozitia autoritatilor de stat apartin intregii societati iar inexistenta acesteia ar determina
o extindere a comportamentelor de genul “pasagerului clandestin”.
Fiind vorba de u control banesc prerogativele transpunerii acesteia in practica revin aparatului
financiar (ministerul de finante si departamentele acestuia) presedinte, parlament, govern, curte de
conturi, garda financiara etc., care asigura rationalitatea si eficacitatea constituirii si utilizarii resurselor
financiare publice, prin aplicarea de masuri corrective fie de natura contraventionala fie de natura
penala.

2.4. Rolul finantelor publice in Romania contemporana

Prin infaptuirea functiilor ce le revin in cadrul mecanismului economico – social, finantele

contribuie la infaptuirea unor obiective majore ale societatii. Ansamblul acestor obiective, defineste
rolul finantelor in dezvoltarea economico – sociala a fiecarei tari. In cazul Romaniei, rolul finantelor
consta in:
• asigurarea fondurilor banesti necesare satisfacerii nevoilor reproductiei P.I.B., a factorului
uman, a cadrului organizatorico – social si a relatiilor acestuia cu mediul;
• asigurarea fondurilor banesti destinate restructurarii, consolidarii, dezvoltarii si perfectionarii
suprastructurii societatii.
In conditiile acuale in Romania, ceea ce priveste reproductia produsului intern brut, rolul
finantelor publice s-a diminuat si se va diminua in continuare. Fata de perioada trecutului apropiat,
cand circa 2/3 din resursele mobilizate la bugetul de stat erau alocate pentru finantarea economiei
nationale, acest rol se rezuma in prezent la:
• asigurarea conditiilor de functionare a regiilor publice autonome, in cazul in care resursele
proprii ale acestora sunt insuficiente in raport cu necesitatile;

6
 • finantarea construirii si dotarii unor obiective economice noi, in anumite ramuri ale
complexului economic national, neinteresante pentru investitorii privati, dar absolut necesare;
• participarea directa a statului la formarwea in tara si in strainatate a capitalului social al unor
societati comerciale mixte ce au o deosebita importanta pentru economia nationala;
• acordarea de subventii unor societati comerciale cu capital de stat;
• instituirea de facilitati si alte avantaje economico – financiare, in favoarea agentilor
economici, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului social.
In aceste directii se aloca o parte a resurselor mobilizate la bugetul administratiei centrale de
stat si la bugetele locale, cu titlul de alocatii pentru activitati si actiuni economice. In cazul facilitatilor
fiscale si altor avantaje nu este vorba despre utilizarea directa a unor fonduri financiare, ci de abtinerea
statului de la incasarea anumitor venituri ce I-ar reveni de drept, in absenta instituirii respectivelor
avantaje.
Reproductia largita a factorului uman implica, in conditiile actuale, sporirea rolului
finantelor publice prin dirijarea de la bugetul de stat si de la fondurile speciale a unui volum mai mare
de resurse pentru finantarea invatamantului, culturii, artei, asigurarea ocrotirii sanatatii si a protectiei
sociale a populatiei.
Prin alocarea inspirata a fondurilor financiare si utilizarea lor eficienta, finantele au rolul de a
contribui la reproductia si perfectionarea cadrului organizatorico – social si a relatiilor acestuia cu
mediul economico – social.
Pe fondul promovarii principiului separatiei puterilor in stat si al democratizarii vietii noastre
economico – sociale, in Romania contemporana are loc o structurare ampla a institutiilor si
organismelor ce compun suprastructura societatii, care antreneaza si o seama de implicatii de ordin
financiar. In context, este vorba despre faptul ca o parte a P.I.N., mobilizata la buget prin finantele
publice, este alocata constituirea fondurilor banesti destinate asigurarii unei baze materiale
corespunzatoare pentru noile institutii si organisme publice si pentru functionarea acestora.
In domeniul protectiei sociale si cel al asigurarilor sociale sunt implicate si finantele agentilor
economici atat prin contributia acestora la constituirea fondurilor specifice respectivelor domenii, cat si
prin propriile fonduri ce se constituie la nivelul microeconomiei.
Sintetizand ideile prezentate, rezulta concluzia ca rolul finantelor publice se manifesta pe plan
economic si social, iar amploarea acestui rol este dependenta de nivelul dezvoltarii economice a tarii si
de gradul participarii finantelor la proceselor de distribuire primara si de redistribuire a P.I.B. si
indeosebi a P.I.N.
Impactul finantelor publice asupra economiei nu se manifesta numai sub forma utilitatilor
puse la dispozitia membrilor sociatatii care influienteaza marimea si structura acumularii de capital, a
7
consumului total, privat si public, individual si social. Acesta se manifesta si sub forma redistribuirii
veniturilor si a averii in randurile populatiei, ca si ale intreprinzatorilor.