Dokumen - Tips Emil Cioran Ispita de A Existapdf

8/17/2019 Emil Cioran-Ispita de a exista.
pdf
http://slidepdf.com/reader/full/emil-cioran-ispita-de-a-existapdf 1/119
8/17/2019 Emil Cioran-Ispita de a exista.pdf
Deprinderea pasivităţii e tot ce poate " mai opus felului nostru

de a ". :$poca modernă începe cu doi mari isterici) Don >uiote şi
%uther.; Dacă &enerăm timp, dacă producem timp, o facem pentru că
respin&em he&emonia esenţei şi supunerea contemplativă pe care ea o
presupune. 4aoismul îmi apare ca primul şi ultimul cuv!nt al
înţelepciunii) îi sunt
la fel cum refuză cu toate
să îndure asteaîntrat!t
orice, refractar,
ne instinctele mele îlrevoltei.
apasă ereditatea refuză,
7oala noastră-
De ve&here a timpului, veacuri de idolatrizare a devenirii. (e vor
putea elibera de ele înţelepciunea Chinei sau a /ndiei-
$xistă forme de înţelepciune şi de izbăvire pe care nu le putem
percepe lăuntric, nici transforma în substanţa noastră cotidiană şi nici
măcar încorseta întro teorie. $liberarea, dacă ţinem cu adevărat la ea,
trebuie să izvorască din noi) în nici un caz nu trebuie so căutăm
aiurea, întrun sistem &ata făcut ori în nu ştiu ce doctrină orientală. $
totuşi ceea ce li se înt!mplă adesea unor spirite însetate, cum se
spune, de absolut,
– înşelăciune. Am? înînsă înţelepciunea
vedere lor e contrafacere,
nu doar teozo"a şi pe adepţiieliberarea lor
ei, ci pe toţi
cei ce sempăunează cu adevăruri incompatibile cu natura lor. (u
puţini se cred cunoscători ai /ndiei, închipuinduşi că iau desluşit, p!hă
la una, tainele, deşi nimic nui predispune la asta, nici caracterul, nici
educaţia şi nici neliniştile. Ce foş&ăială de falşi 2eliberaţi5 – şi cum ne
mai privesc de sus, din cerul m!ntuirii lor@ Ce conştiinţe împăcate@ (u
se pretind ei oare deasupra faptelor lor- arlatanie intolerabilă. 0n plus,
ţintesc at!t de departe, înc!t orice reli&ie tradiţională le pare o
preudecată domestică, ce nu lear putea satisface 2spiritul meta"zic5.
*ă ai în spate autoritatea /ndiei – astai cu totul altceva@ $i uită însă că
/ndia postulează
renunţare. acordul ideii
C!nd 2spiritul cu fapta,
meta"zic5 identitatea
îţi aparţine, între
puţin îţi m!ntuire
mai pBasăşide
asemenea #eacuri.
După at!ta impostură şi fraudă, c!t de reconfortant e să priveşti
un cerşetor@ $l, cel puţin, nu minte+ nici pe ceilalţi şi nici pe sine) îşi
incarnează doctrina, dacă are vreuna+ munca nui place, şi o
dovedeşte+ cum nu doreşte să posede nimic, cultivă sărăcia totală,
condiţie a libertăţii sale. !ndirea şi "inţa lui sunt una. (u posedă
nimic, este el însuşi, durează) a trăi de azi pe m!ine înseamnă să
trăieşti dea dreptul în eternitate. De aceea, pentru el toţi ceilalţi sunt
robii amă&irii. Depinde de semenii săi, dar se răzbună pe ei studiindui,
specializat cum especială,
o calitate foarte în dedesubturile sentimentelor
face din el 2nobile5. %enea
un autentic 2izbăvit5, rătăcitlui, de
întro
lume de nerozi şi de amă&iţi. tie despre renunţare mai mult dec!t
oricare din tomurile voastre ezoterice. Doriţi să vă convin&eţi- Aun&e
să ieşiţi în stradă. Dar nu, vis mai pe plac tratatele ce proslăvesc
cerşetoria. Cum nici o consecinţă practică nu vă încununează
meditaţiile, nui de mirare că ultimul va&abond preţuieşte mai mult
dec!t voi. (i 'am putea închipui pe 7uddha iubinduşi adevărul şi

palatul- (u poţi, în viaţa aceasta, să "i şi2m!ntuit5, şi proprietar. 1ă
ridic împotriva &eneralizării minciunii, împotriva celor ceşi exhibă
pretinsa 2m!ntuire5, spriinindo pe o doctrină de împrumut. Ai
demasca, ai coborî de pe soclul unde sunt cocoţaţi, ai pune la stupul
infamiei – iată
cei care au o luptă ce nuîmpăcată
conştiinţaprea ar trebui nu
să trebuie
lase pe lăsaţi
nimenicuindiferent. Căci
nici un preţ să
trăiască şi să moară netulburaţi.
C!nd, iarăşi şi iarăşi, ne puneţi în faţă 2absolutul5, o faceţi
a"ş!nd un aer &rav, impenetrabil, de parcă vaţi frăm!nta întro lume
îndepărtată, cu lumini şi tenebre ştiute doar de voi, stăp!ni ai unui
tăr!m la care nimeni în afara voastră nu va putea să aun&ă. (e
aruncaţi şi nouă, muritorilor de r!nd, c!teo făr!mitură din marile
descoperiri pe care tocmai leaţi făcut, c!te un rest din prada
incursiunilor voastre. Dar toată truda voastră are drept rezultat doar
debitarea acestei biete vocabule, product al lecturilor, al frivolităţii
docte,Absolutul.
al neantului vostru
4oate livrescnoastre
eforturile şi al an&oaselor de împrumut.
nu fac dec!t să macine
sensibilitatea ce duce spre el. 0nţelepciunea – sau mai de&rabă ne
înţelepciunea noastră – îl repudiază+ relativistă, ea ne propune un
echilibru – în timp, şi nicidecum în veşnicie. Absolutul ce evoluează,
această erezie a lui Ee&el, a devenit do&ma noastră, ortodoxie tra&ică,
"loso"e a re#exelor. Cineşi închipuie căi poate scăpa dă dovadă sau
de super"cialitate, sau de orbire, încolţiţi de aparenţe, nu ne răm!ne
dec!t să adoptăm o înţelepciune incompletă, amestec de visare şi
maimuţăreală. Dacă /ndia, ca să' cităm din nou pe Ee&el, reprezintă
2visul spiritului in"nit5, pe noi rutina intelectului şi a sensibilităţii ne
constr!h&e sămai
spirit şi nimic concepem
mult, cespiritul incarnat,
cuprinde limitat
nu lumea, la trasee istorice,
ci momentele lumii,
timp făr!miţat, de care nu scăpăm dec!t cu intermitenţe şi doar atunci
c!nd ne trădăm aparenţele.
*fera conştiinţei se în&ustează în acţiune) cel care acţionează nu
poate aspira la universal, căci a făptui înseamnă să te cramponezi de
proprietăţile "inţei în detrimentul "inţei, de o formă de realitate în
detrimentul realităţii. radul de eliberare al "ecăruia din noi se
măsoară în numărul acţiunilor de care neam descătuşat, ca şin
capacitatea de a converti orice obiect în nonobiect. Dar este pierdere
de vreme să vorbim despre eliberarea unei lumi &răbite, care a uitat că
nu poţi redob!ndi viaţa, nici să te bucuri de ea, fără ca mai înt!i să o "
abolit.
4răim prea repede pentru a putea percepe lucrurile în esenţa lor
ori pentru a le pune în evidenţă precaritatea. =recipitarea noastră le
postulează şi le deformează, le creează şi des"&urează, ne lea&ă de
ele. 1ă a&it, creez aşadar o lume la fel de suspectă ca şi teoria prin
care o usti"c, adopt mişcarea, iar ea mă preschimbă în &enerator de
"inţă, în meşter de "cţiuni, şin timpul acesta frenezia mea

cosmo&onică mă face să uit că, luat de v!rteul acţiunii, nu sunt dec!t
un acolit al timpului, un făcător de universuri perimate.
0ndopaţi cu senzaţii şi cu corolarul lor, devenirea, s!ntem, prin
vocaţie şi din principiu, nişte neizbăviţi, nişte os!ndiţi de lux, mistuiţi
de febra vizibilului,
deznădedea scurm!nd
şi zbuciumul în aceste eni&me la fel de super"ciale ca
nostru.
Dacă vrem să ne redob!ndim libertatea, va trebui să lepădăm
povara senzaţiilor, să excludem – între noi şi lume – milocirea
simţurilor, să ne tăiem le&ăturile. 9r, le&ătură e "ece senzaţie)
plăcerea ca şi durerea, bucuria ca şi tristeţea. *e dezrobeşte doar
spiritul care, neîntinat de atin&erea cu "inţe ori lucruri, îşi exersează
vacuitatea.
Cei mai mulţi dintre noi izbutescBsă reziste ispitei fericirii+
nefericirea însă e mult mai insidioasă. /aţi încercat vreodată &ustul-
(u vă veţi sătura de ea nicic!nd, o so tot căutaţi, cu lăcomie, de
preferinţă unde
fără ea totul nui de
vă pare &ăsit,
inutil o veţi aduce
şi searbăd. acolo
9riunde îşicu &!ndul,
face pentru că
apariţia,
nefericirea &oneşte misterul sau îi ridică vălurile. =arfum şi cheie a
lucrurilor, accident şi obsesie, capriciu şi necesitate, o să vă facă să
iubiţi aparenţa în tot ce are ea mai puternic, mai durabil şi mai
adevărat, o să vă le&e de ea pe vecie, căci, 2intensă5 prin natură,
nefericirea – ca orice 2intensitate5 – e servitute, înrobire. Cum să se
înalţe p!nă la ea su#etul indiferent şi &olit, su#etul descătuşat- i cum
să cucerim absenţa, libertatea absenţei- Această libertate nu se va
număra nicic!nd printre obiceiurile noastre, precum nu se va număra
nici 2visul spiritului in"nit5.
adopţiCa să te identi"ci
inte&ral. Ce noimă cuare
o doctrină
să aderivenită de departe,
la adevărurile ar trebuidar
budismului, sosă
respin&i metempsihoză, care e însăşi baza ideii de renunţare- *ă
subscrii la 3edănta, să accepţi doctrina irealităţii lucrurilor, dar să te
porţi ca şi cum ele ar exista- /nconsecvenţă inevitabilă pentru orice
spirit crescut în cultul fenomenului. Avem – so recunoaştem –
fenomenul în s!n&e. 0l putem dfspreţui sau detesta – oricum, el răm!ne
patrimoniul nostru, capitalul nostru de &rimase, simbolul încr!ncenării
noastre în această lume. 6asă de convulsionari, în centrul unei farse
de proporţii cosmice, am imprimat universului sti&matele istoriei
noastre, iar de acea iluminare ce îndeamnă să te stin&i cu seninătate
nu ne vom
noastre amînvrednici niciodată.
ales să pierim) (uniprin
viitorul se tăcerile,
poate citicipe
prin făpturile
r!netul feţelor,
pe chipurile de profeţi tume"aţi şi trebăluitori. *ur!sul lui 7uddha, acel
sur!s plutind deasupra lumii, nu ne luminează chipurile. 6euşim, cel
mult, să ştim ce este mulţumirea+ dar niciodată fericirea, privile&iu al
civilizaţiilor clădite pe ideea izbăvirii, pe refuzul de aşi savura
suferinţele, de a se delecta cu ele+ ci, sibariţi ai durerii, descendenţi ai
unei tradiţii masochiste, cine dintre noi ar şovăi între predica din
7enares şi Eeautdntimoroumenos- 2$u sunt şi rana şi cuţitul5, iată
absolutul nostru, veşnicia noastră.
Cft despre m!ntuitorii noştri, veniţi printre noi pentru os!nda
noastră. – iubim nocivitatea speranţelor şi leacurilor ce ni le propun,
zelul cu care
predicile ne înlesnesc
lor ni' şi întărită
picură în su#et. Dacăsuferinţele, veninulînpe
s!htem experţi care fără
suferinţa
capăt, leo datorăm. %a ce ispite, la ce cuhni ne poate înălţa
luciditatea@ *o părăsim ca să ne refu&iem în inconştienţă- 9ricine se
poate m!ntui prin somn, oricine are &eniu c!nd doarme+ nui nici o
diferenţă între visele unui băcan şi ale unui poet. %uciditatea noastră
însă nu ar putea răbda ca o asemenea minune să dureze şi nici ca
inspiraţia să "e pusă la îndem!ha tuturor) ziua ne ia înapoi darurile ce
ni lemparte noaptea. (umai nebunul are privile&iul să treacă lin de la
existenţa nocturnă la cea diurnă) nici o diferenţă, la el, între vis şi
trezie. A renunţat la raţiunea noastră, precum la bunurile lumii
cerşetorul. Am!ndoi
rezolvat toate au &ăsit
problemele calea ceşiduce
omeneşti+ dincolo
totuşi, pilda de
nu suferinţă
leo putemşi au
urma+ răm!n m!ntuitori fără adepţi.
Continuăm să ne scormonim durerile proprii şi nu mai dpuţin pe
ale celorlalţi, în epoca bio&ra"ilor, nimeni nuşi poate ascunde rănile
fără să încercăm să i le dezvelim şi să le scoatem la vedere+ dacă nu
izbutim, îi întoarcem spatele, dezamă&iţi. Cel mort pe cruce, p!nă şi el,
conteazăn ochii noştri nu "indcă a pătimit pentru noi, ci "indcă a
pătimit, pur şi simplu, "indcă a scos c!teva stri&ăte pe c!t de
răscolitoare, pe atft de &ratuite. Căci ceea ce venerăm în zeii noştri
sunt – idealizate – înfr!n&erile noastre.
lupt!nd*ortiţi unor forme
cu această de&radate
in"rmitate ce nededez&ustă
înţelepciune, bolnavi deopotrivă,
şi ne seduce ai duratei,
lupt!nd cu timpul, suntem alcătuiţi din elemente ce fac din noi nişte
rebeli sf!şiaţi între o chemare mistică lipsită de orice le&ătură cu istoria
şi un vis s!n&eros carei este simbol şi nimb. 9, dacă am avea o lume
numai a noastră@ A evlaviei sau a r!netului – nu contează@ Dar no
vom avea niciodată, căci ne &ăsim, în existenţă, la răscrucea ru&ilor şi
sarcasmelor noastre, zonă impură în care se amestecă suspine şi
provocări. %uciditatea ce te împiedică să adori te va opri, tot ea, să
dăr!mi, ori nuţi vei. Demola dec!t. 6evoltele, căci la ce bun să te
revolţi c!nd, mai apoi, re&ăseşti universul intact@ 1onolo& derizoriu. (e
răzvrătim împotriva
păcii, împotriva dreptăţii
semenilor şi aşizeilor.
a nedreptăţii, împotriva
=entru ca, războiului
în cele din urmă, săşi ne
a
dăm seama că ultimul netot e poate mai înţelept dec!t =rometeu. Dar
tot nu ne putem înăbuşi un stri&ăt de revoltă, tunăm şi ful&erăm mai
departe, pentru orice şi pentru nimic) automatism lamentabil, care
explică de ce suntem cu toţii nişte %uciferi de duzină.
Contaminaţi de superstiţia făptuirii, ne închipuim că ideile

noastre ar trebui să izb!ndească. Ce poate " mai contrar contemplării
pasive a lumii- Dar asta vrea soarta să "m) incurabili care protestează,
pam#etari peun pat de suferinţă.
Cunoştinţele, ca şi experienţele noastre, ar trebui să ne
paralizeze, să ne facă *untem
tirania e o constantă. în&ăduitori chiar
destul deşilucizi
faţă ca
de să
tiranie, de vreme
"m tentaţi să ce
depunem armele+ re#exul revoltei se dovedeşte însă mai tare dec!t
îndoielile noastre+ şi, deşi am putea " nişte stoici desăv!rşiţi, anarhistul
ve&hează în noi, opun!nduse resemnării.
2(iciodată nu vom accepta istoria5, iată maxima ce pare să ne
exprime neputinţa de a " înţelepţi adevăraţi ori nebuni autentici.
Cabotini ai înţelepciunii şi nebuniei- Doar asta să "m- 9rice am face,
m privinţa faptelor noastre smtem siliţi la o profundă nesinceritate.
(eîndoielnic, un credincios se identi"că p!nă la un punct cu ceea
ce face şi cu ceea ce crede+ la el nu există o distanţă prea mare între
luciditatea sa, pe creşte
Această distanţă deo parte,
pesteşimăsură
faptelelaşifalsul
&!ndurile lui, pe cel
credincios, de alta.
care
a"şează convin&eri fără să creadă cu adevărat în ele. 9biectul
credinţei sale e un erzaţ. *o spunem deschis) revolta mea e o credinţă
pe care o îmbrăţişez fără să cred în ea. Dar nici nu pot so respin&.
(iciodată nu vom putea spune că am cu&etat îndeauns la vorbele lui
<irilov despre *tavro&hin) 2Cmd crede, el nu crede că întradevăr
crede, iar atunci cmd nu crede, nu crede că nu crede.5
1ai mult chiar dec!t stilul, însuşi ritmul vieţii noastre are ca
fundament onorabilitatea revoltei. 6efuz!nd să admitem identitatea
universală, considerăm diferenţierea indivizilor, etero&enitatea, drept
un fenomen primordial.
etero&enitate, 9r, afcttrun
a o concepe, te revolta înseamnă
fel, ca a postula
anterioară această
apariţiei "inţelor
şi lucrurilor. Dacă opun unitatea, sin&ura veridică, multiplicităţii,
obli&atoriu mincinoasă, dacă, altfel spus, îl consider pe celălalt o
fantomă, revolta mea se &oleşte de sens, deoarece, ca să existe, ea
trebuie să pornească de la ireductibilitatea indivizilor, de la condiţia lor
de monade, de esenţe circumscrise. 9rice? făptuire instituie şi
reabilitează pluralitatea şi, conferind persoanei realitate şi autonomie,
recunoaşte în mod implicit de&radarea, fărîmiţarea absolutului. De la
aceasta, de la făptuire, şi de la cultul ce i se consacră provine
tensiunea spiritului nostru şi această nevoie de a exploda, de a ne
nimici
a făcutîndin
miezul duratei.
acesta motorulFiloso"a modernă,
dramelor şi placainstaur!nd
turnantă asuperstiţia
neliniştilor$ului,
noastre. (u slueşte la nimic nostal&ia repaosului în nediferenţiere,
visul neutru al existenţei fără atribute+ am vrut să "m subiecţi, şi orice
subiect înseamnă smul&ere din pacea Gnităţii. Cel ce încearcă să ne
aline sin&urătatea sau sf!şierile acţionează împotriva intereselor, şi
vocaţiei noastre. 1ăsurăm valoarea individului după suma
dezacordurilor sale cu lucrurile, după neputinţa de a " indiferent, după

refuzul de a deveni obiect. De aici declasarea ideii de 7ine, de aici
vo&a Diavolului. C!t timp am trăit în iadul unor an&oase ele&ante, ne
împăcăm de minune cu Dumnezeu. C!nd alte spaime, mai sordide
:căci erau mai profunde;, sau abătut peste noi, nea trebuit un alt
sistem de referinţă,
el se potriveşte un alt evenimentelor,
cu natura patron. Diavolulpe
era personaul
care visat. şi
le &enerează 4otul în
&uvernează) atributele lui coincid cu ale timpului. *ă ni' facem icoană,
aşadar, de vreme ce, departe de a " un produs al subiectivităţii
noastre, o creaţie a nevoii de blasfemie ori de ni sin&urătate, el este
demonul îndoielilor şi spaimelor noastre, insti&atorul rătăcirilor
omeneşti. =rotestele, furiile sale nus totuşi lipsite de echivoc) acest
2mare (efericit5 e un rebel care se îndoieşte. Dacă "rea iar " simplă,
dintro bucată, nu near înduioşa defel+ dar paradoxurile, contradicţiile
lui sunt ale noastre) el str!n&e laolaltă neputinţele omului, serveşte de
model revoltelor şi urii cu care ne înfruntăm noi pe noi înşine. De"niţia
infernului- *o căutăm
or&oliului rănit, în forma
în senzaţia de a aceasta de revoltăcantitate
" o înfricoşătoare şi ură, înne&liabilă,
supliciul
în chinurile 2eului5, ale acestui 2eu5 cu care începe sf!rşitul nostru.
Dintre toate "cţiunile, cel mai mult ne descumpăneşte aceea a
v!rstei de aur) cum dea putut să ni se năzărească asemenea himeră-
Din duşmănie pentru ea şi pentru a o demasca a prins formă şia luat
aH!nt istoria, a&resiune a omului contra lui însuşi+ aşa înc!t, a te
consacra istoriei înseamnă să înveţi să te revolţi, să' imiţi pe *atan.
/ar cel mai bine îl imităm atunci c!nd, uz!ndune "inţa, producem timp,
îl proiectăm în afară şi îl lăsăm să se convertească în evenimente. 2De
acum încolo, nu va mai " timp5 – meta"zicianul improvizat care e
în&erul
sf!rşituldin Apocalipsă
istoriei. 1isticiianunţă, cu aceste
au de aceea cuvinte,
dreptate să'sf!rşitul
caute peDiavolului,
Dumnezeu
în ei înşişi sau oriunde în afara acestei lumi din care fac tabula rasa,
fără ca pentru asta să se coboare la revoltă. $i se av!ntă dincolo de
veac) sminteală de care noi ceilalţi, captivi ai duratei, suntem în stare
prea arar. 1ăcar deam " la fel de vrednici de Diavol pe c!t sunt ei de
Dumnezeu@
Ca să te convin&i că revolta se bucură de o cinstire nemeritată, e
su"cient să te &!ndeşti cum sunt cali"caţi cei ce nu sunt făcuţi pentru
ea. %i se spune nevolnici. $ste aproape si&ur că refuzăm orice &en de
înţelepciune pentru că desluşim în ea o nevolnicie trans"&urată. 9ricft
de
faţănedreaptă
de taoism.artiu
" o bine
asemenea reacţie, nu retra&erea
că el recomandă mio pot reprima nici chiar
şi renunţarea în
numele absolutului, şi nu al laşităţii+ cu toate astea, îl refuz în chiar
clipa c!nd îmi închipui că 'am adoptat+ şi, deşi îi dau de mii de ori
dreptate lui %aotse, îl înţele& mai bine, totuşi, pe asasin, între
seninătate şi s!n&e, spre s!n&e e "resc să înclini. Crima presupune şi
încununează revolta) cel care nu cunoaşte pofta de a ucide de&eaba

profesează opinii subversive – va răm!ne, pe veci, un biet conformist.
0nţelepciune şi revoltă) două otrăvuri. /napţi să le asimilăm cu
nevinovăţie, nu &ăsim în niciuna din ele o cale pentru izbăvire. Cei
drept, în aventura luciferică am dob!ndit o competenţă pe care
niciodată no
înseamnă vom avea
burzuluire, în înţelepciune.
început de transă =entru noi, percepţia
ori de apoplexie. însăşide
=ierdere
ener&ie, voinţă de a ne irosi rezervele. *ă te răzvrăteşti în orice
moment presupune o necuviinţă faţă de tine însuţi, faţă de propriile
forţe. De unde să mai scoatem altele pentru contemplare, această
cheltuire statică, această concentrare în imobilitate- A lăsa lucrurile
aşa cum sunt, a le privi fără să vrei să le transformi, a le pătrunde
esenţa – nimic mai contrar felului nostru de a &!ndi+ t!nim,
dimpotrivă, să le frăm!ntăm, să le torturăm, să le transmitem furiile
noastre. Aşa şi trebuie să "e) idolatri ai &estului, ai ocului şi ai
delirului, îi iubim pe cei ce riscă totul, în poezie ca şin "loso"e. 4ao 4e
<in&
Eomo. mer&e mai departe
Dar %aotse nu nedec!t? Gn nici
propune anotimp în infern
un delir, ori dec!t
în vreme $cce şi
ce 6imbaud
(ietzsche, acrobaţi evolu!nd la limita propriei "inţe, ne invită să le
împărtăşim riscul. (e fascinează doar cei care sau nimicit încerc!nd
săşi dea un sens vieţii.
(u există ieşire pentru cel ce trece dincolo de timp
împotmolinduse totodată în el, pentru cel ce aun&e, cu opinteli, la
limita sin&urătăţii, dar se afundă şi mai mult în lumea aparenţelor.
ovăitor, hărţuit, se va t!rî ca un bolnav al duratei, atras deopotrivă de
devenire şi de atemporal. Dacă, aşa cum spune 1eister $c8hart, există
un 2miros5 al timpului, cu aţft mai mult va trebui să existe un miros al
istoriei. Cum am
distin& iluzia, putea săputreziciunea
nimicnicia, nu' simţim-2civilizaţiei5+
întrun plan şi
mai apropiat,
totuşi, mă simt
solidar cu această putreziciune) sunt admiratorul fanatic al unui
cadavru. 1ie ciudă pe veacul acesta al nostru) nea înrobit întrat!t,
înc!t ne obsedează chiar şi atunci c!nd ne desprindem de el. (imic
viabil nu poate ieşi dintro meditaţie de circumstanţă, dintro cu&etare
asupra evenimentului, în alte epoci, mai fericite, oamenii puteau să
bată c!mpii în voie, ca şi cum nu ar " aparţinut nici unui veac, eliberaţi
de teroarea cronolo&iei, cufundaţi întro clipă a lumii, ce pentru ei se
confunda cu însăşi lumea. 6elativitatea operei lor nui neliniştea) i se
consacrau fără nici o reţinere. =rostie &enială, pierdută pe veci,
exaltare
prezenţafecundă,
veşnicieinecompromisă de că
şi a şti, totodată, conştiinţa
suntem sf!şiată.
timp şi căA producem
simţi – încă –
timp, a înţele&e ideea de veşnicie, dar a ne îndră&i nimicul – iată
deriziunea din care se nasc şi revoltele noastre, dar şi îndoiala cu care
le privim.
Căutăm suferinţa pentru a ne sustra&e iertării, facem drumul
izbăvirii în sens invers – acesta e aportul nostru în materie de reli&ie+
suntem nişte iluminaţi posaci, nişte 7uddha şi nişte Cristoşi ostili

m!ntuirii, ce propovăduiesc unor mizerabili farmecul propriei disperări.
9 rasă super"cială, dacă vreţi. Dar nu e mai puţin adevărat că primul
nostru străbun nea lăsat, drept sin&ură moştenire, repulsia faţă de
paradis. D!nd nume lucrurilor, îşi pre&ătea căderea) pe a lui, dar şi pe
a noastră.
boteza Dacă vrem
universul, prin să dre&em ceva,
a desprinde ar trebui
eticheta care,să începem
lipită prin a dez
pe "ecare
aparenţă, îi dă relief şi un simulacru de sens. =!nă atunci, chiar şi
celulele nervoase, totul în noi refuză paradisul. *ă suferi) unică
modalitate de a dob!ndi senzaţia că exişti+ să exişti) sin&urul mod de
aţi salva pierzania. i aşa va răm!ne, at!ta timp c!t o cură de veşnicie
nu ne va dezintoxica de devenire, at!ta timp c!t nu ne apropiem de
acea stare în care, după cum spune un budist chinez, 2clipa face c!t
zece mii de ani5.
Cum absolutul corespunde unui sens pe care nam ştiut să'
cultivăm, să continuăm pe calea răzvrătirii) cu si&uranţă că ea va sfrrşi
prin a seredob!ndi
ne vom întoarce împotriva ei înseşi,
puterea asupra împotriva
timpului+ astanoastră. =oate atunci
de nu cumva, din
contră, vr!nd să scăpăm de năpasta conştiinţei, ne vom întoarce l!n&ă
animale, l!n&ă plante şi lucruri, şi la acea stupiditate primordială din
care nu nea mai rămas, din vina istoriei, nici măcar amintirea.
Despre o civilizaţie vlă&uită.
Cel ce aparţine or&anic unei civilizaţii nu poate identi"ca natura
răului care o macină. Dia&nosticul lui nu e de luat în seamă+ în
udecarea lumii sale, el este parte implicată şi o va menaa, din
e&oism.
1ai detaşat, mai liber, noul venit o cercetează fără părtinire şii
sesizează
să piară şi mai bine
el, să slăbiciunile.
constate Dacă
efectele ea e peasupra
destinului ducă, eeidispus, la nevoie,
şi asupra lui
însuşi. (u posedă şi nici nu propune leacuri. tiind că destinul nu se
tratează, el nuşi atribuie rolul de vraci şi nu pretinde să vindece pe
nimeni. 9 sin&ură ambiţie are) să "e la înălţimea /ncurabilului.
0n faţa reuşitelor acumulate în ţările sale, 9ccidentului nu ia fost
&reu să exalte istoria, săi atribuie o semni"caţie şi o "nalitate. /storia îi
aparţinea, el îi era promotorul) ea trebuia aşadar să urmeze un curs
raţional. i, r!nd pe r!nd, a puso sub patronaul =rovidenţei, al
6aţiunii, al =ro&resului. *imţul fatalităţii îi era străin+ a început să'
capete cu vremea, în&rozit de spectrul absenţei, de perspectiva
eclipsei. Dinde
strălucirea, subiect, iată'me&alomanie
admirabila auns obiect,care
deposedat pe veci
p!nă atunci de
îl făcuse opac
la ireparabil. 9ccidentul e at!t de pătruns de acest sentiment, înc!t
socoteşte un spirit cu at!t mai stupid cu c!t e mai preocupat de
evenimente. Ce poate " mai "resc, c!tă vreme evenimentele
IJ%se consumă altundeva- %e dăm tributul nostru doar c!nd
iniţiativa porneşte de la noi. Dar în măsura, oric!t de mică, în care
de a lua în serios 2civilizaţia5, dea o asimila cu prea mult zel se

plăteşte întotdeauna scump.
Cine contribuie la formarea unui imperiu- Aventurierii, brutele,
lichelele, toţi cei care nu cunosc preudecata 2ideii de om5. %a ieşirea
din $vul 1ediu, An&lia, în preaplinui vital, era sălbatică şi tristă) nici un
scrupul de onorabilitate
acea melancolie a forţei,nui
at!tînfr!na dorinţele depersonaelor
de caracteristică expansiune. /radia
sha8espeariene. *ă ne &!ndim la Eamlet, acest pirat visător) îndoielile
nui alterează ardoarea+ nimic în el din slăbiciunea unui re#exiv. Dacă
îşi face scrupule, e numai din exces de ener&ie, din vocaţia reuşitei
totale, din tensiunea unei voinţe neistovit de bolnave. (imeni na fost
mai liberal, mai &eneros cu propriile frăm!ntări, nici mai risipitor cu
ele. Anxietăţi luxuriante@ Cum să le mai atin&ă en&lezul de azi- De
altfel, nici nu aspiră la aşa ceva. /dealul lui este omul cum se cuvine)
de el se şi apropie, în mod primedios. $ste cam sin&ura naţiune care,
întro lume lipsită de ţinută, mai stăruie să aibă 2stil5. Absenţa
vul&arităţii ia în An&lia
aici un imperativ, proporţii
ai plictisi alarmante)
pe ceilalţi –eoa " impersonal
le&e. constituieşi
Deat!ta distincţie
platitudine, en&lezul devine din ce în ce mai impenetrabil şi
descumpăneşte prin misterul ce i se atribuie în po"da oricărei
evidenţe.
6eacţion!nd împotriva propriei sale esenţe, împotriva vechilor
sale apucături, subminat de prudenţă şi modestie, el şia creat un
comportament, o re&ulă de viaţă, ce avea să' îndepărteze de &eniul
său. Gnde sunt demonstraţiile de obrăznicie şi de tru"e, provocările,
aro&anţa lui de odinioară- 6omantismul ia prileuit ultima tresărire de
or&oliu. După aceea, spălăcit şi virtuos, consimte la ruina moştenirii de
cinism
o urmăşia insolenţă
barbaruluidecare
carea # credeam
fost c!ndva)at!t de m!ndru.
decenţa 0n van
îi su&rumă am căuta
toate
instinctele, în loc să' îmboldească, săi încuraeze nebunia, "loso"i săi
'au împins în fundătura fericirii. *a hotăr!t să "e fericit – şi iată'
fericit@ Din fericirea sa, lipsită de plinătate, de risc, de orice su&estie
tra&ică, el a făcut acea mediocritate toropitoare în care se va
complăcea pe veci. *ă ne mai mire că a devenit un persona pe care'
îndră&eşte (ordul, un model, un ideal pentru vi8in&ul de&enerat- C!t
timp a fost puternic, era temut şi detestat+ acum, ceilalţi îl înţele&+ în
cur!nd vor aun&e chiar să' iubească. $n&lezul nu mai e un coşmar
pentru nimeni. $l se fereşte de exces, de delir, în care vede o rătăcire
sau o necuviinţă.
înţelepciuneai deCe contrast
azi@ (umai între fostele
cu preţul sale
unor dezlănţuiri
mari renunţărişidevine
normal un popor.
2Dacă soarele şi luna ar începe să se îndoiască, sar stin&e pe
dată.5 :7la8e; $uropa se îndoieşte de mult. i dacă pe noi eclipsa ei ne
tulbură, americanii şi ruşii o contemplă "e cu seninătate, "e ubil!nd.
America se ridică în faţa lumii ca un neant năvalnic, ca o

fatalitate fără substanţă. (imic no pre&ătea pentru he&emonie, spre
care tinde totuşi, nu fără unele ezitări. Contrar altor naţiuni, care au
trebuit să treacă printrun şir lun& de umilinţe şi înfr!h&eri, ea nu a
cunoscut p!nă acum decft sterilitatea unei şanse neîntrerupte. Dacă şi
pe viitor totul
accident lipsit va
de continua săicarei
urmări. Cei reuşească, apariţia
ve&hează ei vacei
desţinui, " fost un le
cărora
pasă de interesele ei ar trebui săi pre&ătească nişte zile ne&re+ ca să
nu mai "e un monstru inconsistent, îi este necesară o încercare de
anver&ură. =oate că nici nu e departe de ea. După ce, p!nă acum, a
trăit în afara infernului, se pre&ăteşte şi ea săi treacă pra&ul. Dacă
America îşi caută un destin, şi' va &ăsi doar pe ruina a tot ce a fost
raţiunea ei dea ".
0n ce priveşte 6usia, nui putem examina trecutul fără să ne
încerce un "or, o &roază superioară. 4recut înăbuşit, mereu în aşteptare
şi plin de spaime subterane, trecut de c!rtiţe iluminate. (ăboiul ruşilor
va face naţiunile
absolutul. să tremure+
$ provocarea de pe
aruncată acum
unei au introdus
omeniri roase de în îndoieli
politică şi
căreia nu vor şovăi săi dea lovitura de &raţie.
 Dacă noi nu mai avem su#et, ei, în schimb, au de dat şi la alţii.
Apropiaţi de rădăcinile lor, de acel univers afectiv în care spiritul încă
nu sa desprins de ţăr!nă, de s!n&e, de carne, ei simt ceea ce
&!ndesc+ adevărurile, ca şi erorile lor, sunt senzaţii, stimulente, acţiuni,
în fapt, ei nu &!ndesc, ci irump. A#aţi încă în stadiul în care intelectul
nu diluează, nici nu dizolvă obsesiile, ei nu cunosc efectele nocive ale
re#ecţiei, nici acele mar&ini ale conştiinţei unde ea devine factor de
dezrădăcinare şi anemiere. =ot, aşadar, să pornească liniştiţi. Ce au de
înfruntat – mai mult
care săi poată opri, dec!t
nici unoobstacol)
lume limfatică-
oare nu(imic în faţa lor,lor
unul dintreai nimic viu
a folosit
cel dint!i, în plin secol al MlMlea, cuv!ntul 2cimitir5 vorbind despre
9ccident- 3or veni în masă, c!t de cur!nd, săi viziteze cadavrul.
Grechile mai "ne le percep de peacum cadenţa paşilor. Cine ar putea
opune superstiţiilor în marş ale ruşilor măcar un simulacru de
certitudine-
0ncep!nd cu secolul %uminilor, $uropa nu a contenit săşi
submineze idolii în numele ideii de toleranţă+ cel puţin c!t timp a fost
puternică, a crezut în această idee şi sa bătut pentru ea. =!nă şi
îndoielile ei – de fapt, convin&eri de&hizate – erau un semri al forţei,
astfel
acum nuînc!t
maiavea
suntşidec!t
dreptul să le invoce,
simptome şi miloacele
de epuizare, dea le impune+
va&i tresăriri ale unor
instincte atro"ate.
Demolarea idolilor atra&e după sine năruirea preudecăţilor. 9r,
preudecăţile – "cţiuni or&anice ale unei civilizaţii – îi asi&ură acesteia
dăinuirea, îi conservă "zionomia. $a trebuie să le respecte, dacă nu pe
toate, măcar pe cele carei sunt proprii şi care, în trecut, aveau pentru
ea însemnătatea unei superstiţii sau a unui ritual. Dacă le consideră

simple convenţii, se va desprinde tot mai mult de ele, fără a putea
însă, prin miloace proprii, să pună altele în loc. A consacrat $uropa un
cult capriciului, libertăţii, individului- $ conformism de bună calitate,
încetează să' mai practice-
 Capriciul,
$ necesar unlibertatea,
minimum individul devin?literă
de inconştienţă, dacămoartă.
vrem să ne
menţinem în istorie. *ă acţionezi e una+ să ştii că acţionezi – e altceva.
C!nd clarviziunea consacră fapta şi o in"ltrează, fapta se destramă şi
împreună cu ea preudecata, a cărei funcţie constă tocmai în ai
subordona, în ai aservi faptei conştiinţa. Cel ceşi demască "cţiunile
renunţă la mobilurile sale şi, parcă, la sine însuşi. Drept urmare, va
accepta altele, care > nea&ă, pentru căi sunt străine. (ici o "inţă
preocupată de echilibrul ei nar trebui să depăşească un anume &rad
de luciditate şi analiză. %ucru cu atft mai valabil pentru o civilizaţie. –
care începe să se clatine de îndată ceşi denunţă – oric!t de timid –
erorile
discuţieceadevărurile
iau permissale@
dezvoltarea şi strălucirea, de îndată ce pune în
(imeni nu abuzează fără riscuri de facultatea de a se îndoi.
C!nd, din problemele şi întrebările sale, scepticul nu mai extra&e nici
un principiu activ, nu numai căşi simte sf!rşitul aproape, ci chiar şi'
caută, alear&ă spre el) săi risipească alţii îndoielile, să' aute alţii să
moară@ (eştiind ce să mai facă nici cu neliniştile şi nici cu libertatea lui,
el tfneşte după călău, îl doreşte, îl cheamă. Cei care nau &ăsit răspuns
la nici o întrebare suportă mai uşor tirania dec!t cei care au răspuns la
toate. Aşa se face că, în faţa morţii, diletanţii nuşi dau at!ta
importanţă ca fanaticii, în vremea 6evoluţiei, destui dintre foştii stăp!ni
au înfruntat
iacobinii iaueşafodul cu sur!sul
urcat treptele pe buze+
neliniştiţi c!nd lea
şi sumbri) venitînr!hdul,
mureau numele unui
adevăr, al unei preudecăţi. Astăzi, oriunde am privi înur, nu mai
vedem dec!t simulacre de adevăr, simulacre de preudecăţi+ cei lipsiţi
p!nă şi de acestea par mai senini, însă sur!sul lor e maşinal) un biet,
un ultim re#ex de ele&anţă.
(ici ruşii, nici americanii nu erau destul de copţi, nici su"cient de
pervertiţi intelectualiceşte, ca să 2salveze5 $uropa ori ca săi
reabiliteze decadenţa. ermanii, mult mai corupţi, iar " putut asi&ura
o aparenţă de durată, o brumă de viitor. Dar, imperialişti în numele
unui vis măr&init şi al unei ideolo&ii ostile tuturor valorilor născute din
6enaştere,
avea să "e ei aveau
total săşi împlinească
şi de"nitiv. Chemaţi sămisiunea pe dos,
ţină c!rma iar eşecul săi
continentului, lor
dea oaparenţă de av!nt măcar pentru c!teva &eneraţii :secolul al MM
lea ar " trebuit să "e &erman, în sensul în care veacul al M3///lea a fost
francez;, au făcuto cu at!ta st!n&ăcie, înc!t iau &răbit prăbuşirea.
După ce că au răvăşit $uropa, că au lăsato vraişte, în plus &ermanii
au oferito în dar 6usiei şi Americii, căci pentru cine, dacă nu pentru
ele, au ştiut aşa de bine să se războiască şi să se ducă de r!pă- Astfel,

eroi în folosul altora, autori ai unui haos tra&ic, ei şiau ratat misiunea,
adevăratul rol. După ce au &!ndit şi elaborat temele lumii moderne,
după ce iau produs pe Ee&el şi 1arx, ar " fost de datoria lor să se
pună în serviciul unei idei universale, şi nu al unei viziuni tribale. i
totuşi,
favoareachiar
lor)şina
această
fost eaviziune, oricft de
oare dovada că &rotescă
numai ei,aînfost, sta mărturie
9ccident, mai în
păstrau rămăşiţe de prospeţime şi barbarie, că mai erau în stare de un
vis &randios şi de o nebunie vi&uroasă- Acum însă ştim că nu mai au
dorinţa şi nici puterea de a începe noi aventuri, că or&oliul lor,
pierz!nduşi seva, se o"leşte ca şi ei, că, seduşi la r!hdule de farmecul
renunţării, îşi vor aduce modesta contribuţie la falimentul &eneral.
Aşa cum îl ştim, 9ccidentul are zile numărate) îşi pre&ăteşte
sf!rşitul, nu fără a cunoaşte o perioadă de surprize. *ă ne &!ndim ce a
fost el în răstimpul dintre al cincilea şi al zecelea veac. 9 criză mult mai
&ravă îl aşteaptă+ un alt stil se va contura, popoare noi se vor naşte.
Deocamdată,
împăcat să "m pre&ătiţi
cu perspectiva pentru
aceasta. haos. /storia
/nvoc!nd Cei maicumulţi saudeşia se
&!ndul
stin&e în. $a, abdic!nd în numele viitorului, ei visează – dintro nevoie
de a spera împotriva lor înşişisă "e umiliţi, călcaţi în picioare, 2salvaţi5.
Gn sentiment asemănător împinsese Antichitatea la acea sinucidere
care a fost fă&ăduinţa creştină.
/ntelectualul obosit sintetizează anomaliile şi viciile unei lumi în
derivă. $l nu acţionează) îndură. Dacăse apropie de ideea de
toleranţă, nu &ăseşte în ea excitantul de care are nevoie, îl &ăseşte
însă în teroare, ca şin doctrinele ceo au drept corolar. Dacă îi cade
victimă chiar el, nu se va pl!n&e. 0l fascinează doar forţa ce' striveşte.
A
săvrea să "i liber
cutreiere înseamnă
printre a vreasăsărătăcească
incertitudini, "i tu însuţi+ ci el aadevăruri.
printre obosit să "e el,
2=uneţimă în lanţurile /luziei5, suspină el, spun!nd adio pere&rinărilor
Cunoaşterii. Aşa că se aruncă, umil, în orice mitolo&ie cei &arantează
protecţia şi tihna u&ului. 6efuz!nd onoarea de aşi asuma propriile
spaime, se va an&aa în acţiuni unde speră să a#e senzaţii pe care în el
însuşi nu lear putea &ăsi+ astfel, excesele oboselii sale vor întări
tiraniile. 7iserici, ideolo&ii, poliţii – căutaţile ori&inea în &roaza pe care
el o nutreşte faţă de propriai luciditate, mai cur!nd dec!t în
stupiditatea maselor. Acest avorton se transformă, în numele unei
utopii de două parale, în &ropar al intelectului şi, convins că face un
lucru
a unuifoarte necesar, prostituează acel 2îndobitociţivă5, deviză tra&ică
sin&uraticI.
/conoclast redus la tăcere, lecuit de paradox şi provocare, pornit
în căutarea anonimatului şi rutinei, pe umătate în&enuncheat, copt
pentru poncif, el renunţă la unicitatea sa şi îşi reface le&ăturile cu
&loata. (u mai are nimic de răsturnat, poate doar pe el însuşi – ultimul
idol nedăr!mat. =ropriul său moloz îl atra&e. Contempl!nduşi',
ciopleşte chipul noilor zei ori îi reaşează pe soclu – sub nume noi – pe
cei vechi. (emaiput!nduşi permite demnitatea de a " exi&ent, tot mai
puţin dispus să c!ntărească adevărurile, se mulţumeşte cu cel ce i se
oferă. *ubprodus al propriului eu, el mer&e – demolator ramolit – să se
smerească în faţa altarelor sau a ceea ce le ţine loc. 0n templu sau la
mitin&,
unde nulocul
şio lui
maie aude
acolonici
undeel.se c!ntă de
=arodie în cor, unde i=uţin
credinţă- se acoperă
îi pasă,vocea,
de
vreme ce nu vrea dec!t să se lepede de sine. Filoso"a lui a eşuat în
refren, or&oliul ia apus în osanale@
*ă "m totuşi drepţi) în situaţia la care sa auns, ce altceva îi
răm!nea de făcut- Farmecul şi. 9ri&inalitatea $uropei erau de &ăsit în
ascuţimea spiritului critic, în scepticismul ei militant, a&resiv+ acest
scepticism şia trăit traiul. Aşa înc!t intelectualul, frustrat de îndoielile
sale, caută compensaţiile do&mei. Auns la limitele
I $ vorba de pascalianul abetissezvous. :(. 4.; analizei,
consternat de neantul descoperit acolo, face cale întoarsă şi încearcă
să
să se a&ate
adere de cu
la ea prima
trupcertitudine înt#nită+
şi su#et) din dar nu
clipa aceea, e destul
fanatic fărădeconvin&eri,
naiv ca
el nu mai este dec!t un ideolo&?, un &!nditor hibrid, din cei ce apar în
toate perioadele de tranziţie. 1arcat de două stiluri diferite, el este
tributar, prin tipul de inteli&enţă, celui care dispare, iar prin ideile pe
care le susţine – celui care se conturează. Ca să' înţele&em mai bine,
să ne închipuim un *f!nt Au&ustin convertit doar pe umătate,
nehotăr!t şi pieziş, şi care de la creştinism ar " luat doar ura pentru
lumea antică. $poca noastră nui oare simetrică aceleia în care sa
născut Cetatea lui Dumnezeu- Cu &reu putem să ne ima&inăm o, carte
mai actuală. Acum ca şi atunci, spiritele au nevoie de un adevăr
simplu, de un răspuns valabil pentru toate întrebările, de o evan&helie,
de un morm!ht.
$pocile de ra"nament ascund în ele un principiu de pieire) nimic
mai fra&il dec!t subtilitatea. Abuzul de subtilitate duce la do&me,
deznodăm!nt al ocurilor dialectice, în&enunchere a unui spirit pe care
instinctul nu' mai aută, împotmolită în scrupulele ei, "loso"a veche
deschisese cale, fără să vrea, simplismului &loatei+ sectele reli&ioase
mişunau peste tot+ culteleluară locul şcolilor. 9 înfr!n&ere
asemănătoare ne ameninţă) au şi început să b!ntuie ideolo&iile,
mitolo&ii de&radate, care ne vor supune şi anula. (u ne vom mai putea
permite mult timp fastul contradicţiilor. 1ulţi se pre&ătesc să venereze
orice idolsăşile
cealaltă să"e
sluească
impuse,oricărei
iar ei sădo&me, cu de
"e scutiţi condiţia
efortulcadeşi aşi
unul, şi
ale&e
ruşinea sau dezastrul.
9ricare va " lumea de m!ine, occidentalii vor uca în ea rolul
avut de &raeculi în /mperiul roman. Căutaţi şi dispreţuiţi de noul
cuceritor, nu vor dispune, pentru als impresiona, dec!t de on&leriile
inteli&enţei sau de fardul trecutului lor. De pe acum, ei se distin& în
7oala voinţei "ind pe deasupra şi plăcută, i te supui de bunăvoie. (imic

mai a&reabil dec!t să te t!răşti în urma evenimentelor+ şi nimic mai
înţelept, însă fără o doză puternică de nebunie, nici o iniţiativă nu e
posibilă, nici o acţiune, nici un &est. 6aţiunea e ru&ina vitalităţii
noastre. Cel care ne împin&e la aventură este nebunul din noi+ dacă ne
părăseşte,
ve&etativă+suntem pierduţi) să
el ne îndeamnă totul depindeleBp!nă
respirăm, ne sileşte şi
soviaţa noastră
facem, şi tot el
ne forţează s!n&ele să cur&ă prin vine. Dacă pleacă, răm!nem ai
nimănui@ (u poţi să "i, în acelaşi timp, şi normal şi viu. Dacă mă
menţin în poziţie verticală şi mă pre&ătesc să umplu clipa următoare,
dacă, îhtrun cuv!nt, concep viitorul, de vină este o norocoasă
dere&lare a spiritului meu. *upravieţuiesc şi acţionez în măsura în care
o iau razna ori îmi realizez himerele. De cum îmi vine mintea la cap,
totul mă inhibă) alunec spre absenţă, înspre izvoare ce nu mai vor să
cur&ă, înspre prostraţia pe care viaţa va " cunoscuto înainte de a
concepe mişcarea, pătrund – împins de laşitate – în esenţa lucrurilor,
constr!ns la oindivid,
devenire. Gn profunzime
la fel cu
ca care namori
un popor ceca
face, căci ea măse
un continent, rupe de
stin&e
atunci c!nd şi proiectele, şi faptele necu&etate # dez&ustă, atunci
c!nd, în loc să rişte şi să se năpustească spre "inţă, se ascunde în ea,
se reduce la ea) meta"zică a re&resiunii, a datului îndărăt, retra&ere
înspre primordial@ în cumplita ei cumpătare, $uropa fu&e de sine, de
amintirea insolenţelor şi bravadelor sale, p!nă şi de acea pasiune a
inevitabilului, ultimă onoare a înfr!n&erii. 6efractară la orice formă de
exces, la orice formă de viaţă, ea deliberează şi va delibera mereu,
chiar şi după ce va înceta să existe) nu dă de pe acum impresia inui
sobor de fantome-
la o oră
0mit!rzie
aducaaminte de un
dimineţii, se amăr!t care,pe
tot îndemna neput!nduse dezlipi2*ă
un ton imperativ) de vrei@
pat
*ă vrei, îţi zic@5 Comedia se repeta în "ecare zi) îşi impunea o sarcină
peste puterile lui. Acţion!nd împotriva fantomei care era, el măcar
dispreţuia deliciile letar&ici sale. (u putem a"rma acelaşi lucru despre
$uropa) descoperind, la capătul eforturilor ei, imperiul nonvoinţei, ea
ubilează, căci ştie acum că ruinai ascunde o sursă de voluptate de
care înţele&e să pro"te. 6enunţarea o farmecă şio împlineşte. *e
scur&e timpul, iremediabil- (ui un motiv de alarmă+ săşi bată capul
alţii cu asta+ e treaba lor) ei nici nu bănuiesc ce uşurare e să te laşi ta
voia unui prezent care nu duce nicăieri.
duci- *in&ura
A trăi aici înseamnă
parte moarte+
a planetei altundeva
în care ex tenta– părea
sinucide
să încotro
aibă unsă te
rost
este cuprinsă de can&rei Aceste popoare supercivilizate sunt furnizorii
noştri disperare, în adevăr, ca să ne pierdem orice speranţă, su"cient
să le privim, să le observăm intri&ile şi sărăN poftelor moleşite,
aproape stinse. După ce at!ta timp şitrădat ob!rşia ne&li!nd
sălbaticul şi hoarda – punctul de plecare – se văd acum silite să

constate că nici strop de s!n&e hun nu le mai cur&e prin vine.
*pun!nd despre 6oma că nuşi mai putea suporta ciile, dar nici
leacurile c?ear " pututo vindeca, istoric antic îşi de"nea epoca, dar, şi
mai mult, o anticipa pe noastră. 1are era, desi&ur, oboseala /mperiului,
d neînfr!nată
cinismul, fastulşi şiinventivă,
cruzimea+eapeîncă mai
c!nd ştia, care
aceea pentru a amanu
asistăm săpose?dă,
cultive în
ri&uroasa ei mediocritate, mic din ma&ia ce întreţine iluzia. =rea
evidentă, pi neîndoioasă, ea evocă o boală al cărei implacabil au
matism îl linişteşte, în mod paradoxal, şi pe bolnav, şi medic) a&onie cu
forme în re&ulă, exactă ca un contra a&onie după tipic, fără capricii,
fără sf!şieri, pe măsu popoarelor care, neaun&!ndule că au respins
preuc căţile ce stimulează viaţa, se leapădă şi de aceea care este
usti"care şi temei) preudecata devenirii.
/ntrare colectivă în 2vacuitate@ i totuşi, să nu amă&im) acest vid
moral şi intelectual, diferit în toate p vinţele de cel pe care budismul îl
numeşte 2lăcaş adevărului5,
vitate exprimată nu e nici– împlinire,
în termeni ne&ativi şi cu at!t nici
mai izbăvire,
pui efort nici pozi
meditativ, voinţă de renunţare şi de simplitate, c cerire a m!ntuirii – ci
surpare lipsită de nobleţe şi paşi ne. Fruct al unei meta"zici anemiate,
el nar putea să răsplata unei căutări, nici încununarea unei neliniB
9rientul înaintează spre vidul lui, în#oreşte şi triumfă el, în vreme ce
noi ne împotmolim în al nostru şi ne pierdem în el ultimele resurse.
(eîndoielnic, totul se de&radează şi se corupe în conştiinţele noastre)
în ele, p!nă şi vidul este impur.
At!tea cuceriri, patrimonii, idei – unde vor prinde noi ădăcini- în
6usia- în America de (ord- i una, şi cealaltă au tras dea concluziile
din
paredezastrul
că una din$uropei.
acesteaAmerica %atină-
va prelua Africa de *ud- Australia- *e
făclia.
 Făclie derizorie.
3iitorul aparţine periferiei &lobului.
Dacă, în ordinea spiritului, am vrea să c!ntărim reuşitele $uropei
de la 6enaştere şi p!năn zilele noastre, izb!nzile "loso"ei nu near
reţine atenţia, "loso"a occidentală ne"ind cu nimic superioară celei
&receşti, hinduse ori chineze, în cel mai bun caz, aun&e la nivelul lor în
c!teva puncte. Cum nu reprezintă dec!t o varietate a efortului "loso"c
în &eneral, am putea, la nevoie, să ne lipsim de ea, prefer!ndui
meditaţiile unui *an8ara, %aotse sau =laton. %ucrurile stau altfel în ce
priveşte
fenomenmuzica, această în
fără echivalent mare
nici răscumpărare
o altă tradiţie)aunde
lumiimai
moderne,
poţi înt!lni un
1onteverdi, un 7ach sau un 1ozart- =rin muzică, 9ccidentul îşi
dezvăluie chipul şi atin&e profunzimea. Dacă nu a creat o înţelepciune,
nici o meta"zică numai a lui, şi nici măcar o poezie absolut sin&ulară,
în schimb în creaţia muzicală şia proiectat întrea&a ori&inalitate,
ra"namentul, misterul şi capacitatea de inefabil. A iubit raţiunea p!nă
la perversitate+ adevăratul său &eniu a fost, cu toate acestea, afectiv.

7oala carei face cinste cel mai mult- Eipertro"a su#etului.
Fără muzică, 9ccidentul nar " produs decft un stil de civilizaţie
oarecare, previzibil. C!nd îşi va face socoteala "nală, doar muzica va
sta mărturie că nu sa irosit în zadar, că întradevăr are ceva de
pierdut.
9mului i se înt!mplă uneori să scape de persecuţia dorinţei, de
tirania instinctului de conservare. *edus de perspectiva decăderii, îşi
subminează voinţa, îşi cultivă apatia, se ridică împotrivăşi, îşi cheamă
n autor &eniul cel rău. 1ereu a&itat, prins în mii de activităţi cei
dăunează, descoperă un dinamism al cărui farmec nu' bănuise,
dinamismul deza&re&ării. $ m!ndru de descoperirea sa) va putea, în
sf!rşit, să renască, cu preţul propriei sale mistuiri.
0n indivizi, ca şi în colectivităţi, sălăşluieşte în natura lor cea mai
intimă o ener&ie distructivă ce le permite să se năruie cu o anume
vituozitate) exaltare acidă, euforie a anihilării@?Abandon!nduise, ei
speră desi&ur
orice stare să se vindece
conştientă de boala
ne istoveşte, nenumită
stoarceconştiinţă,
de vla&ă, în adevăr,
tinde să ne
macine încetul cu încetul+ cu c!t puterea ei asupra noastră creşte, cu
at!t near plăcea să revenim la noaptea de dinaintea ve&hilor noastre,
să ne cufundăm în toropeala anterioară intri&ilor, a&resiunii $ului.
Aspiraţie a spiritelor istovite, care explică de ce în anumite epoci
individul, sătul să se tot poticnească de sine, săşi tot măsoare
deosebirea faţă de ceilalţi, se întoarce către acele timpuri în care, una
cu lumea "ind, încă nu se rupsese de "inţe şi nici nu de&enerase în
om. (esaţ şi &roază a conştiinţei, /storia exprimă simultan năzuinţa
unui animal in"rm de aşi împlini ursita ? şi spaima că va reuşi. *paimă
îndreptăţită)
oare unul dince năpastă'
acele momente aşteaptă
c!nd, la capătul
întrun aventurii
spaţiu dat, nisale@ (u trăim
se oferă
spectacolul ultimei sale metamorfoze-
Cuid trec în revistă meritele $uropei, ea mă înduioşează şimi fac
reproşuri că o vorbesc de rău+ c!nd, dimpotrivă, îi număr slăbiciunile,
mă apucă furia. Aş vrea atunci să se alea&ă praful de ea, să i se stin&ă
p!nă şi amintirea. Alteori, c!nd mă &!ndesc deopotrivă la &loria şi la
umilinţele ei, nu ştiu prea bine de care parte să înclin) o iubesc cu
părere de rău, o iubesc cu cruzime şi nui pot ierta că mia impus
sentimente între care nu mie în&ăduit să ale&. 1ăcar deaş putea privi
cu nepăsare &in&ăşia, nobleţea rănilor ei@ în oacă, am t!nit să mă
nărui împreună
care mai cu ea,
păstrează şi ocul
urme, mapărut
mi sa prins. raţia ei
a merita de odinioară,
orice efort ca sădin
mio
însuşesc, so retrăiesc, săi duc mai departe secretul. 9steneală
deşartă@
 Gn om al cavernelor &ătit în dantele.
*piritul este vampir. Dacă atacă o civilizaţie, o lasă buimacă,
lividă, fără su#u, fără echivalentul spiritual al s!n&elui, o &oleşte de
Dumnezeu. Gn asemenea demers, abuziv şi bizar, nu era posibil dec!t

întro ţară a cărei evoluţie anormală avea de ce să fascineze ori să
descumpănească. $ &reu săţi închipui un en&lez întreb!nduse dacă
An&lia are vreun sens sau nu, ori atribuindui, cu pasiune retorică, o
misiune) el ştie căi en&lez şi astai aun&e. $voluţia ţării sale nu
implică
%aîntrebări esenţiale. provine dintro nesi&uranţă interioară
ruşi, mesianismul
sporită de or&oliu, dintro voinţă de aşi a"rma defectele, de a le
impune altora, de aşi deşerta asupra celorlalţi un preaplin dubios.
(ăzuinţa de a 2m!ntui5 lumea este fenomenul morbid al tinereţii unui
popor.
*pania se pleacă asuprăşi din motive opuse. i ea a cunoscut
începuturi &lorioase, numai că ele sunt acum departe. 3enită prea
devreme, ea a tulburat lumea, pentru ca mai apoi săşi piardă
strălucirea+ revelaţia acestui declin am avuto întro zi la 3alladolid, în
Casa Cervantes. 9 bătr!nă, cu, un aer comun, contempla portretul lui
Filip al ///lea)decadenţa
el a început 2Gn nebun5, am zis $ram
noastră@5 eu. 7ătr!nă sa problemei.
în miezul întors spre mine) 2Cu
2Decadenţa noastră@5 Aşadar, mă &!ndeam, decadenţa este în *pania
un concept curent, naţional, un clişeu, o deviză o"cială. (aţiunea care,
în secolul al M3/lea, oferea lumii spectacolul splendorii şi nebuniei sale
– iato aunsă săşi le&ifereze apatia. Dacă ar " dispus de timp, cu
si&uranţă că ultimii romani ar " făcut la fel+ nu lea fost însă dat săşi
rume&e sf!rşitul) barbarii se &ăseau dea în coasta lor. 1ai dăruiţi de
soartă, spaniolii au avut ră&azul :trei secole@; să mediteze la
nenorocirile lor şi să se pătrundă de ele. =alavra&ii din disperare,
improvizatori de iluzii, ei trăiesc întrun soi de asprime melodioasă, de
uşurătate
Dacă întrotra&ică,
zi şiar cei salvează
schimba de vul&aritate,
vechile de fericire
manii cu altele, şi detot.
moderne, reuşită.
Ar
răm!ne marcaţi deo îndelun&ă absenţă. /ncapabili să se adapteze la
ritmul 2civilizaţiei5, habotnici sau anarhişti, ei. (ar putea să renunţe la
inactualitatea lor. Cum să aun&ă din urmă celelalte naţiuni, cum să "e
la zi cu noutăţile, c!nd şiau secătuit partea cea mai bună a "inţei
rume&!nd problema morţii, ctrfund!ndusen ea, făc!nd din ea o
experienţă viscerală- Cobor!nd mereu către esenţial, excesul de
profunzime ia pierdut. (u iar preocupa întrat!t ideea de decadenţă,
dacă ea nar traduce în termeni de istorie marea lor slăbiciune pentru
neant, obsesia pentru schelet. (imic de mirare că pentru "ecare
spaniol
Gnamuno *pania este? problema
sau. 9rte&a, lui personală.
îţi dai seama Citindui
că *pania este unpe anivet,
paradox pe
cei
priveşte direct şi pe care nu izbutesc să' reducă la o formulă
raţională. $i revin mereu la acest paradox, fascinaţi de insolubilul pe
care' reprezintă. (eput!hd să' rezolve prin analiză, meditează
asupra lui Don >uiote, la care paradoxul este şi mai insolubil, "ind un
simbol. (u nii putem ima&ina pe un 3aleOH sau un =roust medit!nd la
pentru una mea semeţie@ 2Cum e cu putinţă să "i rom!n-5 era o

întrebare la care nu puteam răspunde decft umilindumăn "ece clipă.
Detest!ndui peBai mei, detest!ndumi ţara, cu ţăranii ei atemporali,
îmbătaţi de toropeala lor şi parcă plesnind de buimăce) ală, roşeam
pentru această ascendenţă, îi rene&am, refulam veşnicia lor de m!na a
doua, le respin&eam
&eolo&ică. certitudimile
De&eaba căxittam de larvelor
pe chipurile pietri"cate,
zv!cnireareveria
sau măcar
maimuţăreala rePoltei) maimuţa, vai@ a&oniza în ei. De fapt, nu
ţineam ei oare de re&nul mineral- (eştiind cum săi mai îmboldeesc,
cum săi însu#eţesc, am auns să visez la o extermin+ are. (umai că
pietrele nu pot " masacrate. *pectacolul pe care mi'. 9fereau toi
usti"ca şi descumpănea, îmi hrănea şi îmi reprima isteria. i nu
încetam să blestem înt!mplaarea ce făcuse să mă nasc printre ei.
9 mare idee îi stăp!nea) ideea destinului+ eu o resppin&eam din
toate puterile, vedeam în ea doar viclesnia laşului, o scuză pentru
toate renunţările, o expresie a bunuluisimţ şi a funebrei sale "loso"i.
Ce reazem
limpede că sărnni " &ăsit-
nare nici Qaraîmi
o noimă, mea, a cărei
apărea existenţă
ca un rezumatvedeam
al neantului
sau ca o materializare a imposibilului, ca un soi de *panie fără secol de
aur, fără cuceriri şi fără nebunie, fără un Don >uiote al amărăciunilor
noastre. *ăi aparţii – ce lecţie de umilinţă şi sarcasm, ce ur&ie, ce
lepră@
1area idee ce domnea acolo – eram prea insolent, prea plin de
mine însumi pentru ai intui ori&inea, profunzimea, sau experienţele,
sistemul de dezastre pe care le presupunea. Aveam so pricep doar
mult mai t!rziu. Cum mi sa strecurat în minte, naş putea spune. Cert
este că atunci c!nd am auns so simt cu luciditate, mam împăcat cu
ţara
mea, care
=entru pe "dată
a nu a încetat
nevoite să mă mai
să acţioneze, obsedeze.
popoarele împilate se lasăn
voia 2soartei5, m!ntuire ne&ativă şi totodată miloc de a interpreta
evenimentele) "loso"e a istoriei de uz cotidian, viziune deterministă cu
temei afectiv, meta"zică de circumstanţă.
ermanii sunt şi ei sensibili la destin, fără să vadă totuşi în el un
principiu intervenind din afară, ci o putere care, emanată din propria
lor voinţă, sf!rşeşte prin a le scăpa şia se întoarce contra lor pentru ai
pierde. %e&at de &ustul &erman pentru demiur&ie, aşanumitul *chic8
sal presupune nu atft un oc al fatalităţilor în interiorul lumii, c!t
înlăuntrul eului. Ceea ce vrea să spună că, p!nă la un anume punct,
destinul
depinde
=entru de ei. exterior nouă, atotputernic şi suveran, un
a' concepe
foarte vast ciclu de dezastre devine necesar. Condiţie pe care ţara mea
ondeplineşte cu asupra de măsură. Ar " o necuviinţă să creadă în
efort, în utilitatea actului. Aşa că nici nu crede în ele şi, din respect
pentru datină, se supune inevitabilului, îi s!ht recunoscător că mia dat
ca zestre, o dată cu codul disperării, acest tact, această dezinvoltură în
faţa (ecesităţii, precum şi nenumărate situaţii fără ieşire şi arta dea

mă deprinde cu ele. ata oric!nd sămi apere decepţiile şi să dezvăluie
indolenţei mele secretul conservării lor, ea mia recomandat în plus,
nerăbdătoare să facă din mine un derbedeu preocupat de aparenţe,
miloacele de a mă înosi fără a mă compromite prea mult îi datorez nu
numai cele de
priceperea maiami
strălucite,
ascunde cele mai cate&orice
laşităţile şi de amieşecuri ale remuşcările.
tezauriza mele, dar şi
Dar c!te alte avantae nui datorez@ Am către ea at!tea obli&aţii, înc!t
ar " obositor să le înşirui pe toate.
9ric!tă osteneală miaş " dat, puteam eu oare, fără ea, sămi
irosesc zilele întrun mod at!t de ireproşabil- 1ia fost şi pildă, şi
reazem, şi îndemn. *ăţi ratezi viaţa – se uită asta prea uşor – nui
lucru tocmai lesnicios) sunt necesare o lun&ă tradiţie, un lun&
antrenament, efortul multor &eneraţii. Dacă aceste condiţii sunt
îndeplinite, totul va mer&e de minune. Certitudinea /nutilităţii o
primeşti atunci moştenire) e un bun pe care 'au dob!ndit pentru tine
strămoşii,
6ăsfăţat decusoartă,
sudoarea frunţii
tu tra&i şi cu preţul
foloase a nenumărate
din toate umilinţe. cu
acestea, tempăunezi
ele. C!t despre umilinţele proprii, oric!nd le vei putea idealiza ori
ascunde, lu!nd un aer de st!rpitură distinsă, continu!nd să "i, cu
demnitate, ultimul om. =oliteţea – rutină a nenorocirii, prero&ativă a
celor care, născuţi fără speranţă, au începuto cu sf!rşitul@ *ă te ştii
dintro săm!nţă rea, ce na dat rod niciodată, e o amărăciune în care
intră un dram de m!n&!iere, ba chiar de voluptate.
/ritarea pe care o simţeam altădată, c!nd auzeam pe c!te unul
invoc!nd, la "ecare pas, 2soarta5, îmi pare acum puerilă. (u bănuiam
că voi aun&e să fac la fel, că, oploşindumă şi eu în spatele acestei
vocabule,
nefericireaaveam să le&
sub toate de ea norocul
întruchipările lor+şinunenorocul,
ştiam că, fericirea
mai mult,şiaveam
să mă a&ăţ de Fatalitate cu exaltarea unui naufra&iat şi că aveam săi
adresez înt"ul meu &!nd mai înainte de a mă arunca în sc!rba "ecărei
zile. 23ei dispărea în spaţiu, o, 6usia mea@5, exclamase 4iutcev m
veacul trecut. $xclamaţia lui o aplicam cu şi mai multă îndreptăţire la
ţara mea, mult mai bine r!nduită ca să dispară, perfect ? alcătuită
pentru a " în&hiţită, înzestrată cu toate calităţile unei victime ideale şi
anonime. 4radiţia suferinţei fără capăt şi fără motiv, plenitudinea
dezastrului – ce ucenicie la şcoala seminţiilor zdrobite@ Cel mai vechi
istoric rom!n îşi începe cronica astfel) 2(u este vremea supt om, ci
bietul
pentruomun supt vremi.5
colţ de Formulă
$uropă. =entrudintro bucată.
a prinde tonul–sensibilităţii
pro&ram şi epitaf
populare
din ţările sudestului european, nu ai dec!t săţi reaminteşti
lamentările corului din tra&edia antică. =rintro tradiţie inconştientă, un
între& spaţiu etnic sa pătruns de duhul acesta. 6utină a oftatului şia
nenorocului, elanie a popoarelor mărunte în faţa bestialităţii celor
mari@ *ă ne ferim totuşi de a ne pl!n&e prea mult) nui oare încuraator
să poţi opune dezordinilor lumii coerenţa mizeriilor şi înfr!n&erilor

noastre- i nu avem noi oare, în faţa diletantismului universal,
consolarea de a poseda, în materie de suferinţă, competenţa upuiţilor
de vii şi a erudiţilor-
Foloasele exilului.
abdică, reşim c!nd şini'
se retra&e ima&inăm
răm!ne pe exilat
în umbră, ca pe un
resemnat persona care
cu nenorocirile lui, cu
condiţia de obiect netrebuincios. Dacă' observi mai bine, descoperi în
el un ambiţios, un dezamă&it a&resiv, un ins acrit dublat de un
cuceritor. Cu cft ni se ia mai mult, cu at!t sporesc în noi poftele şi
iluziile. 7a chiar desluşesc o anume relaţie între nenorocire şi
me&alomanie. Cel care a pierdut totul păstrează, ca pe o ultimă
salvare, speranţa &loriei sau a scandalului literar. Consimte să renunţe
la tot, în afară de numele său. Cum săşi impună însă numele, c!tă
vreme scrie întro limbă pe care lumea civilizată no ştie sau o
dispreţuieşte-
să renunţe
0şi va la
încerca puterile
cuvintele întrun
de care alt idiom-
se lea&ă (ui vasău.
tot trecutul veniCine
la îndem!nă
îşi
renea&ă limba, adopt!ndo pea altora, acela îşi schimbă identitatea şi
chiar decepţiile. $l se rupe – trădare eroică – de amintirile sale şi, p!hă
la un punct, de sine însuşi.
Cutare scrie un roman, care peste noapte îl face celebru, îşi
povesteşte în el suferinţele. Compatrioţii săi, cei din străinătate, îl
pizmuiesc) şi ei au suferit, poate chiar şi mai mult. Astfel, apatridul
devine – sau speră să devină – romancier. 6ezultatul va " o acumulare
haotică, o in#aţie de spaime, de nelinişti perimate. (u poţi împrospăta
la nesf!rşit infernul, a cărui caracteristică e tocmai monotonia, şi nici
ima&inea exilului.
viaţă, e mult prea (imic mai exasperant
compromis în literatură
de banalitate ca să maidec!t cumplitul+
merite să ne în
oprim asupra lui. Dar autorul nostru stăruie+ pentru moment, îşi pune
bine romanul în rundul unui sertar şi aşteaptă săi sur!dă norocul, îl
susţine speranţa unei înt!mplări neaşteptate, a faimei care' ocoleşte
dar în care nu încetează să creadă+ se hrăneşte cu himere. =uterea
acestei speranţe e totuşi at!t de mare, încft, dacă trudeşte în vreo
uzină, o face numai cu &!ndul că întro zi va " smuls de acolo de o
faimă pe c!t de subită, peat!t de surprinzătoare.
%a fel de tra&ic este cazul poetului, încătuşat în propriai limbă,
el scrie pentru c!ţiva prieteni, pentru zece, cel mult douăzeci de
persoane. Dorinţa
a romancierului lui de a " Faţă
improvizat. citit de
nuicel
maidinpuţin
urmă,imperioasă
are măcardec!t aceea
avantaul
de aşi vedea versurile publicate în măruntele reviste ale emi&raţiei,
care apar cu preţul unor sacri"cii şi renunţări aproape indecente.
Cutare devine director de revistă+ ca so poată menţine, face foame,
renunţă la femei, sen&roapă întro cămăruţă fără lumină, îşi impune
poate " atunci mai normal dec!t statornicirea în exil, Cetate a

(imicului, patrie deandoaselea- Dacăi &ustă plăcerile, poetul îşi
risipeşte substanţa emoţiilor, resursele nenorocirii, ca şi visul de &lorie.
7lestemul de care era atft de m!ndru – izvor al inspiraţiei sale – nu'
mai apasă+ îşi pierde, o dată cu el, şi tăria excepţiei, şi temeiul
sin&urătăţii.
pra&ul, săşi 6espins de infern,
reîmprospăteze în zadar
forţele vasuferinţele
m el) încerca săisale,
treacă iarăşi
prea
domolite, îl vor face pentru vecie nevrednic de iad. *tri&ătele care nu
demult încă erau m!ndria lui sau transformat în amărăciune, iar
aceasta nu se face vers niciodată) ea îl va, scoate afară din poezie.
ata cu c!nturile şi lipsa de măsură. De&eaba va mai z&!ndări vechile
răni, închise) ele nor să mai c!hte nicic!nd+ în cel mai bun caz, va
deveni epi&onul propriilor sale dureri. 9 decădere onorabilă' aşteaptă.
/n lipsa diversităţii, a neliniştilor ori&inale, inspiraţia i se o"leşte, în
cur!nd, resemnat cu anonimatul şi parcă surprins de mediocritatea sa,
va lua chipul unui bur&hez de oriunde. /ată' la capătul carierei sale
lirice,
în punctul cel instalat
2Domesticit5, mai stabil al declasăriicăderii
în bunăstarea sale. sale, cei mai rămme
de făcut- 3a avea de ales între două forme de mmtuire) credinţa şi
umorul. Dacă t!raşte după el resturi de anxietate, puţin c!te puţin şi le
va stin&e sub mii de ru&ăciuni+ asta, de nu va prinde &ust pentru o
meta"zică a&reabilă, divertisment al versi"catorilor secătuiţi. Dacă, din
contră, e aplecat spre ironie, îşi va minimaliza înfr!n&erile p!nă la a
&ăsi în ele prile de delectare, în funcţie de temperament, se va dedica
smereniei sau sarcasmului, în ammdouă cazurile, îşi va " învins
ambiţiile şi neşansa pentru a atin&e un ţel mai înalt, pentru a deveni
un învins decent, un ciumat onorabil.
Gn
Ampopor de sin&uratici.
să încerc să diva&hez asupra pătimirilor unui popor, asupra
istoriei lui în răspăr cu /storia, asupra destinului său ce pare să ţină de
o lo&ică supranaturală, care amestecă uluitorul cu banalul, miracolul cu
necesitatea. (umit de unii rasă, de alţii naţie, de alţii seminţie – e
refractar clasi"cărilor) ceea ce pare spus limpede despre el este fals+
nici o de"niţie nu i se potriveşte. Ca să' cuprinzi mai bine, ar trebui să
recur&i la o cate&orie aparte, căci totul e, în ce' priveşte, neobişnuit)
nui oare primul care a colonizat cerul, instal!nduşi acolo zeul săul %a
fel de &răbit să născocească mituri ca şi să le distru&ă, şia făurit o
reli&ie de care e m!ndru, de care roşeşte. 0n ciuda lucidităţii sale, nu
rareori
ciudatăse
delasă
forţăpradă amă&irii)
şi analiză, speră mereu,
de înfri&urare speră prea
şi sarcasm. Cumult.
at!ţia0mbinare
duşmani
împreur, oricinen locul lui ar " capitulat+ el însă, inapt pentru dulceaţa
disperării, nelu!hduşi în seamă oboseala milenară, s"d!nd concluziile
pe care i le impune destinul, trăieşte în delirul aşteptării, hotăr!t să nu
tra&ă nici o învăţătură din umilinţele sale, nici să extra&ă din ele, ca
norme de existenţă, modestia sau anonimatul. $l pre"&urează diaspora
universală) trecutul lui rezumă viitorul nostru. Cu c!t ne întrezărim mai

clar ziua de m!ine, cu at!t ne apropiem de el şi cu at!t mai mult #
evităm) cu toţii tremurăm să nui călcăm pe urme. 23eţi " asemenea
mien cur!nd5, pare el să ne spună, în timp ce înscrie, deasupra
certitudinilor noastre, un semn de întrebare.
are privile&iul
A " om ede o dramă+
a trăi deadouă
" evreu
ori este unaumană.
condiţia în plus. $l
Dereprezintă
aceea, evreul
existenţa prin excelenţă separată sau, pentru a folosi o? expresie prin
care teolo&ii îl cali"că pe Dumnezeu, este absolutaltul. Conştient de
sin&ularitatea sa, o aren minte neîncetat şi niciodată nu uită de sine+
de aici aerul lui stin&herit, crispat sau a"ş!nd o falsă încredere de sine,
at!t de frecvent la cei ce poartă povara unei taine, în loc să "e m!ndru
de ob!rşia lui, să şio înscrie pe frunte, so stri&en &ura mare, el o
ascunde) ci soarta lui, fără pereche, nu' îndreptăţeşte oare să
privească de sus &loata umană- Dacă e victimă, răspunden felul lui,
ca un învins sui &eneris. *e înrudeşte în multe privinţe cu şarpele, din
care
avea aunfăcut un tot
s!n&e persona
at!t deşirece)
un simbol. *ă ne să
ar însemna ferim
nuiacunoaştem
crede însă că ar
adevărata "re – entuziasmul, puterea de a iubi şi urî, aplecarea spre
răzbunare sau excentricităţile milosteniei sale. :Anumiţi rabini hasidici
nus cu nimic mai preos dec!t s"nţii creştini.; $xcesiv în toate, eliberat
de tirania peisaului, de neroziile înrădăcinării, fără le&ături, acosmic, e
omul ce nu va " niciodată de aici, omul venit de aiurea, străinul în sine,
şi care nar putea vorbi, fără să "e suspect, în numele păm!ntenilor,
al tuturora. *ă le exprime sentimentele, să le "e purtător de cuv!nt –
dacă încearcă so facă – ce misiune@ (u va putea st!rni, ridica sau
conduce nici o mulţime) rolul de tribun nu' prinde. 3a " luat la rost
pentru părinţii,
continente. Fărăpentru străbunii
morminte în&ropaţi
de care departe,
să pro"te, în alte ţări,
fără moaşte pe alte
de pus în
vitrină, fără să poată " heraldul vreunui cimitir, el nu reprezintă pe
nimeni, dec!t pe sine, numai pe sine. $ cu ultima lozincă pe buze- $
printre cei care au pornit o revoluţie- *e va vedea îndepărtat în chiar
momentul c!nd ideile sale triumfă, c!nd vorbele lui devin articol de
le&e. Dacă slueşte o cauză, nu va aun&e săi mai &uste roadele. 3ine
o zi c!nd, cu speranţele înşelate, o va contempla ca spectator. Apoi o
să sluească altei cauze, cu decepţii nu mai puţin amare. *chimbă o
ţară cu alta- Drama lui reîncepe) exodul îi este temei, certitudine,
cămin.
tindem1ai bun
fără şi putea
a le mai rău dec!telnoi,
atin&e+ el noi
este întrupează extremele
dincolo de spre
noi înşine. care
Cum
măsura sa de absolut o depăşeşte pe a noastră, el oferă, în bine ca şi
în rău, ima&inea ideală a capacităţilor noastre. Dezinvoltura cu care îşi
trăieşte dezechilibrul, devenit pentru el obişnuinţă, 'a transformat
întrun dezaxat expert în psihiatrie ca şi în tot soiul de terapii, întrun
teoretician al propriilor boli) nu e, ca noi, anormal din accident sau din
snobism, ci este astfel în mod natural, fără efort, şi prin tradiţie) e

avantaul unui destin &enial la scara unui popor. Anxios dedat făptuirii,
bolnav neînstare să renunţe, el se tratează înaintfnd. $şecurile sale nu
seamănă cu ale noastre+ refuză conformismul p!nă şi în nenorocire.
/storia lui – o schismă fără sf!rşit.
at!ta timp
Eărţuit
cftîn numele 1ielului,
creştinismul el va răm!ne
îşi va menţine neîndoielnic
puterea, necreştin,
îi place însă atft de
mult paradoxul – şi suferinţele ce ţin de el – înc!t probabil se va
converti la creştinism în clipa c!nd toţi îl vor dezavua. 3a " persecutat
atunL pentru credinţa lui cea nouă. 4itular al unui destin reli&ios, a
supravieţuit Atenei şi 6omei, după cum va supravieţui şi 9ccidentului,
şi o săşi vadă de drum, pizmuit şi ur!t de toate popoarele ce apar şi se
stin&.
C!nd bisericile vor " pentru totdeauna părăsite, evreii vor intra în
ele sau vor construi altele, noi, ori – şi mai probabil – vor înălţa crucea
pe sina&o&i. =!nă arunci, p!ndesc momentul în care /sus va "
abandonat) or să vadă
sKrsitul $cclesiei., căci atunci,
oricum,îndacă
el, pe
nuadevăratul 1esia-
se vor prosti 3om a#a la
pe neaşteptate,
nu vor &ăsi cu cale să în&enuncheze alături de creştini şi nici să
&esticuleze împreună cu ei. %ar " recunoscut pe Cristos dacă
popoarele nu 'ar " acceptat dea, făc!nd din el un bun comun, un
mesia de export. *ub dominaţia romană, au fost sin&urii care nau
acceptat în templele lor statuile împăraţilor+ c!nd au fost forţaţi so
facă, sau Brăzvrătit. *peranţa lor mesianică na fost at!t un vis dea
cuceri alte neamuri, c!t dea le distru&e zeii întru slava lui /ahve)
teocratic sinistră contrapusă unui politeism cu nuanţe sceptice. *e
ţineau deoparte de /mperiu, şi pentru asta erau acuzaţi de nele&iuire,
căci nimenide
cu străinii, nualeparticipa
putea înţele&e exclusivismul,
la ocuri, la spectacole,refuzul deamesteca
dea se a sta la masă
cu
ceilalţi, de a le respecta obiceiurile. Doar propriile preudecăţi contau
pentru ei) de aici, acuzaţia de 2mizantropie5, crimă pe care leo impută
Cicero, *eneca, Celsus şi, împreună cu ei, întrea&a Antichitate, încă din
anul 'ST înainte de Cristos, pe c!nd /erusalimul era asediat de
Antiohus, acesta a fost sfătuit de prieteni 2să supună cetatea cu forţa
şi să nimicească rasa evreiască în între&ime) căci dintre toate naţiile,
ea sin&ură refuză orice relaţie cu celelalte neamuri, consider!ndule
duşmane5 :=osidoniu din Apamea;. *ă le " plăcut cumva rolul de
indezirabili- 3roiau ei dintru început să "e sin&uri pe păm!nt- Cert e că
multă
pentruvreme
spiritulauliberal
apărut ca întruchipare
"ind a fanatismului,
mai cur!nd dob!ndită dec!t înclinaţia
înnăscută.lorCel
mai intolerant şi mai persecutat popor din istorie îmbină universalismul
cu cel mai strict particularism. Contradicţie structurală) inutil să încerci
so rezolvi ori măcar so explici.
4ocit p!nă la urzeală, creştinismul a încetat să "e o sursă de
uimire şi scandal, să declanşeze crize ori să stimuleze inteli&enţele. (u
mai provoacă spiritul, nu' mai sileşte săşi pună întrebări+ neliniştile
pe care le trezeşte, ca şi răspunsurile şi soluţiile sale, sunt lin&ave,
toropitoare) nici o sf!şiere cu şanse în viitor, nici o dramă nu ar putea
porni de la el. Creştinismul şia trăit traiul) de pe acum căscăm pe
Cruce. (imeni nu mai vrea să' salveze, săi mai lun&ească boala+
eventual,
ad!ncurile,nea trezeşte.
mai rămas/ndiferenţa. Din ce
doar un re#ex dene locuise odinioară
suprafaţă+ în cur!nd, dat la o
parte, va mer&e să în&roaşe r!ndurile experienţelor noastre ratate.
=riviţi catedralele) pierz!nduşi av!ntul ce le înălţa materia, redevenite
piatră, ele descresc, ?se &!rbovesc+ p!nă şi să&eţile turnurilor, ce
altădată împun&eau semeţe cerul, sunt bolnave de &ravitaţie,
molipsite de mediocritatea dez&ustului nostru.
Atunci c!nd, din înt!mplare, pătrundem în una din ele, &!ndul ne
duce la zădărnicia ru&ilor ce sau rostit acolo, la at!ta înfri&urare şi
at!tea patimi irosite în van. 3idul va domni în ele cur!hd. oticul sa
retras din materie, la fel cum sa retras din noi. Creştinismul, dacă mai
păstrează
n!ndu' cuo oumbră de presti&iu, ar
ură retrospectivă, o datorează doar întfrziatilor
vrea să prefacă care,două
în pulbere cele vî
milenii în care, nu se ştie prin ce uneltiri, a obţinut consimţăm!ntul
spiritelor. Cum aceşti înt!rziaţi, aceşti pătimaşi ai urii devin din ce în ce
mai rari, iar creştinismul nu se împacă să piardă o popularitate at!t de
îndelun&ată, el stă cu ochiin patru, p!ndind evenimentul în stare să'
readucă în primplanul actualităţii. Dar, ca să devină iarăşi
2interesant5, ar trebui promovat la ran&ul de sectă os!ndită+ numai
evreii ar " în stare de o asemenea misiune) ar proiecta în el destulă
excentricitate ca să' re&enereze şi şii împrospăteze misterul. Dacă îl
adoptau atunci, la începuturi, ar " avut destinul nenumăratelor
popoare cărora istoria
evite o asemenea deabia
soartă. le mai
%ăs!nd reţineavantaele
străinilor numele. %au respins
efemere aleca să
m!ntuirii, evreii au optat pentru neaunsurile durabile ale pierzaniei.
(ecredinţă- $ vina care, pe urmele *fmtului =avel, li sa tot adus.
0nvinuire ridicolă, de vreme ce păcatul lor stă tocmai în prea marea
credinţă faţă de sine. =e l!n&ă ei, primii creştini par nişte opportunişti)
şişuri de cauza lor, îşi aşteptau cu inima uşoară martiriul. /ndur!ndu',
se conformau de altfel moravurilor epocii, în care &ustul pentru
hemora&iile spectaculoase cobora sublimul la îndem!na tuturor.
Cu totul diferit e cazul evreilor. 6efuz!nd să urmeze ideile
timpului, marea nebunie ce se înstăp!hea pe lume, scăpau provizoriu
de persecuţii.
suferinţele Dar cu ce preţ@
momentului, aveau=entru a nupovara
să îndure " îm?părtăşit cu noii
şi teroarea fanatici
crucii,
aunsă pentru ei, şi nu pentru creştini, simbolul pătimirii.
Dea lun&ul între&ului $v 1ediu au fost măcelăriţi pentru a' "
cruci"cat pe unul dintreai lor. (ici un popor na plătit at!t de scump un
&est nechibzuit, dar explicabil şi, la urma urmelor, "resc. Aşa cel puţin
mia apărut în ziua c!nd am urmărit, la 9berammer&au, spectacolul
2=atimilor5, în con#ictul dintre /sus şi autorităţi, publicul înlăcrimat îi

ţinea partea, "reşte, lui /sus. Căznindumă să fac la fel, dar fără succes,
mă simţeam sin&ur în toată sala aceea. Ce sent!mplase- Asistam la
un proces în care ar&umentele acuzării mă impresionau prin usteţea
lor. Anna şi Caiafa întruchipau în ochii mei însuşi bunulsimţ. Folosind
procedee cinstite,
încredinţat. ei arătau
=oate că bunăvoinţă
abia aşteptau să seînconvertească
cazul ce le fusese
şi ei. %e
împărtăşeam exasperarea în faţa răspunsurilor imprecise ale
acuzatului. /reproşabili din toate punctele de vedere, nu se foloseau de
nici un tertip teolo&ic sau uridic) era un intero&atoriu perfect.
=robitatea lor ma c!şti&at+ am trecut de partea acuzării şi 'am
aprobat pe /uda, dispreţuindui totodată remuşcările. Din clipa aceea,
deznodăm!ntul miera indiferent. C!nd am ieşit din sala, mam &!ndit
că publicul, prin lacrimile sale, perpetua o neînţele&ere bimilenară.
9ric!te urmări avea să aibă, respin&erea creştinismului răm!ne
cel mai splendid &est al evreilor, un nou care le face cinste. Dacă erau,
p!nă atunci,
proprie vrere,sin&uri
damnaţide ce
nevoie, din acel
şiau făcut moment
o armă aveau –săunica
din cinism "e din
precauţie luată împotriva viitorului.
1!ndri de crizele lor de conştiinţă, mulţumiţi că un altul a suferit
pentru ei, creştinii huzuresc m umbra Calvarului. Dacă se ostenesc
uneori săi reconstituie etapele, no fac fără să tra&ă foloase
frumuşele@ Cu un aer de pro"tori, se înfoiază prin biserici, iar c!nd ies,
abia îşi ascund un sur!s, sur!sul pe care' dă adevărul obţinut fără
trudă. Earul, nui aşa, e în o&rada lor, har ieftior, suspect, carei
scuteşte de orice osteneală. 21!ntuiţi5 de b!lci, fanfaroni ai izbăvirii,
sibariţi excitaţi de virtutea smereniei, de păcat şi de iad@ Dacăşi
frăm!ntă
în conştiinţa, oşifac
plus o tortuţrează caUaltora.
pea săşi ofere noi să
$ destul senzaţii,
adulmeceiar pentru
oarecec!teva
scrupuV le, vreo sf!şiere sau obsesia unei &reşeli, a unui păcat – ? nor
să vă mai slăbească@ 3a trebui să vă exhibaţi tulburarea, să vă stri&aţi
vinovăţia în faţa lor – spectatori sadici ai derutei voastre. =l!n&eţi dacă
puteţi) e ceea ce aşteaptă, nerăbdători să se îmbete cu lacrimile
voastre, să se bălăcească, milostivi şi neîndurători, m umilinţele
voastre, să se înfrupte din chinurile voastre. 4oţi aceşti oameni de bine
sunt at!t de setoşi de senzaţii ambi&ue, căV le v!nează peste tot, iar
c!nd nu le mai a#ă în afară, se f. Aruncă asupra lor înşişi. Departe de a
" un obsedat de , adevăr, creştinul se minunează de 2con#ictele sale
interioare5,
ubilează de viciileCrucii
împreurul şi virtuţile lui, de puterea
şi, epicurian lor de&ăseşte
al oribilului, intoxicare,
plăcere în
simţăminte ce nau nimic cu plăcerea) na inventat el oare or&asmul
remuşcării- /ată cum poţi ieşi mereu în c!şti&.
Deşi popor ales, evreii nu aveau să c!şti&e din asta nici un
avanta) nici linişte, nici m!ntuire. Din contră, situaţia de aleşi lea fost
impusă ca o încercare, ca o pedeapsă. Aleşi nedăruiţi cu har. De aceea,
terorizează supuşii. =rocedeu nedemn de cineva care nu conteneşte să

invoce %e&ea şi să pretindă respectarea ei. Dacă, după cum susţine
1oses 1endelsohn, iudaismul nu e o reli&ie5, ci o le&islaţie revelată, e
ciudat ca tocmai un asemenea Dumnezeu săi "e autor şi simbol, el,
care nare nimic dintrun dătător de le&i. /ncapabil de cel mai mic efort
de
codobiectivitate, împarte
săi în&rădească dreptatea
smintelile după bunul
şi toanele. $ un său plac,
despot pefără
c!t ca
de vreun
laş,
peat!t de a&resiv, dospind de complexe, un subiect ideal pentru
psihanaliză, în faţa lui, meta"zica tace, căci nu poate a#a în el nici
urmă de "inţă substanţială sieşi su"cientă, superioară lumii şi
mulţumită de spaţiul ce o desparte de cele lumeşti) bufon carea primit
drept moştenire cerul, perpetu!nd acolo cele mai rele tradiţii
păm!nteşti, el pune la bătaie toate miloacele, uimit de puterile sale şi
m!ndru să le facă simţite efectele. i totuşi, violenţele şi toanele sale,
lipsa lui de ţinută şi elanurile spasmodice sf!rşesc prin a ne captiva,
dacă nu şi convin&e, în loc săşi vadă de veşnicia lui, se ba&ăn toate,
lencurcă
cucereşte.pe toate,
9ric!t arseamănă confuzie
" de smintit, şi haos. bine
îşi cunoaşte Descumpăneşte, irită,
farmecele şi nu
ezită să le exploateze. Dar la ce bun să contabilizăm cusururile unui
zeu, c!nd ele se răsfaţă în cărţile delirante ale 3echiului 4estament, pe
l!n&ă care cel (ou ne pare o biată ale&orie înduioşătoare- =oezia şi
asprimea primului nu le mai re&ăsim în al doilea, în care totul e
dulce&ărie sublimă, povestioară pentru uzul 2su#etelor delicate5. $vreii
au refuzat să se recunoască în el) ar " însemnat să cadă în capcana
fericirii, să se lase despuiaţi de avuţia sin&ularităţii lor, să opteze
pentru un destin 2onorabil5 – toate, lucruri străine vocaţiei lor. 2=entru
aşi apropia poporul şi mai mult, 1oise institui noi ritualuri, contrare
celor practicate
respectăm+ de toţi
acceptă, în ceilalţi
schimb,muritori. $i batocoresc
tot ce este totnoi.5
impur pentru ce noi
:4acit;
24oţi ceilalţi muritori5 – acest ar&ument statistic, de care Antichitatea a
abuzat, nui putea scăpa lumii moderne) a sluit şi va slui mereu.
Datoria noastră e să' întoarcem în favoarea evreilor, să' folosim întru
edi"carea &loriei lor. *e uită prea uşor că au fost cetăţeni ai deşertului,
că' poartă încăîn ei ca pe un spaţiu lăuntric şrf duc mai departe dea
lun&ul istoriei, spre &rozava mirare a acestor arbori umani care sunt
2ceilalţi muritori5.
*ar cuveni probabil să adau& că deşertul acesta, departe de a "
doar spaţiul lor lăuntric, se prelun&eşte "zic în &hetou. Cine a vizitat
vreunul
ve&etaţia:de preferinţă,
lipseşte, în ţările
că acolo din $st; nunimic,
nu în#oreşte a putut
că să nueobserve
totul uscat şică
pustiu) o insulă ciudată, mic univers lipsit de rădăcini, pe potriva
locuitorilor săi, la fel de desprinşi de viaţa păm!htului ca în&erii ori ca
fantomele.
2=opoarele încearcă faţă de evrei, observă unul din coreli&ionarii
lor, aceeaşi ostilitate pe care va " av!ndo făina faţă de drodia cei
strică odihna.5 9dihnă este tot ce cerem+ evreii t!nesc, probabil, şi ei

după ea) le este însă interzisă, înfri&urarea lor vă îmboldeşte, vă biciuie
s!n&ele, vă ia pe valul ei. 1odele de frenezie şi amărăciune, ei vă
învaţă &ustul furiei, al epilepsiei, al rătăcirilor aţ!ţătoare şi vă
recomandă năpasta în chip de excitant.
aceastăDacă suntdede&eneraţi,
formă de&enerarecum se crede
tuturor de ?obicei,
popoarelor leam
bătrîne. dori
2Cincizeci de
veacuri de neurastenie5, spunea =W&uH. Da, însă o neurastenie de
temerari, nu de sleiţi, de nevolnici, de ramoliţi. Decadenţa, fenomen
inerent oricărei civilizaţii, le e total necunoscută) destinul lor, deşi se
desfăşoară în istorie, nui de esenţă istorică+ evoluţia lor nu comportă
nici creştere şi nici descreştere, nici apo&eu şi nici cădere+ rădăcinile
lor se împl!ntă în nu se ştie care păm!nt+ cu si&uranţă nu întral
nostru. (u există în ei nimic care să ţină de natură, nimic ve&etal, nici
o 2sevă5 şi nici o perspectivă de a se vestei. $ în perenitatea lor ceva
abstract, dar nu lipsit de s!n&e, un strop de demonism, aşadar de ireal
şi de activ totodată,
i individualizează pe un halou neliniştitor şi un fel de aureolă pe dos ce
veci.
(u sunt atinşi de decadenţă şi cu at!t mai puţin cunosc sila
preaplinului, pla&ă de care nici un popor bătr!n nu scapă şi contra
căreia nu este leac) na ros ea atftea imperii, at!tea su#ete, at!tea
or&anisme- în mod miraculos, evreii au rămas neatinşi. Ce săi "
săturat, de altfel, c!nd nau avut parte de nici un ră&az, de niciunul din
acele momente de plenitudine, prielnice dez&ustului dar nefaste
dorinţei, voinţei şi acţiunii- (eput!nduse opri nicăieri, sunt nevoiţi să
dorească, să vrea şi să facă, să se menţină în spaimă şi dor. Dacă se
lea&ă de vreun obiect, acela nu va dura) orice eveniment va " pentru
ei o repetareAnchiloza
asemenea@ a dărmiării
unui4emplului.
armistiţiuAmintiri ale prăbuşirii,
nui ameninţă perspective
defel. (ouă nie
&reu să stăruim în dorinţă, ei însă nu ies din starea aceasta aproape
niciodată, trăindo cu un soi de euforie morbidă, proprie unei
colectivităţi pentru care transa este endemică şi al cărei mister ţine,
dedpotrivă de teolo&ie şi patolo&ie, mister pe care efortul însumat al
acestora două nu 'a putut de altfel lumina.
0mpinşi spre ad!ncimile "inţei lor şi înfricoşaţi de ele, evreii
încearcă să le ocolească, să le evite, a&ăţfriduse de mărunţişurile
conversaţiei) vorbesc, vorbesc, vorbesc. Dar lucrul cel mai lesnicios din
lume – menţinerea la suprafaţa eului – lor nu le reuşeşte. Cuv!ntul e
pentru
fără să ei
neevadare+
în"orăm,sociabilitatea – autoapărare.
tăcerile şi monolo&urile (u ne putem
lor. Gr&iile ima&ina,
şi cumpenele
vieţii noastre sunt pentru ei dezastre obişnuite, simplă rutină. 4impul
lor – succesiune de crize) una depăşită, alta tocmai începe. Dacă prin
reli&ie se înţele&e voinţa creaturii de a se înălţa prin an&oasele sale,
atunci au cu toţii, habotnici sau atei, un fond reli&ios, o credinţă din
care au avut &riă să elimine bl!ndeţea, în&ăduinţa, recule&erea, tot
cei înc!ntă pe nevinovaţi, pe cei slabi, pe neprihăniţi. $ ocredinţă fără

inocenţă, căci inocent nu e niciunul din ei, după cum, în alt plan,
niciunul din ei nu e prost. :=rostia, întradevăr, nu are trecere la ei)
aproape toţi sunt a&eri+ cei care nus, c!teva rare excepţii, nu se
opresc în pra&ul prostiei, ci mer& mai departe) sunt cei săraci cu
duhul.;
Că ru&ăciunea pasivă, tără&ănată nu le este pe plac – e de
nţeles+ ea îi displace, pe deasupra, şi dumnezeului lor, care, spre
deosebire deal nostru, suportă &reu plictisul. Doar sedentarul se roa&ă
în tihnă, pe aşezate+ nomazii, hăituiţii sunt obli&aţi so scurteze, să se
&răbească p!nă şi în &imnastica lor rituală. Asta deoarece invocă un
dumnezeu el însuşi nomad, hăituit, şi care le transmite înfri&urarea şi
spaimele lui.
C!nd suntem &ata să depunem armele, ce pildă, ce îndemn ne
este puterea lor dea îndura@ De c!te ori, clocind în mine &!ndul
suprimării, nam meditat la înverşunarea, la încăpăţ!narea lor, la
reconfortanta, inexplicabila
reîntoarceri la viaţă, lor poftă
nenumărate de a "@ %e datorez
compromisuri cu iluzianenumărate
de a trăi. i
totuşi, oare am fost întotdeauna drept cu ei- (ici pe departe. Dacă la
douăzeci de ani îi iubeam întrat!t, înc!t re&retam că nu sfrit unul deal
lor, ceva mai tfrziu, neput!nd să le iert rolul maor ucat în istorie, am
început săi detest cu înverşunarea unei iubiri dublate de ură.
*trălucirea omniprezenţei lor mă făcea să simt şi mai bine
mediocritatea ţării mele, sortită, o ştiam, să "e sufocată şi chiar să
dispară+ în vreme ce ei, ştiam la fel de bine, aveau să supravieţuiască
în veci şi oricui, orice sar "nt!mplat. De altfel, la vremea aceea nu
simţeam dec!t o compătimire livrescă pentru suferinţele lor trecute,
fără a /e puteacei
la încercările &hici pe celeşiviitoare.
aşteptau Deabia
la tăria cu. Care mai
leautfrziu, &!ndindumă
îndurat, aveam să
pătrund valoarea pildei lor şi să &ăsesc în ea ar&umente împotriva
ispitei dea renunţa la tot. 0nsă oricare miar " fost, în diferitele
momente ale vieţii, sentimentele în cei?priveşte, asupra unui punct am
fost mereu statornic) pasiunea mea pentru 3echiul 4estament, cultul pe
care 'am închinat mereu Cărţii lor, providenţă a furiilor sau
amărăciunilor mele. =rin ea, împărtăşeam cu ei tot ce aveau mai bun în
m!hnirile lor+ tot datorită ei şi m!n&!ierilor pe care mi le dăruia,
at!tea şi at!tea nopţi, oric!t de crunte ar " fost, mi se păreau
suportabile. (u puteam uita acest lucru nici chiar atunci c!nd mă
&!ndem
butadelecăşi merită ale
sf!şietoare oprobriul. /ar*olomon
lui /ov şi amintireamiacelor nopţi,
iau adus c!nd usti"că
alături,
hiperbolele &ratitudinii mele. *ăi insulte alţii spun!nd despre ei
cuvinte de bunsimţ@ $u naş putea so fac) aplic!ndule criteriile
noastre, ar însemna săi privez de privile&iile lor, săi cobor la condiţia
de simpli muritori, de varietate oarecare a speciei umane. Din fericire,
ei des"d criteriile noastre, ca şi investi&aţiile bunuluisimţ. 1edit!nd la
aceşti îmbl!nzitori de abise :ai propriului abis;, descoperi avantaul

menţinerii la suprafaţă, avantaul de a nu ceda plăcerii dea " o epavă
şi, cu&etmd la refuzul pe care ei îl opun naufra&iului, faci le&ăm!nt săi
imiţi, deşi prea bine ştii căi în zadar, că datul nostrui să ne
scufundăm, să răspundem chemării &enunii. Cu toate acestea,
abăt!ndune
învaţă cum să"esuportăm
şi temporar de laameţitoare,
o lume veleităţile de
spre prăbuşire,sunt
neîndurat) ei ne
specialişti în arta de a exista. Din toţi cei careau cunoscut o lun&ă
perioadă de robie, doar ei au rezistat farmecelor abuliei. (işte horsla
loi care acumulau forţe. C!nd 6evoluţia lea dat un statut, ei deţineau
resurse biolo&ice superioare altor popoare. /ar c!nd în secolul al MlM
lea, liberi în sf!rşit, şiau făcut apariţia în plină lumină, lumea a fost
uluită) de la conchistadori încoace nu se mai văzuse asemenea
temeritate, asemenea zv!cnet vital. /mperialism ciudat, neaşteptat,
ful&erător. 6eprimată at!ta timp, vitalitatea lor izbucnise+ iar ei, care
păruseră at!t de şterşi, de umili, dovedeau o sete de putere, de
dominare să
începeau şi &lorie
se a"rmecareşiînspăim!nta
căreia aceştisocietatea dezabuzatăaveau
bătr!ni neîmbl!nziţi în caresăi
toarnen vine s!n&e proaspăt. %acomi şi &eneroşi, se in"ltrează în toate
ramurile comerţului şi cunoaşterii, în fel de fel de întreprinderi, dar
nicidecum pentru a tezauriza, ci, împătimiţi ai riscului, pentru a cheltui,
a risipi+ insaţiabili, căutători ai veşniciei rătăciţi în cotidian, le&aţi de
aur şi de cer şiamestec!ndule mereu strălucirea – promiscuitate
luminoasă şi năucitoare, v!rte de abecţie şi transcendenţăevreii îşi
&ăsesc adevărata bo&ăţie în contradicţiile lor. (u se ad!nceau în
tainicul studiu al <abbalei pe vremea c!nd trăiau din camătă- 7ani şi
mister) obsesii pe care şi leau păstrat în îndeletnicirile lor moderne,
complexitate &reu
lor, săi înfrunţi- de desc#cit,
(umai izvor
smintitul de putere.
o face) doar el *ă te md!reşti
cutează contra
săse lupte cu
armele lor nevăzute.
/storiei contemporane, de neconceput fără ei, iau imprimat un
ritm accelerat, o, respiraţie de bună calitate, un su#u maiestuos, dar i
au adău&at şi o otravă profetică a cărei virulenţă na încetat să ne
descumpănească. Cine, înprezenţa lor, răm!ne neutru- în societatea
lor nu ai dec!t de c!şti&at. 0n diversitatea peisaului psiholo&ic, "ecare
din ei este un caz. /ar dacă le cunoaştem anumite faţete, ne mai răm!n
mulţi paşi p!nă în miezul eni&melor lor. /ncurabili ce sperie moartea,
careau descoperit secretul altei sănătăţi, o sănătate primedioasă, o
boală
ridicaţisalvatoare, evreii vă obsedează,
la nivelul conştiinţei şi lucidităţiivă
lor.chinuie şi vă obli&ă
Cu Ceilalţi, totul sesă vă
schimbare l!n&ă ei, te prinde somnul. Ce si&uranţă, ce tihnă@ 4e
re&ăseşti, deodată, 2printreai noştri5, îţi vine să căşti, poţi sforăi în
pace. Convieţuind cu ei, te cuprinde apatia păm!ntului. =!nă şi cei mai
ra"naţi par nişte ţărănoi, nişte neciopliţi careau sf!rşito rău. *e
lea&ănă, sărmanii, întro fatalitate molcuţă. enii să "e, şi tot ar părea
0n de"nitiv, are vreun rost să a"rmăm că în "loso"e evreii sunt

aşa sau altminteri- Dacă înclină spre raţionalism, o fac nu at!t dintro
dispoziţie naturală, c!t din nevoia de a reacţiona împotriva unor tradiţii
cei excludeau şi care leau adus destule ponoase. eniul lor, de fapt,
se mlădiază după orice formă de teorie, după orice curent de idei, de la
pozitivism săi
înseamnă la misticism.
sărăceşti *ă le le
şi să subliniez@ doarnedreptate.
faci o &ravă înclinarea spre
*untanaliză
totuşi
oameni care sau ru&at enorm. =oţi so citeşti pe chipurile lor, mai mult
sau mai puţin o"lite de lectura psalmilor. i apoi, doar printre ei vei
putea înt!lni bancheri palizi. Asta nu poate să nu însemne ceva.
Finanţe şi De =rofundis@ – incompatibilitate fără precedent, cheie,
poate, a tainei lor, a tuturor.
%uptători din vocaţie – e cel mai războinic dintre popoarele civile
– îşi conduc afacerile ca nişte strate&i şi nu se recunosc niciodată
înfr!nţi, deşi li sent!mplă adesea să "e. 9s!ndiţi. 7inecuv!ntaţi, la
care instinctul şi intelectul nu se neutralizează reciproc) ptaă şi tarele
lor,
&oanatotul îi întăreşte.cu
permanentă, Cum ar putea
rătăcirile o omenire
şi nebunia ei-cazanieră să lenţelea&ă
De nar avea asupra
celorlalţi dec!t superioritatea unei permanente nereuşite, a unui fel
mai perfecţionat de a nu izb!ndi, şi tot ar " destul ca să li se asi&ure o
relativă nemurire. 6esortul lăuntric e. 6ezistent. De vreme ce se fr!h&e
mereu.
Dialecticieni activi, virulenţi, atinşi de o nevroză a intelectului
:care, departe de ai stin&heri în ceea ce fac, îi stimulează, îi face
dinamici, îi obli&ă să trăiască sub tensiune;, ei sunt fascinaţi, în po"da
lucidităţii, de aventură. (imic nui face să dea înapoi. 4actul, viciu
ţărănesc, preudecată a civilizaţiilor sedentare, instinct al protocolului,
nu e specialitatea
a&resiv. /ronia lor, lor) de vină
departe de ae "or&oliul lor de upuiţi
un amuzament de vii, celorlalţi,
pe seama spiritul o
formă de sociabilitate ori un capriciu, ne lasă să &hicim năduful refulat+
e o acreală foarte veche+ otrăvite, să&eţile sale ucid. $a ţine nu de r!s,
care e relaxare, ci de r!net, carei încr!ncenare şi răzbunare a celor
umiliţi. i, so recunoaştem, evreii sunt imbatabili în r!net. Ca săi
înţele&i sau săi intuieşti, trebuie să " pierdut tu însuţi cfteva patrii, să
"i, ca şi ei, cetăţean al tuturor cetăţilor, să lupţi fără drapel împotriva
lumii între&i, să ştii, la fel ca ei, să îmbrăţişezi şi să trădezitoate
cauzele. 1isiune &rea, căci oric!t de bătuţi de soartă am ", pe l!n&ă ei
suntem nişte bieţi inşi împotmoliţi în fericire şi &eo&ra"e, neo"ţi ai
nenorocirii, c!rpaci
subtilităţii, nui mai în toate
puţin cele. Chiar
adevărat dacălor
că tipul nude
deţin monopolul
inteli&enţă e cel mai
tulburător, cel mai vechi dintre toate+ sar spune că evreii ştiu totul
dintotdeauna, încă de la Adam, încă de la. Dumnezeu.
*ă nui acuzăm că ar " parveniţi) cum ar putea să "e, c!nd au
străbătut şi înr!urit at!tea civilizaţii- (imic recent în ei, nimic
improvizat) sin&urătatea lor durează încă din zorii /storiei+ chiar şi
defectele le pot " puse pe seama vioiciunii bătrmetii, a in&eniozităţii

debordante şi a&erimii minţii, a prea îndelun&atei lor experienţe.
Confortul limitelor le este străin) înţelepciunea lor e înţelepciunea)
exilului, cea care te învaţă cum să învin&i c!nd toţi te să botează, cum
să te crezi ales c!nd ai pierdut totul) înţelepciune a s"dării. i cu toate
acestea
spectacuauloasă)
renumedarde  laşi@
însăşi $ drept lor
existenţa că nar
– nuiputea
oare invoca nicicontinuă,
o victorie o victorie
teribilă, ce nare nici o şansă să se isprăvească-
*ă le tă&ăduieşti curaul înseamnă să nesocoteşti temeritatea şi
nobleţea fricii lor, care la ei nu e retra&ere, ci expansiune, început de
ofensivă. Căci ei, spre deosebire de laşi şi umili, au convertit această
frică în virtute, în principiu de m!ndrie şi de cuceriri. (u este moleşită
ca a noastră, ci v!noasă şi ispititoare, făcută din mii de spaime
trans"&urate în fapte. După o formulă pe care sau ferit să neo
dezvăluie, forţele ne&ative din noi devin la ei pozitive, l!hcezelile
noastre – mi&raţii. Ceea Be pe noi ne ţintuieşte, pe ei îi face să umble,
să
noţ!şnească
escaladeze.din(omazi
loc) nu cărora
există barieră pe le
spaţiul nu care panica
aun&e lor itinerantă
şi care, să
dincolo de
continente, îşi caută o patrie incertă. Gitaţivă cu ce dezinvoltură
cutreieră naţiunile@ Gnul, născut rus, iată' &erman, francez, pe urmă
american sau orice, în ciuda acestor metamorfoze, îşi păstrează
identitatea+ căci are personalitate, toţi au. Cum altfel se explică forţa
lor de a începe, după cele mai cumplite ur&ii, o existenţă nouă, de aşi
lua din nou soarta în m!ini- $ste ceva ce ţine deBmiracol. Dacă stai
săi observi, răm!i fermecat, uluit, încă din viaţa aceasta, aveau să
facă experienţa infernului. $ste şi preţul cu care şiau plătit
lon&evitatea.
nou şi C!nd
refuzăîncep
tihnasăratării.
decadă şii crezi
oniţi terminaţi,lor,
din căminele îşi apatrizi
revin, sedin
ridică din
născare,
nu lea trecut niciodată prin minte să renunţe la luptă. =e c!nd noi,
ceilalţi, ucenici în ale exilului, dezrădăcinaţi de dată recentă,
nerăbdători sămbătr!nim, să aun&em la monotonia rutinei, la un
echilibru sufocant şi sterp, noi ne t!r!m în urma nenorocirii noastre+
propria condiţie ne depăşeşte+ inapţi pentru dezastru, eram făcuţi să
l!ncezim undeva, printrun 7 alean fantomatic, şi nu sămpărtăşim
soarta unei le&iuni de Aleşi, înţeleniţi complet, buimaci, sălbăticiţi,.
Cum oare, cu dorurile somnolente şi cu ambiţiile noastre năruite, am
putea avea stofă de rătăcitori- *trăbunii noştri, coc!raţi la păm!ht,
deabia secudistin&eau
înaintau de ţăr!nă.
viteza plu&ului) Deloc
viteza &răbiţi9r,
veşniciei. – unde să se
intrarea în "/storie
dus- –
presupune un minimum de înfri&urare, de neast!mpăr şi de ardoare,
atft de diferite, toate, de barbaria înceată a popoarelor a&ricole
încătuşate în Datină – această le&iuire nu a drepturilor, ci a propriilor
tristeţi. *curm!nd păm!ntul ca să poată, la urmă, să zacă mai bine în
el, duc!nd o viaţă pe buza morm!ntului, o viaţăn care moartea părea
o răsplată şi un privile&iu, străbunii neau lăsat moştenire somnul lor

fără capăt, m!hnirea mută şi oarecum îmbătătoare, prelun&ul lor
suspin de "inţe pe umătate răposate.
*untem nişte buimaci+ blestemul nostru are efectul unui narcotic)
ne amorţeşte+ al evreilor însă, le stă ca un pinten în coaste) îi împin&e
nainte.
răspuns.0ncearcă să scape
*i&ur este de el-lorîntrebare
că tra&icul delicată,
diferă deal probabil
&recilor. fără
Gn $schil
vorbeşte de nefericirea unui individ ori a unei familii. Conceptul de
blestem naţional, ca şi de m!ntuire colectivă, nu e &recesc. $roul tra&ic
nu obişnuieşte să ceară socoteală unui destin impersonal şi orb) este
or&oliul lui săi accepte sentinţa. 3a pieri, aşadar, şi el şi ai săi. =e cftă
vreme /ov îl hărţuieşte pe Dumnezeul lui, îi cere explicaţii) rezultă de
aici o somaţie de un prost &ust sublim şi care pe un &rec 'ar " sc!rbii,
dar care pe noi ne mişcă şi ne răscoleşte. Cum să răm!i nesimţitor la
această vehemenţă, la stri&ătele unui ciumat cei pune cerului condiţii
şi' copleşeşte cu ocări- Cu c!t suntem mai aproape de renunţare, cu
at!t mai sale
vaietele mults!ht
ne z&uduie aceste urlete.
o demonstraţie /ovun
de forţă, nuşi dezminte
asalt. rasa)
2(oaptea oasele
mele sunt ca sfredelite5, se tfn&uie el. =l!n&erea culminează cu un
ţipăt, şi ţipătul acesta străpun&e cerurile şii dă #ori lui Dumnezeu, în
măsura în care, depăşindune tăcerile şi slăbiciunile, îndrăznim să ne
stri&ăm suferinţa, suntem cu toţii urmaşi ai marelui lepros, moştenitorii
disperării şi răcnetelor sale. Dar prea adesea vocile noastre sunt mute+
şi, deşi ne învaţă cum să ne ridicăm la patima lui, nu izbuteşte să ne
smul&ă din inerţie. Cei drept, el se &ăsea întro poziţie avantaoasă)
ştia pe cine să ocărască ori să implore, în cine să lovească ori cui să se
roa&e. Dar noi, contra cui să stri&ăm- Contra celor ca noi- (i sar părea
ridicol. 6evoltelepe
fciuda ecourilor noastre,
care ledeabia
trezeşteîn&ăimate, ni se stin&
în noi, nu suntem pe buze.
în drept 0n
să ni'
considerăm strămoş) durerile ne sunt prea şovăielnice. %a fel şi
spaimele noastre. Fără voinţa şi curaul de a le savura, cum am putea
face din ele un stimulent sau o plăcere- *ă tremurăm – izbutim şi noi+
dar să ştii săţi struneşti tremuratul este o artă) toate revoltele pornesc
deaici. Cel care vrea să evite resemnarea trebuie săşi educe, săşi
cultive spaimele şi să le convertească în &esturi şi cuvinte) va izbuti
mai bine dacăşi va face carte de căpăt" din 3echiul 4estament,
paradis al "orului. – învăţ!ndune repulsia pentru limbaul pătimaş,
învăţ!ndune, în toate, cuviinţa şi ascultarea, creştinismul nea
anemiat frica. să
ne zdruncine, Dacar " vrut să neo c!şti&e
ne fă&ăduiască m!ntuirepentru vecie, ar Ce
primedioasă. " trebuit
poţi să
spera de la două milenii de stat în &enunchi- Acum, c!nd în sf!rşit
sfritem "i picioare, neapucă ameţeala) sclavi eliberaţi în zadar,
răzvrătiţi al căror demon roşeşte sau îşi r!de de ei.
$ner&ia lui /ov sa transmis alor săi+ însetaţi de dreptate ca şi el,
evreii nu se pleacă în faţa evidenţei unei lumi nedrepte. 6evoluţionari
din instinct, ideea renunţării nici nu le trece prin cap) dacă /ov, acest
=rometeu biblic, 'a înfruntat pe Dumnezeu, să dea ei înapoi din faţa
oamenilor- Cu c!t fatalitatea li se strecoară în su#ete, cu at!t mai
îhd!riţi o respin&. Amor fati, formulă pentru amatorii de eroism, nui
pentru cei ce au prea mult destin ca să se mai a&ate de ideea de
destin. /ubind
instaureze viaţa întratft,
imposibilul, 7inele,car vrea
ei se so schimbe
aruncă asupra din temelii
oricărui şi săce i
sistem
ar putea întări în himerele lor. (u este utopie care să nui orbească, să
nu le aţ!ţe fanatismul. (u numai că au propovăduit ideea de pro&res –
dar au îmbrăţişato cu o fervoare senzuală şi aproape impudică. 9are
aveau în vedere, adopt!ndo fără rezerve, să bene"cieze şi ei de
m!htuirea promisă omenirii 1re&i, să se bucure de un har şi deo
apoteoză universală- Că toate dezastrele noastre încep din momentul
c!nd am întrezărit posibilitatea mai binelui – iată un truism pe care,
evreii nu vor să' admită. 4răiesc îhtrun impas, dar &!ndirea lor îl
refuză. 6ăzvrătiţi împotriva fatalităţii, a propriei nimicnicii, sau simţit
mai
rău. liberi tocmai
Ce spera /ov în
peclipa c!nd spiritul
mormanul le era oprimat
lui de &unoi, ce sperăde
ei tot
toţi-cei mai
9ptimism
de ciumaţi.@ După un vechi tratat de psihiatrie, în r!ndul lor sar
înre&istra cel mai mare procentde sinucideri. /nformaţia, dacă este
corectă, dovedeşte că pentru ei viaţa merită efortul să se rupă de ea,
că o iubesc prea mult ca să poată dispera p!nă la capăt. Forţa lor) mai
cur!nd săşi ia zilele dec!t să se obişnuiască ori să se complacă în
disperare. $i se a"rmă în chiar actul autonimicirii, fritratit le e &roază
să cedeze, să se retra&ă, săşi recunoască oboseala. 9 asemenea în
d!rire le poate veni doar de la Cel de *us. Altfel nu mio pot explica.
i, deşi contradicţiile lor mă zăpăcesc şi mă pierd m tainele lor, cel
puţin
=ascalînţele& pentru ce au trezit curiozitatea spiritelor reli&ioase, de la
la 6ozanov.
9are am meditat îndeauns la motivele pentru care aceşti exilaţi
elimină ideea morţii – idee dominantă a oricărui exil – din &mdurile lor,
ca şi cum între ei şi ea nar exista nici un punct de contact- (u că
subiectul lear " indiferent+ atfta că, tot alun&!nduşi sentimentul
morţii, au auns săi rezerve o atitudine deliberat super"cială. =oate că
în vechime iau acordat prea mult interes că săi mai obsedeze şi
acum+ poate că nu se mai &mdesc la ea din cauza cvasinemuririi lor)
de obicei, doar civilizaţiile efemere sunt frăm!ntate de ideea neantului.
9ricum, evreii nau în faţa lor dec!t viaţa. /ar această viaţă, care
pentru noi se
adresează, careduce la formula)
o încuraare, 2(imic
derutelor, nui cu putinţă5,
slăbiciunii formulă
sau sterilităţii ce se
noastre,
această viaţă trezeşte în ei pasiunea înfruntării obstacolului, repulsia în
faţa izbăvirii şi a oricărei alte forme de chietism. Aceşti luptători 'ar "
ucis cu pietre pe 1oise dacă lear " vorbit cu vorbele lui 7uddha, limba
al dez&ustului meta"zic, aducător de neant şi împăcare. (u există
pace, nici beatitudine pentru cel ce nu ştie să cultive renunţarea)
absolutul, ca suprimare a oricărui dor, e o răsplată pentru cei ceşi

impun renunţarea la luptă+ răsplată care le displace acestor luptători
inveteraţi, acestor voluntari ai damnării, acestui popor al Dorinţei. Ce
rătăcire a minţii a făcut să se vorbească de &ustul lor pentru
distru&ere- Distru&ători, ei- Ar trebui, mai cur!nd, să li se reproşeze că
nus pe c!t ar
Distru&erea catrebui.
scop în%esine
datorăm
nici nuatftea dinprin
le trece speranţele
&frid şi,noastre@
chiar dacă sunt
anarhişti, au mereu în vedere o operă viitoare, o construcţie –
imposibilă, poate, însă dorită. i apoi, am &reşi nesocotind pactul, unic
în felul lui, pe care 'au încheiat cu dumnezeul lor şi căruia cu toţi, atei
sau nu, îi păstrează amintirea şi pecetea în su#et. Acest Dumnezeu,
oric!t neam înd!ri contra lui, răm!ne totuşi prezent, material şi
relativ e"cient :cum "resc e să "e orice zeu tribal;, în vreme ce al
nostru, mai universal, deci mai anemic, este, ca orice duh, îndepărtat
şi inoperant. 3echea Alianţă, mult mai solidă dec!t cea nouă, în&ăduie
"ilor lui /srael să înainteze împreună cu turbulentul lor =ărinte, în
schimb
îi împiedică
/deea să &uste
de 2pro&res5 frumuseţea
le serveşte intrinsecă
pentru a distru&erii.
a se împotrivi efectelor
pustiitoare ale propriei lucidităţi) e subterfu&iul lor calculat, mitolo&ia
lor deliberată. =!nă şi ei, aceste spirite clarvăzătoare, dau înapoi în
faţa ultimelor consecinţe ale îndoielii. (u suntem sceptici cu adevărat
dec!t dacă ne situăm în afara destinului sau dacă renunţăm să avem
vreunul. $vreii sunt prea an&aaţi în al lor ca să i se poată sustra&e.
(ici un /ndiferent de calitate în r!ndurile lor) nau introdus ei interecţia
în reli&ie- Chiar şi atunci c!nd îşi în&ăduie luxul de a " sceptici, cultivă
un scepticism de "inţe rănite. *olomon evocă ima&inea unui =Hrrhon
răvăşit şi liric. Aşa a fost cel mai lucid dintre străbunii lor, aşa sunt toţi.
Cu ce plăcere
mascaradă îşi etalează suferinţele
a spovedaniei şi îşi
nu e dec!t un modz&!ndăresc rănile@ Această
dea se ascunde. Deschişi
şi totuşi impenetrabili, de şiar dezvălui, p!nă la una, tainele, şi tot nui
veţi cunoaşte. De&eaba veţi analiza, clasi"ca şi explica nenorocirile
unui om care a suferit) ceea ce este el, suferinţa lui adevărată, vă
depăşeşte înţele&ereaBCu cft vă apropiaţi de el, cu at!t vă pare mai
inaccesibil, în ce priveşte o colectivitate rănită, oric!t aţi sta săi
studiaţi reacţiile, nu veţi avea în faţă, totuşi, dec!t o masă de
necunoscuţi.
Chiar dacă pare limpede precum cristalul, spiritullor ascunde un
element subteran) detaşaţi de lumea aceasta şi totuşi omniprezenţi, îi
vezi ţ!şnind,arunc!nduse
căut!ndu', năpădind, mereu în alertă,
asupra "ecăreifu&ind de pericol
senzaţii dar şi
cu disperarea
condamnatului, ca şi cum clipele lear " numărate iar năpasta iar
p!ndi în chiar pra&ul bucurief. De fericire se a&aţă şi pro"tă fără
măsură, nici scrupule) ai spune că senfruptă din bunul altuia. =rea
pătimaşi ca să "e nişte epicurieni, îşi înveninează plăcerile, le
devorează. Cu o &rabă şi o furie carei împiedică să le simtă savoarea)
nişte dezlănţuiţi în toate sensurile cuv!ntului, de la cel mai vul&ar p!nă

la cel mai nobil. 9bsesia lui apoi nu le dă pace+ or, arta de a trăi –
apana al epocilor neprofetice, al epocii lui Alcibiade, Au&ustus ori a
6e&entului – constă în experienţa inte&rală a prezentului. (imic
&oethean în ei, căci nu încearcă să oprească clipa, nici chiar pe cea mai
frumoasă.
care vor să=rofeţii lor, care
vadă cetăţile nu contenesc
duşmanului să invoce în
transformate m!nia Domnului,
ruine, aceşti
profeţi vorbesc un limba al cenuşii. Din nebunia lor sa inspirat *f!ntul
loan pentru a scrie cartea cea mai admirabilă, în obscuritatea ei, din
toată Antichitatea- (ăscută dintro mitolo&ie de sclavi, Apocalipsa nui
dec!t o răfuială perfect camu#ată. 4otul în ea e răzbunare, "ere şi
viitor morbid. %ezechiel, /saia, /eremia pre&ătiseră bine terenul.
Fructi"c!nduşi cu iscusinţă dere&lările sau viziunile, băteau c!mpii cu
o artă nicic!nd e&alată după aceea) spiritul lor puternic şi tulbure îi
auta. 3eşnicia era pentru ei un prile de convulsii, un spasm+ vomit!nd
ocări şi imnuri, se zv!rcoleau sub ochiul unui zeu mereu setos de
isterie.
consumă /ată deci orăzboi
întrun reli&iealîn care raporturile
epitetelor, dintre om
întro tensiune şi împiedică
cei creator sesă
mediteze, să se aplece asupra &!lcevii dintre ei şi so aplaneze, o
reli&ie pe bază de adective, de efecte retorice, şin care stilul
constituie sin&ura punte între cer şi părn!nt.
Aceşti profeţi, fanatici ai pulberii, poeţi ai dezastrului, prooroceau
tot timpul catastrofe pentru că nu sar " putut le&a de un prezent
liniştitor sau de un viitor oarecare. =e motiv căşi fereau poporul de
idolatrie, îşi slobozeau asuprăi furia, îl chinuiau şi îl vroiau la fel de
dezlănţuit, de crunt ca şi ei. 4rebuiau aşadar să' hărţuiască, să' facă
unic prin suferinţă, să' împiedice să se constituie şi să se structureze
întro naţiune
să capete aceapieritoare.
autoritateiînastfel,
materiecu de
urlete şi cu ameninţări,
suferinţă 'au
şi aerul acela de făcut
&loată rătăcitoare, neadormită, carei irită pe autohtoni şi le tulbură
sforăitul.
1i sar putea obiecta că nu sunt excepţionali prin natură) aş
răspunde că suntX prin destin – destin absolut, destin în stare pură,
care, conferindule forţă şi lipsă de măsură, îi ridică deasupra lor înşişi
şi nu le în&ăduie mediocritatea. 1i sar mai putea obiecta că nu sunt
sin&urii care se de"nesc prin destin, că &ermanii sunt în aceeaşi
situaţie. Desi&ur+ totuşi se uită că destinul &ermanilor, dacă au vreunul,
este recent şi se reduce la un tra&ic de epocă+ în fapt, la două eşecuri
apropiate
în timp.
Aceste două popoare, atrase tainic unul de altul, nu se puteau
înţele&e) cum ar " putut &ermanii, aceşti arivişti ai fatalităţii, să le ierte
evreilor că au un destin superior- =efsecuţiile se nasc din ură, nu din
dispreţ+ iar ura e reproşul pe care nu îndrăznim să ni' facem nouă
înşine, intoleranţă în faţa idealului propriu întrupat în altul. Cine aspiră
să iasă din locul lui de baştină şi să domine lumea le caută pricină celor
ce iau luato înainte) le poartă pică pentru uşurinţa dezrădăcinării,

pentru ubicuitatea lor. ermanii detestau în poporul evreu propriul lor
vis înfăptuit, universalitatea pe care no puteau atin&e. 3roiau şi ei să
"e aleşi) nimic nui sortea acestui statut, încerc!nd să forţeze /storia,
cu &!ndul ascuns de a ieşi din ea şi de a o lăsa în urmă, au sf!rşit prin
a se în&loda
ridica în ea
vreodată şi mai
la un rău.meta"zic
destin De atunci,
saupierz!nd
reli&ios,orice
aveauşansă
să sedepiardă
a se
întro dramă monumentală şi inutilă, fără mister şi transcendenţă, şi
care, lăs!ndu' indiferent pe teolo& şi pe "losof, nu' interesează
dec!t pe istoric. Ar " trebuit să "e mai exi&enţi în ale&erea himerelor+
aşa, neau oferit doar exemplul celei mai mari, al primeia dintre
naţiunile ratate'. Cine optează pentru timp se prăbuşeşte în el şi'
face morm!ntul &eniului său. $şti ales+ nu devii ales nici prin voinţă,
nici prin decret. i cu at!t mai puţin persecut!ndui pe cei careţi
trezesc invidia pentru pactul lor secret cu veşnicia. (ici aleşi, nici
damnaţi, &ermanii sau înd!rit contra celor ce pe bună dreptate
puteau
răm!ne,pretinde că sunt)
cu?trecerea momentul
timpului, dec!t culminant
un episod al
dinexpansiunii lor nu va
epopeea evreilor.
*pun bine) epopee, căci ce altceva e şirul de miracole şi de bravuri,
eroismul unui trib care, din milocul nenorocirilor sale, nu conteneşte
săşi someze Dumnezeul- $popee al cărei deznodăm!nt nu se lasă
&hicit) se va împlini el altundel *au va lua forma unui dezastru ce
scapă perspicacităţii spaimelor noastre-
9 patrie este un somnifer de "ece clipă. $vreii nu au una, sau
posedă doar patrii provizorii, cu /srael în frunte) săi invidiem, ori săi
pl!h&em- – oricum, nu am putea so facem îndeauns. 9rice ar face şi
oriunde sar duce, misiunea lor e să ve&heze+ aşa o vrea imemorialul
lor statut de străini.
aranamentele *oluţie pentru
cu /reparabilul. soarta
(u au &ăsit,lor nu există.
p!nă acum, 6ăm!n
nimic mai bun.
Această situaţie va dăinui în veci. /ar evreii îi datorează blestemul de a
nu pieri.
0n de"nitiv, deşi le&aţi de lumea aceasta, ei nu fac parte cu
adevărat din ea) este ceva nepăm!ntean în trecerea lor pe păm!nt. *ă
" fost, în vechime, martorii unui spectacol al fericirii depline, de care le
este dor- i ce vor " văzut atunci – ceva ce scapă simţurilor noastre-
înclinarea lor spre utopie nu e dec!t o amintire proiectată în viitor, un
vesti&iu convertit în ideal. Dar, năzuind la paradis, se tot izbesc de
Ridul =l!n&erii – iatăle soarta.
o credinţă,
1elancolici în felul lor,
un stimulent, ei se dro&hează
un reazem, un miloccudea
re&rete, îşi fac
recuceri, din ele
ocolind
prin /storie+ fericirea lor dint!i, fericirea lor de odinioară. *pre ea se
năpustesc, spre. Xea alear&ă. /ar această &oană le dă un aer în acelaşi
timp fantomatic şi triumfal, care ne înspăim!ntă şi ne fascinează pe
noi, cei rămaşi de căruţă, dinainte resemnaţi cu un destin oarecare şi
neînstare să credem vreodată în viitorul re&retelor noastre.
*crisoare despre c!teva impasuri.

Crezusem tot timpul, dra&ă prietene, că îndră&ostit de provincia
ta cultivi detaşarea, dispreţul, tăcerea. (u mică mia fost surpriza să te
aud spun!nd că lucrezi la o carte@ =e dată am văzut pro"l!ndusen
tine viitoarea dihanie) autorul care vei ". 2încă unul pierdut5, mă
&!ndeam.
drept că niciDinnaş
s"ală, naiînîncercat
" fost stare săsă a#ispun
ţi le motivele decepţiei
răspicat, 2încă mele+
unul e
pierdut, încă unul distrus de talent5, îmi repetam, iarăşi şi iarăşi.
=ătrunz!nd în infernul literar, îi vei cunoaşte minciuna şi veninul+
rupt de realitate, caricatură a propriei tale "inţe, nu vei putea trăi
dec!t experienţe formale, indirecte+ vei " în&hiţit de cuv!nt. 0n afară de
cărţi, nici un alt subiect de discuţie. C!t despre oamenii de litere, ei nu
ţi vor " de nici un folos. De asta însă ai să devii conştient prea t!rziu,
după ce anii tăi cei mai buni se vor " irosit întro lume super"cială,
lipsită de substanţă. %iteratul- Gn &urăspartă ceşi vinde nefericirile pe
doi. 7ani, le face publice, le repetă întruna) neruşinarea – paradă de
&!nduri
formă deinavuabile – este
talent mer&e re&ula
mină lui decuviaţă+
în m!nă el se neobrăzare.
o anume prostituează.Distins
9rice e
numai insul sterp, cel care piere cu secretul lui, pentru că nu se
înoseşte să' scoată pe te&hea) sentimentele dezvăluite, sunt o
umilire a ironiei, o palmă la adresa umorului.
*ăţi în&ropi secretul în tine e tot ce poate " mai productiv. $l te
munceşte, te roade, te ameninţă. Chiar şi atunci c!nd se adresează
Cerului, spovedania este un atentat contra noastră, contra resorturilor
"inţei noastre. (eliniştile, umilinţele, spaimele de care terapeuticile
reli&ioase sau profane vor să ne elibereze constituie un patrimoniu de
care nu ar trebui să n& lăsăm deposedaţi cu nici un preţ. 4rebuie să ne
apărăm
renunţăm delacei care vor să
suferinţele ne vindece
şi păcatele şi nici *povedania)
noastre. în ruptul capului să nu
viol al
conştiinţelor făptuit în numele cerului. Ca şi celălalt viol – analiza
psiholo&ică@ %aicizată, prostituată, spovedania se va practica la colţ de
stradă, c!l de cur!nd) cu excepţia c!torvă criminali, toată lumea
t!neşte să aibă un su#et public, un su#eta"ş.
*ecătuit de propria fecunditate, fantomă ce şia tocit p!nă şi
umbra, omul de litere scade cu "ecare cuv!nt pe care' scrie.
/nepuizabil este doar or&oliul lui+ dacă ar " de natură psiholo&ică, ar
avea nişte limite) limitele eului. 9r&oliul acesta e însă cosmic ori
demonic) îl copleşeşte. 29pera5 sa îl obsedează) face mereu aluzii la
ea, ca şi 3ai
atenţie. cum,deîn
celafară de îndrăzneala,
ce are ea, nimic nar mai
sau " pe păm!nt
prostul &ust săidemn de şi
vorbească
despre altceva@ 3ei înţele&e de ce, ieşind întro zi de la un deun literar,
miam spus că se impune, fără am!nare, un *f!nt 7artolomeu al
oamenilor de litere.
3oltaire a fost primul literat care şia ridicat incompetenţa la ran&
de procedeu, de metodă, înaintea lui, scriitorul, destul de fericit să se
amuză pe socoteala 2adevărurilor5. Dacă 6ealul e at!t de şubred, de

cear lua în serios teoriile ce vor săi demonstreze soliditatea- în tot ce
fac, îi paralizează teama că vor plictisi ori că alţii or săi plictisească pe
ei. C!nd teama ţia intrat în oase, nimic din c!te faci nu are sorţi de
izb!ndă. 0ncerci să scrii, de pildă+ de cum ai luat condeiul în m!nă,
ima&inea cititorului
/deea pe care vroiai eso
şi dezvolţi
ea acolo,are
în faţa
săţiochilor. i veilalăsa
pară silnică) ce condeiul
bun să teos.
apleci asupra ei, să despici "rul în patru- 9 simplă formulă nu ar putea
so exprime- i apoi, de ce să descrii un lucru pe care' ştii dea- Dacă
te obsedează economia verbală, nu vei putea citi sau reciti o carte fără
săi observi arti"ciile şi repetările. 6ecitindu' pe cutare autor, îl vei
vedea încele din urmă um#!nduşi frazele, lun&ind pelteauasurp!ndu
se parcă pe c!teo idee ca so turtească, so subţieze. =oem, roman,
eseu, dramă, toateor săţi pară prea lun&i. *criitorul, prin condiţia lui,
spune întotdeauna mai mult dec!t are de spus) îşi dilată &!ndirea şi o
în&roapă sub cuvinte. Dintro operă rezistă două, trei momente)
străful&erări întrun de
cuv!nt e un cuv!nt haos verbal.
prisos. *ămi duc
i totuşi, &!ndul
trebuie p!nă laso
să scriem) capăt-
facem9rice
aşadar., să nenşelăm unii pe alţii.
=lictisul declasează spiritul, îl face super"cial, dezl!nat, îl sapă
din interior şi' dezarticulează. Dacă a pus stăpmire pe tine, te
însoţeşte peste tot, aşa cum şi de mine se ţine scai de c!ad mă ştiu. (
a fost moment să nu "e aici, alături de mine, fa aer, în vorbele mele şi
ale celorlalţi, pe chipul meu şi pe al tuturor. =lictisul este mască şi
substanţă, faţadă şi realitate. (u pot să mă închipui scăpat de el, nici
viu, nici mort. A făcut din mine un #ecar ruşinat să deschidă &ura, un
teoretician pentru ramoliţi şi adolescenţi, pentru femei slabe de în&er,
pentru
=lictisulmenopauze
îmi macină meta"zice+
bruma de "inţăun deşeu uman,
ce mia fost odată,
marionetă lunatică.
iar dacămi mai
lasă nişte făr!mituri e ca să aibă pe ce săşi continue lucrarea. (eant în
acţiune, el pustieşte creierele şi le reduce la un morman de concepte
fracturate. (u există idee pe care să no împiedice să se le&e de altă
idee, pe care să no izoleze şi strivească, astfel înc!t activitatea
spiritului se de&radează întro înşiruire de momente lipsite de
continuitate. (oţiuni, sentimente, senzaţii sf!şiate – iată ce lasăn
urma lui. Dintrun sf!nt, el face un diletant, dintrun Eercule – o
zdreanţă. $ un rău ce se întinde dincolo de univers+ să fu&i din calea
lui, altfel nu vei mai " îri stare dec!t de proiecte smintite, aşa cum mi
sent!mplă
la o &!ndiremie de "ecare
corosivă, care dată c!nd lucruri
să intren mă scoate din minţi. 3isez atunci
destrăm!ndule,
sfredelindule, ciuruindule, visez la o carte ale cărei silabe, atac!nd
h!rtia, să lichideze literatura cu tot cu cititori, o carte – carnaval şi
apocalipsă a %iterelor, ultimatum dat miasmelor 3erbului.
(u prea văd bine dorinţa ta de aţi face un nume întro epocă în
care epi&onismul e re&ula &enerală. *ă facem o comparaţie. (apoleon
a avut, în plan "loso"c şi literar, rivali care 'au e&alat) Ee&el prin lipsa
de măsură a sistemului său, 7Hron prin lipsa de ţinută, oethe5 printro
mediocritate fără precedent. De&eaba am căuta însă, în zilele noastre,
literaţi pe măsura aventurierilor, a tiranilor veacului nostru. Dacă din
punct de vedere politic am dat dovadă de o demenţă necunoscută
p!nă la noi, în
un cuceritor domeniul
prin spiritului mişună
forţa condeiului) numai destine
doar avortoni, isterici, mărunte+ nici
nişte cazuri,
at!t. (u avem, şi tare mă tem că nici nu vom avea vreodată,
capodopera decăderii noastre, un Don >uidte în infern. Cu c!t timpul
se dilată, cu atft literatura se închirceşte. /ar hăul (eştiutului va în&hiţi
nişte pi&mei.
=entru a ne împrospăta iluziile estetice, e clar că ne vor trebui
mai multe veacuri de asceză, un lun& exerciţiu de mutism, o eră de
nonliteratură. =entru moment, va trebui să corupem toate &enurile, să
le împin&em spre limite care le nea&ă, să destrămăm aceea ce a fost
at!t de. 7ine întocmit. Dacă, în încercarea noastră, ne va preocupa c!t
de c!t perfecţiunea, vom ", probabil, creatorii unui nou tip de
vandalism.
%ăs!nd în urma noastră stilul, incapabili să ne armonizăm
derutele, noi nu ne mai de"nim prin raportare la recia) ea a încetat să
ne "e reper, nostal&ie ori remuşcare+ recia sa stins în noi, ca şi
6enaşterea, de altfel.
De la Edlderlin şi <eats la Yalter =ater, secolul al MlMlea a ştiut
să lupte împotriva tenebrelor sale şi să le opună ima&inea unei
Antichităţi miri"ce – cură de lumină, paradis. Gn paradis inventat, se
nţele&e. /mportant însă era că năzuiam către el, "e şi numai pentru a
combate modernitatea şi &rimasele ei. 4e puteai consacra unei epoci
apuse,
încă puteai să te a&ăţi de ea prin patosul părerilor de rău. 4recutul
funcţiona.
(oi însă nu mai avem trecut+ sau, mai. Cur!nd, nimic din trecut
nu ne mai aparţine+ sa zis cu ţinutul ales, cu m!ntuirea mincinoasă, cu
refu&iul în cele dispărute. =erspectivele noastre- Cu neputinţă să le
desluşim) suntem nişte barbari pe care nui aşteaptă nici un viitor. Cum
exprimarea nu se poate măsura cu evenimentele, fabricarea de cărţi şi
împăunarea cu ele constituie un spectacol dintre cele mai alnice. Ce
nevoie îl împin&e pe un scriitor care a scris cincizeci de volume să'
scrie şi peal cincizeci şi unulea- =entru ce această proliferare, această
teamă de a " uitat, această cochetărie de prost &ust- (u merită
în&ăduinţă
9ricum, nu dec!t literatul
mai este nimicstr!mtorat, sclavul,
de construit, nici mocnaşul condeiului.
literatură, nici în
"loso"e. Doar cei care trăiesc din scris – din punct de vedere material,
se înţele&e – ar trebui să i se consacre. /ntrăm întro epocă a formelor
sfărtaiate, a operelor pe dos. 9ricine va putea să prospere în ea. Abia
dacă anticipez. 7arbaria e la rndem!na oricui. $ su"cient săi dai de
&ust. 3om demola, cu însu#eţire, veacurile.
Ce va " cartea ta, pot spune că presimt prea bine. 4răieşti în

provincie) insu"cient de corupt, cu nelinişti neîntinate, nici nuţi dai
seama cft de demodat e orice 2sentiment5. Drama interioară îşi
trăieşte ultimele clipe. Cum să te mai încumeţi să creezi o operă
pornind de la 2su#et5, de la un in"nit preistoric-
2nobil5,
1ai e, pe urmă,
2liniştitor5, şi tonul. de
impre&nat Al tău – mie de
bunsimţ, teamă – va " însau
cumpătare &enul
de
ele&anţă. (u uita că o carte trebuie să se adreseze barbariei din noi,
anomaliilor, înaltelor noastre m!rşăvii, şi că un scriitor 2uman5 care
adoptă idei prea acceptabile îşi semnează sin&ur actul de deces literar.
Gităte bine la cei ce izbutesc să ne trezească interesul) departe
de a împăca pe toată lumea, ei apără poziţii de nesusţinut. Dacă sunt
plini de viaţă, o datorează părţii măr&inite din ei, pasiunii cu care îşi
susţin so"smele) concesiile pe care leau făcut 2raţiunii5 ne
dezamă&esc şi ne calcă pe nervi, înţelepciunea e nefastă pentru &eniu+
fatală pentru talent. 3ei înţele&e, dra&ă prietene, de ce măn&riorează
înclinarea
ta pentru
D!ndumi &enul 2nobil5.
să înţele& că vrei să "i constructiv, atitudine în care
&hiceam o nuanţă de superioritate, miai reproşat adesea ceea ce
numeşti 2setea mea de distru&ere5. A#ă că nu distru& nimic)
înre&istrez, înre&istrez iminentul, nerăbdarea unei lumi care se
nimiceşte şi care, pe ruina certitudinilor sale, se &răbeşte spre
neobişnuit şi nemăr&init, către un stil convulsiv. Cunosc o bătr!nă
nebună care, aştept!nd în "ece clipă să se năruie casa peste ea, îşi
petrece zilele şi nopţile la p!ndă. 7!ntuind prin odaie, tră&!nd cu
urechea la trosnituri, o irită nespus că evenimentul înt!rzie. %a o scară
mai mare, comportamentul bătr!nei este al nostru, al tuturor. 4răim cu
nădedea
asta nu vauneitineprăbuşiri
mereu+ sechiar şi atunci
poate c!nd ne &!ndim
chiar prevedea la altceva.
că teama Dar
de noi înşine,
rezultat al unei frici mai &enerale, va deveni o bază a educaţiei,
principiul peda&o&iilor viitoare. 3iitorul în care cred este ne&ru+ 4u însă,
dra&ă prietene, eşti atft de puţin pre&ătit pentru el, înc!t te pre&ăteşti
să intri în literatură. (u am, desi&ur, calitatea să te abat din drum+ cel
mult miar plăcea să aun&i la capătul lui fără iluzii. 4empereaz!' pe
autorul ce nare ast!mpăr în tine, însuşeşteţi, sporindo, spusa
*f!ntului loan *cărarul) 2(imic nu' cinsteşte mai mult pe călu&ăr
dec!t descuraarea.5
Dacă, &!ndindumă bine, mia plăcut întru c!tva să distru&, am
făcuto
distru&eîntotdeauna, contrar
se distru&e pe sine. părerii tale,
0n tot ce ampe propriami
urft mam urftpiele. Cine
pe mine
însumi, miam visat cu delicii propria nimicire, miam spulberat
şansele, am experimentat pervertirea intelectului. *cepticismul, mai
înt!i instrument sau metodă, a sKrşit prin a face parte din mine,
devenind "ziolo&ia mea, destinul trupului meu, principiul meu visceral,
răul de care nu mă pot lecui, dar care nici nu mă ucide. 1ă atra& – e
adevărat, chiar prea adevărat – lucrurile care nau şansa să se

mplinească ori să dăinuie. 3ei înţele&e acum de ce ma preocupat
întotdeauna 9ccidentul. Această preocupare ţi se părea sau ridicolă,
sau &ratuită. 2Dar nici măcar nu aparţii 9ccidentului5, îmi atră&eai
atenţia. $i şi-@ *unt eu de vină că setea mea de tristeţe nu şia &ăsit un
alt
ca aobiect- Gnde mai
lui- // invidiez poţi &ăsi
pentru arta ocuvoinţă de renunţare
care ştie să moară.laC!nd
fel de înd!rită
vreau sămi
reîmprospătez decepţiile, foni propun această temă de5L nesKrşită
bo&ăţie ne&ativă. /ar dacă deschid o istorie a Franţei, a An&liei, a
*paniei ori a ermaniei, contrastul dintre ce au fost c!ndva şi ce au
auns îmi provoacă nu numai ameţeală, dar şi m!ndria dea "
descoperit, în sf!rşit, axiomele declinului.
@, Departe de mine dorinţa de aţi umbri speranţele) are, so facă
viaţa. %a fel ca toată lumea, vei cunoaşte cădere ilupă cădere. %a
v!rsta ta, am avut avantaul de a cunoaşte f?oameni în stare sămi
deschidă ochii, să mă facă să roşesc pentru iluziile mele+ cu adevărat,
ei miauşifăcut
înfrunt educaţia.
să îndur Fără
trecerea spriinul
anilor- lor, aş "să
*ilindumă avut eudin
&ust oare curaul să
amărăciunile
lor, mau pre&ătit pentru ale mele. *ub #amura unei ambiţii
nemăr&inite, porniseră să cucerească o &lorie nu prea clar de"nită, îi
aştepta eşecul. Delicateţe, luciditate, tr!ndăvie- (aş putea preciza ce
putere sa pus în calea proiectelor lor. Aparţineau acelei cate&orii de
indivizi pe carei înt!lneşti prin capitale, trăind din expediente, mereu
în căutarea unei situaţii pe care o refuză de îndată ceo &ăsesc. Am
învăţat de la ei mai multe dec!t de la toţi ceilalţi oameni pe care iam
îht!lnit. Aproape toţi purtau în ei o carte, cartea propriilor neîmpliniri+
ispitiţi de demonul literaturii, nui făceau totuşi ocul, întratft îhfrm
&erilei
$ste un fascinau,
soi de omleaparte,
împlineau existenţa.
pe caream să De obicei
încerc să E sedescriu,
ţi' spune 2rataţi5.
cu riscul
de a simpli"ca, împătimit al eşecului, în tot ce face îşi urmăreşte
propriul re&res+ nuşi depăşeşte niciodată preliminariile viitorului, nu
trece niciodată pra&ul unei făptuiri. 6ivaliz!nd în abulie cu în&erii,
meditează la taina faptei, dar ia o sin&ură iniţiativă) a renunţării.
Credinţa, dacă are vreuna, îi serveşte de pretext pentru noi capitulări,
pentru o de&radare presimţită şi dorită) se prăbuşeşte în Dumnezeu.
1editează cumva la 2mister5- $ ca să vadă şi alţii p!nă la ce se poate
înosi. *ălăşluieşte în convin&eri ca viermele în fruct+ cade împreună cu
ele şi nu se ridică din nou. Dec!t sprea asmuţi împotrivăşi m!hnirile
cei
toatămai răm!n.oboseala,
ener&ia, Dacăşi înăbuşă talentele,
înaint!nd e pentru
înspre trecut, facecăşi
caleiubeşte,
întoarsăcuîn
numele talentelor sale.
3ei " surprins să a#i că procedează astfel doar pentru că a
adoptat, în faţa duşmanilor săi, o atitudine destul de ciudată. *ă mă
explic. Atunci c!nd suntem puşi pe treabă, duşmanii nu pot să ne uite)
mai mult chiar dec!t propria lor persoană, noi le acaparăm atenţia şi
interesul. 4reburile noastre îi preocupă în cel mai înalt &rad. Atunci e

r!ndul nostru să stăm cu ochii pe ei, să ne preocupăm de sănătatea,
ca şi de ura lor – sin&ura ce ne în&ăduie să întreţinem iluzia că e ceva
de capul nostru. Duşmanii ne salvează, ne aparţin, sunt ai noştri. Faţă
deai săi, ratatul reacţionează în mod diferit. (eştiind săi păstreze,
sf!rşeşte prinînaşi
nui mai lua pierde
serios. interesul
Detaşare pentruurmări.
cu &rele ei, prinDe&eaba
ai minimaliza, prin a
va încerca
mai t!rziu săi reactiveze, să le trezească un cft de mic interes, să le
st!rnească indiscreţia sau furia+ şi tot de&eaba va mai încerca săi
înduioşeze, să le întreţină ori să le învioreze ranchiuna. (emaiav!nd
împotriva cui să se a"rme, se va închide în sin&urătatea şi sterilitatea
lui. *in&urătate şi sterilitate caremi plăceau at!t de mult la cei învinşi,
cărora, ţio repet, le datorez educaţia mea. 0ntre altele, miau deschis
ochii asupra neroziilor inseparabil le&ate de cultul Adevărului. (am să
uit niciodată uşurarea pe care am simţito atunci c!nd mam eliberat
de el. *tăp!n al tuturor erorilor, puteam în sf!rşit să explorez o lume a
aparenţelor,
dec!t, poate,acăutarea
tainelor de suprafaţă.
nimicului. (u mai 9avem
Adevărul- nimic
iiee "xă de căutat –
a adolescenţei
sau un simptom de senilitate. Cu toate astea, un rest de nostal&ie ori
poate &ustul robiei mă fac să' mai caut şiacum, inconştient,
prosteşte. 9 clipă de neatenţie e su"cientă ca să cad din nou în
mreele celei mai vechi, celei mai derizorii dintre preudecăţi.
1ă nimicesc, este ceea ce 3reau+ aştept!ndumi sorocul, în acest
aer clocit pe care' creează convin&erile, întro lume ce se sufocă,
respir+ respir în felul meu. 0ntro zi, cine ştie, poate cai să cunoşti şi tu
această plăcere dea ochi o idee, dea tra&e în ea, dea o vedea
dobor!tă la picioarele tale, ca apoi să reiei exerciţiul cu alta, cu toate
celelalte+
abate de la această poftă
vechilei dea şi
dorinţe tevicii
apleca
spreasupra unei "?Z.
aBi impune unele/nte, dea
noi, maio
nocive şi care so ucidă+ de a te în/ d!ri împotriva unei epoci ori a unei
civilizaţii, de a te năpusti asupra timpului, tortur!ndui clipele+ de a te
în[? toarce apoi împotriva ta însuţi, de aţi pune la cazne amintirile şi
ambiţiile şi, vlă&uinduţi su#area, dea f N umple aerul cu miasme ca
să tenăbuşi mai bine.+ poaZZ te cai să cunoşti întro zi această formă
de libertate, I5 această formă de respiraţie care este eliberare de sine
şi de orice. 3ei putea îmbrăţişa atunci orice cauză, fără să crezi în ea.
/ntenţia mea era să te pun în &ardă împotriva ravităţii,
împotriva acestui păcat pe care nimic nu' poate răscumpăra. 3roiam,
în locul ei, săţi
frivolitatea e celpropun frivolitatea.
mai trudnic B 9r
lucru din – devreau
lume, ce amsăascundeo- –
spun frivolitatea
con5t i ştientă, dob!ndită, voită, în tru"a mea, speram să aun& Zş la
ea practic!nd scepticismul. Acesta, totuşi, se adaptează r caracterului
nostru, se dă după metehnele, patimile, ba chiar nebuniile noastre+ se
personalizează. :C!te temperamente, atftea scepticisme.; îndoiala
sporeşte cu tot ce o in"rmă ori o combate. $ o boală înlăuntrul altei
boli, o obsesie în obsesie. Dacă te ro&i+ îndoiala se înalţă o dată cu

ru&ile tale+ îţi ve&hează delirul şi totodată îl imită+ în plină beţie a
căderii, ameţitoare va " şi îndoiala. Aşa fricft nici scepticismul nu poate
nimic împotriva ravităţii. i, vai, nici poezia@ Cu c!t îmbătr!nesc, cu
at!t pricep că miam pus prea multe speranţe în ea. Am iubito, şi
această
sămi "eiubire
fatal. mia distrus
=oeziei Acestsănătatea. /amdeschidea
cuv!nt, cemi închinat unodinioară
cult ce speram
mii de
universuri, numi mai aduce azi în minte dec!t viziunea unei fornăieli
adormitoare, a &olului, a unor taine fetide şi a afectării. $ cazul să
adau& că am făcut &reşeala de a frecventa o mulţime de poeţi. Cu
c!teva excepţii, maitoţi erau deo &ravitate inutilă, înfumuraţi sau
odioşi, nişte monştri şi ei, nişte specialişti,. 0n e&ală măsură torţionari şi
martiri ai adectivului, cărora le pusesem la preţ prea mare
diletantismul, luciditatea, sensibilitatea la ocul intelectual. *ă "e
frivolitatea doar un 2ideal5- Deşi mă tem că da, nam să mămpac cu
asta niciodată. De "ecare dată c!nd mă trezesc d!nd importanţă
lucrurilor,
bănuiesc de îmislăbiciune,
învinovăţesc udecata, că
o suspectez îmia pierd
luatoîncrederea în ea
razna, încerc săşio
mă rup
de orice, să mă înalţ smul&!ndumă din rădăcini+ pentru a deveni
frivoli, va trebui să renunţăm la ele, să devenim, meta"zic, străini.
\usti"c!nduţi lanţurile şi parcă dornic să le porţi povara,
susţineai c!ndva că mie îmi este uşor să plutesc, să evoluez în va&,
deoarece, venind dintro ţară fără istorie, nimic nu mă apasă. 6ecunosc
avantaul de a face parte dintro ţară mică, de a trăi fără fundal, cu
nonşalanţa unui saltimbanc, a unui idiot ori a unui sf!nt, sau cu
detaşarea acelui şarpe care, încolăcit în uruşi, trăieşte fără hrană ani
de zile, de parcă ar " un zeu al foamei sau ar ascunde, sub tihna
toropelii
sale,deunpovara
*cutit soare oricărei
monstruos.
tradiţii, cultiv bizareria acestei
înstrăinări care în cur!nd va " a tuturor. De voie, de nevoie, vom trăi
experienţa unei eclipse istorice, imperativ al confuziei. De pe acum am
început să ne anulăm în mulţimea diver&enţelor cu noi înşine.
(e&friduse şi rene&!nduse neîncetat, spiritul nostru şia pierdut
centrul, risipinduse în atitudini, în metamorfoze pe c!t de inutile, pe
at!t de inevitabile. De unde, în comportamentul nostru, neruşinarea şi
nestatornicia. (ecredinţa şi chiar credinţa noastră le poartă sti&matul.
Contestarea lui Dumnezeu, dorinţa de a' detrona, de a' pune
în umbră, e o ispravă de prost &ust, expresie a pizmei, a vanităţii de a
s"da un adversar
ateismul presupunenepereche
o lipsă deşimaniere,
nebulos. la
*ub
felorice
ca şi formă sarmotive
– pentru prezenta,
opuse – apolo&ia+ căci nu e oare o necuviinţă, c!t şi o milostenie
făţarnică, o impietate, să năduşeşti ca să' susţii pe Dumnezeu, săi
asi&uri cu orice preţ dăinuirea- /ubirea sau ura pe care io purtăm
dezvăluie mai puţin nobleţea neliniştilor ce ne sf!şie, c!t &rosolănia
cinismului nostru.
(u suntem însă responsabili dec!t în parte pentru această stare

de lucruri. De la 4ertulian la <ier8e&aard, accentuarea absurdităţii
credinţei a creat în creştinism un între& subcurent, care, ieşind la
lumină, a depăşit cadrul 7isericii. Ce credincios, în crizele lui de
luciditate, nu se consideră un sluitor al Absurdului- Dumnezeu avea să
tra&ă ponoasele.
cutezam =mă acum,
săi atribuim îl dăruiam
şi viciile. cu acum
Gmanizat, virtuţile noastre+
el ne nu
seamănă.
(iciunul din defectele noastre nui e străin. %ăr&irea sferei teolo&iei şi
tendinţa spre antropomor"sm nau fost niciodată împinse at!t de
departe. Această modernizare a Cerului înseamnă şi sf!rşitul lui. Cum
am putea să venerăm un Dumnezeu evoluat, după ultima modă- *pre
&hinionul lui, nuşi va rec!şti&a prea cur!nd 2transcendenţa in"nită5.
2Fii atent – îmi vei spune, probabil – la 2lipsa de maniere2@
Denunţi ateismul doar ca să i te consacri mai bine.5
Ce pot să fac- =rea simt, pe pielea mea, sti&matele timpului în
care trăiesc) nu' pot lăsa pe Dumnezeu în pace. 1ă amuz repet!nd cu
snobii
că am că $l ascăpa,
putea murit, prin
ca şiimpertinenţă,
cum asta ar avea vreun sens.noastre
de sin&urătăţile (e închipuim
şi de
fantoma supremă care le b!htuie. /n realitate, ampli"c!hduse, ele nu
fac dee!t să ne apropie de ceea ce le obsedează.
Cfrid nimicul mă copleşeşte şi c!nd, conform unei formule
orientale, atin& 2vacuitatea vidului5, mi se întimplă, năucit de un
asemenea abis, să mă mulţumesc şi cu Dumnezeu, măcar din dorinţa
de ami călca în picioare îndoielile, de a mă contrazice şi, sporindumi
"orii, dea căuta m ei un stimulent. $xperienţa vidului e ispitirea
mistică a necredinciosului, şansa lui de a se ru&a, momentul lui de
plenitudine. %a hotarele "inţei noastre, un zeu – sau ceva cei ţine locul
– îşi face apariţia.
*fritem departe de literatură) departe doar în aparenţă. 4oate
acestea nu sunt dec!t cuvinte, păcate ale 3erbului. Qiam recomandat
demnitatea scepticismului, şi iatămă că dau tfrcoale Absolutului.
4ehnică a contradicţiei- Aminteşteţi mai cur!nd cuvintele lui Eaubert+
2*unt uh mistic şi nu cred în nimic.5 în ele văd deviza timpului nostru,
un timp in"nit de intens şi fără substanţă. $xistă o voluptate numai a
noastră) aceea a con#ictului în sine. Conştiinţe convulsive, fanatici ai
improbabilului, sf!şiaţi între do&mă şi aporie, suntem &ata să ne
av!ntăm în Dumnezeu din exasperare, ştiind prea bine că no să
zăbovim întrînsul.
din vocaţie
(u este om alşiprezentului
– vomă dec!t profesionistul
panică a ortodoxiilor. 9dinioarăereziei, exclusul
ne de"neam prin
valorile la care aderam+ astăzi, prin cele pe care le respin&em. Fără
luxul ne&aţiei, omul e doar un biet, un alnic 2creator5, incapabil săşi
împlinească destinul – dea tezauriza dezastre, dea colecţiona
falimente, înţelepciunea- (a existat epocă mai &oală de ea, vreau să
spun că omul na fost niciodată mai el însuşi) o "inţă refractară la
înţelepciune. 4rădător al zoolo&iei, animal rătăcit, el se revoltă contra

naturii ca ereticul împotriva tradiţiei. Acesta din urmă e aşadar de două
ori om. 9rice?!nnoire i se datorează. =asiunea lui) să se &ăsească la
ori&inea, în punctul de pornire a orice. Chiar dacă e un paria, vrea săi
facă pe ceilalţi să simtă efectele condiţiei sale şi crede că un sistem
reli&ios,
reformat)"loso"c sau politic
tot ce vrea e să "emerită osteneala
în centrul să "e sfărmiat
unei rupturi. ori
Gr!nd echilibrul şi
înţepeneala instituţiilor, le zdruncină ca să le &răbească sf!rşitul.
0nţeleptul, în schimb, priveşte noul cu ostilitate. %ucid, el abdică)
este forma lui de protest. 9r&olios care se izolează în normă, el se
a"rmă d!nd înapoi. Care e ţelul lui- *ăşi depăşească ori săşi
neutralizeze contradicţiile. Dacă reuşeşte, avem dovada că aceste
contradicţii erau lipsite de vi&oare, că le depăşise mai înainte chiar de
a le înfrunta. Cum îi lipseşte instinctul, nici nui este prea &reu săşi
domine "rea, să ne dăscălească din anemia serenităţii sale.
Cum ne lăsăm, oric!t de puţin, în voia pornirilor, observăm că ni
e peste puteri $le
contradicţiile. să ne
ne înfr!năm,
călăuzesc,săneneaţ!ţă
îmbl!nzim ori să
şi ne ucid. neascundem
0nălţ!nduse
deasupra lor, înţeleptul se deprinde cu ele, nu suferă din cauza lor, nar
c!şti&a nimic murind) el este, încă din viaţă, pe umătate mort. 0n alte
fHremi, era un model+ acum, pentru noi, e doar un deşeu al Bbiolo&iei,
o anomalie ce nu mai ispiteşte pe nimeni. 23orbeşti de rău
înţelepciunea pentru că nu poţi aun&e la ea]perttru căţi este
2interzisă22 – aşa &!ndeşti, pesemne. 7a e chiar si&ur că aşa &!ndeşti.
%a astaţi voi răspunde căi prea t!rziu să mai "m înţelepţi, că oricum
nar servi la nimic, ca să nu mai vorbim că un acelaşi hău o să ne
n&hită pe toţi, înţelepţi ori nebuni. 6ecunosc de altfel că sunt înţeleptul
ce
mănu voi " niciodată.,
vlă&uieşte 9rice
de puteri, îmi formulă
sporeştede m!ntuire mă
necazurile, mă învrăbeşte
arde ca o otravă)
cu
ceilalţi, îmi pune sare pe răni şi, în loc să aibă un efect salutar în
r!hduiala vieţii mele, oacă, din contră, un rol nefast. Da, orice
înţelepciune acţionează asupra mea ca un toxic. 4e mai &!ndeşti,
probabil, că prea 2mă dau5 cu epoca aceasta, căi fac prea multe
concesii. %a drept vorbind, o accept şi o refuz cu toată patima şi
incoerenţa de care sunt capabil. $a îmi dă senzaţia unui ultim act
ipostaziat. *ă înţele&em de aici că nu se va mai încheia şi că,
interminabilă, îşi va perpetua neîmplinirea- (imic din toate astea.
hicesc ce se va înt!mpla şi, ca so ştiu mai bine, mie su"cient să
citesc
de cătreşi să recitesc
Alaric. scrisoarea
$a exprimă *f!ntului
uimirea /eronim după
şi tulburarea prădarea
aceluia care, de6omei
la
periferia unui imperiu, îi contemplă destrămarea şi nevolnicia. \udecă şi
tu) ai zice căi epitaful npstru anticipat. (u ştiu dacă am dreptul să
vorbesc despre sf!rşitul omului+ dar sunt convins de prăbuşirea tuturor
"cţiunilor în care am trăit p!nă acum. /storia îşi dezvăluie în sf!rşit faţa
nocturnă şi, ca să nu spun mai mult, o lume se năruie. $i bine, în
ipoteza că ar depinde numai de mine ca ea să nu se năruie, naş face

nici un &est, nu aş mişca un de&et. 9mul mă fascinează şi mă
înfricoşează, îl iubesc şi' urăsc, cu o patimă ce mă condamnă la
pasivitate. (u cred că se cuvine să faci vreun efort pentru a' smul&e
fatalităţii. $ o naivitate să' loveşti ori să' aperi@ Ferice de cei ce au
faţă
de*pre
om ruşinea
un simţăm!ht de"nit) vor că
mea, mărturisesc muri m!ntuiţi.
a fost o vreme c!nd am
aparţinut şi eu acestei cate&orii de fericiţi. Destinul omului mă pasiona,
deşi nu în acelaşi fel ca pe ceilalţi. *ă " avut vreo douăzeci de ani,
v!rsta ta. 2Gmanist5 deandoaselea, îmi închipuiam – în semeţiami
încă neştirbită – că a deveni duşmanul speciei umane e cea ?mai înaltă
onoare la care poţi aspira. Dornic să mă acopăr l?de ruşine, îi
pizmuiam pe toţi cei care se expuneau sarcasmelor, veninului &loatei,
şi care, acumul!nd umilinţă după umilinţă, nu pierdeau nici un prile să
se însin&ureze. Aşa am auns să' idealizez pe /uda, cel care, refuz!nd
să mai suporte anonimatul devotamentului, a preferat să se
sin&ularizeze prin trădare.
ambiţie 'a v!ndut pe /sus.(u din venalitate,
A vrut îmimai
să nu se lase plăcea să cred,
preos, să' ci din
e&aleze în rău+ căci în bine, cu asemenea concurent, nu avea nici o
şansă. Cum onoarea de a " cruci"cat îi era interzisă, a ştiut să facă din
arborele Ea8eldamă o replică a Crucii. 4oate &!ndurile mele îl urmau
pe drumul sp!nzurătorii, în vreme ce mă pre&ăteam, şi eu, săi v!nd
pe idolii mei. 0l invidiam pentru mişeliile lui, pentru curaul de aşi
atra&e ura celorlalţi. Ce umilinţă să "i un oarecare, un om printre at!ţia
alţii@ întorc!ndurni &!ndurile înspre călu&ări, medit!nd zi şi noapte la
izolarea lor, mii închipuiam rume&!nd nele&iuiri şi crime mai mult sau
mai puţin eşuate. 9rice sin&uratic, îmi spuneam, e suspect) o "inţă
pură
să ai nu se izolează.
conştiinţa Ca să trebuie
încărcată+ t!neştisăţi
după"esin&urătatea unei
teamă de ea. 1ăchilii, trebuie
întrista
nespus că istoria monahismului fusese scrisă de oameni curaţi,
incapabili să simtă nevoia dea se urî pe sine ori să încerce acea
tristeţe îţi stare să ridice munţii. Eienă în delir, speram sămi atra& ura
tuturor "inţelor, să le constr!n& să se unească împotriva mea, să le
zdrobesc ori să mă nimicească, întrun cuv!ht, eram ambiţios. După
aceea, nuanţ!nduse, iluziile mele aveau săşi piardă din virulenţă şi să
se îndrepte, cu modestie, înspre dez&ust, echivoc şi perplexitate.
%a capătul acestor diva&aţii, mă văd silit săţi repet că nu prea
desluşesc locul pe care vrei să' ocupi în epoca noastră+ vei avea oare,
ca să te inte&rezi*imţul
super"cialitate- în ea, echilibrului
destulă supleţe ori su"cientă
:pe care dorinţă
ţi' cunosc; de
nu prevesteşte
nimic bun. Aşa cum eşti, îţi mai răm!ne de parcurs o cale lun&ă. Ca să
te descotoroseşti de trecut, de naivităţile tale, îţi. 4rebuie o iniţiere în
delir. %ucru lesnicios pentru cine înţele&e că frica, altoinduse pe
materie, a silito să facă saltul a cărui ultimă tresărire suntem noi. (u
există timp, există doar această teamă ce cur&e de&hiz!nduse în
clipe., carei aici, în noi şi în afara noastră, omniprezentă şi invizibilă,

taină a tăcerilor şi stri&ătelor noastre, a ru&ilor şia hulei noastre. 9r,
tocmai în veacul al MMlea, în#oritoare, m!ndră de cuceririle şi izbtozile
ei, frica se apropie de apo&eu. (ici freneziile şi nici cinismul nostru nu
sperau chiar at!% *ă nu ne mirăm aşadar că suntem atitt de departe
de oethe, ultimul
21ediocritatea5 lui cetăţean al pe
o e&alează cosmosului,
a naturii. ultimul
Cel maimare
puţinnaiv.
dezrădăcinat
dintre oameni) un amic al elementelor. 9stili la tot cea însemnat el, e
pentru noi o necesitate şi aproape o datorie să "m nedrepţi cu el, să'
sfăr!măm în noi şi să ne sf1măm^
Dacă nu ai tăria de a te demoraliza împreună cu epoca ta, de a
mer&e tot at!t de os şi de departe ca ea – să nu te pl!n&i că nu eşti
înţeles. i, mai ales, să nu te crezi un precursor) lumină nu va " în
veacul acesta. /ar dacă ţii să aduci ceva nou, scotoceşteţi tenebrele ori
iaţi nădedea de la cariera literară.
0n orice caz numi reproşa cam folosit, faţă de tine, un ton
cate&oric. Convin&erile
impun. Altfel mele
stau lucrurile cu"ind nişte pretexte,
şovăielile nu am căderea
mele+ pe acestea nu le să ti le
născocesc şi cred în ele cu adevărat, cred chiar fără să vreau. Aşa se
face că a trebuit, cu bunăcredinţă şi cu păreri de rău, să te supun
acestei lecţii de perplexitate.
*tilul ca aventură.
$xperţi întro &!ndire pur verbală, so"ştii au fost cei dint!i care
au re#ectat asupra cuvintelor, asupra valorii şi proprietăţii lor, asupra
funcţiei ce le revine ta mecanismul raţionamentului) pasul hotăr!tor
către descoperirea stilului, conceput ca scop ta sine, ca ţel intrinsec,
era făcut2. 1ai răm!nea doar ca această căutare verbală să "e
transpusă
ocului ta alt domeniu,
abstracţiunii să i sesă i se dea ca
substituie sarcină
ocul armonia
expresiei. frazei,
Artistul iar
care
re#ectează asupra miloacelor sale îi este aşadar îndatorat so"stului, e
or&anic tarudit cu acesta. i unul, şi celălalt urmăresc, în direcţii
diferite, un acelaşi &en de activitate, încet!nd să mai "e natură, ei
trăiesc ta funcţie de cuv!nt. (imic nui mai lea&ă de ori&ini, de
izvoarele experienţei+ nici urmă de naivitate, ? de 2sentiment2 ta ei.
!ndind, so"stul îşi controlează întrat!t &tadirea, înc!l face din ea ce
doreşte+ nu &tadirea îl tra&e după ea, ci el o conduce după capriciile şi
planurile sale+ faţă de propriui spirit, se comportă ca un strate&+ nu
meditează, ci concepe – după un plan pe c!t de abstract, peatft :de
arti"cial
dezvăluie– fra&ilitatea
operaţii intelectuale, şubrezeşte
ori să le acorde conceptele,
ta chip mtadrusau
arbitrar trăinicie să sens.
le
De 2realitate5, prea puţin îi pasă) ştie că ea depinde de semnele careo
exprimă, că important e să le stăp!nească pe acestea.
Artistul porneşte şi el de la cuvtat, ca să aun&ă la trăit) expresia
constituie sin&ura experienţă ori&inară de care este capabil. *imetria,
înlănţuirea, perfecţiunea operaţiilor formale reprezintă mediul său
natural, căminul său, aerul pe care' respiră. /ar pentru că ţinteşte să

stoarcă din cuvinte tot ce pot ele da, el tinde, mai mult dec!t la
expresie, la expresivitate, în universul închis în care trăieşte, nu scapă
de sterilitate dec!t prin continua reînnoire presupusă de ocul în care
nuanţa dob!ndeşte dimensiuni de idol şin care chimia verbală
realizează
asemenea dozae
măsurăde subneconceput întro artă
controlul raţiunii naivă. 9 la
se situează activitate
antipodulce stă în
experienţei, apropiinduse, în schimb, de limitele intelectului. Din
artistul ce i se consacră, ea face un so"st al literaturii.
0n viaţa spiritului vine o vreme c!nd stilul, înălţ!nduse la ran&ul
de principiu autonom, devine destin. $ clipa în care 3erbul, în
speculaţiile "loso"ce ca şi în producţiile literare, îşi dezvăluie şi forţa, şi
nimicnicia.
*tilul scriitorului este condiţionat "ziolo&ic+ el posedă un ritm
numai al lui, imperativ şi ireductibil. (uţi poţi ima&ina un *aint*imon
care săşi schimbe, sub efectul unei metamorfoze voite, structura
frazelor, xdupă
laconismul, cum nu
întrea&a lui ţi'
"inţăpoţi ima&ina
îi cerea restr!n&!nduse,
cu necesitate practic!nd
să se reverse în
fraze înc!lcite, stufoase, mobile. /mperativele sintaxei îl vor " urmărit
ca o tortură, ca o obsesie. *u#ul, cadenţa. 6espiraţiei, precipitarea îi
impuneau această mişcare #uidă şi amplă, care forţează trăinicia şi
împotrivirea cuvintelor. $ra în el ceva de or&ă, cu totul diferit de
in#exiunile de #aut ce caracterizează franceza. Aici îşi au ori&inea
acele perioade care, tem!hduse de punct, se calcă unele pe altele,
ocolesc iar şi iar, nu vor să se sf!rşească.
%a polul opus, &!ridiţivă la %a 7ruHere, la felul său de a tăia
fraza, de a o comprima, de a o stăvili, foarte atent săi circumscrie
limitele)
9piniile, echiar
obsedat de punct şi îivir&ulă+
şi sentimentele are punctuaţia
sunt cumpănite. în s!n&e.
*e teme să le
st!rnească, să le aţ!ţe, să le exacerbeze. Cum inspiraţia nu' prea
aută, contururile &!ndirii îi sunt clare+ ar răm!ne mai cur!nd dincoace
de limitele naturii sale decft să treacă dincolo de ele. Astfel, adoptă,
&eniul unei limbi specializate în suspinele intelectului, pentru care ceea
ce nui cerebral este suspect sau fără valoare. Condamnată la ariditate
prin însăşi perfecţiunea sa, improprie să asimileze şi să traducă Giada
şi 7iblia, pe *ha8espeare şi Don >uiote, &olită de orice încărcătură
afectivă şi parcă lipsită de ori&ini, această limbă este insensibilă la
primordial şi cosmic, la tot ce' precede pe om sau trece dincolo de el.
Dar niada, 7iblia,
omniscienţă naivă,*ha8espeare sau Don
situată în acelaşi >uiote
timp audar
mai os ceva dintro
şi mai sus de
fenomenul uman. *ublimul, monstruosul, blasfemia sau ţipătul – pe
acestea franceza nu le abordează dec!t spre a le denatura prin
retorică. i e la fel de improprie pentru a exprima delirul sau umorul
brut) Ahile şi =riam, David, %ear sau Don >uiote senăbuşă sub ri&orile
unei limbi cei face să pară ne&hiobi, alnici sau monstruoşi. 9ricft de
diferiţi ar ", ei trăiesc încă – şi aceasta e trăsătura lor comună – la

nivelul sunetului, care, pentru a se exprima, are nevoie de o limbă
credincioasă re#exelor, le&ată de instinct, şi nu de una descărnată.
După ce sa sluit de idiomuri a căror plasticitate, îi dădea iluzia
puterii nelimitate, străinul neînfr!nat, iubitor de improvizaţie şi
dezordine, înclinat vede
pentru limpezime, spre necumpătare sau echivoc
în limba franceză din lipsa
– chiar dacă vocaţiei
se apropie de ea
cu timiditate – un instrument de m!ntuire, o asceză şi o terapeutică.
Folosindo, se vindecă de trecutul său, învaţă să sacri"ce între&ul fond
de obscuritate de care era le&at, se simpli"că, devine altul, se leapădă
de extrava&anţele sale, îşi depăşeşte vechile nelinişti, se împacă tot
mai mult cu bunulsimţ şi raţiunea+ de altfel, cum să te îndepărtezi de
raţiune c!nd foloseşti un instrument care îi cere exercitarea
permanentă, şi chiar în exces- Cum să "i nebun – sau poet – întro
asemenea limbă- 4oate cuvintele ei par, în ce priveşte înţelesul pe
care' exprimă, cuvinte lucide. A te slui de ele în scopuri poetice
echivalează
2Frumoscuca
o aventură sau un martiriu.
proza5 – butadă mai franţuzească nici că se poate.
Gniversul redus la articulările frazei, proza ca unică realitate, vocabula
retrasă în ea însăşi, eliberată de obiect şi de lume) sonoritate în sine,
tăiată de exterior, tra&ică ipseitate a unei limbi constr!nse la propriai
desăv!rşire. 
Analiz!nd stilul epocii noastre, nu poţi să nu tentrebi) care sunt
motivele coruperii sale- Artistul modern este un solitar care scrie
pentru el însuşi sau pentru un public despre care nu are nici o idee
precisă. %e&at de o epocă, el se străduieşte săi exprime trăsăturile+
această epocă e însă, prin forţa împreurărilor, fără chip. Autorul nu
ştie cui se
M3//lea adresează,
şi în nuscriitorul
următorul, şi' ima&inează pe cititorul
avea în vedere său.restr!ns
un cerc 0n secolul
deal
cititori, ale căror exi&enţe, &rad de subtilitateşi pătrundere le
cunoştea. Avfru, posibilităţi limitate, nu se putea îndepărta de re&ulile
– reale, deşi neformulate – ale &ustului. Cenzura saloanelor, mai aspră
dec!t aceea a criticilor de azi, a permis în#orirea unor &enii desăv!rşite
şi minore, constr!nse la ele&anţă, la miniatură şi perfecţiune.
ustul se formează prin presiunea pe care cei lipsiţi de &ria
existenţei o exercită asupra %iterelor, şi se formează mai ales în
epocilen care societatea este destul de ra"nată ca să dea tonul
literaturii. C!nd te &!ndeşti căn alte vremuri o metaforă st!n&ace
discredita un scriitor,
improprietate sau că ocăvorbă
un academician îşi în
de duh spusă pierdea presti&iul
faţa unei pentru o
curtezane
putea răsplăti pe cineva cu un post important, chiar şi cu o abaţie :e
cazul lui 4alleHrand; – poţi măsura distanţa parcursă de atunci.
4eroarea &ustului a încetat şi, o dată cu ea, superstiţia stilului. *ă ne
pl!n&em de asta ar " pe c!t de ridicol, pe at!t de ine"cace. Avem în
urma noastră o destul de solidă tradiţie de vul&aritate+ arta trebuie so
accepte, să se resemneze cu această situaţie sau să se izoleze întrun

limba absolut subiectiv. *ă scrie pentru toată lumea sau pentru nimeni
– asta o hotărăşte "ecare, după temperamentul său. 9ricare near "
însă ale&erea, putem " si&uri că nu vom mai înt!lni în cale acea
sperietoare care era odinioară &reşeala de &ust.
poetică3irus
estealoprozei, stilul poetic
proză bolnavă, o dezarticulează
în plus, şi distru&e)
e mereu demodată) o proză
metaforele
pe care le &ustă o &eneraţie par ridicole următoarei, îi citim pe *aint
$vremond, pe 1ontesLuieu, 3oltaire sau *tendhal ca pe contemporanii
noştri tocmai pentru că nau păcătuit nici prin lirism, nici prin exces de
ima&ini. Cum proza ţine de procesulverbal, prozatorul trebuie săşr
învin&ă primele porniri, să se apere de ispita sincerităţii) orice &reşeală
de &ust se tra&e de la 2inimă5. =lebeul din noi poartă vina pentru lipsa
de măsură, pentru excesele noastre) ce poate " mai plebeian dec!t un
sentiment-
*umă de constr!n&eri imperceptibile, simţ al dozaului şi al
proporţiilor,
de cuvinte – vi&ilenţă impusă
&ustul este facultăţilor
apanaul noastre,
autorilor reţinere,
care, neatinşi dedecenţă faţă
mania dea
" 2profunzi5, îşi sacri"că o parte din forţă în favoarea unei anume
anemii.
$ clar că în secolul nostru n+ am mai putea &ăsi aşa ceva. *a dus
pentru totdeauna vremea c!nd puteai " perfect super"cial. Decăderea
ra"namentului avea so antreneze pe aceea a stilului, care, pitoresc,
complex, se năruie sub &reutatea propriei bo&ăţii. A cui e &reşeala,
dacă &reşeală este- =oate ar trebui imputată romantismului+ dar el
însuşi na fost dec!t consecinţa unei de&radări &enerale, un efort de
eliberare în detrimentul ra"namentului. %a drept vorbind, subtilitatea
secolului al M3///lea
clişeu, dulce&ărie saunar " putut să se perpetueze fără să cadă în
scleroză.
9 naţiune care începe să apună re&resează în toate planurile.
29rice de&radare individuală sau naţională, observa \oseph de 1aistre,
este prompt anunţată de o de&radare, ri&uros proporţională, î
limbaului.5 *căderile ni se răsfr!n& asupra scrisului+ c!t priveşte o
naţiune, instinctul ei, din ce în ce mai şovăielnic, o t!răşte întro
incertitudine la fel de evidentă în toate domeniile. Franţa, de mai bine
deun secol, îşi abandonează vechiul ideal de perfecţiune. %a fel sa
înt!mplat şi cu 6oma) dispariţia puterii sale se petrecea concomitent
cu stricarea latinei, care, docilă, intra în serviciul unor doctrine şi
himere
%imba luiopuse
4acit&eniului ei, devenind
– deformată, un instrument
trivializată, uzurpat
silită să suporte de concilii.
diva&aţiile
asupra 4rinităţii@ Cuvintele împărtăşesc destinul imperiilor.
0n epoca saloanelor, franceza a dob!ndit o austeritate şi o
limpezime ce iau permis să devină universală. C!nd însă a început să
se complice, să devină mai îndrăzneaţă, soliditatea ei a avut de suferit,
în cele din urmă, se eliberează în detrimentul universalităţii sale şi,
întocmai ca Franţa, evoluează spre antipodul &loriei trecute şial

&eniului ei. Dublă, inevitabilă deza&re&are. =e vremea lui.
3oltaire, "ecare încerca să scrie ca toată lumea+ fapt e că toată
lumea scria excelent. Astăzi, scriitorul vrea să aibă stilul lui, să se
individualizeze prin exprimare+ şi nu aun&e so facă dec!t
dezinte&r!nd limba, nesocotindui
ma&ni"ca monotonie. *ă vrei să tere&ulile, submin!ndui
ţii deoparte structura,
ar " o inepţie) chiar
fără voie contribui la acest proces, şi trebuie so faci, căci altfel te
p!ndeşte moartea literară. De vreme ce franceza îşi trăieşte apusul, să
ne declarăm solidari cu destinul ei, să pro"tăm de ad!ncimile pe care
le deschide, ca şi de înd!rirea cu care îşi învin&e pudoarea limitelor.
(imic mai zadarnic dec!t so învinovăţeşti pentru splendidul ei as"nţit,
pentru cele din urmă raze ale sale. *ă încercăm mai cur!rid să ne
bucurăm că trăim întro epocă în care cuvintele, folosite în orice sens,
se eliberează de toate constr!n&erile, iar semni"caţia nu mai
constituie o exi&enţă şi nici o obsesie. Asistăm, fără îndoială, la
somptuoasa
poate, c!tevadezinte&rare a unei limbi.sau,
tresăriri de ra"nament 3iitorul ei-probabil,
şi mai 3a mai cunoaşte,
va sf!rşi în
sluba unor concilii moderne, mai rele dec!t acelea ale Antichităţii. *au
destinul iar putea hărăzi o a&onie rapidă. 9ricum, că e sau nu pe cale
să devină un vesti&iu, cert e că asistăm la devitalizarea a tot mai multe
din vocabulele sale. *e va refu&ia oare &eniul prozei în alte idiomuri-
Qară a cuvintelor, Franţa sa a"rmat prin &ria scrupuloasă cu
care lea tratat. Din această &riă mai dăinuie urme. 9 revistă făcea în
'_`T bilanţul umătăţii de secol trecute, punct!nd evenimentul cel mai
important al "ecărui an) sf!rşitul afacerii DreHfus, vizita <aiserului la
4an&er ş.a.m.d. =entru '_'', înre&istrează simplu) 2Fa&uet admite
locuţiunea mal&rW
asemenea &riă Lue.53erb,
pentru Cinepentru
a mai văzut pezilnică,
viaţa sa alte melea&uri
pentru o
mărunţişurile existenţei sale- Franţa 'a iubit p!nă la patimă, în
detrimentul lucrurilor. *ceptică în privinţa posibilităţilor noastre de
cunoaştere, nu însă şi faţă de capacitatea de a ne formula îndoielile, ea
identi"că adevărul cu felul de a ne exprima neîncrederea în privinţa lui.
0n orice civilizaţie ra"nată, se produce o disuncţie radicală între
realitate şi cuv!nt.
*ă vorbeşti de decadenţă aşa, în &eneral, nu înseamnă nimic.
Decadenţa unei literaturi şi a unei limbi înseamnă ceva doar pentru cel
care se simte le&at de ele. *e strică franceza-
seamăn şi
*ede
nelinişteşte
neînlocuit.doar
(u'cel care vede că
interesează în ea un instrument
m!ine fără
se va &ăsi altul,
mai uşor de m!huit, mai puţin pretenţios. C!nd iubeşti o limbă, e o
dezonoare săi supravieţuieşti.
De două secole, orice ori&inalitate sa manifestat prin opoziţie
faţă de clasicism. (a existat formă sau formulă nouă care să nu se "
răzvrătit împotriva lui. (imicirea moştenirii culturale mi se pare
tendinţa esenţială a spiritului modern, în orice domeniu al artei, orice

stil se a"rmă împotriva stilului. (umai submin!nd ideea de raţiune, de
ordine, de armonie devenim conştienţi de noi înşine. 6omantismul, ca
să' amintim din nou, nu a fost altceva dec!t un av!nt spre o prăbuşire
dintre cele mai fecunde. Gniversul clasic nemai"ind viabil, trebuie să'
zdruncinăm,
2=erfecţiunea5 sănu
introducem în el ceva
ne mai tulbură) ce vieţii
ritmul su&erează neterminatul.
noastre ne face
insensibili la ea. =entru a produce o operă 2perfectă5, trebuie să ştii să
aştepţi, să trăieşti înlăuntrul acestei opere p!nă c!nd ea aun&e să se
substituie universului. Departe de a " rezultatul unei tensiuni, ea este
fructul pasivităţii, al ener&iilor îndelun& acumulate. Dar noi ne risipim,
nu avem nimic pus deoparte+ şi astfel, incapabili de a " sterili, iatăne
cuprinşi în automatismul creaţiei, copţi pentru orice operă banală,
pentru toate semireuşitele.
26aţiunea5 nu moare doar în "loso"e, ci şi în artă. =rea
desăv!rşite, personaele lui 6acine par să aparţină unei lumi aproape
de neînţeles.
frumos ştiu să4oate,
sufăr@Fedra inclusiv,
Cine dintre voiau?
enaerul
starecădeinsinuează) 2=riviţi ce
ceva asemănător-@5
(oi nu mai suferim în felul acesta+ lo&ica noastră nu mai arată la fel+
am învăţat să ne lipsim de certitudini. De aici ni se tra&e pasiunea
pentru neclar, imprecizia atitudinilor şi a scepticismului) nu ne mai
de"nim îndoielile în raport cu certitudinile noastre, ci prin raportare la
alte îndoieli, mai consistente, pe care ar urma să le facem ceva mai
mlădioase, ceva mai fra&ile, ca şi cum, nepăs!ndune de stabilirea unui
adevăr, ţelul nostru ar " instituirea unei ierarhii a "cţiunilor, a unei
scări a erorilor. Gr!m limitele 2adevărului5 şi tot ceea ce el reprezintă
ca fr!nă în căutarea noului sau în satisfacerea toanelor noastre. 9r,
clasicul, urm!nduşi
avea încredere efortul
în nou, de aprofundare
în ori&inalitate întro
ca scop sin&ură direcţie, n
în sine.
3rem cu orice preţ să ne desfăşurăm, chiar dacă spiritul şiar
sacri"ca pentru asta le&ile, vechile sale exi&enţe, în cele c!teva
certitudini pe care totuşi trebuie să le avem, nu mai credem cu
adevărat) sunt simple puncte de reper. *arcasmul e cel care dă viaţă şi
teoriilor, şi atitudinilor noastre. /ar acest sarcasm, a#at la rădăcina
vitalităţii noastre, explică de ce înaintăm străini de paşii noştri.
Clasicismul îşi &ăseşte le&ile în el însuşi şi li se conformează) trăieşte
un prezent fără istorie, în timp ce noi trăim întro istorie ce ne
împiedică să avem un prezent. Astfel, nu numai stilul, ci rnsuşi timpul
ni se dezinte&rează.
dezinte&răm, (u 'am
în paralel, " putut
&!ndirea) dezinte&ra fără
în permanentă să ne
dispută cu ele însele,
&ata să se anihileze reciproc, să se facă ţăndări, ideile – ca şi timpul –
ni se făr!miţează.
Dacă există un raport între ritmul "ziolo&ic şi maniera de a scrie
a unui scriitor, cu at!t mai mult există unul între universul temporal şi
stilul acestuia. Cum ar " putut scriitorul clasic, cetăţean al unui timp
linear, delimitat, din al cărui fă&aş nu ieşea, să practice un scris

sacadat, abrupt- $l menaa cuvintele, carei erau, statornic, cămin. /ar
aceste cuvinte traduceau pentru el prezentul veşnic, timp al
perfecţiunii, carei aparţinea. Ci scriitorul modern, nemai&ăsinduşi
locul în timp, preţuieşte stilul convulsiv, epileptic. (u putem dec!t so
re&retăm, măsur!hd
vechilor idoli. 9ricum,cu amărăciune
near rava&iile
" imposibil să maiprovocate
aderăm lade prăbuşirea
o scriitură
2ideală5. (eîncrederea noastră faţă de 2frază5 atin&e o parte
însemnată a literaturii, aceea, mai exact, care miza pe 2farmec5, care
uza de procedeele seducţiei. *criitorii care mai recur& la ele ne
descumpănesc, ca şi cum ar vrea să perpetueze o lume revolută.
9rice fetişizare a stilului porneşte de la credinţa că realitatea e şi
mai &ăunoasă dec!t reprezentarea ei verbală, că tonalitatea unei idei
este mai importantă dec!t ideea însăşi, că un pretext bine adus din
condei preţuieşte mai mult dec!t o convin&ere, că o construcţie
savantă e preferabilă unei izbucniri necenzurate de &!ndire. $a
exprimă o pasiune
armonioase, de so"st,
satisfăcute de so"st ei
de echilibrul al sau
%iterelor, în spatele
îmbătate unei fraze
de propriai
sonoritate, se ascundea, se ascunde prea adesea neliniştea celui
incapabil să pătrundă prin milocirea senzaţiei întrun univers ori&inar.
Cei de mirare că stilul e, deopotrivă, mască şi mărturisire-
Dincolo de roman.
=e vremea c!nd artistul îşi mobiliza toate metehnele ca să
producă o operă ce' ascundea, ideea de aşi pune viaţa în vitrină nici
nu putea săi treacă prin minte. (u nii ima&inăm pe Dante sau pe
*ha8espeare notmduşi mărunţişurile existenţei cu &!ndul să le aducă
la cunoştinţa celorlalţi. 7a. =oate chiar erau înclinaţi să ofere o ima&ine
înşelătoare despre
nevolnicul din ziua ei
deînşişi.
azi noAveau acea\urnalele
mai are. pudoareintime
a forţei, pe care ţin
şi romanele
de aceeaşi aberaţie) ce interes ar putea să prezinte o viaţă- Dar nişte
cărţi ce se hrănesc din alte cărţi sau nişte spirite care se spriină pe
alte spirite- (am încercat senzaţia adevărului, "orul "inţei, decft în
vfaţa omului fără carte) unii ciobani de prin Carpaţi miau lăsat o
impresie mult mai puternică dec!t profesorii din ermania sau
şmecherii de la=aris, iar în *pania am văzut va&abonzi cărora miar "
plăcut să le "u ha&io&raf. (ici o nevoie, la ei, săşi inventeze o viaţă) ei
existau+ ceea ce nu i se înt!mplă defel civilizatului. Eotăr!t lucru, nu
vom şti niciodată de ce strămoşii noştri nu sau închis în cavernele lor.
al său.4ot omul îşicăatribuie
Credinţa un destin,
psiholo&ia deci oricine
ne permite şi' poateesenţa
să ne descifrăm descrie pe
avea
să ne le&e de actele noastre, de &!ndul că ele au o valoare intrinsecă
sau simbolică. A apărut apoi snobismul 2complexelor5 ca să nenveţe
să dăm amploare nimicurilor noastre, să ne lăsăm orbiţi de ele, să ne
înzorzonăm eul cu facultăţi şi profunzimi pe care, evident, nu le are. Cu
toate astea, perceperea lăuntrică a mediocrităţii noastre nu e dec!t în
parte zdruncinată. 6omancierul care insistă săşi prezinte viaţa doar se

preface că şi creden ea, simţim prea bine asta, la fel şi faptul că
dispreţuieşte secretele pe care ni le dezvăluie) nu se îmbată cu apă
rece, iar noi, cititorii, nici pe atft. =ersonaele sale aparţin unei
umanităţi de m!na a doua, şireată şi nevolnică, pe care aplecarea spre
şmecherii şi intri&i
%ear viclean. o facede"nitorii
?trăsăturile suspectă.ale
(uromanului
neam putea
suntînchipui
date deun re&e
vul&aritatea şi de parvenitismul lui) înosire a fatalităţii, Destin ce şia
pierdut mauscula, improbabilitate a nenorocirii, tra&edie declasată.
=e l!n&ă eroul tra&ic, copleşit de soarta potrivnică – comoara sa
dintotdeauna, patrimoniul său – personaul romanesc pare un aspirant
la ruină, un trepăduş al &roazei, înverşun!nduse să se piardă şi
tremur!nd că nu va izbuti. (u are certitudinea dezastrului, şi asta îl
face să sufere. 1oartea sa nu răspunde nici unui imperativ. Avem
impresia că autorul ar putea să' salveze, ceea ce ne indispune şi ne
strică plăcerea lecturii. 4ra&edia, în schimb, se desfăşoară întrun plan,
aş
săi,îndrăzni
nu le e să spun,
dec!t absolut)unealta+
sluitorul, autorul ei
nusunt
are cei
nicicare
o putere asupra
comandă şiieroilor
poruncesc să redacteze procesulverbal al faptelor şi &esturilor lor. $i
stăp!nesc p!nă şin operele cărora le servesc ca pretext. /ar aceste
opere ne par realităţi independente şi de scriitor, şi de trucurile
psiholo&iei, în cu totul alt fel citim romanele. 6omancierul e mereu
prezent+ tot timpul ne &!ndim la el+ îl vedem lupt!nd cu personaele
sale+ la urma urmei, e sin&urul care ne interesează. 2Ce va face cu eroii
săi- Cum o să se descotorosească de ei-5, ne întrebăm cu o enă
amestecată cu în&riorare. Dacă sa putut spune că 7alzac a
2sha8espearizat5 cu rataţi, ce să mai zicem de romancierii noştri,
constr!nşi
%ipsitsă
desesu#u
aplece asupra
cosmic, unui tip de
personaul se umanitate
subţiază şi şi
numai
maide&radată-
reuşeşte
să contrabalanseze efectul dizolvant al lucidităţii sale, al voinţei de
clarviziune, al lipsei sale de 2caracter5. Gn fenomen modern prin
excelenţă e apariţia artistului inteli&ent. (u că aceia de odinioară ar "
fost incapabili de abstractizare sau de subtilitate+ dar, instalaţi dintru
început în miezul operei, o produceau fără să re#ecteze prea mult la ea
şi fără să se înconoare de doctrine şi consideraţii metodice. Arta,
tfnără încă, îi conţinea. Acum situaţia e diferită. 9ric!t de reduse iar "
miloacele intelectuale, artistul e, înainte de toate, un estet) situat în
afara inspiraţiei sale, şio pre&ăteşte, i se supune în mod deliberat.
Dacăi poet, îşi comentează
ca să inventeze operele,
şi să se înnoiască, ni le explică
mimează fără săpeconvin&ă
un instinct care 'aşi,
pierdut de mult+ ideea de poezie a devenit substanţa sa poetică,
izvorul inspiraţiei sale. $l c!ntă poemul său+ slăbiciune &ravă, nonsens
poetic) nu se fac poeme cu poezie. Doar artistul îndoielnic porneşte de
la artă+ artistul adevărat îşi caută substanţa altundeva) în sine însuşi.
0n comparaţie cu 2creatorul5 actual, cu sterilitatea şi chinurile sale, cei
din trecut păreau să plesnească de sănătate) nu erau anemiaţi de

"loso"e, ca ai noştri. (aveţi dec!t să staţi de vorbă cu oricare pictor,
romancier sau muzician) veţi constata că problemele îl macină şi îi
conferă nesi&uranţă, trăsătura lui esenţială. 7!b!ie ca şi cum ar "
blestemat să se oprească în pra&ul creaţiei sau al propriului destin.
(imeni
diminuareanu scapă azi acestei exacerbări
corespunzătoare a intelectului,
a instinctului. care &randiosul
1onumentalul, e însoţită de
necenzurat de &!ndire nu mai sunt posibile+ la ran& de cate&orie se
ridică, în schimb, interesantu% Astăzi, individul face arta, şi nu arta pe
individ, după cum ceea ce contează nu mai e opera, ccomentariul care
o precede sau îi urmează. /ar ceea ce produce mai bun un artist sunt
ideile despre ceea ce ar " putut el să realizeze. A devenit propriul său
critic, la fel cum omul de pe stradă a auns propriul său psiholo&. (ici o
epocă na cunoscut o asemenea conştiinţă de sine. 3ăzute din această
perspectivă, 6enaşterea pare barbară, $vul 1ediu dea dreptul
preistoric, şi nu e secol – p!nă la cel precedent – care să nu pară mai
mult sau mai
altă parte, nu puţin
suntempueril. tim
nimic. foarte multe
6ăzbunare despre noastre
a lacunelor noi înşine+ pe de
în materie
de naivitate, prospeţime, speranţă şi prostie, 2simţul psiholo&ic5,
achiziţia noastră cea mai de preţ, nea metamorfozat în proprii noştri
spectatori. Achiziţia cea mai de preţ- Dată "ind incapacitatea noastră
meta"zică, vom spune că aşa este, fără îndoială, că e, totodată,
sin&urul soi de profunzime de care suntem în stare. Dar dacă
transcendem psiholo&ia, întrea&a noastră 2viaţă interioară5 începe să
semene cu o meteorolo&ie afectivă ale cărei variaţii nu înseamnă
nimic. De ce near păsa de tot acest mane de năluci din arenele
aparenţei- i cum am mai putea, după 4impul re&ăsit, să invocăm eul,
ce bazăholloP
acelor să maimen,
punem pe tainele&ăunoşi.
al oamenilor noastre-Daţi
(u deoparte
$liot, ci =roust e profetul
funcţiile
memoriei prin care =roust încearcă să ne facă stăp!nii devenirii şi veţi
vedea că nu mai răm!ne nimic în noi, în afară, B poate, de ritmul ce ne
punctează etapele descompunerii, încep!nd din acea clipă, ar " o
necuviinţă faţă de noi înşine să ne împotrivim dispariţiei. *tarea de
creatură nu satisface pe nimeni. 9 ştim la fel de bine şi de la =roust, şi
de la 1eister $c8hart+ cu primul, aun&em la voluptatea vidului prin
timp, cu cel deal doilea – prin eternitate. 3id psiholo&ic+ vid meta"zic.
Gnul – încununare a introspecţiei+ celălalt – a meditaţiei. 2$ul5
constituie privile&iul acelora, doar, care nu mer& p!nă la capătul
propriei "inţe. nefastă
pentru mistic, Dar dacăînsă
mer&i p!născriitor.
pentru acolo, (u
atin&i o culme
ni 'am fecundă
putea ima&ina
pe.
=roust supravieţuind operei sale, viziunii ei "nale. =e de altă
parte, datorită lui orice altă cercetare m direcţia mărunţişurilor
psiholo&ice e inutilă şi supărătoare. Cu vremea, hipertro"a analizei
devine st!nenitoare şi pentru romancier, şi pentru personaele sale. (
am putea complica la nesf!rşit un caracter şi nici situaţiile în care este

implicat. %e cunoaştem pe toate – sau măcar le bănuim. Gn sin&ur
lucru e mai rău decft plictisul) teama de plictis. $ teama pe care o
încerc de "ecare dată c!nd deschid un roman. (am ce să fac cu viaţa
eroului, refuz săi "u complice, nu cred în ea nicicum. enul şia irosit
substanţa,
asemenea.nu Aşamai arenu
înc!t obiect. =ersonaul
e lipsit tra&e să
de semni"caţie moară,
faptul intri&a de
că sin&urele
romane demne de interes sunt tocmai acelea în care, universul odată
eliminat, nu se înt!mplă nimic. =!nă şi autorul pare absent din ele.
*avuros de ilizibile, fără cap şi coadă, ar putea la fel de bine să se
oprească după prima frază ori să umple zeci de mii de pa&ini, în
le&ătură cu ele, te poţi întreba) e posibil să continui la nesf!rşit aceeaşi
experienţă- *ă scrii un roman lipsit de substanţă, iată un lucru bun, dar
la ce bun să scrii zece sau douăzeci la fel- (ecesitatea absenţei odată
admisă, de ceam multiplica acesta absenţă, de ce neam complăcea
în ea- Concepţia implicită a acestui &en de opere pune f aţă în faţă
măcinarea "inţei şi realitatea
valoare, o asemenea concepţienesecătuită a neantului.
nu e mai puţin %o&ic
adevărată lipsită:*ă
afectiv. de
vorbeşti despre neant altfel decft în termeni de afectivitate înseamnă
săţi pierzi vremea.; $a postulează o cercetare fără referinţe, o
experienţă trăită în interiorul unei inepuizabile vacuităţi, vacuitate
simţită şi &!ndită prin senzaţie, precum şi o dialectică în chip paradoxal
încre?menită, lipsită de mişcare, un dinamism al monotoniei şi al
absenţei. Dar asta nu înseamnă să te înv!rţl în cerc- 3oluptate a
nonsemni"caţiei – suprem impas. *ă te foloseşti de anxietate nu ca să
converteşti absenţa în mister, ci misterul în absenţă. 1ister nul,
suspendat de eltnsuşi, fără fundal, neînstare să' poarte pe cel care'
concepe
dincolo care
(araţiunii de revelaţiile nonsensului.
suprimă povestirea, obiectul, îi corespunde o
asceză a intelectului, o meditaţie fără conţinut. *piritul se vede redus
la faptul că e spirit şi nimic mai mult. 4oate activităţile sale îl readuc la
sine, la acea desfăşurare staţionară care' împiedică să se le&e de
lucruri. (ici o cunoaştere, nici o acţiune) meditaţia fără conţinut
reprezintă apoteoza sterilităţii şi a refuzului.
6omanul care se smul&e din timp îşi abandonează dimensiunea
speci"că, renunţă la funcţiile sale) &est eroic, pe care e ridicol să' faci
de două ori. Avem oare dreptul să ne secătuim obsesiile, să le
exploatăm, să le repetăm la nesf!rşit, fără milă- (u puţini romancieri
din ziuade
dincolo deDumnezeu.
azi mă duc Auns
cu &!ndul
acolola–misticul ce a trecut,
adică nicăieri în elanul
– el nar său,
mai putea
să se roa&e, căci obiectul ru&ilor sale va " rămas în urmăi. Cum se
explică însă că romancierii care au trecut dincolo de roman sunt atft de
perseverenţi- =uterea lui de a fascina eat!t de mare, încft îi subu&ă
p!nă şi pe acei ce se silesc să' demoleze. Cinear putea exprima, mai
bine ca el, obsesia modernă a istoriei şi a psiholo&iei- 9mul care se
consumă în realitatea sa temporală nu e dec!t un persona, un subiect

de roman şi nimic mai mult. 0ntrun cuv!nt, semenul nostru. De altfel,
romanul ar " fost de neconceput întro epocă de în#orire meta"zică) nu
ni' putem ima&ina prosper!nd în $vul 1ediu şi nici în epocile clasice
ale reciei, /ndiei sau Chinei. Căci experienţa meta"zică, abandon!hd
cronolo&ia şi modalităţile
miezul absolutului, absolutdelamanifestare ale "inţei
care personaul noastre,
trebuie trăieştefără
să năzuiască, în
să' atin&ă însă) numai aşa va avea parte de un destin. – care, pentru
a " e"cace din punct de vedere literar, presupune o experienţă
meta"zică neîncheiată, şi aş adău&a) voit neîncheiată. Această condiţie
îi are în vedere chiar şi pe eroii dostoievs8ieni) inapţi pentru m!ntuire,
nerăbdători să decadă, ei ne stfrnesc interesul în măsura în care
întreţin o falsă relaţie cu Dumnezeu. *"nţenia nui pentru ei dec!t un
pretext de sf!şiere, un supliment de haos, o strata&emă care să le
asi&ure o prăbuşire mai e"cientă. Dacă ar aun&e cu adevărat la
s"nţenie, ar înceta să mai "e personae+ o caută doar ca so poată
respin&e,
sf!nt ratatca
sesăsituează
&uste "orul recăderii
epilepticul în în
prinţ sine. 4ocmai
centrul fnintri&i
unei calitatea lui de
– s"nţenia
devenită realitate "ind incompatibilă cu arta romanului. C!t despre
Alioşa, mai aproape de în&er decft de sf!nt, puritatea lui nu evocă
ideea unui destin şi e &reu de ima&inat cum ar " izbutit Dostoievs8i să
facă din el "&ura centrală a unei urmări la Fraţii <aramazov. =roiecţie a
repulsiei noastre pentru istorie, în&erul reprezintă primedia, dacă nu
chiar moartea naraţiunii. *ă deducem de aici că naratorul nare ce
căuta în epoca de dinaintea Căderii- (imic mai adevărat în ce'
priveşte pe romancier, a cărui funcţie, merit şi unică raţiune de a "
constau în pastişarea infernului.
revolt,(u
purrevendic &loria
şi simplu, de a nuinsolenţei
împotriva putea citisale,
un roman p!nă lape
a deprinderii capăt+
care mă
ne
a impuso şi a locului pe care 'a acaparat în preocupările noastre.
(imic mai insuportabil dec!t să asişti ore în şir la discuţii privind cutare
sau cutare persona "ctiv. *ă "u bine înţeles) cele mai răscolitoare –
dacă nu şi cele mai mari – cărţi din c!te am citit au fost romane. Ceea
ce nu mă împiedică să urăsc concepţia ce stă la ori&inea lor. Gră lipsită
de speranţă. Căci, deşi t!nesc după o altă lume, oricare alta dec!t a
noastră, ştiu totuşi că nam să aun& la ea niciodată. De "ecare dată
caid am încercat să mă înalţ la un principiu superior 2experienţelor5
mele, am fost silit să constat că le puneam mai presus de orice
principiu,
frivolitate.că
=etoate
dreptveleităţile mele meta"zice
sau pe nedrept, am sKrşit se izbeau
prin de propriami
a învinovăţi pentru
acesta situaţie un totre& &en literar, pe care miam vărsat toată furia,
văz!nd m el obstacolul ce mă împiedica saun& la mine însumi,
a&entul deza&re&ării mele şi a celorlalţi, un tertip al 4impului ca să se
in"ltreze în substanţa noastră, dovada, în "ne obţinută, că nicic!nd
veşnicia nu va " pentru noi mai mult dec!t o vorbă şi o părere de rău.
2i tu, ca toţi ceilalţi, eşti un "u al romanului5, iată refrenul meu,
îhfr!n&erea mea.
9rice atac traduce voinţa dea te elibera de sub o vraă ori de
a?te autopedepsi pentru că iai cedat. (am sămi iert niciodată că
sunt, m sinea mea, mai aproape de primul romancier ieşit în cale dec!t
de
– săultimul dintre înţelepţii
se în#ăcăreze de odinioară.
pentru balivernele (imeni nu
civilizaţiei poate – nepedepsit
occidentale, civilizaţie
a romanului. 9bnubilată de literatură, ea îi acordă scriitorului aproape
tot atfta credit cft lumea antică înţeleptului, însă patricianul careşi
cumpăra un stoic sau un epicurian trebuia, alături de sclavul său, să se
ridice la un nivel pe care nici nu' visează bur&hezul modern careşi
citeşte romancierul preferat. Dacă mi sar obiecta că acel înţelept,
c!hd nu era un impostor, bătea apan piuă pe teme uzate – destinul,
plăcerea sau durerea – aş răspunde că acest &en de mediocritate mi se
pare preferabil celui deacum, că p!nă şin şarlatania înţelepciunii se
a#ă mai mult adevăr dec!t în aceea a activităţii romaneşti. i apoi, în
materie
poeziei. de şarlatanie, să no uităm pe aceea, mai demnă, mai reală, a
$ limpede cănu se poate face poezie din orice. (ici nu se
pretează la orice. Are scrupule şi. 6an&. *ă furi din cei al ei e riscant)
nimic mai inconsistent decft poezia transpusă în discurs. Cunoaştem
caracterul hibrid al romanului de inspiraţie romantică, simbolistă sau
suprarealistă, în adevăr, uzurpator prin vocaţie, romanul na şovăit să
şi însuşească procedeele speci"ce unor mişcări esenţialmente poetice.
/mpur prin chiar]adaptabilitatea sa, el a trăit şi trăieşte din fraudă şi af
şi sa v!ndut tuturor cauzelor. A făcut trotuarul literaturii. Fără nici un
scrupul de decenţă, nu e intimitate pe care să no violeze. Cu aceeaşi
dezinvoltură,
6omancierul, scormoneşte m lăzile
a cărui artă constă de &unoi
în trasul cu şin conştiinţe.
urechea şin cleveteală,
ne transformă tăcerile în b!rfă. Chiar mizantrop, are pasiunea
omenescului, m care se afundă nesăţios. Cft e de alnic faţă de mistici,
de nebunia şi 2neomenescul5 din ei@ i apoi, orişic!t, Dumnezeu are
altă clasă. $ste de înţeles că ne preocupă. Dar nu pricep cum de ne pot
interesa "inţele. 3isez la profunzimile Gn&rundului, substrat anterior
stricării timpurilor, şi a cărui sin&urătate, superioară celei a lui
Dumnezeu, mar putea despărţi pe vecie de mine, de semenii mei, de
limbaul iubirii, de prolixitatea provocată de curiozitatea pentru celălalt.
Dacă îi caut pricină romancierului e pentru că, lucr!nd cu o materie
fără
dec!tvaloare,
noi. *ă respectiv
"m totuşicu noi toţi,
drepţi el măcar
cu el, este şi întro
trebuie să "e mai
privinţă) prolix
nu dă înapoi
în faţa in#aţiei verbale. Fecunditatea, puterea lui există cu preţul
acesta. $ de neconceput talentul epic fără o ştiinţă a banalităţii, fără
simţul neesenţialului, al accesoriului şi in"mului. =a&ini peste pa&ini)
acumulare de nimicuri. Dacă poemul#uviu e o aberaţie, în schimb
romanul#uviu era înscris m chiar le&ile &enului. 3orbe, vorbe, vorbe.

Eamlet citea cu si&uranţă un roman.
*ă o&lindească viaţa în detaliile sale, să ne pervertească
stupefacţiile în anecdote, ce chin pentru spirit@ Acest chin, romancierul
nu' simte, aşa cum nu simte nici inconsistenţa şi banalitatea
2extraordinarului5. $xistănesăbuită,
dea " relatat- întrebare vreun eveniment
căci amcare
citit să merite
la fel osteneala
de multe romane
ca orişicine, întrebare totuşi rezonabilă, în măsura în care timpul
zboară din conştiinţele noastre şin noi nu mai răm!ne decft o linişte ce
ne înstrăinează de "inţe şi de acea extensiune a inima&inabilului în
sfera "ecărei clipe, prin care se de"neşte existenţa.
*ensul începe să se demodeze. 4abloul cu mesa limpede nu
stăm să' contemplăm prea mult+ bucata muzi cală cu caracter
inteli&ibil, cu contururi limpezi ne plictiseşte+ poemul prea clar, prea
explicit ni se pare. De neînţeles. Domnia certitudinii e pe sf!rşite) ce
adevăr care sare în ochi merită osteneala să "e enunţat- (u merită să
ne oprim
numai la ceea ce
2misterul5 e lesne
trebuie să de
ne comunicat.
reţină- (ui*ă înţele&em
mai prin asta
puţin plicticos că
dec!t
evidenţa. Am în vedere misterul deplin, aşa cum a fost conceput p!nă
la noi. Al nostru, pur formal, e numai un refu&iu al spiritelor
dezamă&ite de claritate, o profunzime &ăunoasă, pe măsura actualei
etape a artei, c!nd nimeni nu se mai lasă îmbrobodit, c!nd, în
literatură, în muzică, în pictură, suntem contemporani cu toate stilurile.
$clectismul, deşi dăunează inspiraţiei, ne lăr&eşte în schimbB orizontul
şi ne permite să pro"tăm de toate tradiţiile, îl eliberează pe teoretician,
dar îl paralizează pe creator, în faţa căruia deschide perspective prea
vaste+ or, o operă se făureşte alături de cunoaştere sau fri afara ei.
Dacă artistul
inoveze de azi
cu ceea se refu&iază
ce ştie. 1ulţimeaîncunoştinţelor
obscur, e pentru că nu
a făcut dinmai poate să
el un
&losator, un Aristarh blazat. Ca săşi salveze ori&inalitatea, nui mai
răm!ne dec!t aventura în ininteli&ibil. 3a renunţa aşadar la evidenţele
pe care i le impune o epocă savantă şi sterilă. =oet, iată' în faţa unor
cuvinte din care niciunul, în înţelesul său consacrat, nu are viitor+ dacă
le vrea viabile, trebuie să le sfăr!me sensul, să caute în ele
improprietatea, în &eneral, în ce priveşte %iterele, asistăm la
capitularea 3erbului, care, oric!t de ciudat ar părea, e şi mai uzat decft
noi. *ă urmăm aşadar curba descendentă a vitalităţii sale, să ne
înălţăm la &radul său de oboseală şi decrepitudine, să' însoţim pe
drumul a&oniei.
abdicarea îi este*ituaţie
izb!ndă)paradoxală+
descătuşatnicic!nd
de real şina fostîşimai
trăit, liber+ în "ne
permite
luxul de a nu mai exprima nimic, dec!t poate echivocul propriului oc.
Această a&onie, această izb!ndă nu puteau rămme fără ecou în &enul
în care ne preocupă.
Apariţia romanului fără substanţă a dat romanului o lovitură de
moarte. ata cu afabulaţia, cu personaele, cu intri&ile, cu cauzalitatea.
9biectul odată excomunicat, evenimentul abolit, tot ce răm!ne este un

eu ceşi supravieţuieşte, ceşi aminteşte că a existat, un eu fără viitor,
care, crampon!nduse de /nde"nit, îl întoarce pe toate părţile, pe toate
feţele, îl converteşte în tensiune, iar acesta tensiune duce tot la ea
însăşi) extaz la hotarele %iterelor, murmur incapabil să explodezen
ţipăt, litanie şiîntrun
metamorfoză monolo& al 3idului,
extrem care neapel schizofrenic
scapă, ce refuză
căruia nui ecoul,
urmează nici
lirismul invectivei şi nici al ru&ăciunii. Aventur!nduse p!nă la
rădăcinile (edesluşitului, romancierul devine un arheolo& al absenţei,
care explorează straturile a ceva ce nu există şi nici nu ar putea să "e,
face săpături în insesizabil şi' desfăşoară în faţa privirilor noastre
complice şi descumpănite. $ un mistic fără so ştie- Cu si&uranţă că
nu. Căci misticul, descriindune transele aşteptării sale, o vede
sublim!nduse întrun obiect de care el aun&e să se "xeze. 4ensiunea
i se proiectează dincolo de ea însăşi sau se menţine ca atare întru
Dumnezeu, în careşi a#ă spriin şi usti"care. 6edusă la ea însăşi,
lipsită
mult pedepsiholo&i.
temelia unei realităţi,totuşi
*ă admitem ea ar că
" dubioasă
realitateasau iaro interesa
care cel
susţine şio
trans"&urează ar " iluzorie) în accesele sale de acedieI, chiar misticul
o recunoaşte. 6esurselei interioare, automatismul tensiunii sale sunt
însă at!t de puternice, înc!t, în loc să se abandoneze /nde"nitului şi să
se topească în el, misticul # substanţializează, îi dă consistenţă şi chip.
După ce şia aburat prăbuşirile şi şia convertit nopţile în traiectorie, şi
nu în ipostază, pătrunde întro zonă în care nu mai cunoaşte senzaţia –
cea mai chinuitoare dintre toate – că "inţa ţi se refuză, că lin pact cu
ea nu va mai " cu putinţă vreodată. Acestei "inţe nui vei cunoaşte
dec!t periferia, frontierele) pentru asta eşti scriitor. (o m!n?s landul
care se întindeînîntre
de romancier aceste frontiere
momentele sale celeşimai
acelea aleAunsă
bune. literaturii
aici,eînstrăbătut
lipsa
unui conţinut şi a unui obiect în care săşi &ăsească aplicaţie,
psiholo&ia, intrată întro zonă incompatibilă cu activitatea ei, se
anulează, închipuiţivă un roman în care personaele nar mai trăi unele
în funcţie de altele – şi nici în funcţie de ele însele – un Adolphe, un
/van <aramazov sau un *Pann fără parteneri) veţi înţele&e că zilele
romanului sunt numărate şi că, dacă se încăpăţ!nează să dăinuie, va
trebui să se mulţumească doar cu un destin de cadavru.
Ar trebui, desi&ur, să mer&em şi mai departe şi să dorim, dincolo
de sf!rşitul unui &en, sf!rşitul tuturor celorlalte, al artei. %ipsit de toate
subterfu&iile
săşi suspende sale, omulmăcar
&oana, ar avea
pebunul&ust – proclam!nduşi
durata c!torva mizeria
&eneraţii, înainte –
dea
o lua de la capăt, ar trebui să se re&enereze prin stupoare) exact
pentru asta îl pre&ăteşte întrea&a artă
I 3ezi explicaţiile lui Cioran asupra acestui termen în %acrimi şi
s"nţi, $d. Eumanitas '__', pp. ''''_. :(. 4.; contemporană, m
măsura în care ea subscrie la propriai distru&ere.
(u spun car trebui să credem în viitorul meta"zicii sau în oricare

soi de viitor. Departe de mine asemenea sminteală. (ui totuşi mai
puţin adevărat că orice sf!rşit conţine o fă&ăduinţă şi liberează
orizontul. C!nd în vitrinele librăriilor nu vom mai vedea nici un roman,
un pas va " fost făcut – poate înainte, poate înapoi. 0n orice caz, o
întrea&ă civilizaţie întemeiată
Gtopie- Diva&aţie- pe prospectarea
*au barbarie- (u ştiu. Dar nuzădărniciei se va
mă pot opri să nărui.
nu
visez la ultimul romancier.
C!nd, spre sf!rşitul $vului 1ediu, epopeea a început să se
o"lească, pierind apoi, contemporanii acestui declin trebuie să "
încercat un sentiment de uşurare) cu si&uranţă că au respirat mai liber.
1itolo&ia creştină şi cavalerească secătuiseră+ conceput la nivel cosmic
şi divin, eroismul a cedat locul tra&ediei+ în 6enaştere, omul îşi a#ă
propriile limite, îşi ia în m!ini propriul destin, devenind at!t de mult el
însuşi înc!t este pe. =unctul dea se dezinte&ra. (eput!nd îndura prea
mult povara sublimului, bate umil la poarta romanului, epopee a erei
bur&heze,
epopeesuro&at.
0n faţa noastră se deschide un &ol pe care' vor umple
succedanee "loso"ce, cosmo&onii cu simbolism ceţos, felurite viziuni
dubioase. $le vor lăr&i domeniul spiritului, care va în&loba mai mult
decft en stare să conţină. *ă ne &!ndim la epoca elenistică şi la
efervescenţa sectelor &nostice) /mperiul, în nesf!rşitai curiozitate,
îmbrăţişa sisteme ireconciliabile şi recunoştea ca adevărate – d!nd
drept de cetate unor zei orientali – o mulţime de doctrine şi mitolo&ii.
%a fel cum o artă obosită devine permeabilă la forme de expresie care
îi sunt străine, tot aşa un cult secătuit se lasă năpădit de toate
celelalte.
sincretismului
Acesta acontemporan.
fost sensul sincretismului
3idul nostru,antic, acesta
în care este sensul arte
se în&rămădesc
şi reli&ii disparate, îşi cheamă idolii deaiurea, ai noştri "ind prea
bătr!ni ca să ne mai ve&heze. 6epro"laţi pe alte ceruri, nu vom tra&e
totuşi nici un folos) născută din lacune şi din lipsa unui principiu de
viaţă, cunoaşterea noastră e universalitate de suprafaţă, făr!miţare ce
prevesteşte venirea unei lumi uni"cate întru vul&aritate şi &rozăvie.
tim cum a pus capăt do&ma – în Antichitate – fanteziilor
&nosticismului+ putem bănui certitudinea în care vor eşua rătăcirile
noastre enciclopedice. Faliment al unei epoci în care istoria artei sa
substituit artei, cea a reli&iilor – reli&iei.
=recum*ăacela
nu nealamăr!m de&eaba)
romanului. există uneori
*ă' salutăm aşadar,şiba
falimente fecunde.
chiar să'
celebrăm) el ne va întări, ne va consolida sin&urătatea, închiz!nduni
se această perspectivă, constr!nşi în "ne să "m noi înşine, vom putea
să medităm mai pendelete la rosturile şi limitele noastre, la inutilitatea
de a ne croi o viaţă, dea deveni un persona ori de a crea unul.
6omanul- Gn veto opus spulberării aparenţelor noastre, îndepărtare
maximă de rădăcinile ce ne hrănesc, arti"ciu menit să escamoteze

problemele noastre adevărate, ecran care se interpune între realităţile
noastre primordiale şi "cţiunile noastre psiholo&ice. (ui vom admira
niciodată îndeauns pe toţi cei cate, impun!ndui tehnici carW îl nea&ă,
o atmosferă care îl in"rmă, exi&enţe care' depăşesc, contribuie la
măcinarea
chintesenţălui
şi şi a timpului
&rimasă. nostru,redă
6omanul căruia romanul
toate îi este
faţetele simbol,
acestui timp şii
acaparează toate posibilităţile de exprimare. $ şi motivul pentru care'
adoptă at!ţia care prin "rea lor îi erau cu totul străini, în ziua de azi,
Descartes ar " fost, probabil, romancier+ =ascal – cu. *i&uranţă. Gn &en
devine universal c!nd ademeneşte spirite ce nu au pentru el nici o
predispoziţie. Dar ironia vrea ca tocmai aceştia să "e cei care' sapă,
introduc!nd probleme străine naturii sale, diversi"c!ndu',
pervertindu' şi încărc!ndu' p!nă ce structura de rezistenţă începe
săi p!r!ie. Dacă nu ţii la viitorul romanului, trebuie să ubilezi c!nd îi
vezi pe "loso" scriind romane. De "ecare dată c!nd se strecoară în
viaţa
ruina.%iterelor, o fac pentru ai exploata confuzia sau ca săi &răbească
Ca literatura să "e sortită pieirii – este posibil şi chiar de dorit. %a
ce bun farsa întrebărilor, a problemelor şi spaimelor noastre- (ar ", la
urma urmei, preferabil să nendreptăm spre o condiţie de roboţi-
4risteţilor individuale, prea apăsătoare, lear succeda tristeţi de serie,
uniforme şi uşor de suportat+ sar termina cu operele profunde sau
ori&inale, cu intimitatea şi deci cu visele şi tainele noastre. Fericire,
nefericire – şiar pierde orice sens, pentru că nar avea de unde izvorî+
"ecare din noi ar ", în sKrşit, ideal de perfect şi de nul) un nimeni.
Aunşi la crepuscul, în ultimele zile ale Destinului., să ne contemplăm
zeii în derivă)sau
supravieţui, erau pe măsura
poate noastră,pe
se vor întoarce sărmanii. =oate le vom
furiş, împuţinaţi, sub alte
măşti. Ca să "m drepţi, să recunoaştem că, deşi sau aşezat între noi şi
adevăr, acum, că se duc, nu suntem mai aproape de adevăr dec!t
eram pe vremea c!nd ne interziceau să' privim şi să' înfruntăm. %a
fel de alnici ca şi ei, continuăm să meşterim "cţiuni şi să înlocuim, aşa
cum se cuvine, o iluzie cu alta) supremele noastre convin&eri nu sunt
dec!t minciuni active.
9ricum, substanţa literaturii se subţiază, iar a romanului, şi mai
restr!insă, dispare sub ochii noştri. af " murit el cu adevărat – sau
numai tra&e să moară- %ipsa de competenţă mă opreşte so spun cu
hotăr!re.
dar dacăiDupă
totuşiceam
viu- îisusţinut căi ăsta
las în cazul terminat, mămai
pe alţii, asaltează
ştiutori,remuşcările+
să
stabilească &radul exact al a&oniei sale.
0n preama misticilor.
(imic mai supărător decft lucrările ce pun ordine în hăţişul de
idei al unui spirit care a urmărit orice, numai sistemul nu. %a ce bun să
atribui o coerenţă iluzorie ideilor lui (ietzsche, sub pretextul că ele
&ravitează în urul unui motiv central- (ietzsche este o sumă de

atitudini, şi ar însemna să' cobor!m căut!nd la el voinţă de ordine,
preocupare pentru unitate. =rizonier al umorilor sale, el lea înre&istrat
#uctuaţiile. Filoso"a lui, meditaţie asupra capriciilor sale, refuză
constantele pe care erudiţii vor – împotriva evidenţei – să le descopere
n
ea. 9bsesia sistemului e la fel de suspectă atunci c!nd are ca obiect
studiul misticilor. Că 1eister $c8hart sa în&riit săşi disciplineze
&!ndirea, asta încă mai mer&e) nu era el predicator de meserie- 9
predică, oricft de inspirată, are în ea ceva de oră de curs, expune o
teză şi se sileşte săi demonstreze usteţea. Dar ce să faci cu un
An&elus *ilesius, ale cărui distihuri se contrazic copios şi nau dec!t o
temă care le uneşte) Dumnezeu – prezentat sub atîtea înfăţişări, căţi
vine &reu so recunoşti pe cea adevărată- Călătorul heruvimicI,
înşiruire de a"rmaţii ce se exclud reciproc, întro confuzie luxuriantă,
nu exprimă dec!t stările, strict subiective, ale autorului+ să încerci să
&ăseşti
seducţie.în (u
eleat!t
unitatea, sistemul,
Dumnezeu înseamnă
îl preocupă pe să le distru&i
An&elus puterea
*ilesius, c!t de
dumnezeul lui personal. 6ezultatul-
 Gn puhoi de deliruri poetice, foi faţa cărora
IDer cherubinische Yandermann :(. 4.; eruditul ar trebui să dea
îndărăt, iar teolo&ul să se în&rozească. Dar nu, nici vorbă de aşa ceva.
i unul, şi celălalt se străduiesc săi pună spusele în ordine, să le
simpli"ce, să scoată din ele o idee precisă. 1aniaci ai ri&orii, ei vor să
ştie ce &!ndea autorul despre veşnicie şi despre moarte. Ce &!ndea-
9rice. $rau experienţele lui, personale şi absolute. Cft ?despre
Dumnezeul său, niciodată de"nitiv, mereu imperfect şi schimbător,
misticul
&!ndire la îi consemnează momentele
fel de imperfectă şii tălmăceşte
şi schimbătoare. devenirea
*ă nu ne încredem întro
în
ceea ce e dat pentru totdeauna, să nui urmăm pe cei care pretind că
deţin o ima&ine exactă asupra oricărui lucru. Cine se miră că An&elus
*ilesius identi"că întrun distih moartea cu răul, iar în altul – cu binele,
acela nu dă dovadă de probitate şi nici de umor. Cum moartea însăşi e
devenire în noi, săi examinăm etapele, metamorfozele+ încătuş!ndo
întro formulă, o în&heţăm, o sărăcim, o sabotăm.
1isticul nuşi trăieşte extazele şi nici dez&ustul în limitele unei
de"niţii+ el vrea săşi ast!mpere nu foamea &!ndirii, ci pe aceea a
simţirii. /ar spre simţire tinde mai mult dec!t poetul, căci numai ea îl
poartă
în există
(u preama luiidentici
"ori Dumnezeu.
şi pe care săi poţi retrăi după plac)
aceeaşi vocabulă acoperă, în fapt, o sumedenie de experienţe
diver&ente. $xistă mii de percepţii ale neantului şi un sin&ur cuv!nt ca
să le exprime) sărăcia limbaului face universul inteli&ibil. %a An&elus
*ilesius, distanţa ce separă un distih de altul e atenuată, dacă nu chiar
anulată, de ima&inea familiară a aceloraşi cuvinte ce revin, de acea
re&ăsească forţa şi lipsa de măsură dec!t în laicitate) a făcut 6evoluţia+

după instaurarea unui catolicism edulcorat, e tot ce mai putea să
întreprindă. %epăd!nduse de ispita ereziei, ea devenise stearpă în
materie de inspiraţie reli&ioasă.
(esupuşi prin vocaţie, neînfr!naţi în ru&ăciunile lor, misticii se
oacă, tremurfnd, astfel
supranaturalului, cu cerul. 7iserica
înc!t, după oiaalnică
cobor!t la condiţia
civilizare, de milo&i
să poată serviai
de 2modele5. tim însă bine că misticii au fost, în vieţile ca şi în
scrierile lor, adevărate fenomene ale naturii şi că nu li se putea
întfmplă nenorocire mai mare dec!t să cadă în m!inile preoţilor.
Datoria noastră este săi smul&em din m!inile lor) doar cu preţul
acesta va putea creştinismul să mai spere la o făr!mă de supravieţuire.
C!hd Iîi numesc 2fenomene ale naturii5, nu pretind nicidecum că
sar " bucurat de o 2sănătate5 perfectă. *e ştie că erau bolnavi. Dar
boala îi îmboldea ca un pinten, ca un stimulent al excesului. 4indeau,
prin ea, către un alt &en de vitalitate dec!t a noastră. =edro de
Alc!ntara
o dovadă aizbutea
forţei- să
i nu doarmă
erau cu toţiimai mult depentru
puternici, o oră pe noapte)
căşi nui asta
nimiceau
trupul doar pentru a stoarce din el un plus de putere, îi credem bl!nzi+
nu există "inţe mai dure. Ce ne propun- 3irtuţile dezechilibrului. Avizi
de 2răni de tot soiul, hipnotizaţi de insolit, au purces la cucerirea
sin&urei "cţiuni ce merită efortul căutării+ Dumnezeu le datorează
totul) slavă, mister şi veşnicie. $i dau viaţă inima&inabilului, torturează
(imicul pentru a' însu#eţi) ar putea " bl!ndeţean stare de aşa ceva-
De semn contrar neantului, abstract şi fals, al "loso"lor, al lor
plesneşte de plinătate) bucurie extatică dincolo de lume, înnobilare a
duratei, anihilare luminoasă dincolo de limitele &tadirii. Ca să te
îndumnezeieşti,
propriaţi luminăca sătrebuie
– îţi te nimiceşti spre aforţă
mai multă te re&ăsi, ca să
lăuntrică teafunzi fri
şi cutezanţă
dec!t toate făptuirile noastre la un loc. $xtazul – starelimită a
senzaţiei, împlinire prin surparea conştiinţei – este la îndem!na
acelora, doar, ce se aventurează în afara "inţei lor, care înlocuiesc
iluzia banală pe care îşi spriineau existenţa cu alta, supremă, în care
totul e rezolvat, în care totul a rămas în urmă. Acolo, spiritul e
suspendat, re#ecţia abolită şi împreună cu ea, lo&ica haosului. 9, de
am putea, asemeni misticilor, să trecem dincolo de certitudini şi de
impasurile ce decur& din ele, să devenim eroare străful&erată, divină,
dacăam putea, ca ei, să aun&em la neantul adevăraţi Cu c!tă artă îl
pla&iază pe
însuşesc Dumnezeu,
spre îl efuiesc,
a'. 6eface@ (imic nuîi rezistă
fură atributele,
nebunieipe
lorcare şi le
clocotitoare,
acelei dezmăr&iniri a su#etului lor, mereu pe cale să creeze un nou
cer, un nou păm!nt. 4ot ceatin& ei începe să capete "inţă, înţele&!hd
neaunsul de a vedea şi lăsa lucrurile aşa cum sunt, şiau dat silinţa să
le denatureze. 3iciu de perspectivă, de care se ocupă cu toată
seriozitatea. $i ştiu că după trecerea pustiitoare a lucidităţii nu mai
răm!ne nici urmă de real. (imic nu este, iată punctul lor de plecare,
evidenţa pe care au reuşit so învin&ă, so facă să dea înapoi, ca să
aun&ă la a"rmaţia) totul este. At!ta timp c!t nu vom parcur&e şi noi
drumul ce ia condus la o at!t de surprinzătoare concluzie, nu le vom "
nicic!nd pe potrivă.
teme, 0ncă din $vul
aceleaşi 1ediu,
expresii, unele
aveau săspirite,
recur&ă,sătule
spresă totîmprospăta
aşi repete aceleaşi
pietatea şi a o elibera de terminolo&ia o"cială, la paradox, la formula
seducătoare, c!nd directă, c!nd nuanţată. 1eister $c8hart, de pildă.
9ric!t de ri&uros, oric!t de preocupat de coerenţă ar " fost, era prea
scriitor pentru ca 4eolo&ia să nu' suspecteze) stilul, mai mult dec!t
ideile, 'a onorat cu acuzaţia de erezie. C!nd cercetăm în tratatele şi
predicile sale propoziţiile incriminate, suntem surprinşi de preocuparea
pentru o exprimare aleasă+ ele dezvăluie latura &enială a credinţei lui.
Ca orice eretic, a păcătuit prin formă. Duşman al limbaului,
do&matismul – reli&ios sau politic – postulează exprimarea în clişee.
Dacă aproape
prea mult toţi7iserica
talent+ misticii nu
sau &!lcevit
pretinde aşacuceva,
7iserica, e pentru
ci numai că aveau
ascultare,
supunere la stilul ei. 0n numele unui verb sclerozat, a poruncit să se
înalţe ru&uri. Ca să le evite, ereticul nu aveaI altă soluţie dec!t să
schimbe formulele, săşi exprime părerile în alţi termeni, în termenii
consacraţi. =oate că /nchiziţia nar " existat niciodată dacă, mărinimos,
catolicismul ar " arătat mai multă toleranţă şi înţele&ere pentru viaţa
limbaului, pentru abaterile, varietatea şi inventivitatea lui. C!nd
paradoxul e proscris, nu putem evita martiriul dec!t prin tăcere sau
banalitate.
1ai sunt şi alte motive ce fac din mistic un eretic, în raporturile
lui cu de
oricft Dumnezeu,
înalt iar "elran&ul)
respin&e imixtiunea
abia oricăreipeautorităţi
de' tolerează exterioare,
/sus. Deloc înclinat
către compromisuri, sunt unele pe care totuşi e nevoit să le accepte –
să mormăie ru&ăciunile recomandate, prescrise, căci nu izbuteşte
întotdeauna să născocească unele noi. *ăi iertăm această slăbiciune.
=oate cedează doar pentru a demonstra că e capabil să se coboare la
nivelul insului de r!hd şi săi folosească limbaul, sau pentru a ne
dovedi că nui străin de ispita umilinţei. Dar ştim că această ispită nu'
încearcă prea des, căi place să inoveze ru&mduse, că izvodeşte în
&enunchi şi că acestai felul lui de a se rupe de dumnezeul &loatei.
1isticul reînsu#eţeşte şi reabilitează credinţa, o ameninţă şio
subminează ca un
o"li, înţele&em acumduşman
motivulintim, providenţial.
pentru Fără el, tra&e
care creştinismul credinţa sar
să moară
şi de ce 7iserica, lipsită şi de apolo&eţi şi de detractori, nu mai are pe
cine să laude şi nici să persecute. 6ămasă fără eretici, ar renunţa
bucuroasă să mai pretindă ascultare dacă, în schimb, ar &ăsi printre ai
săi un exaltat care, catadicsind so atace, so ia în serios, iar reda o
brumă de speranţă, vreun motiv de nelinişte. At!ţia idoli sub acoperişul
ei, şi nici un iconoclast la orizont@ (ici o emulaţie printre credincioşi+

printre necredincioşi, la fel) nimeni nu mai t!neşte după lauri în cursa
pentru m!"tuire ori damnare.
Gn aspect remarcabil) cei mai mari poeţi moderni, *ha8espeare
şi Eolderlin, au trecut am!ndoi pe l!n&ă creştinism. Dacă ar " cedat la
farmecele
7iserica ar lui, 'arfericirea
" avut " transformat întroînmitolo&ie
să numere raidurile aeilor,
doipersonală,
eretici maiiar
mult. (u şiau dat osteneala să combată Crucea, şi încă mai puţin so
urce la înălţimea lor+ unul nu ia luat în seamă pe zei, celăla8 ia
reînsu#eţit peai vechii $l!de. =rimul sa ridicat deasupra ru&ăciunii, al
doilea invoca un cer pe care îl ştia neputincios şi pe care' iubea aşa,
F? revolut+ unul este precursorul nepăsării noastre, celălalt al părerilor
noastre de rău.
*olitarul, în felul lui – un luptător, simte nevoia săşi populeze
sin&urătatea cu vrămaşi reali sau ima&inari. Dacă e credincios, o va
umple cu demoni, fără săşi facă, de cele mai multe ori, nici o iluzie
asupra realităţii
spirituală ar avealor.
de0nsuferit
lipsa lor, existenţa
=e drept iar'a
cuv!nt " searbădă) viaţa
numit \a8ob lui pe
7o?hme
Diavol 2bucătarul naturii5, fără a cărui artă toate ar " lipsite de &ust
Dumnezeu însuşi, accept!nd dintru început necesitatea 3rămaşului,
recunoştea că nu poate renunţa să lupte, să atace, să "e – la r!ndui –
atacat.
Cum, cel mai adesea, misticul îşi inventează adversarii, rezultă
că &!ndirea lui a"rmă existenţa celorlalţi din interes, că trişează) o
strate&ie, nimic mai mult. !ndirea i se reduce, în ultimă instanţă, la. 9
polemică în careşi este interlocutor) se vrea mulţime, devine mulţime,
dacă nu altfel, măcar fabric!nduşi mereu alte chipuri, multiplic!nduşi
feţele) se înrudeşte prin aceasta cu creatorul său, căruia îi continuă
cabotinismul.
Fenomenul mistic nu cunoaşte permanenţa) în#oreşte, atin&e
apo&eul, apoi de&enerează, sf!rşind în caricatură. *tă mărturie
în#orirea reli&ioasă din *pania, Flandra sau ermania. Dacă în artă
epi&onul izbuteşte să facă impresie, nimic, în schimb, nu e mai alnic
decft un mistic de m!ha a doua, parazit al sublimului, pla&iator de
extaze. =oţi să te oci dea poezia, poţi chiar crea iluzia ori&inalităţii) e
su"cient să " deprins secretele meseriei. Aceste secrete nu înseamnă
nimic pentru mitic, a cărui artă nui dec!t un miloc. (u ţine să'
admire oamenii+ vrea să "e citit sub alte zări, şi, de aceea se adresează
unui
de lapublic
el multdestul de restr!ns,
mai mult destul
dec!t talent saude&eniu.
&reu de
Ce mulţumit, care Caută
face misticul- cere
ceea ce scapă ori supravieţuieşte erodării experienţelor sale) cenuşa
veşniciei sub freamătul eului. 0şi uzează simţurile în îmbrăţişarea cu
nepieritorul – contrar poetului, care şi le uzează pe ale sale în contactul
cu provizoriul+ unul se cufundă aproape trupeşte în absolut :mistica)
"ziolo&ie a esenţelor;, celălalt se delectează la suprafaţa propriei "inţe.
Doi sibariţi pe trepte diferite. După ce a &ustat din aparenţe, poetul nu

le poate uita savoarea+ e un mistic care, neput!hd să se înalţe la
voluptatea tăcerii, se măr&ineşte la aceea a cuv!ntului. Gn palavra&iu
de calitate, un palavra&iu superior.
Citind 6evelaţiile 1ar&aretei $bner şi urmărindui crizele,
admirabilul infern,dinţii+
săşi descleşteze suntem cuprinşi
c!nd de invidie.
deschidea în "ne Rile între&i,
&ura, era canu
săreuşea
scoată
stri&ăte ce exaltau şi făceau să se cutremure m!năstirea. *au ce să
spui de An&ela de Foli&no- 1ai bine so ascultăm) 2îmi privesc, în hăul
în care mă văd prăbuşită, potopul de nele&iuiri şincerc zadarnic să le
dezvălui, să le aduc în faţa lumii+ aş vrea să străbat oraşe şi pieţe
&oală, cu cărnuri putrede at!rnate de &!t, şi să stri&) uitaţivă ce
creatură ticăloasă@5
4emperamente san&uine, simţinduse la fel de bine la limitele
decăderii şi ale purităţii, ui delirul abecţiei şi al. *ublimului, s"nţii nu
ne acceptă nici felul de a &!ndi, nici laşităţile. *ă vezi în ei nişte
re#exivi
sălbatici înseamnă să te opri
ca să se poată înşeli
laîntru totul. :care
meditaţie =rea neînfr!naţi, prea
presupune autocontrol şi
deci un s!n&e căldicel;, dacă aspiră să coboare p!nă la temeiul
lucrurilor, pornirea cei mtoă întracolo numai 2re#exivă5 nu este. Fără
nici o cumpătare, fără nici o urmă de stoicism în &esturi şi cuvinte, ei
cred că totul le e în&ăduit+ îşi plimbă indiscreţia prin su#etele pe care le
răscolesc, căci tihna îi în&rozeşte şi nu pot să suporte su#etele aunse.
$i înşişi mai cur!nd sar os!ndi dec!t săşi arate în&ăduinţă. *o
ascultăm din nou pe An&ela de Foli&no) 2Chiar dacă toţi înţelepţii lumii
şi toţi s"nţii din rai mar copleşi cu m!n&!ierile şi fă&ăduielile lor, şi
Dumnezeu însuşi cu darurile sale, dacă $l nu mar preschimba pe mine
însămi,
departedacă
de a nar săv!rşi
mă ferici, în ad!ncul
înţelepţii, "inţei
s"nţii mele un nou
şi Dumnezeu miracol,
miar înteţi peste
poate disperarea, furia, tristeţea şi orbirea.5 9are nar trebui, în faţa
acestor mărturisiri şi exi&enţe, să lichidăm în noi ultimele rămăşiţe de
bunsimţ şi să ne aruncăm ca o hoardă barbară înspre 2tenebrele
luminii5- Ci cum să ne încumetăm, priponiţi cum suntem de beteşu&ul
modestiei- *!n&ele nostru e prea căldicel, poftele – prea îmblmzite. (e
lipseşte puterea să trecem dincolo de noi înşine. 4otul în noi e prea
cumpătat, p!nă şi nebunia noastră. *ă dăr!mi ză&azurile spiritului, să
' zdruncini din temelii, săi doreşti năruirea – izvor al noului@ Aşa cum
este, su#etul nostru dă înapoi în faţa nevăzutului şi vede numai ce ştie
dea. Ca să se săşi
dezinte&reze, închidă adevăratei
treacă cunoaşteri,
de mar&ini, ar trebui
să cunoască sănimicirii.
beţia se (u
am mai " sortiţi i&noranţei, dacă am cuteza să nenălţăm deasupra
certitudinilor noastre, deasupra acestei s"eli care, împiedic!ndune să
săv!rşim minuni, ne în&lodează în noi înşine. De ce nu ne e dată
semeţia s"nţilor@
Dacă ve&hează nopţile şi îi înalţă ru&i lui Dumnezeu, o fac ca săi

a#e taina puterii. 3iclenes ru&ile acestor rebeli, cărora diavolul le dă
adesea t!rcoale@ Chiar şi acestuia ştiu săi dibuie taina, silindu' să
lucreze pentru ei. tiu să fructi"ce principiul ne&ativ ce sălăşuieşte într
înşii ca să senalţe prin el. Aceia dintre ei care se prăbuşesc o fac cu o
anume
/zbăviţi complezenţă) cadpoartă
ori damnaţi, toţi nu ca pecetea
victime, neomenescului
ci ca asociaţi ai Diavolului.
şi toţi refuză
să ştie de limite în faptele lor. 6enunţă cumva- 6enunţarea lor e
deplină. Dar asta nui scade şi nici nui slăbeşte) din contră, îi face mai
puternici dec!t noi, care păstrăm comorile abandonate de ei. Aceşti
uriaşi, cu su#etul şi trupul ful&erate, ne fac să ne cutremurăm.
=rivindui, ne ruşinăm că suntem oameni şi numai at!t. /ar dacă, la
r!ndule, nearuncă vreo privire, le citim în ochi mila ce leo inspiră
mediocritatea noastră) 2*ărmane creaturi ce nu aveţi curaul să
deveniţi unici, să deveniţi monştri@5 – iată ce par să ne spună. Eotăr!t
lucru, Diavolul îi slueşte şi nui străin de strălucirea aureolei lor. Ce
umilinţă
ale&em cu pentru noi, ceilalţi, care neam v!ndut su#etele fără să ne
nimic@
Distru&ător în sluba vieţii, demon aplecat înspre bine, sKntul
este marele dascăl al luptei cu noi înşine. Ca săşi învin&ă pornirile, c!t
şi din teamă de el însuşi, se forţează să "e bun şi, crez!nd că are
semeni pe măsură şi datorii faţă de ei, îşi impune corvoada care e mila.
*uferă şii place să sufere, dar la capătul suferinţelor sale "inţele devin
în m!inile lui ucării, prezice viitorul, citeşte &!ndurile, îi lecuieşte pe
bolnavii incurabili, încalcă nepedepsit le&ile "rii. 6u&ile şi neclintirea în
faţa ispitirilor sunt preţul cu care a plătit această libertate şiaceastă
putere. $ conştient că plăcerea moleşeşte, toceşte) de iar ceda, nar
mai putea aun&e
supranaturalul, – şi nici
puterea şi măcar năzui
darurile i sar– împuţina)
să stăp!nească
dorinţe fără aripi,
ambiţii fără vla&ă. 3rea satisfacţii de altă natură, o voluptate, am
spune, absolută) aceea de a' e&ala pe Dumnezeu. 6epulsia lui faţă de
simţuri e calculată, interesată. %e hărţuieşte şi lerespin&e, ştiind prea
bine că le va re&ăsi, trans"&urate, în altă parte.
i cum aspiră să se substituie divinităţii, ştie că nu trebuie să se
tocmească la preţ) asemenea scop usti"că toate miloacele. Convins
că veşnicia e apanaul unui trup şubrezit, va căuta tot felul de
beteşu&uri şi va unelti împotriva propriei sănătăţi+ de la ruina ei îşi
aşteaptă m!htuirea şi triumful. Dacă sar lăsa în seama naturii sale, n
ar supravieţui+
vitalitatea nu cade=rea
brutalizată. însăîndelun&
niciodată, pentru căaceasta
înăbuşită, ştie săşi folosească/ar
explodează.
el devine un in"rm de temut, ce asaltează cerul pentru a' expulza pe
uzurpator. Gn asemenea privile&iu, rezervat acelora care prin suferinţă
au auns să pătrundă taina Creaţiei, îl cunosc doar epocile m care
sănătatea e socotită o năpastă.
9rice stare de har izvorăşte dintro. Foame cultivată, voită.

*"nţenia – har necurmat – e arta de a te lăsa să mori de foame fără. *ă
mori, o s"dare la adresa viscerelor şi, am putea spune, o demonstraţie
a incompatibilităţii dintre extaz şi di&estie. 9 omenire &hiftuită produce
sceptici, niciodată s"nţi. Absolutul- 9 chestiune de dietă. (ici 2foc
interior5, nici 2#acără5
şicanăm pofta – fărăor&anele
de m!hcare) suprimarea cvasitotală
iau foc, materia a hranei.devine
noastră /a să ne
ăratic. 9ricine măn!ncă pe săturate e spiritualiceşte condamnat.
1!naţi de instincte sălbatice, s"nţii izbutiseră să şi le domine,
adică să şi le păstreze în ascuns. tiau că mila îşi extra&e forţa din
dramele "ziolo&ice şi că, pentru a se consacra "inţelor, trebuiau să
intre în iuptă cu trupul, să' corupă, să' tortureze şi să' supună.
9ricare din ei aminteşte de un a&resor care, convertit pe neaşteptate
la iubire, sar strădui mai apoi să se urască. i au ştiut să se urască
p!nă la capăt+ c!hd însă această ură de sine se epuiza, îşi &ăseau
libertatea, descătuşaţi de orice constr!n&ere) asceza le dezvăluise
sensul, utilitatea
lor, ne vor nimicirii,
dezvălui preludiu
ce chinuri avemalde
purităţii
înduratşidacă
al izbăvirii.
dorim, %a r!ndul
şi noi, să ne
eliberăm.
%a orice nivel ni sar desfăşura viaţa, ea ne va aparţine cu
adevărat doar în măsura în care ne străduim săi sfărmiăm aparenţele.
=lictisul, disperarea, chiar apatia ne vor veni în autor, cu condiţia
totuşi să le trăim inte&ral, p!nă în clipa c!nd, pe punctul dea "
în&enuncheaţi de ele, ne redresăm şi le prefacem în unelte ale
vitalităţii noastre. Ce poate " mai fertil dec!t dezastrul – pentru cel
care ştie să' dorească- (u suferinţa izbăveşte, ci dorinţa de a suferi.
/steria $vului 1ediu@ Cum am putea să r!dem de ea- în chilia ta
suspinai sau De
la psihiatru. urlai) ceilalţi
frica te venerau.
lecuirii, Crizele
lentăr!tai, tale nu teţio
iar sănătatea făceau să mer&i
ascundea@ ca
peo ruşine, ca pe un viciu. 7oala era refu&iul tuturor, remediul
suprem. De atunci, discreditată, boicotată, ea îşi continuă domnia, dar
nimeni no mai iubeşte şi nici no mai caută. *mtem bolnavi, dar nu
mai ştim ce să facem cu bolile noastre. C!te din nebuniile noastre nu
vor răm!ne pe veci inutile@
$xistă şi alte isterii, nu mai putin admirabile, cele din care se
năşteau imnurile către *oare, către Fiinţă, către (ecunoscut. Auroră a
$&iptului, a reciei, frenezie a mitolo&iilor, sonorităţi la înt!lnirea dimii
cu elementele@ Crepusculari, noi nu mai suntem în stare să vibrăm la
spectacolul ori&inilor)
ritmuri, se ţ!raie întrebările
în noroiul noastre,
conceptelor oriînseloc să ţ!şneascăînînr!netul
schimonosesc
sistemelor. Gnde ne este sensibilitatea imnică, beţia începuturilor,
unde sunt zorii uimirilor noastre- *ă ne aruncăm la picioarele =Hthiei,
să revenim la vechile transe) "loso"e a momentelor irepetabile unica
"loso"e.
C!nd vom înceta să ne reducem viaţa secretă la Dumnezeu, vom

" capabili de extaze la fel de e"ciente ca ale misticilor şi vom putea să
biruim ţarina fără a mai recur&e la cer. /ar dacă totuşi near urmări
obsesia unei Alte lumi, am " în drept să construim, să proiectăm o
asemenea lume, una de circumstanţă, măcar spre a ne satisface
nevoia de invizibil.
intensitatea Ceealor,
şi virtuţile ceca
contează s!ht senzaţiile
şi capacitatea noastră noastre,
de a ne arunca
întro nebunie profană. /n necunoscut, vom putea înainta la fel de
departe ca s"nţii, fără să ne sluim de miloacele lor. 3a " destul să
constr!n&em raţiunea la o lun&ă muţenie. 6edaţi nouă înşine, nimic nu
ne va mai împiedica să aun&em la voluptuoasa suprimare a tuturor
facultăţilor noastre. Cel care a întrezărit această stare ştie că mişcările
noastre îşi pierd acolo sensul obişnuit) ne înălţăm înspre hăuri,
cobor!m către cer. Gnde suntem- – întrebare fără obiect) nu mai există
loc pentru noi.
Furii şi resemnări destinul cuvintelor.
vocabule
Ca să ne convin&em
convertite că istoria
în tot at!tea ideilor nu
absoluturi, e dec!t osă
e su"cient perindare de la
ne &!ndim
momentele importante ale "loso"ei ultimului veac.
Cunoaştem triumful 2ştiinţei5 în epoca pozitivismului. Cine se
prevala de autoritatea ei putea să bată c!mpii în voie) i se în&ăduia
orice, de cum punea la bătaie 2ri&oarea5 sau 2experienţa5. 1ateria şi
$ner&ia nu au înt!rziat săşi facă apariţia) presti&iul acestor mauscule
na durat însă prea mult. /ndiscreta, insinuanta $voluţie a început să
c!şti&e teren în dauna lor. *inonim savant al 2pro&resului5,
contrafacere optimistă a destinului, ea pretindea să elimine orice
mister şi să călăuzească minţile) un cult i sa consacrat de îndată,
comparabil cu acela
supravieţuiască închinat
epocii sale de2poporului5.
&lorie, ea nuCumai
toate ca avut
trezeşte norocul
elanuri să
lirice)
cineo ridicăn slăvi se compromite sau pare demodat.
*pre începutul veacului, încrederea în concepte a fost
zdruncinată. /ntuiţia, cu tot alaiul ei – durată, elan, viaţă – avea să
pro"te şi să domine c!tăva vreme. Apoi a fost nevoie de ceva mai nou)
fu r!dul $xistenţei. Cuvfnt ma&ic, care ia aţ!ţat pe specialişti ca şi pe
diletanţi. *e &ăsise, în sf!rşit, cheia. (u mai erai un individ) deveniseşi
un $xistent.
*e va &ăsi cineva să facă un dicţionar al cuvintelor pe epoci, un
recensăm!nt al modelor "loso"ce- Am avea astfel dovada că un
sistem se demodează
formă. Cutare &!hditorprin terminolo&ie,
near că totdeauna
mai putea interesa, se uzează
dar refuzăm prin
să'
recitim pentru că aparatul verbal cei exprimă ideile nea devenit
insuportabil, împrumuturile din "loso"e sunt nefaste literaturii. :*ă ne
&!adirn la anumite fra&mente din (ovalis compromise de limbaul
"chtean.; Doctrinele mor prin ceea ce le asi&urase succesul) prin stil.
Ca să revină la viaţă, ar trebui să le &!hdim din nou, în propriul nostru
ar&on, ori să ni le ima&inăm înaintea elaborării, în realitatea lor

ori&inară şi informă.
=rintre vocabulele importante, există una a cărei carieră,
deosebit de lun&ă, provoacă re#ecţii melancolice. $ vorba de *u#et.
6ăm!i uluit c!nd te &!ndeşti la starea lui actuală, la alnicui sf!rşit.
=ornise
principiubine, totuşi.
cosmic, Amintiţivă
provenit ce locinteli&ibilă.
din lumea îi conferise4oate
neoplatonismul)
doctrinele antice
impre&nate de misticism se spriineau pe el. =reocupat nu at!t săi
de"nească natura, c!t săi hotărască rolul în viaţa credincioşilor,
creştinismul 'a redus la dimensiuni omeneşti, făc!hdu' să re&rete
nespus vremurile c!nd îmbrăţişa întrea&a "re, c!nd se bucura de
privile&iul dea " şi realitate copleşitoare, şi principiu explicativ, în
lumea modernă, a reuşit, puţin c!te puţin, să rec!şti&e teren şi săşi
consolideze poziţiile. Credincioşi şi necredincioşi trebuiau să ţină
seama de el, să' cruţe şi să' exploateze în folosul lor+ măcar pentru a
" combătut, era citat chiar şi în plină vo&ă a materialismului+ iar
"loso"i,
în at!t lor.
sistemele de reticenţi îh ce' priveşte, ? îi rezervau totuşi un locşor
Dea &ata. De aceea, sin&urul ecou pe care' mai st!rneşte în
conştiinţe este re&retul asociat cu amintirea izb!hzilor din vremuri
pentru vecieapuse. i c!hd te &!ndeşti că odinioară înţelepţii îl
venerau, îl puneau mai presus chiar de zei, îi aşterneau universul la
picioare@
3iclenia lui socrate.
Dacă near " desluşit natura daimonului său, *ocrate şiar "
compromis o bună parte din &lorie, înţeleaptai precauţie a st!rnit o
anume curiozitate în privinţa sa, atft printre cei vechi, c!t şi printre cei
moderni+
unui caz cuîn totul
plus, străin
a oferitdeistoricilor "loso"ei
preocupările prileul
lor. Cazul să insiste
acesta evocă asupra
un altul)
pe al lui =ascal. Daimon, abis – pentru "loso"e, două in"rmităţi
incitante sau două piruete. Abisul pomenit, so recunoaştem, surprinde
mai puţin. Din partea unui spirit în con#ict declarat cu raţiunea, nimic
mai "resc dec!t să' perceapă şi să' revendice+ dar era oare la fel de
"resc ca inventatorul conceptului, promotorul raţionalismului, săşi
în&ăduie 2voci interioare5-
=entru &!nditorul ce r!vneşte la &loria posterităţii, acest &en de
echivoc nu încetează să dea roade. =uţin ne pasă de raţionalistul
consecvent) bănuim cei cu el şi, ştiind unde vrea să aun&ă, îl lăsăm
săşi vadă
ştiut să deadecontradicţiilor
sistemul lui. Calculat şi inspirat
sale exact deopotrivă,
întorsătura *ocrate
care să ne a
surprindă
şi să ne deruteze. *ă " fost daimonul lui un fenomen pur psiholo&ic
sau, dimpotrivă, manifestarea unei realităţi profunde- *ă " fost de
ori&ine divină sau nu corespundea dec!t unei cerinţe morale- îl auzea
deadevăratelea sau nu era dec!t o nălucire- Ee&el îl consideră un
iluziile noastre sunt mult mai puţin e"ciente dec!t ale contemporanilor
lui, întrezărim cu uşurinţă faţa ascunsă a rădinii sale.
. *f!ntul pa vel.
(icic!nd nu vom putea săi reproşăm îndeauns că a făcut din
creştinism o reli&ie lipsită de ele&anţă, taipăn!hdo cu cele mai
detestabile tradiţii
provincialismul. Cuale 3echiului
c!tă 4estament)
indiscreţie se ba&ănintoleranţa, brutalitatea,
treburi care nu' privesc,
la care nu se pricepe deloc@ Consideraţiile lui asupra vir&inităţii,
abstinenţei şi căsătoriei sunt pur şi simplu dez&ustătoare@ 3inovat de
preudecăţile noastre în reli&ie şi morală, el a "xat canoanele
stupidităţii şi a înmulţit restricţiile ce încă ne paralizează instinctele.
(u are nici lirismul, nici accentul ele&iac şi cosmic al vechilor
profeţi, ci numai spiritul sectar şi tot ce era la ei prost &ust, vorbărie,
trăncăneală pentru uzul vul&ului. 1oravurile îl interesează în cel mai
înalt &rad. De cum începe să vorbească despre ele, îl vezi fremăt!nd
de răutate. 9bsedat de cetate, de cea pe care vrea so distru&ă, ca şi
de ceaom
dintre pe şi
care vrea so şi
Dumnezeu zidească,
mai multmai puţindintre
acelea îl interesează raporturilecu
oameni. Cercetaţi
atenţie faimoasele $pistole) nu veţi &ăsi în ele nici un moment de
oboseală şi delicateţe, de recule&ere şi nobleţe+ totul e furie, pripeală,
isterie de oasă speţă, lipsă de înţele&ere pentru cunoaştere, pentru
sin&urătatea cunoaşterii. /ntermediari peste tot, le&ături de rudenie, un
spirit de familie) 4atăl, 1ama, Fiul, în&erii, s"nţii+ nici urmă de
intelectualitate, nici un concept de"nit, nimeni care să vrea să
nţelea&ă. =ăcate, recompense, contabilitate a viciilor şi a virtuţilor. 9
reli&ie fără întrebări) desfr!u de antropomor"sm. Dumnezeul pe care
ni' propune mă face să roşesc+ a' discredita constituie o datorie)
oricum,
acolo
(ici undea
%aotse, niciauns,
7uddhae pierdut.
nu invocă o Fiinţă identi"cabilă+
dispreţuind manevrele credinţei, ei ne invită să medităm, iar pentru ca
această meditaţie să nu se înv!rtăn &ol, îi "xează un capăt) 4ao sau
(irvana. Aveau o altă idee despre om.
Dar cum să medităm c!hd suntem siliţi să raportăm totul la un
individ. *uprem- Cu psalmi, cu ru&ăciuni, nu căutăm şi nu descoperim
nimic. =ersoni"căm divinitatea şi o implorăm numai din lene. recii s
au ridicat la "loso"e c!nd zeii li sau părut insu"cienţi+ conceptul
începe acolo unde sf!rşeşte 9limpul. A &todi înseamnă a înceta să
venerezi, înseamnă să te răzvrăteşti împotriva misterului şi săi
proclami
falimentul.
Adopt!nd o doctrină cei este străină, convertitul îşi închipuie că
a făcut un pas spre el însuşi, c!nd de fapt nu face decft săşi
escamoteze problemele. =entru a scăpa de nesi&uranţă – sentimentul
său dominant – el se oferă primei cauze pe care înt!mplarea io scoate
m cale. De cum a intrat în posesia 2adevărului5, se va răzbuna pe
ceilalţi pentru fostele lui îndoieli, pentru fostelei spaime. Aşa sa
înt!mplat şi în cazul convertituluitip, al *"htului =avel. Aerele lui

&randilocvente ascundeau cu &reu o anxietate pe care nu a biruito
oricft sa străduit.
Ca orice neo"t, şi el credea că prin credinţa cea nouă avea săşi
schimbe "rea şi săşi învin&ă şovăielile, despre care se ferea săşi
informeze
multe minţicorespondenţii şi auditoriul.
sau lăsat amă&ite, \ocul lui
îhtro epocă nu necei
în care, maidrept,
înşală.seDar
căuta 2adevărul5, iar cazurile nu interesau pe nimeni. Dacă Atena 'a
primit cu răceală pe apostolul nostru, respin&!ndui elucubraţiile, e
pentru că acolo tacă se discuta, iar scepticismul, departe de a depune
armele, nu încetase săşi apere poziţiile. 7alivernele creştine nu puteau
prinde acolo+ în schimb, aveau să farmece Corintul, oraş al drodiei
umane, refractar la dialectică.
loatei îi place să "e copleşită cu ocări şi ameninţări, cu revelaţii,
cu discursuri z&omotoase) îi plac zurba&ii. Gnul dintre ei a fost *f!ntul
=avel, cel mai inspirat, cel mai înzestrat, cel mai viclean din toată
Antichitatea. A făcut
tia să se cocoaţe peoscenele
hărmălaie ale cărei
de b!lci ecouri
şi săşi se deacolo
verse mai aud şi astăzi,
veninul.
(u el a introdus un ton de iarmaroc în lumea &recoromană- înţelepţii
vremii recomandau tăcerea, resemnarea, renunţarea – toate
irealizabile+ mai dibaci, el a momit cu reţetele lui, izbăvitoare pentru
canalii şi demoralizante pentru cei delicaţi. 6evanşa lui asupra Atenei a
fost absolută. Dear " cunoscut succesul acolo, poate că ura lui sar
mai " îmbl!nzit. (a existat eşec cu urmări mai cumplite. /ar dacă
suntem nişte pă&!ni mutilaţi, cu privirile &oale, cruci"caţi, pă&!ni
trecuţi printro vul&aritate deplină, de neşters, veche de două mii de
ani, o datorăm acestui eşec.
impresia
Gn de
evreu neevreu, un
nesinceritate dinevreu pervertit,
dhemările, un trădător.
îndemnurile, De aici lui.
dezlănţuirile
$ un tip dubios) searată prea convins. (u ştii de unde să' apuci, cum
să' de"neşti+ aşezat la o răscruce a istoriei, a trebuit să suporte tot
felul de in#uenţe. După cea şovăit neştiind pe ce cale so apuce, a
sf!fşit prin a ale&e una, cea bună. Cei din soiul lui mer& la) si&ur)
obsedaţi de &loria postumă, de ecoul pe care' vor naşte faptele lor,
dacă se ertfesc peritruo cauză, o fac în chip de victime e"cace.
C!nd nu mai ştiu cui săi caut pricină, deschid $pistolele şi am
răspunsul pe dată. /acătă', omul meu. 1ă fascinează, mă face să mă
cutremur. Ca să' pot urî de aproape, ca pe un contemporan, dau la o
parte douăzeci
deprimă, caznele delaveacuri
care e şi'
pus urmez în turneele
îmi bucură inima. sale+ succesele
Frenezia pe careluimio
mă
transmite o întorc contra lui+ /mperiul, vai, na procedat la fel.
9 civilizaţie putredă pactizează cu boala sa, iubeşte virusul care
o roade, nu se mai respectă, îl lasă pe un *f!nt =avel să umble în voie.
i chiar prin asta se recunoaşte învinsă, măcinată dinăuntru,
terminată. Duhoarea de hoit îi atra&e şii întărită pe apostoli, &ropari

hrăpăreţi şi limbuţi.
9 lume de splendoare şi lumină a cedat în faţa a&resivităţii
acestor 2duşmani ai 1uzelor5, a acestor turbaţi care, şi astăzi, ne
inspiră o panică amestecată cu silă. %umea pă&!hă ia tratat cu ironie,
armă inofensivă,
nuanţe. 6a"natulprea
care nobilă ca sănu
raţionează supună o hoardă
se poate măsurarefractară la
cu necioplitul
care se roa&ă, încremenit în înălţimea dispreţului şia sur!sului, el se
va prăbuşi la primul asalt, căci dinamismul, privile&iu al drodiei, vine
întotdeauna de os.
rozăviile antice erau de o mie de ori preferabile &rozăviilor
creştine. Acele creiere în"erb!ntate, acele su#ete muncite de
remuşcări absurde, acei barbari ridicaţi împotriva visului de bl!ndeţe al
unei societăţi t!rzii aveau să tortureze conştiinţele pentru a le preface
în 2su#ete5. Cel mai competent dintre ei a făcuto cu o perversitate
care la început a sc!rbit spiritele, dar care, mai apoi, avea să le
marcheze,
să le zdruncine,
Crepusculul să şimerita
&recoroman le asocieze
totuşilauno alt
lucrare monstruoasă.
adversar, o altă
speranţă, o altă reli&ie. Cum să mai crezi "e şin cel mai neînsemnat
pas înainte, c!nd te &mdeşti că istorioarele creştine au putut sufoca
at!t de lesne stoicismul@ Dacă acesta reuşea să se răsp!hdească, să
cucerească lumea, omul ar " izb!ndit – sau aproape. 6esemnarea,
devenită obli&atorie, near " învăţat să ne suportăm nenorocirile cu
demnitate, să ne înăbuşim &lasurile, să ne privim, impasibili, neantul.
Ar " dispărut cumva poezia din obiceiurile noastre- %a naiba cu poezia@
Am " dob!ndit, în schimb, puterea de a primi fără murmur loviturile
soartei. *ă nu acuzi pe nimeni, să nu plăteşti tribut nici tristeţii, nici
bucuriei
armoniosşidenici re&retului,
înfr!n&eri, săsăţi reduci
trăieşti raporturile
ca un cu universul
os!ndit împăcat, la implori
să nu un oc
divinitatea, ci săi dai mai cur!nd un avertisment. (a fost să "e.
0mpresurat din toate părţile, stoicismul, "del principiilor sale, a avut
ele&anţa să moară fără zv!rcoliri. 9 reli&ie se instalează pe ruinele
unei înţelepciuni) tertipurile primeia nu se potrivesc defel celeilalte,
întotdeauna omul va prefera să deznădăduiască în &enunchi dec!t în
picioare. 1!ntuirea-
4!nim la ea din laşitate şi oboseală, din neputinţa dea ne înălţa
la disperare şi dea ne face din ea o m!ndrie. *e dezonorează oricine
moare prive&heat de speranţele ce 'au ţinut în viaţă. (au dec!t să se
t!rască
mbată cu spre, deal5
vorbe@ şi *ă sempotmolească
*in&urătatea, mai mult dec!t acolo mulţimile
un dat, şi cei cesăle
e o misiune)
te înalţi la ea şi so asumi înseamnă să renunţi la spriinul osniciei care
asi&ură izb!nda oricărei făptuiri, reli&ioasă sau de altă natură.
6ecapitulaţi istoria ideilor, faptelor, atitudinilor) veţi vedea că viitorul a
fost mereu complicele &loatei. (u poţi să predici în numele lui 1arc
Aureliu) cum nu se adresa dec!t sieşi, na avut nici discipoli, nici
mine, mai des dec!t femeia mea2. i a sf!rşit prin a se întreba 2dacă
diavolul nu e cumva Dumnezeu5.
Departe dea " un liman liniştit, credinţa lui era un naufra&iu
voit, căutat, o primedie ce' mă&ulea şi' ridica în propriii săi ochi.
(eprihănită, o reli&ie ar răm!ne sterilă) profund şi puternic în ea nu e
divinul, ci demonicul.
faci anemică *o lipseşti
şi searbădă, de societatea
so de&radezi. Diavolului
Ca să crezi înseamnă so
în realitatea
m!ntuirii, trebuie să crezi mai înt!i în aceea a căderii în păcat) la
temelia oricărei reli&ii stă perceperea iadului – materie primă a
credinţei+ cerul vine doar pe urmă, ca antidot şi consolare) un lux, un
prisos, un accident impus de &ustul nostru pentru echilibru şi simetrie.
Doar Diavolul e necesar. 6eli&ia ce se lipseşte de el îşi pierde vi&oarea,
se şubrezeşte, devine cucernicie prolixă, în care toţi îşi dau cu părerea.
Cine caută cu orice preţ m!ntuirea nu va face nicic!nd o mare carieră
reli&ioasă.
$ meritul 6eformei de a " tulburat somnul conştiinţelor, de a "
refuzat narcoticele
cumsecade şi a unui6omei
*atanşioarecare
de a " opus ima&inii
pe aceea unuidivinităţi
a unei Dumnezeu echivoce
şia unui diavol atotputernic. /deea =redestinării – %uther o ştia – e o
idee imorală. 1otiv în plus, pentru el, ca so susţină şi so promoveze.
1isiunea lui era să rănească şi să scandalizeze conştiinţele, să le
ad!ncească suferinţele, să le pună în faţa unor speranţe irealizabile+
întrun cuv!nt, să micşoreze numărul celor aleşi. A fost cinstit şi a
recunoscut că, pe alocuri, a cedat su&estiilor 3rămaşului. Aşa se
explică curaul lui de a os!ndi maoritatea credincioşilor. 3oia să
deruteze- Cu si&uranţă. Cinismul profeţilor ne reconciliază cu
doctrinele şi chiar cu victimele lor. 
eliberator)
(a prea avut darul
e strămoşul speranţei+
direct cu toate
a numeroase astea,de
mişcări %uther apare ca un
emancipare.
=roclam!hd suveranitatea absolută a lui Dumnezeu, na urmărit dec!t
să umilească mai e"cient oricare altă formă de autoritate. 2*ă "i
c!rmuitor – spune el – fără să "i t!lhar e un lucru aproape imposibil.5
=receptele răzvrătirii suit frumoase+ şi mai frumoase sunt cele ale
ereziei. %ui %uther i se datorează faptul că $uropa se de"neşte printro
succesiune de schisme, că &loria ei se reduce la o înşiruire de
heterodoxii. *trăbun al multor înnoitori, a avut totuşi faţă de ei
avantaul de a nu cădea în optimism, viciu care dezonorează
revoluţiile. 1ai apropiat dec!t noi de izvoarele =ăcatului, el nu putea să
nu
ştie/ndecis
că a' între
elibera pe1ediu
$vul om nuşiînseamnă
6enaştere, numaidec!t a'
sf!şiat între m!ntui. şi
convin&eri
porniri contradictorii, acest 6abelais al an&oasei era mai nimerit dec!t
oricine să învioreze un creştinism pe cale să se vesteească, să se
decoloreze. Doar el ştia ce trebuie făcut ca să' întunece. $vlavia lui
era nea&ră. Chiar şi aceea a lui =ascal ori <ier8e&aard păleşte pe l!n&ă
a lui) primul este prea scriitor, al doilea, prea "losof. $l însă, întărit de
nevroza lui ţărănească, posedă instinctul necesar ca să senfrunte cu

forţele 7inelui şi ale 6ăului deopotrivă. Familiară, savuroasă, &rosolănia
lui nu ne şochează niciodată. (imica fals la el, nimic din apostolul
clasic) nici ură erudită, nici vehemenţă studiată. (aturaleţea spaimelor
sale e străbătută deo notă de umor) e ceea ce le lipsea cu deosebire
promotorilor
Crucii.
 Gn *f!nt %uther-
=avel umanizat.
După ce neam asumat nesomnul se3ei şi al s!n&elui, spaima ce
străbate însu#eţitul, oare nar trebui să revenim la toropeala şi la ne
cunoaşterea celei mai vechi dintre sin&urătăţile noastre- i în timp ce
ne cheamă o lume anterioară ve&herilor, să pizmuim nepăsarea,
apoplexia perfectă a mineralului, ferit de încercările carei p!ndesc pe
cei vii, cu toţii os!ndiţi să aibă un su#et. *i&ură de ea, piatra nu cere
nimic, pe c!nd arborele, implorare mută, şi animalul, chemare
sf!şietoare, se chinuie dincoace de cuv!nt. $re de tăcere şi stri&ăt
aşteaptă zadarnic să le eliberăm, să le "m interpreţi+ dezertori ai
verbului, noişi nu
întunericul mai aspirăm
la beţia dec!tdezlănţuirii
de dinaintea la domnia nediferenţiatului,
luminii, la extazulla
neîntrerupt nvs!nul tenebrelor ori&inare, ale căror urme nie dat să le
re&ăsim, din c!nd în c!hd, în străfundul ascuns al "inţei noastre ori la
periferia lui Dumnezeu.
D/(C9%9 D$ *$%F=/4O.
*ă nu' luaţi drept un învins pe cel ce se înduioşează de sine)
mai aren el destulă ener&ie ca să se apere de primediile ce' pasc.
3ăicăreascăse, dar@ $ felul lui de aşi masca vitalitatea. *e manifestă
cum poate) sub lacrimi, cloceşte adesea intenţii a&resive.
i, tot aşa, să nui luaţi cinismul sau lirismul drept semne ale
slăbiciunii+
capacităţi desunt am!ndouăsau
expansiune emanaţia
de refuz.unei forţe
După latente, ase
împreurări, unei
foloseşte
de cea carei convine) e bine înarmat. %a urma urmelor, nui sunt
străine m!n&!ierile unei existenţe fără orizont, satisfăcută de eşecurile
ei, m!ndră să le încununeze cu o înfr!n&ere. %ăsaţi' deci cu fericirea
lui. Aplecaţivăn schimb asupra celui ce nu mai poate să se înduioşeze
de sine, careşi refuză mizeriile, le exilează departe de natura sa, îşi.
/nterzice să vorbească de ele. 6enunţ!nd la avantaele t!n&uirii şi
&rimasei, el încetează să mai comunice cu propriai viaţă, pe care o
transformă în obiect. Chiar şi durerile survin departe de eul său, iar
dacă totuşi le înre&istrează e pentru a le declasa, pentru a le
transforma în obiecte,
chiar el însuşi, pentru
nu ştie ce a leputea
iar mai abandona
trezi materiei.
o reacţie,(imeni, nici
înţelepţii,
descumpăniţi, îşi întorc faţa de la el+ poate doar nebunii 'ar
compătimi sau pizmui, dacă ar putea pricepe că, fără săşi piardă
minţile, a mers cu mult mai departe dec!t ei.
3oluptatea abisului.
oare nu el a deschis cale artei de a ne decanta, din nenorocirile

noastre, substanţa bucuriilor-
3oluptate a urii de sine) voluptate a abisului@ *ă nu' mai
pl!n&em pe cel ce desluşea în preamăi un abis) era pentru el un izvor
de desfătare, măcar că, de ochii lumii, făcea pe înspăim!ntatul. Chiar
şi marile spirite
iscodirea &enuniimint c!nd
e una dineele.
vorba
Ca săşi mărturisească
so recunoaştem plăcerile)
fără a roşi, a
trebuit să aşteptăm neruşinarea timpurilor din urmă şi curiozitatea pe
careo încercăm cu toţii faţă de propriile noastre secrete. Astfel,
sondaele în 2străfundul su#etului5 aveau să ne conducă la
descoperirea /nconştientului, ultimă versiune a 2tenebrelor5
pascaliene.
/ntim.
=A* *=6$ /R73/6$.
Ca să trăieşti o experienţă fundamentală, ca să te eliberezi de
aparenţe, nu trebuie săţi baţi capul prea mult+ oricine poate să
vorbească despre Dumnezeu,
%ecturile, discuţiile, tr!ndăvia –oricine
la astapoate căpăta
te duc. un lustru
=e toate meta"zic.
drumurile – falşi
neliniştiţi, căci totul se învaţă, chiar şi neliniştea.
$xistă însă şi neliniştiţi adevăraţi, neliniştiţi din "re. =e cel din
această cate&orie îl veţi recunoaşte după reacţia pe careo are în faţa
cuvintelor. %e simte neputinţa- Falimentul cuvintelor îl face să sufere
mai înt!i, apoi să ubileze- 3ă &ăsiţi, fără nici o îndoială, în prezenţa
unui spirit izbăvit sau pe cale să "e. *untem le&aţi de lucruri prin
cuvinte, deci nu ne putem rupe de lucruri fără să ne rupem mai înt!i
de cuvinte. Cel care se bizuie pe ele, chiar dear stăp!ni înţelepciunea
lumii, tot rob răm!ne şi neştiutor. Face, în schimb, un pas spre izbăvire
cel care
nu se le înfruntă
învaţă sauseletransmite)
şi nici nu întoarce spatele cu silă. Această
se plămădeşte aversiune
în străfundul
nostru. 1ai aproape de adevărata cunoaştere, mai 2izbăvit5 va " un
biet nebun care, prin ocul dere&lărilor lui, aun&e so simtă, dec!t un
"losof inapt so intuiască. Asta pentru că "loso"a, departe de a elimina
esenţialul, îl asumă şi se complace în el) nu încearcă oare, prin toate
eforturile ei, să ne împiedice să observăm dubla nulitate a cuv!ntului
şia lumii-
%imbaul ironiei.
Chiar dacam " la un pas de paradis, ironia izbuteşte să ne
îndepărteze de el. 2Ce prostii, ideile voastre despre o fericire
imemorială sau aviitoare,
obsesia puerilă ne spune
începutului ea. %ecuiţivă
şi sf!rşitului de dorurile
veacurilor. voastre,
3eşnicia, duratăde
moartă, îi preocupă doar pe nevolnici. %ăsaţivă în seama clipei, lăsaţi
o să vă soarbă visurile.5
(e îndreptăm privirile înspre cunoaştere- /ronia îi dezvăluie
zădărnicia şi ridicolul) %a ce bun să de&radezi lucrurile transform!hdu
le în probleme- Cunoştinţele voastre se anulează între ele, aşa înc!t
ultima dob!ndită nu valorează mai mult dec!t prima. =rinşi în iluzia lui
dW! su, sin&ura voastră materie este aceea a vorbelor) &!ndirea este
incompatibilă cu "inţa.5
/ar c!nd, fascinaţi, ne &!ndim la călu&ărul hindus, vreme de nouă
ani îrnpietrit în meditaţie cu faţa la zid, ea intervine iarăşi, ca să ne
spună
pornise@că,23edeţi,
după at!ta chin,
ne zice ea,acela a descoperit
c!t sunt de comiceneantul de spiritului.
păţaniile la care 1ai
cur!nd întoarceţii spatele şi ocupaţivă de aparenţe. (umai feriţivă
să căutaţi în spatele lor nu ştiu ce miez, nu ştiu ce taină) nimic nu are
nici miez şi nici taină. Feriţivă să scormoniţi iluzia, să atentaţi la unica
realitate ce există.5
3orbindune astfel, ironia ne deprinde cu acest limba, nu fără a
compromite şi experienţele noastre meta"zice, şi modelele ce ne
îndemnau să lencercăm. /ar dacă vine so susţină şi umorul, ea ne
exclude pe veci din acel viitor în afara timpului care e absolutul.
Cruzimeaun lux în doze normale, frica, indispensabilă acţiunii şi
&mdirii, ne stimulează
cura şi nici simţurileînşilipsa
măcar de laşitate., spiritul+ în lipsa
ei, pur ei, nu nu
şi simplu, există actact.
există de
>nd însă, nemăsurată, ne împresoară şi ne cotropeşte, ea se
metamorfozează m principiu nociv, îţi cruzime. Cel caretremură
visează săi facă şi pe ceilalţi să tremure, cine trăieşte în spaimă
sf!rşeşte în ferocitate. Aşa sa mtimplat cu împăraţii romani. Cum
presimţeau, cum simţeau că vor muri asasinaţi, se consolau
măcelărind. Descoperirea unui prim complot trezea şi dezlănţuia
monstrul din ei. /ar ca săşi uite frica se închideau în reduta cruzimii.
(oi însă, muritorii de rmd, nu ne permitem luxul să "m cruzi cu
alţii, astfel îtic!t ne exercităm şi ne alinăm spaimele pe noi înşine, pe
carnea şi pe
facă ceva, săspiritul nostru.de4iranul
se descarce dinsă
furia lui, noisefreamătă+
răzbune+ simte nevoia să
şi se răzbună pe
noi. Aşa o cere modestia condiţiei noastre. Asaltaţi de spaime, nu
puţini dintre noi amintesc de un (ero care, în lipsa unui imperiu,
dispune doar de propriai conştiinţă – ca ? so hărţuiască şi so
tortureze.
Analiza sur!sulP.
Ca să ştii dacă pe cineva îl paşte sau nu nebunia, aun&e săi
observi sur!sul. 0ţi lasă o impresie neplăcută, te nelinişteşte- =oţi
atunci, fără teamă, să faci pe psihiatrul.
$ste suspect sur!sul ce pare să nu aparţină celui care sur!de, ce
parcă ar venicare
la dementul deaiurea, de se
aşteaptă, la altcineva+
pre&ăteşteşişichiar vine de la altcineva,
se or&anizează e
înainte dea
se manifesta.
%umină fu&ară izvor!tă dinlăuntru@ nostru, sur!sul "resc durează
c!t e "resc să dureze, fără să se prelun&ească dincolo de prileul sau
pretextul ce 'a iscat. (u înt!rzie pe chipurile noastre, deabia îl
observăm) e strict le&at de o situaţie dată, se topeşte instantaneu.
ne duce cu &!ndul la 2taina5 lui <ier8e&aard, la 2&himpele din carnea

sa5. 4otuşi, "losoful danez era o natură erotică) ruperea lo&odnei,
eşecul în iubire 'au chinuit întrea&a viaţă şi iau marcat p!nă şi
scrierile teolo&ice. Ar trebui atunci să' comparăm pe o&ol cu *Pift,
celălalt 2os!ndit5- Ar însemna să uităm că acesta a avut şansa, dacă
nu să iubească,
trebuie cel puţinun
să ne ima&inăm să*Pift
facă,fără
victime.
*tella=entru
şi fărăa3anessa.
"xa locul lui o&ol,
Fiinţele care trăiesc sub ochii noştri în 6evizorul sau în *u#ete
moarte, observă un bio&raf, nu sunt 2nimic5. i "ind 2nimic5, sunt
2totul5.
0ntradevăr, 2substanţa5 le lipseşte+ de unde, universalitatea lor.
Ce sunt Cici8ov, =liuş8in, *oba8evici, (ozdriov, 1alinov, eroul din
1antaua ori acela din (asul, dacă nu noi înşine reduşi la adevărata
noastră esenţă- 2*u#ete &oale5, spune o&ol+ şi totuşi, ele au o anume
măreţie) aceea a platitudinii. Gn *ha8espeare al meschinului, sar
spune, un *ha8espeare preocupat să ne observe ideile "xe, micile
obsesii,
în foiala noastră
perceperea zilnică.
cotidianului. De(imeni na mers
prea multă mai departe
realitate, decrtsale
personaele o&ol
devin inexistente şi se preschimbă. 0n simboluri în care ne
recunoaştem pe deplin. $le nu decad) sunt decăzute dintru început.
Fără să vrem, ne vin în minte Demonii+ dar, m vreme ce eroii lui
Dostoievs8i se av!ntă spre limitele lor, eroii lui o&ol dau îndărăt spre
acelea ce le sunt proprii+ unii par să răspundă unei chemări cei
depăşeşte, ceilalţi nu dau ascultare decft nesf!rşitei lor vul&arităţi.
0n ultima perioadă a vieţii, o&ol a fost cuprins de remuşcări)
personaele sale, credea el, nu erau decft viciu, vul&aritate, &unoi.
4rebuia să aibă &riă să le dăruiască şi virtuţi, să le smul&ă din noroiul
lor.
pusoi astfel
pe foc.scrise partea
(u exista a doua apentru
2salvare5 *u#etelor
eroii moarte+
săi. Gnii din fericire,
au pus a pe
&estul
seama nebuniei, c!nd, de fapt, îşi avea ob!rşia în scrupulele conştiinţei
sale de artist) scriitorul 'a învins pe profet. (e plac la el cruzimea,
dispreţul faţă de oameni, viziunea unei lumi os!ndite+ cum să "
suportat o caricatură moralizatoare- =ierdere ireparabilă, spun unii+
pierdere salutară, mai cur!nd.
0n ultima sa perioadă, o&ol mai păstrează o forţă obscură pe
care însă nu ştie so folosească+ se prăbuşeşte întro letar&ie
străbătută c!hd şi c!nd de tresăriri+ tresăririle unei fantome. Gmorul
cei în&ăduia săşi stăp!hească 2accesele de spaimă5 dispare. 9 alnică
perioadă
începe.
=rietenii îl părăsesc. Face un &est necu&etat) publică =a &ini alese
din corespondenţa cu prietenii, care au fost, o recunoaşte thiar el, o
2palmă pentru public, o palmă pen tru prieteni, o palmă pentru mine5.
*lavo"li şi prooccidentali îl renea&ă deopotrivă. Cartea era o apolo&ie a
puterii, a serbiei, un delir reacţionar. *pre nenorocirea lui, o&ol sa
le&at de un anume părinte 1atvei, nesimţitor la artă, măr&init, a&resiv,
şi care a avut asupra lui o autorita te de duhovnic, de călău. *crisorile

primite de la acesta le.
 purta asupra sa în permanenţă, le citea şi le răscitea+ cură i de
stupiditate, de idioţie, pe l!n&ă care pascalianul îndobîtociţivăne pare
o simplă butadă. C!nd talentul unui scriitor se epuizează, inepţiile unui
duhovnic
o&ol a umplu &olul inspiraţiei. /n#uenţa părintelui 1atvei asupra lui
+ al doilea se străduia săi înăbuşe orice rămăşiţă de &e
U niu. (eaun&!ndui predicile, o&ola simţit nevoia să se
@ pedepsească şi mai mult+ opera lui conferea farsei, &rima
Z şei un sens universal+ frăm!ntările sale reli&ioase nu puteau
răm!ne străine de asta. 2
Gnii ar putea susţine că o&ol îşi merita încercările, că
+@ prin ele îşi ispăşea cutezanţa dea " schimonosit chipul l
omului. Adevărat îmi pare mai cur!nd contrariul+ trebuia t să plătească
pentru că avusese dreptate) în materie de t artă, ne ispăşim nu
&reşelile,
=ersonaeleci 2adevărurile5, realitatea
sale îl urmăreau. După f,Zpropriai
pe care am surprinso.
mărturisire, îi purta
neîncetat în el pe <lesta8ovi f şi Cici8ovi) subumanitatea lor îl strivea.,
(u' salvase pe l niciunul+ ca artist, nici nu ar " putut so facă. Apoi, i
pierztaduşi &eniul, a vrut să se m!ntuiască măcar. $roii, săi 'au
împiedicat. De aceea, contrar voinţei sale, a tre/. 7uit să răm!nă
credincios neantului din ei.
Aunşi aici, nu ne &!ndim la 6e&ent :despre care *aint*imon
scria că 2se născuse plictisit5;, nici la 7audelaire ori la $cclesiast şi nici
măcar la inactivitatea lăuntrică a Diavolului tatro lume ce nar
cunoaşte răul, ci la o "inţă ce şiar întoarce ru&ăciunile împotriva ei
înseşi,
mistică.în29rice
această fază, plictisul
senzaţie absolută,dobtadeşte un soieste
spune (ovalis, de demnitate
reli&ioasă.5 %a
o&ol, plictisul sa substituit, cu timpul, credinţei, devenind pentru el
senzaţie absolută, reli&ie.
Demiur&ie verbala.
Dacaş " întrebat pe care "inţă o pizmuiesc mai mult, aş
răspunde fără să şovăi) pe aceea care, &ăsinduşi odihna în milocul
cuvintelor, trăieşte acolo cu naivitate, printrun acord re#ex, fără să le
pună în discuţie şi fără să le asimileze unor semne, ca şi cum ar "
realitatea însăşi, absolutul răsp!ndit în cotidian. (u laş invidia deloc,
în schimb, pe cel ce le descifrează esenţa, le desluşeşte temeiul,
nimicul.
izolat de=entru acela
uneltele sale,nuconstr!ns
mai există
la comunicare
o autonomiespontană cu realul+
primedioasă, aun&e
la un sine ce' înfricoşează. Cuvintele fu& de el) neput!ndule aun&e
din urmă, le urmăreşte cu ură nostal&ică şi, pronunţ!ndule, le
însoţeşte totdeauna cu un suspin sau un r!net. (u mai este în
comuniune cu ele, dar nici să renunţe la cuvinte nu poate, şi cu c!t îi
stat mai străine, cu at!t se a&aţă mai disperat de ele.
(eliniştea pe care neo provoacă limbaul nu. *e. Deosebeşte

deloc de cea pe care neo inspiră realul+ vidul întrezărit în străfundul
cuvintelor trimite la cel surprins ta esenţa lucrurilor) două percepţii,
două experienţe în care se produce disuncţia dintre obiecte şi
simboluri, dintre realitate şi semne, în actul poetic, această disuncţie
capătă chip de
prestabilite, de ruptură,
universulîndepărt!hduse instinctivtransmise,
moştenit şi de cuvintele de înţelesurile
poetul, în
căutarea altei ordini, lansează o provocare neantului evidenţei,
perspectivei ştiute a lucrurilor. $l se an&aează în demiur&ia verbală.
*ă ne închipuim o lume ta care Adevărul, în sf!rşit descoperit, s
ar impune tuturor, o lume în care, biruitor, el ar distru&e farmecul
aproximării şi al posibilului. Acolo, poezia ar " de neconceput. Dar cum,
spre norocul ei, adevărurile noastre abia dacă diferă de "cţiuni, poezia
nu va " obli&ată să le accepte+ aşa înc!t îşi va crea un univers al ei, la
fel de adevărat, la fel de fals ca al nostru. (u însă la fel de întins, nici la
fel de puternic. (umărul e de partea noastră) suntem puzderie, iar
convenţiile noastre
aceste avantae au acea
se mai forţăunul,
adau&ă pe care
şi nunumai statistica
din cele o asi&ură. %a
mai neînsemnate)
acela de a deţine monopolul cuvintelor uzate. *uperioritatea numerică
a minciunilor noastre ne va asi&ura întotdeauna victoria asupra
poeţilor, iar disputa dintre ortodoxia vorbirii curente şi erezia versului
nu se va încheia niciodată.
=rimenim, de vreme ce iam desluşit neantul- *cepticismul)
sur!s plutind deasupra cuvintelor. După ce 'am c!ntărit pe "ecare în
parte, nu ne mai &!ndim la ele. C!t despre 2stil5, dacăi mai dăm
atenţie, de vină stat doar inerţia şi impostura.
=oetul însă udecă altfel) el ia limbaul ta serios, îşi creează unul
numai al lui. 4oate
de cuvintele excentricităţile
ca atare. /ncapabil să sale îşi au ob!rşia
le suporte ta intoleranţa
banalitatea şi uzura, efaţă
predestinat să sufere din cauza lor şi pentru ele+ dar tot prin ele
încearcă să se m!ntuiască, de la renaşterea lor îşi aşteaptă izbăvirea.
9ric!t 'ar dez&usta realitatea, poetul nu e niciodată un adevărat
ne&ator. A vrea să reînviorezi cuvintele, să le inoculezi o viaţă nouă
presupune un fanatism, o orbire ieşită din comun+ a inventa – la modul
poetic – înseamnă să "i complice şi împătimit al 3erbului, un fals
nihilist+ orice demiur&ie verbală se desfăşoară în dauna lucidităţii.
(u trebuie să cerem poeziei răspuns la marile întrebări sau cine
ştie ce revelaţie esenţială. 21isterul5 ei nu preţuieşte mai mult dec!l
oricare altul.să
statem siliţi Derecur&em
ce, atunci,
la oea-
invocăm- De ce – ta anumite momente –
C!nd, sin&uri în noianul de cuvinte, nu suntem în stare să le
transmitem nici cea mai mică vibraţie şi ni se par la fel de &ăunoase, la
fel de de&radate ca şi noi, ctad tăcerea spiritului e mai apăsătoare
dec!t a obiectelor, cobor!m p!nă la punctul în care neomenescul din
noi ne înfricoşează. =lutind ta derivă, departe de certitudini şi repere,
ne încearcă subit acea &roază ta faţa limbaului care ne aruncă în

mutism – moment de năucire, ctad numai poezia ne poate mta&!ia de
pierderea temporară a certitudinilor şia îndoielilor. Astfel, ea este
absolutul ceasurilor noastre ne&ative, nu al tuturor, ci doar al celor
izvor!te din sentimentul de sufocare în universul verbal.
prin cuv!nt,
De vreme
careceînlocuieşte
poetul e un monstru
vidul care încearcă
universului să se
cu simbolul m!ntuiască
însuşi al
vidului :căci ce altceva e cuv!ntul-;, de ce nu iam împărtăşi fantastica
iluzie- $l ne este salvarea, de "ecare dată cuid abandonăm "cţiunile
limbaului curent ca să căutăm altele, insolite, poate chiar ri&uroase.
(u vi se pare atunci că orice altă irealitate e preferabilă alei noastre şi
că există mai multă substanţă întrun vers dec!t în toate cuvintele
trivializate de sporovăială ori de ru&ile noastre- Cum trebuie să "e
poezia) accesibilă sau ermetică, cu 2mesa5 sau &ratuită – astai o
chestiune secundară. $xerciţiu sau revelaţie, totuna. Ceea cei cerem
este să ne izbăvească de sufocarea, de chinurile vorbirii. C!nd reuşeşte
ea
ne Dinaduce, pentru
motive o clipă,limbaul
contrarii, m!ntuirea.
nu foloseşte dec!t insului comun şi
poetului+ avem numai de c!şti&at dormit!hd pe cuvinte – ori
mfrunt!ndule) este riscant să ne încumetăm, în schimb, să le scrutăm
spre a le dovedi &ăunoşenia. Cine încearcă so facă, cine se apleacă
asupra lor şi le analizează aun&e să le istovească, să le transformen
umbre. =edeapsa lui va " să le împărtăşească soarta. /a orice cuv!nt,
repetă' iarăşi şi iarăşi, apoi examinează') se va risipi ca un fum şi,
drept urmare, ceva se va stin&e şi în tine. /a altele apoi, continu!nd să
faci acelaşi lucru. Din aproape în aproape, vei aun&e la apo&eul
sterilităţii tale, la antipodul demiur&iei verbale.
lor dec!t
(u ne retra&em
c!nd suntemîncrederea
cu un piciorînîncuvinte şi nici
prăpastie. nu atentăm
(eantul lor se la tihna
naşte
dintral nostru. (emai"ind una cu spiritul nostru, sar spune că nu ne
au sluit niciodată. $xistă ele cu adevărat- %e concepem existenţa fără
so resimţim. C!tă sin&urătate, c!nd ne părăsesc şi le părăsim@ *untem
liberi, e drept+ dar le re&retăm tirania. $rau aici, împreună cu lucrurile+
acuma, că dispar, pornesc şi lucrurile pe acelaşi drum, topinduse sub
privirile noastre. 4otul se împuţinează, totul descreşte. Gnde să fu&i, ca
să scapi de in"m- 1ateria se chirceşte, îşi abandonează dimensiunile,
evacuează scena. 0n vremea asta, frica noastră creşte+ ocup!nd
necuprinsul, ea ţine loc de univers.
0(
DinCG4A6$A G(G/ ($91.
laşitate, înlocuim sentimentul neantului propriu cu
sentimentul neantului. Căci neantul &eneral abia dacă nelinişteşte pe
cineva+ prea adesea vedem în el o promisiune, o absenţă parţială, o
fundătură care se deschide.
1ult timp mam încăpăţ!nat să caut un om care să ştie totul
despre sine şi despre ceilalţi, un înţeleptdemon, dumnezeiesc de lucid.
De "ecare dată c!nd am crezut că' &ăsisem, eram nevoit, după o

cercetare atentă, să reduc din pretenţii) noul ales avea şi el c!teo
pată, c!teun cusur, resturi ascunse de inconştienţă sau slăbiciune ce'
coborau la nivelul comun. hiceam la el urme ale dorinţei, ale
speranţei – sau umbra c!te unui re&ret. /ndiscutabil, în materie de
cinism aveaidolul
totdeauna lipsuri. Ce deziluzie@
momentului i numi
păcătuia peconteneam căutarea,
undeva) omul şi
era acolo,
ascuns, de&hizat sau disimulat. Am sf!rşit prin a înţele&e tirania
*peciei şi am încetat să visez la neom, la un monstru pătruns pe dea
ntre&ul de nimicnicia lui. $ra o nebunie să' concepi) nu putea să
existe, luciditatea absolută "ind incompatibilă cu realitatea or&anelor.
Gra de sine.
Amorulpropriu e lucru lesnicios) derivat din instinctul de
conservare, p!nă şi animalele 'ar cunoaşte dacă ar. Fi un pic mai
pervertite. Gn lucru mult mai di"cil, şin care doar omul excelează, este
ura de sine. După ce 'a iz&onit din paradis, această ură sa pus să
ad!ncească prăpastia
treaz între clipe, ce'
în &olul desparte
căscat între de
ele.lume,
0n eastrăduinduse
îşi are ob!rşiasă' ţină
conştiinţa, în ea ar " deci de căutat punctul de plecare al fenomenului
uman. 1ă urăsc, deci s!ht om+ mă urăsc în mod absolut, deci sunt om
în mod absolut. *ă "i conştient înseamnă să "i dezbinat cu tine însuţi,
înseamnă să te urăşti. Această ură ne roade la rădăcină şi tot din ea îşi
tra&e seva =omul Cunoştinţei binelui şi răului. /ată' aşadar pe om
departe de lume, departe de sine. (ear " &reu să' r!nduim printre
cei vii, întrat!t îi sunt de slabe le&ăturile cu viaţa+ şi nici cu moartea n
are le&ături mai str!hse. (e&ăsinduşi – între cele două – locul exact,
omul a trişat de la primii săi paşi) a fost un intrus, nici trăitor, nici
muritor
ceea ce cuadevărat,
eşti, această un impostor.deConştiinţa,
capacitate această
a nu coincide neparticipare
cu nimic, nu era la
prevăzută în planurile creaţiunii. 9mul o ştie, dar nare curaul nici să
şio asume, p!nă la capăt şi să piară prin ea, nici so repudieze spre a
se salva. *trăin de propriai natură, sin&ur în el însuşi, rupt şi de lumea
aceasta, şi de cea de dincolo, el nu aderă pe deplin la nici o realitate)
cum ar putea so facă, de vreme ce nui dec!t pe umătate real- 9
"inţă fără existenţă.
Fiecare pas. 0ntru spirit înseamnă un păcat faţă de viaţă. Ca săşi
refacă le&ătura cu lucrurile, ar trebui să pună capăt aventurii
conştiinţei@ Dar tihna suspendării re#exivităţii :în care sentimentul
vinovăţiei, ar înceta;
nu vrea şi nici îi este
nu poate interzisăîndepărtmduse
să renunţe, de ura aceasta de
de şirul
sine –"inţelor,
la care
de căile bătute ale m!ntuirii, inovează fără încetare ca săşi poată
menţine renumele de animal interesant.
$ datoria lui săşi împin&ă conştiinţa – fenomen at!t de vremelnic
– pmă în punctul în care explodează, şi să se risipească în mii de bucăţi
împreună cu ea. (imicinduse, se va înălţa la propriai esenţă şi îşi va
împlini misiunea) aceea de aşi " sieşi duşman. Dacă viaţa a falsi"cat
materia, omut, la r!ndul lui, a falsi"cat viaţa. $xperienţa lui va "
repetată- (u pare să se întrevadă vreo urmare) totul con"rmă
presimţirea că omul e ultima fantezie pe care şia permiso natura.
*emni"caţia 1Aşm.
detaşa9ric!t de departe
de interesele ni se avmtă
noastre, &!ndirea
ea şovăie totuşi şi
săoric!t
spunăde
pemult
numesar
anumitor lucruri. C!hd vine vorba, iată, de spaima noastră "nală,
&!adirea o evită, ne cruţă şi ne minte. %a fel, c!nd după multe încercări
2destinul5 ni se dezvăluie, ea ne îndeamnă să vedem în el o limită, o
realitate dincolo de care orice căutare ar " lipsită de obiect Dar e
destinul cu adevărat această limită, această realitate, aşa cum
pretinde &!ndirea- $a ne pare at!t de suspectă atunci c!nd vrea să ne
le&e de el şi să ni' impună, înc!t ne mdoim. *imţim Că destinul nu
poate " un capăt şi că prin el se manifestă altă forţă, deabia aceea
supremă. =rin orice arti"cii şi strădanii ar încerca &!ndirea să neo
ascundă, pmă
/ar destinul, la urmă
care păreatot o identi"căm,
înzestrat cu toatebaatributele
chiar îi spunem
realului,pe
nunume.
mai e
acum dec!t un chip. Gn chip- (ici măcar, ci doar o faţadă, o simplă
aparenţă de care acea forţă se slueşte ca să ne distru&ă fără să ne
rănească.
2Destinul5 nu era dec!t o mască, cum mască este tot ce nu e
moartea.
Conta&iunea tra&ediei.
(u milă, ci invidie ne inspiră eroul tra&ic) e norocosul ale cărui
suferinţe le devorăm ca şi cum ar " ale noastre de drept, iar el ni lear
" sustras. De ce nam încerca să i le luăm înapoi- 9ricum ne erau
hărăzite. Ca
înmulţim să "m mai peste
şi len&roşăm si&uri măsură+
de ele, declarăm
de&eabacă
ses!ht
a&ităale
şi noastre, le
&emen faţa
noastră, nu va putea să ne înduioşeze) nui smtem spectatori, ci
concurenţi, rivalii săi din sală, capabili săndurăm nenorocirea 1 mai
bine dec!t el+ prelumdo pe umerii noştri, o ampli"căm puia dincolo de
posibilităţile lui de pe scenă. Gzurp!ndui destinul şi &răbindune către
înfr!h&erea lui mai mult dec!t el însuşi, îi adresăm cel mult un sur!s
condescendent, rezerv!hdune m exclusivitate meritele păcatului, ale
crimei, ale remuşcării sau ispăşirii. C!t de neînsemnat e faţă de noi, c!t
de banală ni se pare căi este a&onia@ (u neam împovărat cu toate
durerile lui, nu smtem victima pe care nu a izbutit so întrupeze- Dar,
ce
ironie, p!nă la
0( AFA6A urmă moare tot el l.
CG3(4G%G/.
C!t timp suntem prizonierii literaturii, îi respectăm adevărurile şi
ne silim să lentrupăm, să le consolidăm neantul. Condiţie alnică, nici
vorbă. Dar poate " şi mai rău) să depăşim aceste adevăruri fără can
schimb să le îmbrăţişăm pe ale înţelepciunii, încotro so luăm- Ce
domeniu al spiritului să ale&em- (u mai suntem oameni de litere+ şi
totuşi scriem, deşi ceea ce facem ne pare demn de dispreţ. *ă păstrezi

rămăşiţele unei vocaţii şi să nu îndrăzneşti să le abandonezi – iată o
poziţie ambi&uă, chiar tra&ică, lipsită de înţelepciune, care constă
tocmai în curaul dea st!rpi orice vocaţie, literară sau de alt &en. Cel
care a avut nenorocul să treacă prin %itere nu Ha scăpa nicic!hd de
fetişismul
cuvintele. stilului sau de
Dispun!nd de alte superstiţii
un talent din care
pe care' au de c!şti&at
ne&liează numai
sau de care se
teme, el se va av!nta fără convin&ere în activităţi sau lucrări
fatalmente ratate, scriitoraş şovăind mtre cuvmt şi tăcere, biet
pretendent la &loria 3idului, refuzată oricui se exprimă ori se lea&ă de
numele său. Adevărata viaţă5 e în afara cuv!ntului.
i totuşi, cuv!ntul ne obnubilează şi ne stăp!neşte) nam mers
p!nă la ai atribui &eneza universului- /ar ori&inile noastre nu leam
asimilat limbuţiei, fanteziilor unui zeu atins de lo&oree- *ă reduci
cosmo&onia la discurs, să ridici limbaul la ran& de instrument al
Creaţiei, săţi pui începuturile pe seama unei iluzorii vechimi a
3erbului@
imemoriale,=ricepem că literatura
de vreme îşi pierde
ce, deşi aveam rădăciniledestule
la îndem!nă în timpuri
aberaţii, n
am şovăit so facem vinovată de primele tresăriri ale materiei.
(ecesitatea minciunii.
Cel carea înţeles, m zorii vieţii, c!teva adevăruri fatale aun&e să
nu mai poată convieţui cu ele. %e răm!ne credincios- $ pierdut. *ă le
dezveţe, să le rene&e – iată tot cei rămme, dacă vrea să sempace cu
viaţa, să părăsească drumul Cunoaşterii, al /nsuportabilului. /n
căutarea minciunii, a oricărei minciuni născătoare a faptei, el şio face
icoană şi de la ea aşteaptă salvarea. 9rice obsesie îl cucereşte, cu
condiţia sănăbuşen el demonul curiozităţii şi săi paralizeze spiritul.
/ată de şiau
manie, ce îi pizmuieşte
suspendat pe toţi cei au
&!ndirea, care, prin ru&ăciune
abdicat sau orice altă
de la răspunderile
intelectului, a#md, între zidurile unui templu ori ale casei de nebuni,
fericirea dea " terminaţi. Ce nar da să poată ubila şi ei sub aripa
ocrotitoare a unei erori, la adăpostul unei nerozii@ Ceea ce şi încearcă.
2Ca sămi evit ruina, am să respect re&ula ocului, am să perseverez
din îhcăpăţ!hare, din capriciu, din obrăznicie. *ă respir – o nebunie ce
mă fascinează. Aerul îmi lipseşte, păm!ntul se cutremură sub
picioarele mele. Am chemat cuvintele toate şi leam poruncit să se
înşiruie în ru&ăciune+ dar cuvintele au rămas inerte şi mute. De aceea
stri& şi nam să contenesc să stri&) 29rice, dar nu şi adevărurile mele@
22
/ată' &ata să le abandoneze, să le dea la o parte. i, ta timp ce
sărbătoreşte orbirea at!t de mult aşteptată, îl cuprinde neliniştea,
curaul # părăseşte+ se teme de răzbunarea cunoaşterii sale, de
reîntoarcerea lucidităţii, se teme că' vor năpădi certitudinile ce'
chinuiseră at!ta. $ su"cient pentru ca, pierz!hduşi orice si&uranţă,
drumul mtatuirii săi apară ca un nou calvar.
orice vicisitudini, avea să le cunoască, şi încă pe cele mai cumplite.

*ub loviturile 2pro&resului5 nerăbdător so proscrie, ea începu, mai ales
din veacul trecutr să se ascundă, să devină s"oasă şi parcă ruşinată, să
se retra&ă, aproape să dispară. *ecolul nostru, mai lucid, a tras p!hă la
urmă semnalul de alarmă) cum săi venim în autor, se fratreba el, cum
săi redăm
însăşi fricii vechiul
şia asumat statut,
această cum so
misiune) repunem
a devenit în drepturi- tiinţa
ameninţătoare, a devenit
izvor de spaime. **htem încredinţaţi, acum, că deţinem cantitatea de
frică indispensabilă prosperităţii noastre.
Gnom auns.
=e cel obişnuit, pe cel familiar cu ad!ncurile, 2misterul5 nu'
impresionează+ nu are nimic de spus despre el, nici nu ştie ce este)
misterul îi e cămin. 6ealitatea în care se mişcă nu trimite la o alta) nu
există un mai ad!nc şi un dincolo+ el e mai admc ca orice şi dincolo de
toate. *aturat de transcendenţă, mai presus de lucrările spiritului şi de
servituţile ce li se asociază, înţelepciunea lui e o nemăr&inită
indiferenţă.
sondeze, c!nd(icisereli&ia şi nici
a#ă dea în meta"zica
insondabil-nui st!rnesc
împlinit interesul)
– e fără doar şice să
poate+
dacă. 1ai există – nu ştie.
(u ne ne&ăm dec!t în măsuran care, în spatele unei realităţi
date, v!năm o altă realitate, unde, depăşind p!nă şi absolutul, nu
încetăm să căutăm. 4eolo&ia se opreşte la.
Dumnezeu- (icidecum. 3rea să urce mai sus, asemeni meta"zicii
care, deşi nu încetează să iscodească esenţa, nu &ăseşte de cuviinţă
să se oprească la ea. i una, şi cealaltă refuză să se "xeze întrun ultim
principiu, trec din taină în taină, preXaslăvesc inexplicabilul şi abuzează
de el fără ruşine. 1isterul, ce şansă nesperată@ Dar ce blestem să crezi
că 'ai pătruns,
terminat săţi mchipui
cu căutarea) misterulcă' cunoşti,
e aici, că atin&i
c!l să' locuieşti
cu în el@ *a
m!na. Cu m!na
unui mort.
Deşeuri de trstee i – Deodată, desprins de tot, alunec spre
punctul de inexistenţă al "ecărui obiect $ul) o etichetă. =aralel cu
propriumi chip, mă o&lindesc în privirile mele. Fiecare lucru e altul,
totul e altceva. Gndeva, un ochi. Cine mă observă- 1ie frică, apoi sunt
în afara propriei frici.
Dincolo de clipe şi dincolo de subiectul care am fost, cum să ader
la timp- Durata se mumi"că, devenirea a devenit. (ici un strop de aer)
în care să respir, în care să stri&. *u#ul este ne&at, ideea tace, spiritul
a fost.este
dec!t Am t!r!t
inelulîndenoroi toatescheletului.
de&etul daurile şi nu sunt mai le&at de lume
( – 2Celorlalţi, îmi spunea un va&abond, le place să înainteze+
mie, să dau înapoi.5 Fericit va&abond@ $u nici măcar nu dau înapoi+
răm!n pe loc. i însăşi realitatea răm!ne, ţintuită în loc de îndoielile
mele. Cu c!t mă îndoiesc mai mult de mine, cu atft aş vrea să mă
răzbun pe lucruri, asmuţindumi pe ele incertitudinile. *ă se oprească
totul, de vreme ce nu pot concepe, nici face un pas înainte spre nici un
orizont 9 lene mai veche dec!t lumea mă ţintuieşte de aceasta clipă.
/ar c!nd, vr!nd să mă scutur de ea, îmi alertez instinctele, o altă lene
mă doboară, tra&ica lene numită melancolie.
1 – Dez&ust în faţa cărnii, a or&anelor, a "ecărei celule, dez&ust
primordial,
în chimic.
ce os!nze, m ce 4otul m mine
miasme se deza&re&ă,
şia &ăsit chiar4rupul
spiritul sălaş@ şi acest dez&ust@
acesta, care
prin "ece pWr emană duhori în stare să impută între&ul univers, e doar
un maldăr de &unoaie scăldat de un sm&e aproape la fel de imund, un
buboi ce schimonoseşte &eometria &lobului. 9, &reaţă miraculoasă@
9ricine se apropie de mine miarată fără voie faza exactă a
descompunerii sale, destinul livid ce' p!hdeşte. 9rice senzaţie este
funebră, orice voluptate – sepulcrală. Ce meditaţie, oric!t de nea&ră,
near putea învăţa mai mult dec!t lecţia – dec!t coşmarul – plăcerilor
noastre- Căutaţii pe adevăraţii meta"zicieni printre desfrmaţi, în altă
parte nui veţi &ăsi. Doar istovindune simţurile, tortur!ndule, ne
cunoaştem neantul,
pentruo clipă. abisul
=rea pur pe care
şi prea viermuiala
recent, spiritul noastră ni' ascunde
nu mai poate salva
această carne bătr!nă, a cărei de&radare ia proporţii chiar sub ochii
noştri. Contempltado, ptoă şi cinismul nostru dă înapoi şi dispare într
un hohot de plms. 1eritam alte pedepse, un spectacol mai suportabil.
/n adevăr, nu trupul ne va aduce m!ntuirea+ nici su#etul, de altfel.
Dacă miaş face inventarul zilelor, probabil naş &ăsi niciuna care să nu
facă, sin&ură, c!t mai multe iaduri la un loc.
*e spune în. Apocalipsă că înfricoşătoare chinuri îi aşteaptă pe
cei a căror frunte nu poartă 2pecetea Domnului5. 4oată lumea va a#a
cruţare, m afara lor. $i se vor chinui ca omul înţepat de scorpion şi îşi
vor
căuta*ă nuzadarnic
porţi pemoartea, moarteaDomnului5.
frunte 2pecetea care se a#ăCe
totuşi
bineînînţele&
ei. aceste
vorbe, ce bine lenţele&@
/v – 1ă &!ndesc la4iberiu, mipărat pe &ustul inimii mele,
morocănos şi crud, obsedat de insule, mă &fridesc la tinereţea lui m
6hodos, la bătr!neţea lui la Capri. 0l iubesc pentru că omul i se părea
de neînţeles, îl iubesc pentru că nu iubea pe nimeni. Descărnat, plin de
bube, monstru în&heţat pe care doar spaima îl mai încălzea, avea
patima exilului) sar spune că era în capul listei de sur&hiuniţi pe care
sin&ur o întocmea. Ca să simtă căi viu, avea nevoie de frică) so simtă
şi so provoace+ dacă se teme de toţi, măcar să se teamă de el, la
r!ndule,
nu cuteazătoţi.
să Acel
intre,duteB vino între
acea repulsie peCapri şi suburbiile
care io st!rneşte 6omei în care
orice chip.
*in&ur ca *Pi", pam#etar al unei alte ere, pam#etar anterior omenirii.
C!nd totul mă părăseşte, c!nd mă părăsesc, visez la ei doi, mă a&ăţ de
dez&ustul şi de cruzimea lor, mă reazem pe delirul lor. =ărăsindumă
deci, mă întorc înspre ei) nimic nu ar putea atunci să mă despartă de
sin&urătatea lor, v – =entru unii, fericirea e o senzaţie at!t de
neobişnuită, înc!t în clipa cmd aun& so cunoască se neliniştesc+ noua

lor stare îi pune pe &!nduri+ nimic asemănător în trecutul lor) e prima
oară cmd părăsesc confortul nenorocirii. 9 lumină neaşteptată îi face
să tremure, ca şi cum sori lear străluci pe de&ete – să lumineze raiuri
făr!miţate. De ce această fericire, de la careşi aşteaptă izbăvirea, ia o
asemenea
dat peste eiînfăţişare- Cei Descumpăniţi
din &reşeală. de făcut- =oate nici nu ledeopotrivă,
şi fascinaţi aparţine, poate a
încearcă so asimileze, so posede, dacă se poate pe veci. Dar sunt
at!t de puţin pre&ătiţi pentru fericire, mc!t, ca să se bucure de ea,
sunt siliţi so &refeze pe vechile lor spaime.
3i – Credinţa sin&ură nu rezolvă nimic+ îi adau&i înclinaţiile şi
defectele tale+ dacă eşti fericit, va veni să sporească zestrea de fericire
primită la naştere+ iar dacă eşti, prin "re, un nefericit, nuţi va aduce
dec!t un plus de sufe' rinţă, îţi va amărî şi mai mult existenţa) va " o
credinţă infernală. /z&onit pe vecie din paradis, " vei simţi nostal&ia ca
pe un zbucium în plus şi ca pe o caznă. 4e ro&i+ dar ru&ăciunile, în loc
săţi aline re&retele,
întradevăr, re&ăseştiremuşcările
în credinţă şi suferinţele,
ceea ce sin&urmai
iaimult
adus)ţi prin
le vor
ea,otrăvi,
cel
ales îşi savurează şi mai mult mmtuirea, cel os!ndit se afundă şi mai
ad!nc în nenorocire. Cum poţi &ftidi că e destul să crezi ca să învin&i
insolubilul- (u există credinţă, există doar forme – multiple şi
ireconciliabile – de credinţă. De la a ta, oricare ar ", să nu teaştepţi la
vreun spriin) îţi va în&ădui doar să "i – un pic mai mult – aceea ce ai
fost dintotdeauna.
3n – =lăcerile noastre nu se pierd şi nici nu dispar+ deşi în alt
chip, ele ne marchează c!l şi durerile. 9 plăcere pe careo credeam
pierdută pe vecie ne va salva dintro criză şi ne va auta, fără so ştim,
să trecem peste
dezertării+ cre!ndvreo decepţie,
înlăuntrul peste?vreo
nostru ispită a renunţării
noi dependenţe, sausmtem
de care nu
conştienţi, şi îhtreţin!hd o sumedenie de mici speranţe, se va împotrivi
acelei tendinţe a memoriei de a păstra doar urmele ur&iei şi ale
dezastrului. Căci memoria noastră este venală) susţine cauza durerilor
noastre, `a v!ndut durerilor noastre.
3m – După Cassian, $va&rius şi *f. (il, nu există demon mai de
temut dec!t acela al acedieiI. 1onahul carei cade victimă nu va avea
scăpare p!nă la sf!rşitul zilelor sale. %ipit de fereastră, el va privi afară,
va aştepta vizitatori, oricare, ca să stea la palavre, ca să uite de sine.
*ă te lepezi de toate şi să descoperi apoi că nu aceasta îţi era
chemarea, să te apese
ea@ %a un sihastru urftul,
carea sin&urătatea
izb!hdit –o şi să nu te poţi smul&e din
I 3ezi nota de la p. 'g`.
1ie care au ratat. =e ei, pe învinşi, pe cei ocoliţi de har şi
pătrunşi de zădărnicia ru&ilor lor, fraţii de cin sperau săi readucă la
viaţă prin c!nt sau impun!ndule exultaţia, disciplina bucuriei. Dar,
victime ale demonului, cum săşi înalţe &lasul, şi către cine- %a fel de
străini de har ca şi de cele lumeşti, petreceau ore lun&i compar!nduşi

sterilitatea cu ariditatea deşertului, cu ima&inea materială a vidului lor.
%ipit de fereastra mea, cu ce sămi compar sterilitatea dacă nu
cu aceea a 9raşului- 1ă obsedează însă şi celălalt deşert, adevăratul.
9, deaş putea să mer& în pustie, să uit mirosul de om@ 3ecin cu
Dumnezeu, aş tra&en
visez în clipele c!hd sepiept mireasma
trezeşten minetristeţii
amintireaşi veşniciei lui, la care
unei chilii
îndepărtate. Ce m!năstire voi " părăsit, voi " trădat întro viaţă
anterioară- 6u&ăciunile neterminate, lăsate atunci nerostite, mă
urmăresc acum, m vreme ce un cer incert se face şi se desface în
creierul meu.
6x – Aii@ Aii@ Gn derviş, renunţ!nd să mai facă vreo concesie
cuvintelor, cu excepţia acestuia, nu pronunţa niciodată altul, în nici o
împreurare. $ra unica încălcare a re&imului său de tăcere pe care şio
în&ăduia.
6u&ăciunea) concesie făcută lui Dumnezeu, vorbărie şi tot
tributul presupus
sacri"case de simbol
limbaul, ea. Dervişul nostru, ert"nduse
al aparenţelor) esenţialului,
oricine recur&e la el se
ndepărtează de absolut, chiar dacă, în rest, e un ascet sau acceptă
enormităţile credinţei. 9ricine, şi cu at!t mai mult un sf!nt. %ui Francisc
din Assisi ia plăcut să vorbească+ la fel discipolilor, la fel rivalilor săi.
Gn sin&ur lucru contează, un sin&ur cuv!ht. 3orbim – pentru că lucrul
acela nu 'am &ăsit şi nici no să' &ăsim vreodată.
M – Doar cel care se străduieşte să piardă merită încredere) dacă
strădania îi reuşeşte, elva ucide monstrul care era at!ta timp cft
acţiona, c!t urmărea izb!nda. (u pro&resăm decft în detrimentul
purităţii – sumă a renunţărilor noastre. Erănite, animate de o pornire
spre murdărie,
decăderea, faptele noastre
ne întăresc necu
le&ăturile smul& dinnici
lumea) paradis, neînainte
un pas adtocesc
care să
nu aţ!ţe şi să nu întărească în noi străvechea perversiune de a exista.
*ă scoţi din scenă "inţele nui de auns+ mai. 4rebuie să iz&oneşti
şi lucrurile, să le deteşti şi să le nimiceşti, unul c!te unul. Ca să ne
re&ăsim absenţa dintru începuturi – să ne derulăm cosmo&oniile în
sens invers şi, deoarece pudoarea de a muri nu ne stă în "re, cel puţin
să eliminăm din noi orice urmă a lumii acesteia şi orice amintire a ceea
ce am fost. De near da un zeu puterea să ne lepădăm de toate şi să
trădăm totul, curaul unei laşităţi monstruoase@
 * desfr!ul vidului n.
sector(eput!nduşţpărăsi
în&ust al existenţei. sfera vocaţiei,
$l poartă artistul
ochelari se mişcă
de cal) întrunB
talentul îi e
in"rmitate. eniu să aibă, şi tot ar " robul viziunii sale despre lume, al
&hinionului care 'a înzestrat cu un fel anume de a vedea lucrurile.
Ce avanta să nu "i dăruit cu nici un talent, ce libertate@ 4otul ţi
se oferă, totul îţi aparţine+ stăp!n peste spaţii, treci de la un obiect la
altul, de la o lume la alta. Av!nd universul la picioarele tale, pătrunzi
dintro dată în esenţa fericirii) extaz în punctul nul al "inţei, viaţă

transpusă, promovată la starea de duh, de veşnicie ce respiră, pe care
nici o taină no apasă.
9bli&at să "e peste tot, sclav al ubicuităţii sale, Dumnezeu însuşi
e prizonier. 1ai liber, mai puţin în&rădit dec!t el, te bucuri de absenţă,
a cărei necuprindere
imperceptibil, o colinzi
voluptate după plac)
dea pierde materie
obişnuinţa destituită,
vieţii suspin
şia morţii.
9rice om de talent merită să "e compătimit) dacă e pictor, ce va
mai scoate din culorile lui- =oet, cum va însu#eţi cuvintele istovite,
adormite- Ce să mai spui de perspectivele muzicianului, tatro lume în
care toate combinaţiile sonore au fost dea ima&inate- =rofund
nefericiţi, se &ăsesc cu toţii mtro situaţie fără ieşire. Ar trebui săi
tratăm cu un plus de bunăvoinţă, să nu le s"dăm descumpănirea, săi
autăm să treacă peste eşecul artei lor, săşi uite condiţia de
dezmoşteniţi.
(u vom mer&e p!hă la a ne tr!mbiţa norocul, dar nu ni' putem
nici trece sub
de povara, de tăcere. *ă înălţăm
blestemul mulţumiri
unui talent. =rovidenţei.
%u!ndune Că nea
tot, ea nea scutit
dăruit, în
acelaşi timp, tot. *ă "e desăv!rşita noastră, sărăcie efectul milei sau
ne&lienţei sale- Cu slabele noastre puteri nu putem udeca. 9ricum, $a
a făcut din noi "inţele cele mai dăruite) nea îmbo&ăţit cu toate
talentele ce ne lipsesc. *ă nu "i nimic – bo&ăţie in"nită, sărbătoare
perpetuă.
1ereu în mişcare, artistul trebuie săşi cultive excesele, săşi
irosească forţele, săşi născocească fericiri şi nefericiri, să producă,
înţeleptul, în schimb, neimplic!nduse în nici o operă, cultivă
sterilitatea, acumulează o ener&ie pe care no risipeşte deloc. $l
dob!ndeşte
tot ce hrăneşteadevărul în detrimentul
şi usti"că lucrului
arta, această exprimat,
piedică în caleaaladevărului,
comunicării, a
această purtătoare a minciunii, înăbuşinduşi facultăţile inventive, îşi
stăp!neşte actele şi pornirile, respin&e spriinul transei şi al pasiunii.
:(u există înţelept &enial.; (ici tra&edia, nesăţioasă dorinţă de durere,
nici istoria, spaţiu al acestei dorinţe, nui reţin interesul) depăşindule
pe ammdouă, se reîntoarce printre elemente, refuză să creeze, să'
imite pe Dumnezeu ori pe Diavol, şi se consacră unei lun&i meditaţii
asupra în&erului şi idiotului, asupra desăv!rşitei lor stupori, la care ar
vrea să aun&ă prin miloacele lucidităţii.
$ datul 2creatorului5 ca, după ce şia stors talentul, să
secătuiască) puterile
Dacăşi păstrează # părăsesc,
vitalitatea intensitatea
sau raţiuneaI nu obsesiilor sale scade.
la fel se înt!mplă cu
capacitatea lui de a vibra. 7ătr!neţea artistului e cu adevărat sf!rşitul
său. 0nţeleptul, din contră, se împlineşte tocmai în amur&ul vieţii, care
îl poartă spre triumf. (u ni' putem nicidecum ima&ina sf!rşit+
cali"cativul se potriveşte însă, încep!nd din anume moment, oricărui
artist. 9 operă se naşte dintro sete de autodistru&ere şi se clădeşte pe
ruina unei vieţi, înţeleptul nu cunoaşte această sete, ori poate că a

biruito. Ambiţia lui cea mai mare) să dispară fără să lase vreo urmă.
Dar e atfta forţă în voinţa lui de dispariţie, că ne pune pe &!nduri. Cu
&reu aun&em săi pătrundem taina) cum să exişti fără să te distru&i în
"ece clipă- i totuşi, această taină se lasă bănuită atunci c!nd ne
apropiem
Cuvintele,de noi înşine, atunci
pierz!nduşi de realitatea noastrăorice
orice utilitate, cea mai profundă.
înţeles, ne par
purtătoarele unei vul&arităţi imemoriale.
 4otul se schimbă, pftiă şi felul nostru de a vedea, ca şi cum
privirilor noastre înfri&urate li sar deschide un alt univers dec!t cel al
materiei. De fapt, lumea aceasta, păm!htească, nici nu mai intră în
c!mpul percepţiilor nostre – şi nici memoria noastră no perpetuează,
întorşi spre ceea ce nu acceptă cuv!ntul şi nici nu vrea să se coboare
la el, ne lăsăm în voia unei fericiri fără atribute, a unui "or fără
adectiv. *iestă în Dumnezeu.
%.
şir de *unt oameni alerealul
da. Aplaud!nd cărorsau
clipe smtcetot
ceea le at!tea
pare căa"rmaţii) viaţa
ar " realul, ei lor – un
acceptă orice – şi o spun fără nici o reţinere. (u există anomalie pe
care să no explice ori să no r!nduiască printre lucrurile 2care se
întunplă5. Cu c!t se lasă contaminaţi de "loso"e, cu at!t, la spectacolul
vieţii şial morţii, aplauzele lor devin mai furtunoase.
=entru alţii, nărăviţi ai ne&aţiei, a a"rma presupune nu numai o
voinţă de obnubilare, dar şi propriale siluire, un sacri"ciu) ce scump îi
costă cel mai mic da l Ce rene&are@ $i ştiu că un da nu vine niciodată
sin&ur, că' va atra&e după el peal doilea, un şir între&) să se expună
cu atfta uşurinţă- 4otuşi, confortul ne&ării îi calcă pe nervi. Astfel se
naşte
la ei nevoia
(imic şi curiozitatea
nu emancipează de amai
spiritul a"rma
multorişice.
dec!t ne&area. $a nui
fertilă însă dec!t în răstimpul în care ne străduim so cucerim şi să ne
o însuşim+ odată dob!ndită, ne înrobeşte) un lanţ ca oricare altul. Dacă
e să ale&em între două sclavii, so preferăm pe cea a "inţei, chiar dacă
nui posibilă făro anume sf!şiere) e, totuşi, preţul ce' avem de plătit
pentru a evita conta&iunea neantului, comoditatea delirului.
4eolo&ii au ştiuto de mult) speranţa e fructul răbdării. Ar trebui
adău&at) şial modestiei. 9r&oliul nare timp să spere. =entru că nu
vrea şi nici nu poate să aştepte, forţează evenimentele, la fel cum îşi
forţează şi "rea) amar şi corupt, c!nd îşi consumă revoltele, abdică) nu
există, pentru
luciditatea, să el,
nu formulă intermediară.
uităm, este $ lucid,
proprie acelora neîndoielnic+
care, incapabili însă
să
iubească, se leapădă de semeni ca şi de ei înşişi.
1arele da – cel pe care' spunem morţii, îl putem pronunţa m
mai multe feluri.
$xistă fantome diurne care, acaparate de propriale absenţă,
trăiesc retrase, umblă cu paşi de p!slă dea lun&ul străzilor, fără să
privească la nimeni. (ici o nelinişte în ochii sau &esturile lor. %umea

exterioară ancetat să existe pentru ei) acceptă orice sin&urătate.
=reocupaţi de distracţia, de detaşarea lor, aparţin unui univers
nemanifest, situat între amintirea extraordinarului şi iminenţa unei
certitudini. *ur!sul lor te dude cu &mdul la mii de spaime învinse, la
harul ce biruie cumplitul+
&ăsit rădăcinile- ei trec prin
9ri au descoperit în lucruri, străbat
ei izvoarele materia.
luminii- (ici iau
o
înfr!n&ere, nici o victorie nui tulbură. (u mai depind de soare, îşi smt
lor înşişi su"cienţi, îi luminează soarele 1orţii.
(u ne e dat să cunoaştem momentul în care se produce, în
dauna substanţei noastre, un proces de eroziune. tim doar că
rezultatul este un vid în careşi face loc, treptat, ideea nimicirii noastre.
/dee va&ă, deabia schiţată) e ca şi cum vidul acela sar &!ndi pe sine
însuşi. Apoi, trans"&urare sonoră, în străfundul "inţei ni se naşte un ton
care, stăruind, poate la fel de bine să ne paralizeze ori să ne dea un
impuls. 3om " aşadar prizonieri.ai fricii ori ai nostal&iei, dedesubtul
morţii sau la acelaşi
perpetuează vidul în nivel
care cu ea. 3a va
a apărut+ " frică, dacă tonul
" nostal&ie, dacăacela
îl va converti
în plenitudine. După structura "ecăruia, vom vedea în moarte "e un
de"cit, "e un excedent de "inţă.
0nainte de a ne afecta recepţia duratei, achiziţie tardivă, frica ne
atacă sentimentul spaţial, imediatul, iluzia solidului) spaţiul se
împuţinează+ se evaporă, devine aerian, transparent. Frica îi ia locul, se
dilată şi se substituie realităţii careo provocase, morţii. 4oate
experienţele ni se reduc la un schimb între eul nostru şi această teamă
care, ridicată la ran& de realitate autonomă, ne izolează întrun "or fără
obiect, întrun tremur &ratuit+ astfel, ne pmdeşte pericolul de a uita că
vom.
dec!t1uri. Frica nu
în măsura ameninţă
îh care, totuşiso
nedorind săasimilăm
ia locul &riii noastre
şi nici esenţiale
so epuizăm, o
perpetuăm în noi ca peo ispită şio aşezăm în centrul sin&urătăţii
noastre. Gn pas m plus şi devenim vicioşi – nu ai morţiiI ci ai fricii de
moarte. %a fel se mtimplă cu toate fricile+ de care nam reuşit să
scăpăm) detaş!nduse de motivele care leau provocat, ele se
constituie în realităţi independente, tiranice. 24răim m frică, şi de aceea
nu trăim.5 Aceste vorbe ale lui 7uddha vor poate să ne spună că, în loc
să ne menţinem în stadiul în care frica se deschide către lume, noi
facem din ea un scop, un univers închis, un substitut al spaţiului. Dacă
ne domină, ne deformează ima&inea pe careo avem despre lucruri.
Cel
princare
a nunu ştie
mai săşi
" el, stăp!nească
prin frica şi nici so
aşi pierde identitatea+ valori"ce
frica sf!rşeşte
este fertilă doar
dacă te aperi de ea+ cel carei cedează nu se va mai re&ăsi niciodată şi
se va trăda la "ecare pas, iar şi iar, p!nă c!nd vanăbuşi moartea sub
chiar frica pe care ea io inspiră.
=uterea de seducţie a anumitor probleme provine din lipsa lor de

ri&oare, ca şi din părerile contrare pe care le suscită) sunt di"cultăţi ce
' pasionează pe amatorul de /nsolubil.
Ca să mă 2documentez5 asupra morţii, un' tratat de biolo&ie nu
mă luminează mai mult dec!t catehismul) în măsura în care moartea
mă
ori apriveşte, îmi e celulelor.
deshidratării totuna dacă îi stat
Deloc sortit
le&ată dedin cauza
nivelul păcatului
nostru ori&inar
intelectual,
ea este rezervată, ca orice problemă personală, unei cunoaşteri fără
cunoştinţe. Am înt!lnit destui analfabeţi care vorbeau despre ea cu mai
mare competenţă dec!t cutare meta"zician+ desluşind – pe baza
experienţei – a&entul descompunerii lor, îi consacrau totalitatea
&!ndurilor, astfel înc!t moartea, în loc să "e pentru ei o problemă
impersonală, era realitatea lor, moartea lor.
=rintre aceia însă, analfabeţi sau nu, care o poartă tot timpul în
&!nd, cei mai mulţi o fac doar copleşiţi de perspectiva a&oniei, fără să
şi dea seama nici un moment că, dear " să trăiască secole sau milenii,
motivele spaimei
accident în nu dezinte&rării,
procesul li sar schimbaproces
întru nimic, a&onia
coextensiv ne"ind dec!t
existenţei un
noastre.
3iaţa, departe de a ", aşa cum credea 7ichat, ansamblul funcţiilor ce
se opun morţii, e mai de&rabă ansamblul funcţiilor ce ne poartă spre
ea. *ubstanţa noastră scade cu "ece pas+ această pierdere însă, prin
toate eforturile de care suntem capabili, ar trebui so prefacem întrun
stimulent, întrun principiu de e"cacitate. Cei care nu ştiu să tra&ă
foloase din posibilităţile lor de ne"inţă îşi răm!n străini lor înşişi)
marionete, obiecte înzestrate cu un eu, adormite întrun timp neutru –
nici durată, nici eternitate. A exista înseamnă să ne valori"căm partea
de irealitate, să vibrăm în contact cu vidul din noi. 1arioneta răm!ne
însă
insensibilă
6e&resiune la&erminativă,
vidul ei, îl lasăn părăsire,
cobor!re îl lasă
înspre să se moartea
rădăcini, vesteească.
nu ne
sfăr!mă identitatea dec!t ca să ne înlesnească efortul dea o atin&e şi
restabili) ea are sens doar dacăi conferim toate atributele vieţii.
Deşi la început, c!nd o percepem prima oară, moartea ni se
dezvăluie ca deza&re&are şi diminuare, mai apoi, dezvăluindune
deopotrivă nulitatea timpului şi preţul in"nit al "ecărei clipe, ea îşi
exercită asupra noastră virtuţile toni"ante+ deşi nu ne oferă dec!t
ima&inea deşertăciunii noastre, prin chiar acest fapt o converteşten
absolut şi ne îndeamnă să i ne consacram. Astfel, rcabi!itmdune
partea 2muritoare5, ea devine o dimensiune a tuturor clipelor noastre,
o
a&onie triumfală.
%a ce bun să zăbovim cu &!ndul la un morm!nt sau altul şi să
mizăm pe putreziciunea noastră- *piritualmente de&radant, macabrul
ne duce spre uzura &landelor, spre miasmele şi?murdăria
descompunerii. Cel care se pretinde viu nui astfel dec!t în măsura în
care şia eludat ori depăşit &!ndul asupra propriului cadavru. (imic
bun nu rezultă din meditaţiile asupra faptului material de a muri. 0n
cazul căi las cărnii libertatea sămi dicteze 2"loso"a5 ei, sămi impună
concluziile, e preferabil sămi fac seama înainte chiar dea le cunoaşte.
Căci tot ce mă învaţă carnea mă anulează fără drept de apel) nu este
ea duşmana amă&irii- (u contrazice ea, în "ecare clipă, ca purtătoare
de cuv!nt a ţarinii m care ne întoarcem, toate minciunile, rătăcirile şi
speranţele
constr!n&em noastre-
să ne "e*ăaliată
nui luăm în seamă
în lupta contraar&umentele şi so
propriilor ei evidenţe.
=entru ca îmbrăţişarea morţii să ne redea prospeţimea, e datoria
noastră săi consacram întrea&a ener&ie, să resimţim faţă de ea,
asemenea lui <eats, un ataşament aproape pasional – ori să facem din
ea, împreună cu (ovalis, principiul ce 2romantizează5 viaţa. Dacă
acesta din urmă avea să împin&ă puia la senzualitate dorul de moarte,
"ind un adevărat senzual al morţii, altuia, lui <leist, avea săi revină
privile&iul de a &ăsi în ea o 2fericire5 pur lăuntrică, 2"n trudel von nie
&eahnter *eli&8eit hat mich er&riKen.5I, scrie el înainte de a se
sinucide. (ici înfr!n&ere, nici abdicare, sf!rşitul lui a fost o preafericită
dezlănţuire, o Dacă
ale disperării. nebunie exemplară
(ovalis şi premeditată,
a fost primul una moartea
care a simţit din rarele2ca
reuşite
artist5, această vorbă a lui *chle&el îmi pare şi mai exactă în ce'
priveşte pe <leist, înzestrat ca nimeni altul pentru moarte. (eîntrecută,
desăv!rşită, capodoperă de tact şi de &ust, sinuciderea lui le face
inutile pe toate celelalte.
*pulberare primăvăratică, mai curmd împlinire dec!t abis,
moartea nu face dec!t să ne înalţe mai presus de noi înşine, asemeni
iubirii, de care o apropie multe) şi una, şi cealaltă, forţ!nd cadrele
existenţei noastre p!nă le fac, aproape, să plesnească, ne mistuie şi ne
întăresc, ne distru& prin subterfu&iul plenitudinii. $lementele lor, pe c!t
de ireductibile,Dacă,
fundamental. pe at!t de la
p!nă inseparabile, alcătuiesc
un punct, iubirea un echivoc
ne pierde, cu ce senzaţii
de exaltare şi or&oliu ne răsplăteşte@ /ar dacă moartea ne pierde de tot,
prin ce "ori ne e dat so cunoaştem@ *enzaţii şi "ori prin care
transcendem omul din noi, accidentele eului.
Cum şi una şi cealaltă ne de"nesc doar în măsura în care ne
proiectăm în ele dorinţele şi pornirile sau parti
I 2Gn v!rte de inima&inabilă euforie ma cuprins.5 :(. 4.; cipăm
cu toate puterile la natura lor echivocă, ele răm!n, inevitabil, de
nepătruns dacă le privim ca pe nişte realităţi exterioare, oferite ocului
minţii, în dra&oste ca şi în moarte ne scufundăm, nu medităm asupra
lor+ le savurăm,
experienţă le suntem
neconvertită în complici,
voluptateşie nu udecători.ratată.
o experienţă Căci orice
Dacă ar
trebui să ne limităm ?la senzaţii aşa cum ne sunt date, ni sar părea
intolerabile, "ind prea străine, prea diferite de esenţa noastră. 1oartea
nar " pentru oameni marea lor experienţă ratată dacă ar şti so
inte&reze naturii lor sau să o metamorfozeze în voluptate. Dar ea
răm!ne în ei departe de ei+ răm!ne cum era, diferită de esenţa lor.
i încă o dovadă a dublei sale realităţi, a caracterului ei echivoc,

a paradoxului inerent felului în care o percepem) ni se prezintă
deopotrivă ca situaţielimită şi ca dat nemilocit. Aler&ăm spre ea, deşi
suntem dea m miezul ei. 9 încorporăm vieţii noastre, şi totuşi nu ne
putem împiedica so situăm m viitor. =rintro inconsecvenţă inevitabilă,
îiDacă
dămfrica
semni"caţia unui
ne aută să neviitor
de"nimce macină prezentul,
sentimentul prezentul
spaţiului, nostru.
moartea ne dă
adevăratul simţ al dimensiunii noastre temporale) în lipsa ei, a exista în
timp nar însemna nimic pentru noi sau, cel mult, ar " totuna cu a
exista în veşnicie. Aşa se face că, în ciuda încercărilor de ai scăpa,
ima&inea tradiţională a morţii nu încetează să ne obsedeze, ima&ine de
care vinovaţi se fac în primul r!nd bolnavii. %i se recunoaşte, în privinţa
aceasta, o anume competenţă+ o preudecată în&ăduitoare le conferă
din o"ciu 2profunzime5, deşi cei mai mulţi fac dovada unei
surprinzătoare super"cialităţi. Cine na cunoscut, în urul lui, incurabili
de operetă-
moartea+
1ai el
mult
însăcaface
oricine, bolnavul
eforturi să se ar trebui sădeseea
desprindă identi"ce cu
şi so alun&e
departe de sine. Cum îi este mai la îhdem!nă so ocolească dec!t so
recunoască întrînsul, bolnavul face tot ce poate ca să se
descotorosească de ea. 6eacţia de apărare şio transformă în
procedeu, ba chiar în doctrină. Chiar sănătos "ind, insul comun e
înc!ntat să' imite şi să' urmeze. Doar insul comun- =!nă şi misticii
recur& la subterfu&ii, practică evaziunea şi tactica de sustra&ere)
moartea nui pentru ei dec!t un obstacol de trecut, o barieră cei
desparte de Dumnezeu, un ultim pas în durată. Chiar în viaţa aceasta li
se înt!mplă uneori, folosind extazul ca pe o trambulină, să facă un salt
peste timp) salt
beatitudine. deosă
4rebuie clipă, ce nu
dispară culeadevărat,
aduce dec!t
dacăun 2acces5
vor de ţelul
să atin&ă
dorit) de aceea, misticii iubesc moartea pentru că le în&ăduie să şi'
realizeze, şi o urăsc pentru că înt!rzie să apară. *u#etul, după 4ereza
de Avila, t!neşte numai după creatorul său, dar 2ştie în acelaşi timp că
nu se poate contopi cu el dec!t în moarte+ şi cum nui este în&ăduit să
şi curme sin&ur zilele, su#etul moare de dorul dea muri, astfel încft cu
adevărat se &ăseşte în primedie de moarte5. 3eşnica nevoie de a face
din moarte un accident sau un miloc, dea o reduce la deces în loc so
considerăm o prezenţă, veşnica nevoie dea o sărăci@ /ar dacă reli&iile
nau făcut din ea dec!t un pretext sau o sperietoareun instrument de
propa&andă
în drepturi. – e datoria necredincioşilor săi facă dreptate, so repună
Fiecare "inţă este propriul ei sentiment al morţii. De aceea nam
putea acuza de falsitate experienţele bolnavilor sau ale misticilor, chiar
dacă ne putem îndoi de interpretările lor. (e &ăsim pe un teren unde
nici un criteriu nu funcţionează, unde certitudinile abundă, unde totul e
certitudine, pentru că adevărurile şi senzaţiile noastre coincid, la fel
problemele şi atitudinile. %a ce adevăr să tindem de altfel, c!nd, de

"ecare dată, cunoaştem o altă experienţă a morţii- însuşi 2destinul5
nostru nu reprezintă dec!t desfăşurarea, etapele acestei experienţe
primordiale şi totuşi schimbătoare, tălmăcirea în timp aparent a acelui
timp secret în care se plămădeşte diversitatea felurilor de a muri. Ca
să expliceîhcet!hd
obişnuit, un destin,
să bio&ra"i ar trebui
mai cerceteze să renunţe
timpul aparent,la&raba
demersul lor o
cu care
"inţă îşi de&radează esenţa. %a fel se înt!mplă şi cu o epocă) ai
cunoaşte instituţiile şi momentele însemnate e mai puţin important de
c!t ai intui experienţa intimă :ale cărei semne sunt;. 7ătălii, ideolo&ii,
eroism, s"nţenie, barbarie – tot at!tea simulacre ale unei lumi lăuntrice
care doar ea ar trebui să ne intereseze. Fiecare popor se stin&e în felul
lui, "ecare popor pune la punct c!teva re&uli ale despărţirii de viaţă şi
le impune alor săi) nici cei mai buni nu lear putea ocoli, nu li sar
putea sustra&e. Gn =ascal, un 7audelaire delimitează moartea) unul o
reduce.la căutarea m!ntuirii, celălalt la spaimele noastre "ziolo&ice.
Deşi striveşte
Dimpotrivă, omul, ea rămme
elisabetanii totuşi ta&ermani
sau romanticii interiorul
auomenescului.
făcut din ea un
fenomen cosmic, o devenire or&iastică, un neant ce însu#eţeşte, o
forţă din care să sorbim ca dintro apă vie şi cu care trebuie să
întreţinem raporturi nemilocite. =entru francezi, contează nu moartea
ta sine – lapsus al materiei ori simplă necuviinţă – ci comportamentul
nostru ta faţa semenilor, strate&ia despărţirilor, ţinuta pe care neo
dictează vanitatea, atitudinea pur şi simplu+ nu confruntarea cu sine, ci
cu ceilalţi) un spectacol la care esenţial e să observi detaliile şi
mobilurile. 1area artă a francezulu4 este aceea de a şti să moară în
public. *atat*imon descrie nu a&onia lui %udovic al Ml3lea, a fratelui
re&elui ori aşi6e&entului,
ceremoniei fastului aucifost
scenele a&oniei
moştenite de lor. 9biceiurile
un între& popor,Curţii,
iubitorsimţul
de
pompă şi preocupat să dea strălucire clipei din urmă. Catolicismul 'a
încuraat) nu susţine el că felul de a muri e hotăr!tor pentru m!ntuirea
noastră, că ne putem răscumpăra păcatele printro 2moarte
frumoasă5- tadire discutabilă, întru totul adaptată însă instinctului
histrionic al acestei naţiuni+ &!ndire care, odinioară mai mult dec!t azi,
era le&ată de ideea de onoare şi respectabilitate, de stilul 2omului de
lume5. /mportant era pe atunci, lăs!ndu' deoparte pe Dumnezeu, să
ţi menţii presti&iul în faţa asistenţei, în faţa unor "l"zoni şi a unor
duhovnici mondeni+ important era nu să dispari, ci să o"ciezi,
păstr!nduţi reputaţia
cel de pe urmă. =!nă şiînlibertinii
faţa martorilor şi aştept!nd
se săv!rşeau cum sedoar de laîntratft
cuvine, ei mirul
respectul lor faţă de opinia publică trecea înaintea ireparabilului, într
at!t se supuneau uzanţelor unei epoci în care a muri însemna pentru
om să renunţe la sin&urătate, să iasă în public o ultimă oară, o epocă
în care francezii, mai mult dec!t oricare alţii, au fost marii specialişti ai
a&oniei.
$ totuşi îndoielnic că, insist!nd pe aspectul 2istoric5 al

experienţei morţii, iam putea pătrunde mai?feine caracterul ori&inar,
istoria ne"ind dec!t un mod neesenţial de a ", forma cea mai e"cientă
a in"delităţii faţă de noi înşine, un refuz meta"zic, o masă de
evenimente pe' care le opunem sin&urului eveniment cu adevărat
important.
reli&iile – e 4ot ceşidepropune
întinat să acţioneze
un sentiment asupra
&rosolan omului
al morţii. – inclusiv
i tocmai pentru
a căuta unul adevărat, mai pur, se retră&eau sihastrii în deşert, văz!nd
în el o ne&are a istoriei şi compar!ndu' pe bună dreptate cu în&erul,
pentru că, susţineau ei, niciunul, nici celălalt nu cunoaşte păcatul,
căderea în timp. Deşertul, întradevăr, duce cu &!ndul la o durată
manifestată în coexistenţă) scur&ere neclintită, devenire fascinată de
spaţiu. *olitarul se retra&en pustiu mai puţin pentru aşi spori
sin&urătatea şi a se împlini, prin absenţă, c!t pentru a face să urce în
el tonul morţii.
Ca să' auzim, acest ton, ar trebui să creăm în noi un deşert.
Dacă izbutim,
ener&iile s!n&ele
noastre răzbatrăsună de acorduri,
la suprafaţă, acolovenele ni se um#ă,
unde dez&ustul tainele şi
şi dorinţa,
&roaza şi mc!ntarea se topesc întro sărbătoare obscură şi luminoasă.
Aurora morţii creşte în noi. 4ransă cosmică, explozie a sferelor, &lasuri
fără număr@ *untem moarte şi totul e moarte. (e ia şi ne duce, ne
prăvăleşte în ţarină sau ne azv!rle' dincolo de spaţii. /ntactă ca la
începuturi, veacurile nu au tocito. Complici ai apoteozei sale, îi simţim
prospeţimea imemorială şi acel timp diferit de oricare altul, carei
numai al ei, şi care ne zideşte şi ne năruien "ece clipă, întrat!ta ne
lea&ă şi ne înveşniceşten a&onie, că niciodată nu? ne vom permite
luxul să murim+ şi deşi posedăm ştiinţa destinului şi suntem o
enciclopedie
în noi. de fatalităţi, nu ştim nimic, căci ea este cea care ştie totul
0mi amintesc cum, ieşind din adolescenţă, cufundat "n funebru,
vasal al unui sin&ur &!nd, am intrat în sluba tuturor forţelor ce mă
ne&au. Celelalte &!nduri ale mele numi mai st!rneau interesul) ştiam
prea bine unde mă vor duce, către ce ţinteau toate. De vreme ce
aveam o sin&ură problemă, de ce să mă opresc la problemei încetasem
să exist în funcţie de vreun eu) îi lăsam morţii libertatea să mă
înrobească+ numi mai aparţineam. *paimele, chiar şi numele meu erau
acum ale ei şi, substituită privirilor mele, mă făcea să observ în orice
pecetea suveranităţii ei. 0n "ecare trecător desluşeam viitorul cadavru,
în "ecare
=este miros
viitori putreziciunea,
sinuci&aşi, în "ecare
peste umbrele lorbucurie – &rimasa
iminente ultimă.
dam în tot locul)
viitorul celor din ur nu avea taine pentru Aceea care, prin ochii mei, îi
scruta. $ramvrăit- – îmi făcea plăcere so cred. i atunci, la ce să mă
opun- (imicul era anafura mea+ totul în mine şi fri afara mea se
transsubstanţia în stri&oi. /responsabil, la antipodul conştiinţei, am
sf!rşit prin a mă ad!hci în anonimatul elementelor, în beţia indiviziunii,
ferm hotăr!t să nu mai revin ta propriami "inţă, nici să devin din nou
un civilizat al haosului.
/ncapabil să văd în moarte expresia pozitivă a vidului, principiul
ce trezeşte creatura, chemarea ce răsună ta ubicuitatea somnului,
cunoşteam neantul pe de rost şi credeam ta această cunoaştere. Cum
aş putea tă&ădui,
universul- i totuşichiar şi acum,
mă opun autosu&estia
lucidităţii dintrebuie
mele. 0mi care secunaşte
orice preţ
realul. tiu că numai din laşitate încerc sentimente+ vreau totuşi să "u
laş, sămi impun un 2su#et5, să mă las mistuit de foamea de imediat,
sămi ruinez certitudinile, sămi fac rost de o lume, oricear ". 1aş
mulţumi, ne&ăsindo, cu un strop de "inţă, cu iluzia că sub ochii mei
sau altundeva există ceva. 3oi " conchistadorul de minciuni. *ă te laşi
amă&it ori să pieri) nai de ales. Asemeni celor care au descoperit viaţa
pe calea ocolită a morţii, am să marunc asupra primei amă&iri, asupra
a tot cemi poate aduce aminte de realul pierdut.
=e l!n&ă ne"inţa cea de toate zilele, ce miracol – "inţa@ $a este
incredibilul, e ceea
Asupra ei nimic ce putere,
riare nu se poate
dec!tînt!mpla, e starea
poate dorinţa de excepţie.
noastră dea aun&e
la ea, de ai forţa intrarea, dea o lua cu asalt.
A exista – o deprindere pe care mai sper, încă, so capăt. Am săi
imit pe ceilalţi, pe descurcăreţii careau izbutit, pe transfu&ii lucidităţii,
am săi efuiesc de secrete şi chiar de speranţe, fericit să mă a&ăţ
împreună cu ei de osniciile ce duc înspre viaţă. 1am săturat de nu,
daul mă ispiteşte. După ce miam secătuit rezervele de ne&are, poate
însăşi ne&area, de ce nu aş ieşi în stradă să stri& în &ura mare că mă
&ăsesc în pra&ul unui adevăr, al sin&urului adevăr care contează- Dar
ce e acest adevăr – încă nu ştiu+ cunosc doar bucuria ce' precede,
bucuria
şi nebunia
Doar neştiinţaşi aceasta
frica. – nu teama de ridicol – e cea caremi
ucide curaul dea alerta omenirea, dea o vedea înmărmurind de
spaimă la spectacolul fericirii mele, al daului meu de"nitiv, al daului
meu disperat.
(e tra&em vitalitatea din resursele noastre de nebunie+ iată de
ce doar certitudinile şi terapeutica delirului ne pot auta împotriva
spaimelor şi îndoielilor noastre. =ro"tmd de sminteală, să ne
preschimbăm aşadar în sursă, ori&ine, punct de pornire, să înmulţim,
prin toate miloacele, momentele noastre cosmo&onice. (u suntem cu
adevărat dec!t atunci :tnd "inţa noastră iradiază timp, c!nd mii de
sori răsaracelei
martorii  noi,volubilităţi
iar risipa de raze iluminează
a lucrurilor clipele.
surprinse că au *untem
răzbătutatunci
la
existenţă, nerăbdătoare săşi desfăşoare uimirea în metaforele luminii.
4otul se um#ă şi se dilată pentru a se deprinde cu extraordinarul.
eneză de miracole) totul se îndreaptă spre noi, căci totul porneşte de
la noi. De la noi înşine, cuadevărat- i numai din voinţa noastră-
=oate spiritul să conceapă at!ta lumină şi acest timp, devenit dintro
a&ăţăm de orice. 9ric!t iaş detesta pe călu&ări şi credinţele lor, nu pot

să nu le admir extrava&anţele, "rea voluntară, asprimea. Atfta ener&ie
trebuie să aibă o taină) însăşi taina reli&iilor. Deşi poate nu merită să te
ocupi de ele, e clar. Că tot ce trăieşte, orice rudiment de existenţă ţine
de o esenţă reli&ioasă. *o spunem fără ocol) este reli&ios tot ce ne
împiedică să ne năruim,
noastre otrăvite. C!nd îmi orice
aro&minciună care
o parte de ne apărăşide
eternitate îmicertitudinile
ima&inez o
permanenţă care mă implică, respin& evidenţa "inţei mele fra&ile şi
nule, îi mint pe ceilalţi şi pe mine însumi. Dacă aş face altfel, aş
dispărea pe dată. Durăm at!ta c!t durează "cţiunile noastre. Ctad
aun&em să le cunoaştem, capitalul nostru de minciuni, fondul nostru
reli&ios se risipeşte. *ă exişti e un act de credinţă, un protest împotriva
adevărului, o ru&ăciune fără sf!rşit. Consimţind să trăiască,
necredinciosul şi cucernicul seaseamănă ta profunzime, pentru că
am!ndoi au luat sin&ura hotăr!re ce de"neşte o "inţă. /dei, doctrine –
simple faţade, capricii şi accidente. Dacă nu teai hotăr!t să te sinucizi,
nui nici cu
trăiesc, o diferenţă
toţii "ind între tine şi ceilalţi,
– în această calitatefaci parte
– mari din mulţimea
credincioşi. celor să
Consimţi ce
respiri- $şti aproape un sf!ht, ai merita canonizarea.)
Dacă, în plus, nemulţumit de tine însuţi, vrei săţi schimbi "rea,
faci un dublu act de credinţă) vrei două vieţi în una sin&ură. $xact la
asta năzuiau asceţii noştri c!nd, făc!nd din moarte un mod de a muri,
se delectau cu ve&hile, cu &emetele, cu lupta lor de "ecare noapte.
C!nd ne vom chinui?raţiunea la fel de mult ca ei pe a lor, vom reuşi
probabil să le e&alăm excesele, chiar să le depăşim, 2îmi e călăuză
oricinei mai nebun dec!t mine5, aşa &răieşte nerăbdarea noastră.
Doar petele, opacităţile lucidităţii ne salvează) dacar " perfect
transparentă,
cei mai bun în'ar &onişipe
iluziile nebunul noastre.
con#ictele din noi, pe cel căruiai datorăm tot
Cum orice formă de viaţă trădează şi denaturează 3iaţa, cel ce
trăieşte cu adevărat îşi asumă un maximum de contradicţii, se aruncă
n viitoarea plăcerilor şi durerilor, îşi însuşeşte nuanţele am!ndurora,
refuză orice senzaţie limpede şi orice stare neamestecată. Gscăciunea
lăuntrică îşi are ori&inea în autoritatea pe care de"nitul o are asupra
noastră, în refuzul pe care îl opunem impreciziei, haosului nostru
înnăscut, cel care, împrospăt!ndune delirurile, ne păzeşte de
sterilitate. i tocmai acestui factor binefăcător, acestui haos i se opun
toate şcolile, toate "loso"ile. Dacă nu ne vom în&rii de el, ne vom irosi
şi ultimele rezerve)
împiedic!ndo cele care susţin şi stimulează moartea în noi,
să îmbătr!nească.
Am făcut din moarte o a"rmare a vieţii, iam convertit abisul într
o "cţiune salvatoare, neam epuizat ar&umentele împotriva evidenţei şi
iatăne, după toate acestea, p!ndiţi de marasm) e răzbunarea otravei
din noi, a "rii noastre, a acelui demon al bunuluisimţ, care, aţipit un
răstimp, se trezeşte ca să ne acuze prostia şi ridicolul voinţei de orbire.
Ani în şir neam scrutat fără milă, am fost complicii propriei noastre
pierzanii, neam imunizat la veninul adevărurilor, alţi ani dea r!ndul
neam contemplat cadavrele – ca să desprindem temeiul cunoaşterii
noastre@ Cu toate acestea, trebuie să învăţăm să &mdim împotriva
îndoielilor şi certitudinilor noastre, împotriva umorilor atotştiutoare,
trebuie,
hoitul, sămai ales, făurindune
acceptăm ceea ce nuo poate
altă moarte, o moarte
" dovedit, ideea incompatibilă
că ceva există.cu
(imicul era desi&ur mai comod. Ce &reu e să te mistui în Fiinţă@
*F6/4

Dokumen - Tips Emil Cioran Ispita de A Existapdf

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips Emil Cioran Ispita de A Existapdf

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

8/17/2019 Emil Cioran-Ispita de a exista.

Deprinderea pasivităţii e tot ce poate " mai opus felului nostru

dec!t voi. (i 'am putea închipui pe 7uddha iubinduşi adevărul şi

"inţă, în meşter de "cţiuni, şin timpul acesta frenezia mea

Contaminaţi de superstiţia făptuirii, ne închipuim că ideile

dezacordurilor sale cu lucrurile, după neputinţa de a " indiferent, după

încununează revolta) cel care nu cunoaşte pofta de a ucide de&eaba

suntem nişte iluminaţi posaci, nişte 7uddha şi nişte Cristoşi ostili

de a lua în serios 2civilizaţia5, dea o asimila cu prea mult zel se

America se ridică în faţa lumii ca un neant năvalnic, ca o

ea însemnătatea unei superstiţii sau a unui ritual. Dacă le consideră

ele, au ştiut aşa de bine să se războiască şi să se ducă de r!pă- Astfel,

7oala voinţei "ind pe deasupra şi plăcută, i te supui de bunăvoie. (imic

sălbaticul şi hoarda – punctul de plecare – se văd acum silite să

la perversitate+ adevăratul său &eniu a fost, cu toate acestea, afectiv.

Dumnezeu. Gn asemenea demers, abuziv şi bizar, nu era posibil dec!t

pentru una mea semeţie@ 2Cum e cu putinţă să "i rom!n-5 era o

faţa (ecesităţii, precum şi nenumărate situaţii fără ieşire şi arta dea

să poţi opune dezordinilor lumii coerenţa mizeriilor şi înfr!n&erilor

poate " atunci mai normal dec!t statornicirea în exil, Cetate a

universală) trecutul lui rezumă viitorul nostru. Cu c!t ne întrezărim mai

snobism, ci este astfel în mod natural, fără efort, şi prin tradiţie) e

2=atimilor5, în con#ictul dintre /sus şi autorităţi, publicul înlăcrimat îi

terorizează supuşii. =rocedeu nedemn de cineva care nu conteneşte să

strică odihna.5 9dihnă este tot ce cerem+ evreii t!nesc, probabil, şi ei

cei înc!ntă pe nevinovaţi, pe cei slabi, pe neprihăniţi. $ ocredinţă fără

aceşti îmbl!nzitori de abise :ai propriului abis;, descoperi avantaul

0n de"nitiv, are vreun rost să a"rmăm că în "loso"e evreii sunt

defectele le pot " puse pe seama vioiciunii bătrmetii, a in&eniozităţii

o răsplată şi un privile&iu, străbunii neau lăsat moştenire somnul lor

absolutul, ca suprimare a oricărui dor, e o răsplată pentru cei ceşi

nişte dezlănţuiţi în toate sensurile cuv!ntului, de la cel mai vul&ar p!nă

ce iau luato înainte) le poartă pică pentru uşurinţa dezrădăcinării,

*crisoare despre c!teva impasuri.

amuză pe socoteala 2adevărurilor5. Dacă 6ealul e at!t de şubred, de

Ce va " cartea ta, pot spune că presimt prea bine. 4răieşti în

adevărat, chiar prea adevărat – lucrurile care nau şansa să se

interesul. 4reburile noastre îi preocupă în cel mai înalt &rad. Atunci e

boli, o obsesie în obsesie. Dacă te ro&i+ îndoiala se înalţă o dată cu

(u suntem însă responsabili dec!t în parte pentru această stare

înţelepciune. 4rădător al zoolo&iei, animal rătăcit, el se revoltă contra

ipoteza că ar depinde numai de mine ca ea să nu se năruie, naş face

clipe., carei aici, în noi şi în afara noastră, omniprezentă şi invizibilă,

natural, căminul său, aerul pe care' respiră. /ar pentru că ţinteşte să

diferiţi ar ", ei trăiesc încă – şi aceasta e trăsătura lor comună – la

accepte, să se resemneze cu această situaţie sau să se izoleze întrun

întocmai ca Franţa, evoluează spre antipodul &loriei trecute şial

tendinţa esenţială a spiritului modern, în orice domeniu al artei, orice

linear, delimitat, din al cărui fă&aş nu ieşea, să practice un scris

parte zdruncinată. 6omancierul care insistă săşi prezinte viaţa doar se

din trecut păreau să plesnească de sănătate) nu erau anemiaţi de

am putea complica la nesf!rşit un caracter şi nici situaţiile în care este

consumă în realitatea sa temporală nu e dec!t un persona, un subiect

romanul#uviu era înscris m chiar le&ile &enului. 3orbe, vorbe, vorbe.

9biectul odată excomunicat, evenimentul abolit, tot ce răm!ne este un

(u spun car trebui să credem în viitorul meta"zicii sau în oricare

maximă de rădăcinile ce ne hrănesc, arti"ciu menit să escamoteze

&ravitează în urul unui motiv central- (ietzsche este o sumă de

re&ăsească forţa şi lipsa de măsură dec!t în laicitate) a făcut 6evoluţia+

ei, şi nici un iconoclast la orizont@ (ici o emulaţie printre credincioşi+

Doi sibariţi pe trepte diferite. După ce a &ustat din aparenţe, poetul nu

Dacă ve&hează nopţile şi îi înalţă ru&i lui Dumnezeu, o fac ca săi

9rice stare de har izvorăşte dintro. Foame cultivată, voită.