Poezia ‘’Testament’’ de Tudor Arghezi face parte

din seria artelor poetice modern ale literaturii

romane interbelice. Poezia este asezata in fruntea
primului volum arghezian, ‘’Cuvinte potrivite’’(1927)
si are rol de program literar, realizat insa cu mijloace
artistice.
1.Incadrarea textului poetic studiat intr-un current
literar, intr-o orientare sau intr-o perioada literara
‘’Testament’’ este o arta poetica, deoarece
autorul isi exprima propiile convingeri despre arta
literara, despre menirea literaturii, despre rolul
artistului in societate. Este o arta poetica moderna,
deoarece in cadrul ei apare o problematica specifica
liricii moderne: transfigurarea socialului in estetic,
estetica uratului , raportul dintre inspiratie si tehnica
poetica. In “Testament” poetul este prezentat ca un
mestesugar al cuvintelor, poezia presupunand truda
creatorului: “Si framantate mii de saptamani/Facui
din ele muguri si coronae”. Pe de lta parte , creatia
artistica este atat produsul inspiratiei divine, sugerat
de metafora “slova de foc”, cat si al tehnicii poetice,
redate de metafora “slova faurita”. Particularitatile
modernismului in poezia lui Arghezi sunt: estetica
uratului-“Din bube, mucegaiuri si noroi/Iscat-am
frumuseti si preturi noi”, limbajul socant cu
neasteptate asocieri lexicale si semantice ( termini
argotici, religiosi, arhaisme, neologisme, expresii
populare, fantezia metaforica, innoirile prozodice. O
alta trasatura modernista este interesul poetilor de a
reflecta creatiei lor, de a-si sintetiza conceptia
arstistica si de a o transmite cititorilor, astfel ca
fiecare volum este deschis de o arta poetica. Daca
titlul volumului “Cuvinte potrivite” este o metafora
inedita ce desemneaza poezia in ipostaza de
mestesug, titlul “Testament” este o metafora care
exprima responsabilitatea poetului fata de urmasii
cititorului si de actul creator.
2. Reflectarea temei in textul poetic studiat,
prin comentarea a doua imagini/idei poetice
 Tema poeziei o reprezinta creatia literara in
ipostaza de mestesug, creatie lasata ca mostenire
unui fiu spiritual-posteritatii. Textul poetic este
conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu
imaginar caruia ii lasa drept unica mostenire
“cartea”, metonimie care sugereaza opera literara.
Cele doua ipostaze lirice sunt desemnate de
pronumele “eu” (tatal spiritual, poetul) si “tu”(“fiul”,
cititorul, urmasii), iar finalul poeziei, de metonimiile
“robul”-“Domnul”.
Lirismul subiectiv se justifica prin atitudinea poetica
transmisa in mod direct si, la nivelul expresiei, prin
marcile subiectivitatii ale eului liric: forme verbale si
pronominle de pers.l nr. sg.( “eu am ivit”, “am
preschimbat”), adjective posesive (“cartea mea”), care se
refera la eul liric, dar si pronume si vb. De pers.ll-a sg.
(“te”, “urci”, “tine”) sau substantive in vocative (“fiule”),
care desemneaza interlocutorul imaginar.
Arta poetica “Testament” ilustreaza conceptia lui Arghezi
despre creatie, atitudinea sa de poet responsabil pentru
mesajul si valoarea estetica a operei sale, pe care le
adduce in fata urmasilor cititori. Este un poet angajat
social, care isi transfigureaza in arta suferintele, prin
recurs la estetica uratului : “Din bube, mucegaiuri si
noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi”. Creatorul se
proiecteaza in ipostaza poetului mestesugar (poeta faber
in latina), un “slefuitor de cuvinte”: “Din graiul lor cu-
ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite”.
Poezia este o “carte”, adica un bun spiritual prin care
scriitorul contribuie la emanciparea poporului sau.
3. Analiza, la alegere, a doua elemente de compozitie si
de limbaj ale textului poetic studiat (titlu, imaginar
poetic, motiv poetic, figure semantice/tropi, elemente de
prozodie)
Titlul poeziei are doua sensuri: unul denotative si
altul conotativ. In sens propiu, deotativ, cuvantul-titlu
desemneaza un act juridic prin care o persoana isi
exprima dorintele ce urmeaza a fi indeplinite dupa deces,
cu privire la transmiterea mostenirii. Titlu aminteste si
de cartile Bibliei, Vechiul Testament si Noul Testament ,
care contin invataturi religioase adresate omenirii. De aici
deriva sensul figurat, conotativ al titlului: creatia
argheziana “cartea”, este o mostenire spiritual lasata de
poet urmasilor.
 Organizarea ideilor poetice se face in jurul motivului
central, metafora “carte”, cu sensul de bun spiritual care
asigura legatura dintre generatii si ofera urmasilor o
identitate, pentru ca este “hrisovul cel dintai”.
Textul poetic este structurat in 5 strofe cu numar
inegal de versuri, grupate in 3 secvente poetice. Prima
parte(strofele1-2) sugereaza legatura dintre
generatii;strabuni, poet, cititorii-urmasi. Secventa a
doua(strofele3-4) reda rolul etic, esthetic si social al
poeziei. A treia srofa reprezinta contopirea dintre har si
truda in poezie. Simetria textului este data de plasarea
cuvantului-cheie, “carte” si a sinonimelor sale in cele 3
secvente poetice. Incipitul: este conceput ca o adresare
directa a eului lirica catre un fiu spiritual (“Nu-ti voi lasa
drept bunuri dupa moarte/Decat …”), evidentiaza sensul
titlului, idea mostenirii spiritual, “un nume adunat pe-o
carte”). Finalul poeziei este atat rezultatul inspiratiei, al
harului divin, sugerat de metafora “slova de foc”, cat
sirezultatul mestesugului, al trudei poetice, dedus de
metafora “slova faurita”: “Slova de foc si slova
faurita/Imparachiate-n carte se marita/Ca fierul cald
imbratisat in cleste”. Conditia poetului este redata in
versul: “Robul a scris-o, Domnul o citeste”; artistul este
un “rob” , un truditor al condeiului, iar de munca lui se
bucura fara effort citutorul-“Domnul”.
Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la
fiecare nivel al limbaju-lui poetic; Tudor Arghezi este
renumit pentru innoirile lexicale , uneori socante.
Figurile de stil si imaginile artistice sunt puse in relatie cu
o conceptie noua, moderna, privind poezia, resursele ei si
misiunea poetului . Materialitatea imaginilor artistice se
realizeaza prin asocieri semantice surprinzatoare:
comparatia inedita(“Imparachiate-n carte se marita/Ca
fierul cald imbratisat in cleste”), epitetul rar(“seara
razvratita”, “dulcea lui putere”, “Dumnezeu de piatra”,
“durerea....surda si amara”) , oximoronul(“Veninul strans
l-am preschimbat in miere,/Lasand intreaga dulcea lui
putere”).
Prozodia, imbinand tratitie si modernitate, este
inedita: poezia cuprinde strofe inegale ca numar de
versuri, cu metrica de 9-11 silabe si ritm variabil in
functie de intensitatea sentimentelor si de ideiile
exprimate. Rima tine de vechile conventii, este
imperecheata.
CONCLUZIA
In concluzie, poezia argheziana “Testament” este o
arta poetica de sinteza pentru orientarile poeziei
interbelice, traditionalism si modernism. Autorul
porenste de la aspectele liricii traditionale si ofera
alternative poetice modern, intr-o opera poetica
moderna.