SPETE DINAMICA OBLIGATIILOR

EXECUTAREA DIRECTĂ A OBLIGATIILOR

1.
X, creditor al sumei de 10.000 Ron la care a fost obligat pârâtul Y prin hotărârea
judecătorească nr. 3 din 03.05.2007, ce constituie titlu executoriu a solicitat
instanţei să fie despăgubit de pârât şi cu contravaloarea dedusă din devalorizarea
monetară, raportată la creanţa respectivă, adică reactualizarea debitului prin
aplicarea coeficientului de inflaţie, care era de 20.000 Ron
Acţiunea reclamantului a fost introdusă la data de 04.07.2009, iar instanţa de
fond a admis-o ca întemeiată, însă tribunalul a admis apelul pârâtului şi a schimbat
sentinţa în sensul că a redus suma la care a fost obligat acesta iniţial pe
considerentul că daunele interese puteau fi cerute doar de la data când s-a început
executarea silită, deoarece, doar de la acel moment pârâtul putea fi considerat de
rea-credinţă şi deci, devalorizarea nu le este imputabilă acestora de îndată ce
reclamantul nu s-a ocupat de punerea în executare a hotărârii.
Împotriva deciziei tribunalului reclamantul a declarat recurs.
Ce va decide Curtea de Apel ? Motivaţi.

EXECUTAREA INDIRECTĂ A OBLIGA|IILOR

1.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare, pârâta R.M. s-a obligat ca, în situaţia în
care renunţă la încheierea actului în formă autentică, să restituie reclamantului

1
suma de 500 Ron reprezentând dublul avansului plătit de acesta din preţul
garsonierei.
Judecătoria a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi a obligat-o
pe pârâtă la plata sumei de 500 Ron daune-interese, reţinând că pârâta a vândut
garsoniera unei alte persoane.
Reclamantul a declarat apel, criticând hotărârea în sensul că suma de 500
Ronnu acoperă integral pierderea suferită şi beneficiul de care a fost lipsit,
solicitând obligarea intimatei la plata sumei de 2.500 Ron
a) Ce convenţie s-a încheiat între părţi ?
b) Ce decide instanţa de apel ? Motivaţi.

2.
Între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat un contract de împrumut având ca
obiect o însemnată sumă de bani, pentru o perioadă de un an. Totodată, părţile au
convenit printr-o convenţie accesorie, că pentru neexecutarea obligaţiilor asumate,
partea în culpă va plăti celeilalte părţi despăgubiri o sumă de bani, chiar pentru
întârziere în executare.
Instanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta
la restul din preţul datorat, penalităţi de întârziere, respingând însă capătul de
cerere privind dobânzile bancare pentru creditele realizate de reclamantă, ca
urmare a neachitării la timp a sumelor datorate de pârâtă.
Reclamantul a declarat apel, în ceea ce priveşte respingerea capătului de
cerere privitore la dobânzi.
a) În caz de neexecutare a obligaţiei de către debitor, creditorul poate cere
alături de executarea în natură a obligaţiei şi despăgubirile evaluate de părţi ? Dar
în cazul în care părţile au stabilit evaluarea despăgubirilor pentru întârziere la
executare, ce posibilitate are creditorul ?

2
 b) Va fi admis apelul reclamantei ?

3.
La data de 15.06.2013 între A. şi B. s-a încheiat o convenţie în baza căreia
B. urma să producă un număr de 10 bucăţi de piese auto până la data de
06.07.2013, în schimbul cărora a primit preţul convenit.
După expirarea termenului de producţie, constatând că B. nu şi-a îndeplinit
obligaţiile contractuale privind confecţionarea pieselor, pentru care primise
anticipat preţul, A. a formulat acţiune în justiţie solicitând obligarea debitorului la
plata de daune interese, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a
nerespectării de către pârât a obligaţiilor contractuale.
a) Ce fel de despăgubiri a solicitat reclamantul ?
b) De câte feluri sunt daunele interese şi care este importanţa acestei
clasificări ?
c) Era necesară punerea în întârziere a debitorului ?
d) Când se realizează punerea de drept în întârziere a debitorului şi ce efecte
se produc din acel moment ?

4.
La 29.11.2008, A.B. l-a chemat în judecată pe C.D., solicitând obligarea lui
la plata de despăgubiri reprezentând chiria datorată pe perioada contractată (1-31
octombrie), dobânzile de întârziere şi cheltuielile de judecată.
În motivarea acţiunii se arată că, prin contractul intervenit între părţi, pârâtul
s-a obligat ca în schimbul spaţiului ce i-a fost asigurat de reclamant în vederea
exercitării profesiei sale de fotograf, să-i plătească chirie în sumă de 300 Ron pe
zi în perioada 1-31octombrie.

3
 La punctul 3. din contract s-a prevăzut clauza, conform căreia, în cazul în
care pârâtul va renunţa, indiferent din ce motive, la executarea contractului, va
suporta plata sumei de 1000 Ron pentru fiecare zi, drept daune pentru reclamantă.
Deşi reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia şi pârâtul şi-a exercitat profesia în
spaţiul pus la dispoziţie, el nu şi-a achitat suma datorată.
Prima instanţă a admis acţiunea aşa cum a fost formulată.
Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de pârât.
a) Ce convenţie au încheiat părţile ?
b) Care sunt caracterele juridice ale convenţiei de la punctul 3 ?
c) Au procedat corect instanţele ?

DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI

DEBITORULUI

1.
S.H. a convenit cu C.D., ca acesta din urmă să-i vândă un teren viran, teren
aflat în indiviziune cu soţia sa E.D.
C.D. şi-a luat obligaţia de a obţine consimţământul soţiei sale şi de a procura
actele necesare autentificării.
Prin actul încheiat în formă autentică, C.D. recunoaşte că a primit un aconto
din preţul stabilit şi se obligă că dacă într-o lună de zile nu va prezenta actele
necesare autentificării contractului şi nu va obţine consimţământul soţiei sale, va
restitui lui S.N. suma primită aconto.
C.D. nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
În aceste condiţii, S.H. a chemat în judecată pe C.D. pentru restituirea
acontului primit.

4
 Prima instanţă a admis acţiunea. Această hotărâre a fost confirmată şi de
instanţa superioară.
După pronunţarea primei hotărâri, dar înaintea confirmării ei prin hotărârea
instanţei superioare, C.D. şi soţia sa au vândut, prin contract autentificat, acelaşi
imobil soţilor A.
S.H. a chemat în judecată pe soţii A. precum şi pe C.D. pentru anularea
contractului de vânzare în ceea ce priveşte ½ din imobil, adică pentru partea lui
C.D., susţinând că a fost făcut în frauda drepturilor sale de creanţă.
Prima instanţă a respins acţiunea ca nefondată, cu motivarea că soţii A. nu
au ştiut că C.D. a vândut terenul reclamantului S.H. mai înainte de a-l vinde lor,
neavând cunoştinţă de procesul existent între S.H şi C.D., astfel că nu există
convenţia frauduloasă între debitor şi terţii dobânditori.
Instanţa superioară, admiţând apelul, a anulat contractul de vânzare-
cumpărare pentru ½ parte indiviză a terenului în litigiu, cu motivarea că soţii A.
au ştiut că terenul a mai fost vândut înainte lui S.H. şi astfel ei trebuiau să ştie că,
prin cumpărarea părţii lui C.D. din imobil, prejudiciază pe reclamant, care nu mai
avea din ce să se despăgubească pentru acontul din preţ pe care îl plătise lui C.D.
a) Ce acţiune a formulat reclamantul şi care este scopul acestei acţiuni?
b) Ce trebuie să dovedească reclamantul pentru a opera răspunderea
pârâtului ?
c) Care din cele două soluţii este cea legală ?

2.
Reclamanţii N.S şi A.C. au chemat în judecată pe R.I. şi P.N. solicitând să se
dispună anularea donaţiei făcute de R.I. pârâtului P.N. prin contractul de donaţie
autentificat şi să se aducă în patrimoniul sus numitului partea donată pentru a fi
pusă la dispoziţia reclamanţilor, în calitatea lor de creditori ai dispunătorului.

5
 În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că R.I. a fost obligat să plătească,
prin hotărâre judecătorească suma de 32.500 Ron şi că pentru a se sustrage
executării, el a donat dreptul său de proprietate din locuinţa situată în oraşul Sinaia
nepotului său P.N., pârât în această acţiune.
Judecătoria a respins acţiunea ca nefondată. În motivarea acţiunii, instanţa a
arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile acţiunii pauliene, fiindcă înstrăinarea
bunului s-a făcut anterior obţinerii de către reclamanţi a titlurilor executorii
împotriva lui R.I. Reclamanţii au obţinut o hotărâre care a rămas definitivă după
înstrăinarea imobilului. Pârâtului P.N., mai arată instanţa, nu i se poate imputa vreo
culpă sau reaua credinţă în cazul acestei înstrăinări nefiind făcută vreo dovadă că el
a avut cunoştinţă de faptul că cel care a înstrăinat imobilul era debitorul
reclamanţilor, motiv pentru care, de asemenea nu se poate anula actul de
înstrăinare.
Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţi. În motivarea
deciziei, tribunalul a mai arătat că actul juridic de înstrăinare nu se poate revoca,
indiferent dacă este cu titlu gratuit sau oneros, deoarece nu s-a făcut dovada că s-a
încheiat în frauda creditorilor, deci a reclamanţilor, care aşa cum a reţinut şi
judecătoria la data înstrăinării bunului nu aveau titluri executorii împotriva aceluia
care a făcut înstrăinarea.
a) Pentru promovarea acţiunii pauliene este necesară existenţa unui titlu
executoriu ?
b) În cazul în care bunul a fost înstrăinat cu titlu gratuit, reclamantul trebuie
să mai facă dovada convenţiei frauduloase a dobânditorului bunului ? Dar în cazul
în care înstrăinarea s-a făcut cu titlu oneros ?
c) Au procedat corect instanţele ?

3.

6
3.
La data de 08.03.2012, A. a împrumutat de la B. suma de 500 USD, sumă
ce urma să fie restituită pe data de 01.12.2012.
Împlinindu-se termenul de scadenţă şi constatând refuzul lui A. de a-i
restitui împrumutul datorită insolvabilităţii sale, B. a descoperit că debitorul său are
de încasat o creanţă de peste 600 USD de la chiriaşii săi, căci A., proprietar al unei
clădiri, a neglijat să mai pretindă locatarilor săi chiria pe ultimele şase luni.
a) Ce acţiune poate folosi B. pentru recuperarea creanţei sale şi care este
domeniul de aplicare al acestei acţiuni ?
b) Care sunt condiţiile intentării unei asemenea acţiuni ?
c) Poate B. să formuleze acţiune împotriva chiriaşilor lui A. ?
d) Ce efecte ar avea acţiunea introdusă de B. în situaţia în care alături de el
mai există şi un alt creditor ?

TRANSMITEREA OBLIGATIILOR

1.
La data de 16.01.2014, N.T. i-a vândut lui C.S., printr-un act sub semnătură
privată, o creanţă pe care o avea faţă de D.M
C.S. a trmis o notificare scrisa si i-a pus în vedere lui D.M că trebuie să-i
plătească la scadenţă datoria către el, adică suma de 5.000 Ron lei atât cât valora
creanţa sa, şi nu către N.T.
Faţă de refuzul lui D.M. de a-i plăti suma de 5.000.000 lei, C.S. a formulat
acţiune în justiţie.

7
 În faţa instanţei, D.M. s-a apărat arătând că nu trebuia să-i plătească lui C.S.
suma de 5.000 Ron, ci numai suma de 3.500 Ron lei, deoarece C.S. a primit
creanţa în schimbul acestei sume de bani.
a) Ce contract s-a încheiat între N.T. şi C.S. ?
b) Este valabilă forma în care a fost încheiat contractul ?
c) Ce efecte crează contractul încheiat între N.T. şi C.S. ?
d) Ce va hotărî instanţa ?

2.
Între A şi B s-a încheiat un contract de împrumut, prevăzându-se că dacă A
nu va achita la scadenţă suma de bani împrumutată vor începe să curgă dobânzi.
Apropiindu-se termenul de scadenţă şi dându-şi seama că nu are banii
necesari pentru achitarea acestei datorii, A încheie cu C un contract de împrumut
sub semnătură privată, prevăzându-se expres în acest act suma de bani ce se
împrumută spre a se plăti vechea datorie.
a) Este valabilă convenţia încheiată între A şi C ? Motivaţi.
b) Pentru valabilitatea acestei convenţii este necesar consimţământul
creditorului ?
a) Ce efecte au urmărit părţile prin această convenţie ?

TRANSFORMAREA A OBLIGATIILOR

1.
J.S a chemat în judecată pe S.S. solicitând a se constata nulitatea contractului
de vânzare-cumpărare, a contractului de întreţinere şi a actului de novaţie intervenit
între părţi, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu privire la imobilul
ce a făcut obiectul acestor contracte.

8
 În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâtul, căruia i-a vândut
imobilul proprietatea sa, nu şi-a asumat obligaţiile asumate cu privire la
întreţinerea ei, că preţul primit pentru 1/2 parte din imobil a fost mult sub valoarea
acestuia şi că a fost indusă în eroare de pârât pentru a semna actul de novaţie care a
modificat actul iniţial.
Din analiza probelor administrate rezultă că prin contractul de vânzare-
cumpărare şi contractul de întreţinere, reclamanta a înstrăinat pârâtului imobilul
proprietatea sa, primind pentru cota de 1/2 parte din imobil preţul de 40.000 Ron,
iar pentru cealaltă cotă de de 1/2 parte, pârâtul s-a obligat să o întreţină pe
reclamantă cu toate cele necesare traiului până la sfârşitul vieţii (hrană,
îmbrăcăminte, medicamente, iar la deces să o înmormânteze).
Între părţi a intervenit un contract de novaţie, prin care au fost modificate
obligaţiile de întreţinere, îngrijire şi înmormântare asumate de debitor prin
contractul de întreţinere, care a fost transformat în contract de rentă viageră,
debitorul obligându-se să achite creditoarei 300 Ron lunar până la sfârşitul vieţii,
precum şi să depună la C.E.C. suma de 1.000 Ron, având destinaţia de cheltuieli
pentru înmormântare.
Judecătoria a respins ca nefondată acţiunea, cu motivarea că pârâtul şi-a
îndeplinit obligaţiile asumate prin cele două contracte şi că preţul plătit de pârât
este pentru 1/2 din imobil este serios.
Reclamanta a declarat apel.
a) Ce este novaţia ?
b) Care este efectul unui contract de novaţie ?
c) Ce va decide instanţa de apel ?

9
 2.
Între R.D. şi B.N. a intervenit, la data de 03.04. 2013, un contract de
vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, reclamantul înstrăinând imobilul
proprietatea sa, în schimbul întreţinerii de către pârât.
La 29.10.2014, R.D. a chemat în judecată pe B.N., pentru a fi obligat să
execute contractul încheiat între părţi, motivând că pârâtul nu i-a acordat nici un
fel de întreţinere. B.N. s-a apărat, invocând instanţei faptul că a plătit lunar
reclamantei suma de 200 Ron
Prima instanţă a admis acţiunea cu motivarea că obligaţia de întreţinere
asumată de debitor în contract nu a fost înlocuită cu obligaţia plăţii sumei de bani,
care a fost de altfel achitată cu regularitate, deoarece suma a fost stabilită arbitrar
de pârâtă, iar reclamanta s-a plâns mai multor persoane că este nemulţumită de
această sumă.
Instanţa superioară, admiţând apelul declarat de pârâtă, a modificat hotărârea
primei instanţe, în sensul că acţiunea reclamantei a fost respinsă, cu motivarea că
între părţi a intervenit o novaţie a primei obligaţii, care rezultă din faptul că pârâta
a plătit dim momentul încheierii contractului şi până la data chemării în judecată
suma de 200 Ron lunar, fără ca reclamantul să fi contestat acest mod de plată.
a) Care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a avea loc o novaţie ?
b) Care este hotărârea corectă ?

STINGEREA OBLIGAŢIILOR

1.
G.V. a chemat în judecată pe G.R., solicitând instanţei compensarea
debitului de 1400 Ron, suma datorată fostului soţ în urma unui proces de partaj, cu

10
suma de 700 Ron, pe care acesta la rândul său o datorează prin neplata pensiei de
întreţinere pentru cei doi copii minori încredinţaţi reclamantei spre creştere şi
educare.
Instanţa a admis acţiunea reclamantei.
a) Ce se înţelege prin compensaţie ?
b) Care sunt condiţiile în care operează compensaţia ?
c) A procedat corect instanţa ? Motivaţi.

2.
S.C. Montana Herovina S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu S.C. Amalteea
S.R.L., suspendarea executării sentinţei civile nr. 436/C a tribunalului (prin care
este dovedită existanţa şi întinderea datoriei contestatoarei), până la soluţionarea
altui dosar aflat pe rolul aceluiaşi tribunal, arătând că între creanţele stabilite prin
sentinţa sus menţionată şi cele formând obiectul celuilalt dosar există o strânsă
conexiune, ambele categorii de creanţe fiind derivate din contractul de asociere
încheiat între părţi.
Tribunalul a respins ca neîntemeiată contestaţia cu motivarea că în prezenţa
unui titlu executoriu obţinut de intimată şi a eventualităţii obţinerii unui astfel de
titlu de către contestatoare, nu sunt incidente dispoziţiile art. 1143-1144 C.civ. cu
privire la compensarea judiciară.
Contestatoarea a declarat recurs susţinând că intimata îi datorează mari sume
de bani, fapt ce atrage incidenţa art.1143-1144 C.civ.
a) Ce este compensaţia şi în ce cazuri operează ?
b) Sunt întrunite în speţă cerinţele impuse pentru compensarea datoriilor ?
c) Când se produc efectele compensaţiei judiciare ?
d) Va fi admis recursul ?

11
 3.
Între A. şi B. s-a încheiat un contract de împrumut, având ca obiect suma de
10.000 Ron
Cu câteva zile înainte de scadenţă, A. îi propune lui B. să nu îi mai plătească
creanţa, deoarece renunţă la dreptul pe care îl are împotriva lui.
Fiind de acord cu oferta lui A., B. a primit de la acesta actul constatator al
creanţei.
a) Ce operaţiune juridică s-a încheiat între părţile din speţă ?
b) Pentru a se încheia o asemenea convenţie este necesar consimţământul
debitorului ? Motivaţi.
c) Ce efecte produce o asemenea operaţiune juridică ?

4.
La data de 30.06.2012, A.H. a chemat în judecată pe S.N. solicitând
obligarea acestuia la plata sumei de 500 Ron, cu titlu de despăgubiri.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în baza convenţiei încheiate la
12.10.2011, pârâtul a primit 381 de ovine pentru a le îngriji.
La data de 03.04.2012, un tren de marfă a accidentat mortal un număr de 45
de ovine, din turma ce păşuna în apropierea căii ferate.
Judecătoria respinge cererea reclamantului, motivând că pentru omorârea
ovinelor S.N. nu se face vinovat, întrucât accidentul s-a produs în condiţii de forţă
majoră. Instanţa a reţinut că în timp ce oile păşteau pe terenul situat de o parte şi de
alta a liniei C.F.R., după o curbă a apărut un marfar care a declanşat sirena, ceea ce
a făcut ca oile să se împrăştie, o parte din ele fiind surprinse de tren pe calea ferată,
eveniment ce nu putea fi realizat de paznicul lor, care astfel nu a putut împiedica
producerea accidentului.
Împotriva acestei sentinţe pârâtul a declarat apel.

12
 a) Ce posibilităţi are creditorul pentru realizarea obligaţiei ce o are asupra
debitorului său ?
b) Ce se înţelege prin “forţă majoră” ?
c) Suntem în prezenţa unui caz de “forţă majoră”, în speţa dată ?
d) A procedat corect prima instanţă ?

13
 REZOLVARI

EXECUTAREA DIRECTĂ A OBLIGATIILOR

1.Conform art. 1516 C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrala,

exactă si la timp a obligaţiei sale şi în caz contrar, dreptul la dezdăunare, iar art.
1530 C.civ pune în sarcina debitorului plata unor daune interese pentru
neexecutarea fara justificare sau, dupa caz, culpabile a obligatiei.
Aşa fiind, debitorul unei obligaţii are îndatorirea să o execute de bună voie şi
doar în cazul în care acesta refuză intervine dreptul creditorului de a cere
executarea silită, acesta constituind deci un drept care i se poate întoarce împotrivă.
Împrejurarea că devalorizarea monetară nu i se poate imputa debitorului este
eronat reţinută de tribunal, în drept punându-se în realitate problema riscului
devalorizării monetare care în mod evident trebuia suportată de pârât.

EXECUTAREA INDIRECTĂ A OBLIGA|IILOR

1.
a) Convenţia are caracterul unei clauze penale (art.1538 C.civ)
b) Tribunalul va respinge apelul, motivând că prima instanţă a reţinut
existenţa unei convenţii accesorii. şi că în speţă este aplicabil art. 1041 C.civ.,
potrivit căruia dacă părţile au stabilit prin convenţie, în mod anticipat, cuantumul
prejudiciului, în cazul neexecutării obligaţiilor, instanţa nu va putea acorda o sumă
nici mai mare, nici mai mică, convenţia având caracterul unei clauze penale.

14
 Notă critică: dată fiind instabilitatea monetară s-ar putea determina
actualizarea sumei prevăzute în clauza penală

2.
a) Dacă s-a prevăzut clauza penală pentru neexecutarea obligaţiei, creditorul
nu va putea cere atât executarea în natură, cât şi clauza penală. Creditorul nu va
putea pretinde în această situaţie decât acordarea clauzei penale.
Dacă s-a prevăzut clauza penală pentru executarea cu întârziere a obligaţiei,
creditorul va putea cere atât executarea în natură, cât şi clauza penală.
b) Prin stipularea clauzei penale (convenţia accesorie), părţile au hotărât
anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării,
executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său.
În acest mod, părţile prin voinţa lor stabilesc asupra cuantumului
despăgubirilor pentru prejudiciile suferite ca urmare a neexecutării obligaţiilor
asumate.
Ca atare, stipulându-se de la încheierea convenţiei asupra daunelor interese,
nu se mai pot pretinde alte despăgubiri ca urmare a neîndeplinirii totale sau parţiale
a obligaţiei ori prin simpla întârziere în executar. Întrucât pârâta a fost obligată,
prin clauza penală, numai la plata de penalităţi, reclamanta nu mai poate pretinde şi
alte dobânzi.

3.
a)Reclamantul a solicitat daune-interese compensatorii.
b) Despăgubirile (daune-interese) sunt de două feluri: moratorii şi
compensatorii.

15
 Clasificarea este importantă deoarece despăgubirile moratorii se pot cumula
cu executarea în natură a obligaţiei, pe când cele compensatorii nu pot fi cumulate
cu această executare, ele având tocmai menirea de a o înlocui.
c) Conform art. 1523 alin. 2 lit. A C.civ. nu mai este necesară punerea în
întârziere a debitorului.
d) Debitorul este de drept pus în întârziere în următoarele cazuri:
 In cazurile anume prevazute de lege;
 Obligatia nu putea fi executata in mod util decat intr-un anumit timp pe
care debitorul l-a lasat sa treaca, sau cand nu a executat-o imediat, desi
exista urgenta;
 Prin fapta sa, debitorul a facut imposibila executarea in natura a obligatiei
sau cand a incalcat o obligatie de a nu face;
 Debitorul si-a manifestat in mod neindoielnic fata de creditor intentia de
a nu executa obligatia sau cand, fiind vorba de o obligatie cu executare
succesiva , refuza ori neglijeaza sa isi execute obligatia in mod repetat ;
 Nu a fost executata obligatia de a plati o suma de bani, asumata in
exercitiul activitatii unei intreprinderi ;
Obligatia se naste din savarsirea unei fapte ilicite extracontractuale

4.
a) Între părţi a intervenit un contract sinalagmatic, care la punctul 3 conţine
o clauză penală.

16
 Clauza penală reprezintă o convenţie accesorie prin care părţile determină
anticipat echivalantul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutăriii,
executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său.
b) Caracterele juridice ale clauzei penale sunt:
- este o convenţie;
- prin ea se fixează anticipat valoarea prejudiciului cauzat creditorului prin
neexecutare, executare cu întârziere sau necorespunzătoare;
- scopul clauzei penale este determinarea, prin convenţia părţilor, a întinderii
prejudiciului în caz de neexecutare, şi nu crearea unei posibilităţi pentru debitor de
a se elibera de obligaţie printr-o altă prestaţie;
- în principiu, instanţa nu are dreptul să-i reducă sau să-i mărească
cuantumul;
- creditorul obligaţiei cu clauză penală este un creditor chirografar.
c) Instanţele nu au procedat corect.
Potrivit art. 1539 C.civ., clauza penală fiind o compensaţie a daunelor
interese, pe care creditorul le suferă prin neexecutarea obligaţiei principale, el nu
poate cere în acelaşi timp şi penalitatea şi obiectul obligaţiei principale, cu excepţia
cazului cand penalitatea a fost stipulata pentru neexecutarea obligatiilor la timp
sau la locul stabilit.
În speţă, instanţa a interpretat greşit conţinutul contractului, reţinând că
pârâtul este ţinut să răspundă atât pentru daune, provenind din neexecutarea
contractului, cât şi pentru daune de întârziere, în loc să constate că el trebuie să
răspundă numai pentru despăgubirea cuprinsă în clauza penală.

DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI

DEBITORULUI

17
 1.
a) Scopul acţiunii reclamantului, denumită “acţiune pauliană”, este de a face
posibil creditorului să-şi încaseze creanţa din bunurile debitorului său, bunuri care
drept consecinţă a convenţiei frauduloase au fost transmise unei terţe persoane.
Art. 1562 C.civ prevede dreptul creditorilor, ca în numele lor personal, să
atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul dreptului lor.
b) Pentru a putea fi vorba de o convenţie frauduloasă, reclamantul trebuie să
dovedească că terţul achizitor a avut cunoştinţă despre existenţa creanţei sale şi că
a achiziţionat bunul respectiv tocmai pentru ca astfel, reclamantul să nu poată
încasa creanţa de la debitorul său.
În speţă, reclamantul şi-a dovedit creanţa certă şi exigibilă, anterioară actului
de înstrăinare a cărui anulare o cere. A dovedit şi că în urma transmiterii bunului
respectiv asupra pârâţilor, debitorul C.D. a devenit insolvabil. Rămâne de văzut
dacă reclamantul a reuşit să dovedească că pârâţii, prin achiziţionarea imobilului
în cauză, au intenţionat prejudicierea reclamantului.
c) Concluzia instanţei de apel este lipsită de temei, deoarece nici o probă din
dosar nu dovedeşte că soţii A., atunci când au cumpărat imobilul au avut
cunoştinţă şi despre creanţa reclamantului faţă de C.D. Dacă este aşa, nu se poate
vorbi de o convenţie frauduloasă între soţii A. şi C.D. în scopul prejudicierii
reclamantului, astfel că acţiunea pauliană trebuie respinsă.
În cazul vânzării duble a unui imobil, actul de achiziţie al cumpărătorului al
doilea este anulabil, numai dacă acest cumpărător a procedat prin convenţie
vicleană cu vânzătorul pentru a-l prejudicia pe primul cumpărător, actul fiind
sancţionat cu anularea.
Când însă cumpărătorului nu i se poate dovedi convenţie vicleană cu
vânzătorul pentru a-l prejudicia pe terţ, nerespectarea regulilor de convieţuire

18
socială nu este sancţionată de lege, nefiind întrunite condiţiile cerute pentru
anularea actului.
Condiţiile acţiunii pauliene nu sunt întrunite în speţă, deoarece soţii A. nu
aveau cunoştinţă despre existenţa creanţei reclamantului, şi deci nu puteau să
intenteze prejudicierea acestuia.
Instanţa de fond este cea care a procedat corect la soluţionarea cauzei.

2.
a) Pentru exercitarea acţiunii revocatorii (art.1562 C.civ) nu este necesar ca
creditorul să aibă un titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătorească definitivă
învestită cu formulă executorie, prin care să-i fie constatată creanţa, deoarece
acţiunea pauliană nu este un act de executare, ci o revocare a unui act prin care se
fraudează dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. Este suficient ca
reclamantul să dovedească că împotriva celui care a procedat la înstrăinarea
bunului se prefigura o creanţă.
b) Când bunul a fost înstrăinat cu titlu gratuit, reclamantul este scutit de a
face dovada convenţiei frauduloase a dobânditorului bunului.
Dovada convenţiei frauduloase a dobânditorului bunului se impune a se face
în cazul în care înstrăinarea s-a făcut cu titlu oneros.
c) Instanţele au procedat greşit, pretinzând condiţii pentru admiterea acţiunii
care nu se cer de lege.

3.

19
 a) Pentru recuperarea creanţei sale B. are la îndemână acţiunea oblică sau
subrogatorie. Potrivit art. 1560 C.civ.: creditorii pot exercita drepturile şi acţiunile
debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale.
Domeniul de aplicare al acţiunii pauliene:
 Creditorul va putea exercita numai acţiunile cu privire la drepturi al căror
titular este debitorul;
 Creditorul nu se poate substitui debitorului în administrarea patrimoniului
său;
 Creditorul nu poate intenta acele acţiuni care au un caracter exclusiv
personal.
b) Condiţiile intentării acţiunii oblice sunt :
 Debitorul să fie inactiv, adică să nu intenteze el însuşi acţiunea;
 Creditorul trebuie să aibă un interes serios şi legitim pentru a intenta
acţiunea;
 Creanţa pe care o are creditorul trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă.
c) B. poate intenta o asemenea acţiune deoarece având calitatea de creditor
poate introduce acţiunea în numele debitorului său.
d) În situaţia în care există mai mulţi creditori, iar acţiunea este introdusă numai de
unul din ei şi acesta câştigă procesul, bunul asupra căruia purta dreptul ce era
ameninţat cu pierderea este readus în patrimoniul debitorului şi va profita tuturor
creditorilor, fără ca acel creditor care a intentat acţiunea să aibă vreun drept de
preferinţă faţă de ceilalţi creditori

TRANSMITEREA OBLIGATIILOR

20
 1.
a) Cesiune de creanta
b) Da. Cesiunea de creanţă poate fi făcută nu numai în formă autentică, ci şi
prin act sub semnătură privată, care pentru a fi opozabil debitorului trebuie să-i fie
notificat.
c) Ca efect al cesiunii de creanţă, din momentul realizării acordului de
voinţă, creanţa lui N.T. se transferă către cesionar (C.S.).
C.S. devine creditorul lui D.M. pentru valoarea nominală a creanţei,
indiferent de preţul pe care l-a plătit.
d) Instanţa va admite cererea lui C.S., deoarece în calitate de cesionar devine
creditor pentru valoarea nominală a creanţei, indiferent de preţul pe care l-a plătit şi
chiar dacă cesiunea s-a făcut cu titlu gratuit

2.
a) Convenţia dintre A şi C este valabilă.
In vechea reglementare , pentru a fi în prezenţa unei subrogaţii consimţită de
debitor, aşa cum au intenţionat părţile, trebuia încheiat un act autentic, fiind
prevazuta forma autentica notariala ( art. 1107).
b) Pentru valabilitatea acestei convenţii nu este necesar şi consimţământul
creditorului. Dacă el refuză plata (achitarea datoriei) debitorul poate recurge la
procedura punerii in intarziere a debitorului care, dupa validarea ei, are efect
liberatoriu de datorie.
c) Prin subrogaţie se urmăreşte transmiterea dreptului de creanţă, cu toate
garanţiile şi accesoriile sale, către un terţ (C) care a plătit pe creditorul iniţial (B),
în locul debitorului (A).
Prin subrogaţie, subrogatul dobândeşte drepturile creditorului plătit

21
 TRANSFORMAREA A OBLIGATIILOR
1.
a) Novaţia este o convenţie prin care părţile raport juridic obligaţional sting
o obligaţie asumată într-un contract sau într-un alt act juridic şi pe care o înlocuiesc
cu o nouă obligaţie.
b) Prin încheierea contractului de novaţie, creditoarea şi debitorul au
convenit să transforme obligaţiile de întreţinere asumate de pârât prin contract într-
o nouă obligaţie (constând în prestarea unei rente viagere şi depunerea la C.E.C. pe
numele creditoarei a sumei de 1.000 Ron.
Efectul principal al contractului de novaţie este acela al stingerii vechii
obligaţii existente între creditor şi debitorul său, şi înlocuirea acestuia cu o nouă
obligaţie.
c) În speţă, după încheierea celui de al doilea contract, prin care creditoarea
a consimţit stingerea obligaţiei asumate de debitorul său şi înlocuirea acesteia cu o
nouă obligaţie (aceea a rentei viagere), reclamanta nu mai are dreptul să solicite
desfiinţarea primului contract pe motivul că nu i s-a prestat întreţinerea, întrucât
acestă obligaţie nu mai exista, ea fiind stinsă prin chiar voinţa reclamantei, de unde
se trage concluzia că obligaţia de întreţinere din primul contract a fost executată de
către debitor din moment ce creditoarea a acceptat, fără condiţii stingerea unei
obligaţii şi înlocuirea sa cu alta.
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică. Tribunalul
trebuie să respingă apelul.

22
 2.
a) Condiţii novaţiei sunt:
 Existenţa unei obligaţii valabile, care urmează a se stinge prin novaţie;
 Naşterea unei obligaţii noi valabile;
 Noua obligaţie să conţină un element nou faţă de vechea obligaţie;
 Intenţia părţilor de a nova trebuie să fie clar exprimată, deoarece simplul
fapt al creării unei obligaţii noi nu arată prin el însuşi că părţile înţeleg a
o substitui vechii obligaţii.
b) Intenţia de a face o novaţie trebuie sa fie neidoielnica. De aceea, art. 1610
C.civ prevede că novaţia nu se prezumă, voinţa de a o face trebuie să rezulte
evident din act, prin act înţelegându-se operaţia prin care a fost realizată, fiind
nevoie de un înscris pentru a face proba novaţiei atunci când obiectul datoriei are o
valoare mai mare de 250 Ron.
În speţă, în ceea ce priveşte intenţia de a nova, constatările ambelor instanţe
sunt insuficiente în stabilirea acestei intenţii. Faptul de a plăti mai mult timp o
sumă lunară în loc de a presta în natură obligaţia asumată prin contract, nu implică
prin el însuşi intenţia de a nova, care trebuie să rezulte expres din convenţia
părţilor (art.1610 C.civ).
Prin urmare, prima instanţă a procedat corect, dar nu a motivat
corespunzător.

STINGEREA OBLIGAŢIILOR

1.
a) Compensaţia reprezintă modalitatea de stingere a obligaţiilor reciproce,
până la concurenţa celei mai mici dintre ele.

23
 b) Pentru a opera compensaţia, ca mod de stingere a obligaţiilor, este necesar
ca ambele creanţe să fie certe, lichide şi exigibile şi să existe între aceleaşi
persoane, care să fie creditor şi debitor, în acelaşi timp, una faţă de cealaltă.
c) Nu. Deşi cele două creanţe sunt certe, lichide şi exigibile, în speţă nu
operează compensaţia întrucât nu este realizată cealaltă condiţie referitoare la
reciprocitatea obligaţiilor. Părţile nu întrunesc reciproc calitatea de debitor şi
creditor pentru că pensia de întreţinere este datorată copiilor, care sunt titularii
creanţei, şi nu părintelui care a solicitat compensarea cu sumele datorate drept sultă
într-un proces de partaj.
În speţă este vorba de drepturile dobândite de alte persoane (copiii), şi prin
urmare compensaţia nu poate fi admisă.

2.
a) Art. 1617 C.civ: compensaţia nu are loc decât între două datorii care
deopotrivă au ca obiect o sumă de bani sau o anumita cantitate de bunuri
fungibile şi care sunt deopotrivă lichide şi exigibile.
b) Nu sunt întrunite în speţă cerinţele impuse pentru compensarea datoriilor,
deoarece în timp ce existenţa şi întinderea datoriei contestatoarei sunt consimţite
printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă şi investită cu formulă executorie,
datoria intimatei constituie doar obiectul unei cereri aflată în curs de judecată la
prima instanţă.
c) Efectele compensaţiei judecătoreşti se produc de la data rămânerii
definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a produs compensaţia.
d) Nu.

24
 3.
a) Părţile au convenit asupra stingerii obligaţiei dintre ele prin intermediul
remiterii de datorie.
b) Pentru a se încheia o asemenea convenţie este necesar consimţământul
debitorului. Chiar dacă remiterea de datorie constituie renunţarea la un drept, ea nu
este un act juridic unilatateral, ci un contract, ce presupune deci şi consimţământul
debitorului.
c) Prin remiterea de datorie obligaţia debitorului se stinge, iar debitorul este
liberat de executarea ei. Odată cu creanţa se sting şi garanţiile ce o însoţiseră.

4.
a) Potrivit disp. 1516 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea
integrala,exactă si la timp a obligatiei a obligaţiei şi, în caz contrar are dreptul la
despăgubire.
În orice convenţie, debitorul este ţinut de îndatoririle sale, afară numai dacă
din cauză de forţă majoră a fost împiedicat a face ceea ce s-a obligat.
b) Potrivit art. 1351 alin. 2 Cod Civil « Forta majora este orice eveniment
extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil »
Pentru ca un eveniment sau o a anumita impejurare sa poata fi calificata
forta majora este necesar ca sa indeplineasca cumulativ trei conditii : sa fie externa,
imprevizibila, absolut invincibila si inevitabila.
c) Nu. Din chiar starea de fapt reţinută de instanţă, rezultă lipsa de diligenţă
a lui S.N. în supravegherea oilor care păşteau în preajma căii ferate, fiind de
prevăzut că în situaţia trecerii unui tren oile se pot speria şi traversa calea ferată.
Aşadar, se impunea exercitarea unei paze mai atente.

25
d) Instanţa în mod greşit a constatat forţa majoră, din probele administrate,
neputându-se reţine că pierderea oilor s-a datorat unui eveniment extern,
imprevizibil şi inevitabil.

26