Sentinta civila nr.

848/2017 din 27-ian-2017, Judecatoria Bucuresti Sectorul 2, partaj

bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial (Minori si familie)
Sentinta civila
din 27 ianuarie 2017
848/2017
Text speţă

Cod ECLI ECLI:RO:JDS2B:2017:002.xxxxxx

ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bvd. Unirii nr. 37
Tel. / Fax. : 021/408.36.52 / e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
operator de date cu caracter personal nr. 2891
SECŢIA CIVILĂ
D osar nr. XXXXXXXXXXXXXX
SENTINŢA CIVILĂ NR. 848
Şedinţa publică din data de 27.01.2016
Instanţa constituită din:
P_________: S____ I____-A______
Grefier: I____ C______ N_______
Pe rol se află pronunţarea asupra cauzei civile, având ca obiect „partaj bunuri comune” şi
privind pe reclamanta-pârâtă H____ C_______ R_____, în contradictoriu cu pârâtul-
reclamant Mari_____ T____.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică de la data de 20.01.2017,
cuprinse fiind în încheierea de şedinţă pronunţată la acea dată, care face parte integrantă din
prezenta, când, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data
de 27.01.2017, când, în aceeaşi compunere, hotărăşte următoarele:
INSTANŢA,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti
sub nr. XXXXXXXXXXXXXX la data de 23.12.2015 reclamanta H____ C_______ R_____
a chemat în judecată pe pârâtul Mari_____ T____ pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa,
să se constate că este proprietara sumei de 10.574,94 euro cu titlu de bun propriu dobândit în
timpul căsătoriei, prin donaţie de la bunicul matern şi să fie obligat pârâtul la restituirea
acestei sume aflată în contul său ban car; împărţirea bunurilor comune – suma de 8910 euro
aflaţi în contul bancar al pârâtului, cu reţinerea unei cote de contribuţie suplimentare a
reclamantei la dobândirea bunului de 65%, atribuirea sumelor de bani conform cotelor de
contribuţie reţinute şi obligarea pârâtului la restituirea sumei de 5791,5 euro, cu cheltuieli de
judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 8186 din 2 iulie 2014,
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea de divorţ, a dispus desfacerea căsătoriei
încheiată între părţi, hotărârea rămânând definitivă prin Decizia civilă nr.749A din
26.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Cu privire la primul capăt de cerere a arătat că în primăvara anului 2011 a primit de la
bunicul matern, V_____ B____, suma de 40.000 lei drept donaţie, suma fiind transferată în
contul tatălui reclamantei, H____ C_______ D__, care, la rândul său, a transferat suma în
contul bancar al pârâtului deschis la BRD, la acel moment soţul reclamantei, pentru a evita
plata unor comisioane interbancare şi, totodată, întrucât la acel moment reclamanta era
însărcinată în ultimul trimestru cu cel de-al doilea copil şi i-ar fi fost dificil să se ocupe de
operaţiunile bancare implicate.
A mai învederat că suma primită drept donaţie a format obiectul unui depozit bancar
constituit la data de 18.04.2011 la BRD, în cuantum de 10.000 euro şi care la data de
27.05.2013 era în cuantum de 10.574,94 euro, sumă ce constituie bun propriu, conform art.
340 lit. a Cod civil.
Referitor la cel de-al doilea petit al acţiunii a învederat că, în timpul căsătoriei, începând cu
septembrie 2006, părţile au economisit împreună suma de 8910 euro, sumă ce se găsea la data
de 27.05.2013 în două conturi bancare ale pârâtului deschise la BRD în aprilie 2011,
respectiv iunie 2011, unul în sumă de 5269,34 euro, cel de-al doilea în sumă de 3641,95 euro.
A învederat reclamanta că în perioada septembrie 2006-septembrie 2009 a realizat venituri
din activitatea profesională în cuantum lunar mediu net de 3100 lei (2006-2008) şi 4250 lei
(2008-2011), iar în perioada octombrie 2009-mai 2012 a beneficiat de indemnizaţie de
creştere copil, prin raportare la nivelul cărora a solicitat să se constate cota sa majoritară de
65% din economiile soţilor.
În drept, a invocat dispoziţiile art.340 lit. a Cod civil, art. 355-357Cod civil coroborat cu art.
385Cod civil, art. 980 şi următoarele Cod procedură civilă.
În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi proba
testimonială.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, fiind achitată taxa judiciară de timbru în
cuantum de 4384,45 lei (f.47 şi f.53).
La data de 25.02.2016 pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională (f.56-58) prin
care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, iar pe cale reconvenţională stabilirea
contribuţiei de 50% a ambelor părţi la dobândirea bunurilor comune , introducerea la masa
partajabilă a sumei de 8500 euro aflată în contul de depozit al reclamantei-pârâte deschis la
Raiffeisen Bank S.A. , aceasta reprezentând o economie comună a părţilor efectuată în timpul
căsătoriei, precum şi obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că suma de 10.574,94 euro aflată în contul său bancar deschis la data de
12.04.2011 la BRD – GSG reprezintă un bun comun conform art. 339Cod civil, suma de
40.000 lei, deşi depusă de C_______ D__ H____, s-a făcut fără nicio menţiune cu privire la
care s-a efectuat această operaţiune de virare a banilor. Prin acordul soţilor, a constituit la
data de 18.04.2011 un depozit bancar cu nr. xxxxxxxxxxx la BRD GSG pentru suma de
10.000 euro în considerarea conservării propice a patrimoniului comun al soţilor. A mai
învederat că această sumă se află şi în prezent în depozitul bancar, urmând ca ea să fie par t
ajată în cote egale între părţi.
Cu privire la contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor comune, a arătat că începând cu anul
2006 părţile, în calitate de soţi, au economisit sume de bani în cuantum de 5269,34 euro,
respectiv, 3641,95 euro, care au fost plasate în două conturi bancare constituite pe numele său
în lunile aprilie şi iunie 2011, contribuţia soţilor la aceste economii fiind egală.
De asemenea a mai arătat că în timpul căsătoriei părţile au economisit şi suma de 8500 euro
aflată în contul de depozit al reclamantei-pârâte deschis la Raiffeisen Bank S.A., sumă a cărei
partajare o solicită.
În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul recl amantei-
pârâte.
În drept, a invocat dispoziţiile art.205, 209Cod procedură civilă, art. 339Cod civil.
Cererea reconvenţională a fost legal timbrată, fiind achitată taxa judiciară de timbru în
cuantum de 4384,45 lei (f.73).
La data de 14.03.2016 reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională
(f.64-65), prin care a invocat excepţia netimbrării cererii reconvenţionale.
La t ermenul de judecată din 09.05.2016 instanţa a luat act de renunţare a reclamantei pârâte
la susţinerea excepţiei netimbrării cererii reconvenţionale, astfel cu rezultă din încheierea de
şedinţă d e la acea dată (f.75-76).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorul P_____ I___
T______ (f.127).
La solicitarea părţilor au fost emise adrese către BCR S.A., BRD GSG, ING Bank România,
The Royal Bank of Scotland PLC Sucursala România, Raiffeisen Bank România privind
conturile deschise de părţi la aceste instituţii bancare, precum şi situaţia conturilor la data de
23.09.2006 şi la data de 26.02.2015, răspunsurile acestor instituţii fiind depuse la dosar (f.86,
89 , 92, 96-115, f.138-157, 164).
Analizând materialul probator administrat în cauză, reţine următoarele:
În fapt , prin Sentinţa civilă nr. 8186/02.07.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2
Bucureşti în dosarul nr. xxxxx/300/2013 s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părţi
la data de 23.09.2006 din culpă comună, revenirea soţiei la numele purtat anterior căsătoriei,
acela de H____, exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la cei doi minori rezultaţi din
căsătorie în comun, de ambii părinţi, stabilirea locuinţei minorilor la mamă, s-a stabilit un
program de legături personale între minori şi părintele nerezident şi obligaţia părinţilor de a
contribui la cheltuielile de creştere, educare şi pregătire profesională a minorilor.
Prin Decizia civilă nr. 749A/ 26.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul cu
acelaşi număr au fost admise apelurile părţilor şi a fost modificată sentinţa apelată sub
aspectul programului de legături personale şi al obligaţiei de întreţinere.
Prin înscrisurile depuse la dosar (ordinele de plată BRD-GSG f.33 şi extrasul de cont f.35)
reclamanta a făcut dovada transferului bancar din contul numitului B____ V_____ deschis la
BRD GSG în cel al numitului H____ D__, deschis la aceeaşi instituţie bancară, a sumei de
70.000 lei la data de 17.03.2011.
Din înscrisul denumit Lista conturi client Mari_____ T____ (f.38) emisă de BRD-GSG
rezultă că la data de 27.05.2013 pârâtul avea deschise la această instituţie bancară, între
altele, trei conturi bancare, nr.xxxxxxxxxxx, deschis la data de 18.04.2011 cu suma de
10.574,94 euro, nr. xxxxxxxxxxx, deschis la data de 18.04.2011 cu suma de 5269,34 euro şi
nr. xxxxxxxxxxx deschis la data de 25.07.2011, cu sum a de 3641,95 euro.
Cu privire la suma de 10.574,94 euro, instanţa reţine şi recunoaşterea pârâtului-reclamant în
sensul că depozitul bancar constituit la data de 18.04.2011 pentru suma de 10.000 euro s-a
făcut cu suma de 40.000 lei transferată de numitul H____ C_______ D__ de la B____
V_____, în contul pârâtului.
Cu privire la aceeaşi sumă, din declaraţia martorului audiat în cauză instanţa reţine că numitul
B____ V_____ a fost bunicul reclamantei, iar în anul 2011 a hotărât să ofere nepoţilor săi,
între care şi reclamanta, diferite sume de bani. Pentru reclamantă şi fratele său, acesta a
procedat la virarea sumei de 70.000 lei din contul său deschis la BRD GSG în contul
numitului H____ D__, tatăl reclamantei, din care acesta din urmă a virat în contul pârâtului
suma depozitată în euro care face obiectul primul petit al acţiunii.
De asemenea, se reţine poziţia procesuală a pârâtului-reclamant cu privire la celelalte două
depozite bancare indicate prin acţiune - cu nr. xxxxxxxxxxx, deschis la data de 18.04.2011
pentru suma de 5269,34 euro şi nr. xxxxxxxxxxx deschis la data de 25.07.2011, pentru suma
de 3641,95 euro – în sensul că acestea reprezintă sume economisite de părţi pe perioada
căsătoriei.
De asemenea, reclamanta a făcut dovada că pe întreaga perioadă a căsătoriei a realizat
venituri din muncă, respectiv, a beneficiat de indemnizaţia pentru creşterea copilului acordată
în baza O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea
copiilor.
Din răspunsul emis de Raiffeisen Bank S.A. la solicitarea de a comunica situaţia conturilor
deschise de reclamanta-pârâtă la această instituţie bancare la data de 23.09.2006, respectiv,
26.02.2015 (f.86, 139) instanţa reţine că la momentul încheierii căsătoriei aceasta nu avea
deschis vreun cont la Raiffeisen Bank S.A., iar la data de 26.02.2015 deţinea un cont cure nt,
având în sold suma de 4017,42 lei. De asemenea se reţine deschiderea de cărre reclamanta-
pârâtă la această bancă a unui cont curent în euro la data de 05.07.2013 cu un sold la data
deschiderii de 0,66 euro şi închiderea lui la data de 08.07.2013 cu un sold de 0 euro, ambele
operaţiuni bancare fiind efectuate în timpul căsătoriei părţilor; a două depozite în euro , din
care unul deschis la data de 28.10.2009 cu suma constituită de 3500 euro şi închis la data de
05.07.2013, cel de-al doilea, deschis la data de 29.06.2012 cu suma constituită de 5000 euro
şi închis la data de 05.07.2013, toate operaţiunile bancare privind cele două depozite fiind
efectuate în timpul căsătoriei părţil or.
Cu privire la contul depozit în lei deschis pe numele reclamantei-pârâte la Raiffeisen Bank
S.A., instanţa reţine deschiderea acestuia ulterior divorţului părţilor, la data de 15.12.2015,
nefăcând obiectul cererilor formulate în prezenta cauză.
În drep t, dispoziţiile art. 320Cod civil prevăd că în caz de încetare sau de schimbare, regimul
matrimonial se lichidează potrivit legii, prin bună învoială sau, în caz de neînţelegere, pe cale
judiciară. Tot ast fel, art. 355 alin.1 Cod civil prevede că la încetarea comunităţii, aceasta se
lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial.
Potrivit art. 357Cod civil, în cadrul lichidării comunităţii, fiecare dintre soţi preia bunurile
sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune. În acest scop, se determină
mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale atât la dobândirea
bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune. Până la proba contrară, se
prezumă că soţii au avut o contribuţie egală.
Aceste dispoziţii se completează cu prevederile generale din materia partajului, consacrate
prin disp. art. 669-685Cod civil, care, potrivit art. 686Cod civil, sunt aplicabile bunurilor
aflate în coproprietate, indiferent de izvorul lor, precum şi celor aflate în devălmăşie.
Astfel, potrivit art.676Cod civil, partajul bunurilor comune se va face în natură, proporţional
cu cota-parte a fiecărui coproprietar.
În cauză, reclamanta-pârâtă a învederat că părţile au economisit în timpul căsătoriei, în
perioada 2006-2011 sume de bani, depozitate în conturi deschise pe numele pârâtului-
reclamant la BRD GSG în aprilie 2011 şi iunie 2011, în cuantum total de 8910 euro (5269,34
euro şi 3641,95 euro), probate prin înscrisurile depuse la dosar şi recunoaşterile pârâtului
privind provenienţa, data dobândirii şi existenţa lor.
Sub aspectul cotelor de contribuţie la dobândirea acestor sume, instanţa va face aplicarea
prezumţiei simple legale prevăzute de art. 357 alin.2 teza finală, apreciind că prin probele
administrate reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada unei contribuţii majoritare.
Astfel, spre deosebire de indiviziune, codevălmăşia, ca tip de proprietate comună, se
caracterizează prin aceea că niciunul dintre codevălmaşi nu are determinată o cotă pate ideală
din dreptul de proprietate. Numai cu prilejul împărţirii bunurilor devălmaşe se determină
cotele cuvenite fiecăruia dintre titulari, sens în care foştii soţi vor putea demonstra contribuţia
efectivă a fiecăruia la dobândirea bunurilor şi atribuirea lor în consecinţă.
Pentru dovada contribuţiei soţilor la dobândirea bunurilor comune pot fi administrate orice
mijloace de probă, iar la stabilirea cotei fiecărei părţi nu se face un calcul matematic vizând
doar veniturile realizate de părţi, ci trebuie să se aibă în vedere şi contribuţia efectivă a
părţilor la întreţinerea familiei.
Partea care a solicitat instanţei să constate cota sa de contribuţie majoritară trebuie să-şi
dovedească pretenţiile, în caz contrar urmând a se reţine cota de contribuţie egală a foştilor
soţi la dobândirea bunurilor comune, relaţiile patrimoniale dintre soţi întemeindu-se pe
principiul egalităţii soţilor.
Pentru determinarea cotelor de contribuţie instanţa poate avea în vedere o ________
împrejurări precum veniturile soţilor, munca efectivă a fiecărui soţ în gospodărie şi pentru
creşterea copiilor ori faptul că unul dintre soţi a avut o contribuţie singulară la dobândirea
unor bunuri comune ori celălalt soţ a executat în timpul căsătoriei o obligaţie personală.
În cauză reclamanta a probat faptul că pe între a ga durată a căsătoriei a realizat venituri din
muncă, respectiv, a beneficiat de indemnizaţia pentru creşterea copiilor, fără să învedereze ori
să dovedească inegalitatea veniturilor realizate de pârât în perioada de referinţă, ori că acesta
nu a contribuit ori că a avut o contribuţie efectivă inferioară la întreţinerea familiei, deşi
sarcina probei sub acest aspect îi revenea, potrivit art. 10 alin.1 şi 249 Cod procedură civilă.
Nu va fi reţinută nici apărarea pârâtului-reclamant în sensul ca la determinarea cotelor de
contribuţie să fie avută datoria proprie a reclamantei-pârâte în cuantum de 15.000 euro
contractată cu Volksbank România S.A. pentru achiziţionarea unui imobil anterior încheierii
căsătoriei, contractul depus de acesta la f.167-168 , neînsoţit de încheierea de autentificare şi
nepurtând semnătura părţilor nefăcând nicio dovadă în sensul existenţei unei datorii proprii, a
cuantumului acesteia ori a scadenţei obligaţiei de restituire.
În măsura în care nu există dovezi din care să rezulte că aportul unuia dintre soţi la
dobândirea bunurilor comune a fost mai mare decât a celuilalt, instanţa va reţine cotele egale
de contribuţie ale părţilor la dobândirea bunurilor comune.
În consecinţă, va constata că părţile au dobândit în timpul căsătoriei cu cote egale de
contribuţie suma de 8910 euro depozitată în conturile pârâtului deschise la BRD GSG, va
dispune partajarea bunului comun atribuind fiecărei părţi suma 4455 euro (50% din suma de
8910 euro) şi va obliga pârâtul-reclamant la restituirea către reclamanta-pârâtă a sumei de
4455 euro.
Sub aspectul legii substanţiale aplicabile în timp prezentei cauze cu privire la cererea
reclamantei privind constatarea caracterului de bun propriu al sumei de 10 , 574,94 euro,
instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 33 din Legea nr.71/2011 potrivit cărora Dispoziţiile
art. 340 şi 341 din Codul civil sunt aplicabile şi căsătoriilor în fiinţă la data intrării în
vigoare a Codului civil, ori de cât ori actul sau faptul juridic în temeiul căruia a fost
dobândit bunul intervine după această dată.
Per a contrario , observând îndeplinită în speţă condiţia privind existenţa căsătoriei în fiinţă
la data de 01.10.2011, în cazul actelor/faptelor juridice încheia t e, respectiv săvârşite anterior
acestei date, natura juridică a unui bun ca fiind propriu ori comun urmează a fi stabilită prin
raportare la dispoziţiile art.31 C.fam.
Astfel cum s-a reţinut din probele administrate în cauză, în aprilie 2011, în timpul căsătoriei
părţilor, bunicul matern al reclamantei i-a donat acesteia, prin intermediul tatălui său, o sumă
de bani, fiind constituit un depozit bancar în euro pentru suma de 10.000 euro pe numele
pârâtului.
Potrivit art. 31 lit.b C.fam. sunt bunuri proprii bunurile dobândite prin donaţie, afară numai
dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune.
Aşadar, actul juridic cu titlu gratuit, făcut în considerarea persoanei gratificate este un act
încheiat intuitu personae , bunurile donate devenind bunuri proprii, indiferent dacă este vorba
despre o donaţie directă, indirectă, deghizată sau dar manual.
În partea sa finală, dispoziţia legală arată că dispunătorul poate să prevadă că bunul va deveni
comun, voinţa dispunătorului ca bunul să devină comun nu trebuie să fie expresă, ea poate fi
şi tacită, dacă este neîndoie l nică.
Proba voinţei dispunătorului ca bunul să devină comun se poate face cu orice mijloc de
probă, inclusiv martori şi prezumţii, din care să rezulte cu certitudine că dispunătorul a înţeles
să gratifice pe ambii soţi. În lipsa unei asemenea dovezi, în sensul că bunul transmis să fie
comun, bunul va fi considerat ca propriu al soţului căruia i s-a dat în dar.
Cum din probele administrate în cauză, respe ctiv, proba testimonială şi înscrisurile emise de
ins t it uţiile bancare, a rezultat că voinţa dispunătorului a fost aceea de gratificare a
reclamantei-pârâte, în lipsa unei menţiuni speciale exprese sau exprimate în alt mod
neechivoc ca suma donată să fie bun comun, simplul fapt că transferul bancar a fost efectuat
prin intermediul contul ui pârâtului-reclamant ori că acesta a făcut operaţiunile de schimb
valutar şi de deschidere a depozitului în sumă de 10. 000 euro nu transformă natura juridică a
bunului, din bun propriu în bun comun.
În consecinţă, va constata că suma de 10.574,94 euro dobândită în timpul căsătoriei părţilor ,
prin donaţie, este bunul propriu al reclamantei-pârâte , diferenţa între suma constituită ca
depozit şi suma aflată în cont reprezentând fructele bunului propriu, şi va obliga pârâtul-
reclamant la restituirea către reclamanta-pârâtă a acestei sume.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională privind constatarea dobândirii de către părţi în
timpul căsătoriei a sumei de 8500 euro prin economii din veniturile bunuri comune şi
partajarea acesteia în cote părţi egale, sumă depozitată în conturile reclamantei-pârâte
deschise la Raiffeisen Bank S.A., instanţa o va respinge, ca neîntemeiată, având în vedere că
nu s-a probat de către pârâtul-reclamant existenţa acestei sume de bani la data încetării
comunităţii de bunuri a soţilor.
Astfel, din datele comunicate de instituţia bancară rezultă că cele două conturi de depozit
deschise pe numele reclamantei-pârâte au fost lichidate la data de 05.07.2013 în timpul
regimului comunităţii legale de bunuri, retragerea sumelor de bani nefiind supusă cogestiunii
prevăzute de art. 346Cod civil.
Sunt incidente cu privire la aceste sume dispoziţiile art. 317 alin.2 Cod civil care
reglementează gestiunea sumelor de bani sau a sumelor aflate în conturile deschise doar pe
numele unuia dintre soţi, cu privire la care soţul titular al contului are posibilitatea să facă
singur orice operaţiuni în legătură cu acestea, independent de provenienţa sau natura juridică
a acestor bunuri.
Cum pârâtul-reclamant nu a dovedit faptul că reclamanta-pârâtă ar fi cheltuit numai în
interesul ei suma de 8500 euro retrasă la data de 05.07.2013 din conturile bancare desc hise
pe numele acesteia, deşi sarcina acestei probe îi revenea, instanţ a apreciază că această sumă
nu poate fi reţinută în masa partajabilă.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 453 alin. 1, 2
şi 3 raportat la art. 451 alin.1 C.proc.civ., iar f aţă de soluţia dată în cauză cererilor, obiectul
litigiului şi având în vedere cheltuielile necesare, proporţionale şi dovedite în cauză de părţi,
constând în taxe judiciare de timbru şi onorariu de avocat (fila 1 7 6 ), instanţa va admit e
cererea reclamantei-pârâte şi va obliga pârâtul-reclamant la plata către aceasta a jumătate din
taxa judiciară stabilită în sarcina sa şi onorariul de avocat, va obliga reclamanta-pârâtă la
plata către pârâtul-reclamant a jumătate din taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa, va
compensa cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru ( f.47 , f.53 ,73) şi va
obliga pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 2700 lei reprezentând
cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta H____ C_______-R_____, CNP
xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în Bucureşti, ____________________.1, __________,
____________, Sector 2 în contradictoriu cu pârâtul MARI_____ T____, CNP
xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Bucureşti, _______________________.21,
________________.
Admite în parte cererea reconvenţională.
Constată că părţile au dobândit în timpul căsătoriei cu cote egale de contribuţie suma de 8910
euro.
Dispune partajarea bunurilor comune, atribuind fiecărei părţi suma 4455 euro şi obligă
pârâtul reclamant la restituirea către reclamanta pârâtă a sumei de 4455 euro.
Constată că suma de 10.574,94 euro dobândită în timpul căsătoriei părţilor este bunul propriu
al reclamantei pârâte şi obligă pârâtul reclamant la restituirea către reclamanta pârâtă a acestei
sume.
Respinge cererea reclamantei privind constatarea cotei majoritare de contribuţie la
dobândirea bunurilor comune, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvenţională privind partajarea sumei de 8500 euro, ca neîntemeiată.
Compensează cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru şi obligă pârâtul-
reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 2700 lei reprezentând cheltuieli de
judecată (onorariu de avocat).
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
Pronunţată astăzi, 27.01.2017, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea
grefei instanţei.
P_________, Grefier,
S____ I____-A______ I____ C______ N_______

Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer
Romania pentru Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro