Ministerul Educatie

Universitatea de Stat din Republica Moldova

Facultatea de Drept

Catedra Drept Procesual Penal şi Criminalistică

Tema:Statutul expertului judiciar.

Efectuat : Rotari Alla

Gr.4
Controlat : Mihail Gheorghiţă
Prof. univ. , dr. habilitat în drept

CHIŞINĂU 2014
 Cuprins:

1. Introducere

2. Conceptul de ,,expert judiciar”

3. Statutul expertului judiciar

4. Concluzii
 Introducere
Expertiza este o verigă importantă în înfăptuirea justiţiei. Aportul
expertizelelor judiciare la înfăptuirea justiţiei este de o valoare maxima în cazul în
care expertul are cunoştinţe profunde, se bazează pe examinări complete şi
complexe iar cercetările sunt efectuate cu ajutorul mijloacelor şi metodelor
performante.
Activitatea de efectuare a expertizei judiciare constituie o activitate procesuală
defăşurată de expertul judiciar în cadrul procesului judiciar în scopul aflării
adevărului, prin efectuarea unor cercetări metodice, cu aplicarea cunoştinţelor
special, şi procedeelor ştiinţifice, pentru formularea unor concluzii argumentate cu
privire la anumite fapte, circumstanţe, obiecte material, organismal şi psihicul
uman, fenomene şi procese, ce pot servi drept probe în cadrul procesului
respective.
Desfăşurarea activităţii de expert judiciar se bazează pe principiile
fundamentale ale deontologiei profesionale ale expertului, cît şi pe alte reguli care
dirijează această activitate. Cunoaşterea şi resectarea normelor de comportamnet
professional constituie nu doar parte integrantă a demersului deontologic al
experţilor judiciary, dar şi punct de referinţă în acceptarea statutului de expert.
Pentru a înţelege pe deplin sensul cuvîntului ,,statut “ trebuie să dam definiţia
acestuia, dicţionarul explicativ ne oferă o astfel de abordare :
Statut - locul pe care îl ocupă un indivind într-un sistem social dat, la un moment
dat.1 Raportînd la situaţia noastră, adică la statutul expertului judiciar putem spune
ca legiuitorul prin acest cuvînt a dat importanţă, independenţă şi plenitudine
expertului judiciar, determinînd care este locul acestuia în sistemul judiciar şi
momentul în care acesta îşi desfăşoară cu plenitudine activitatea sa.

1
http://dexonline.ro/definitie/statut%20
 Conceptul de ,,expert judiciar”
Cuvîntul ,,expert” îşi are originea etimologică în limba latină, în care găsim
expresiile: ,,peritus” – experimentat, cunoscător; ,,artis peritus” – experimentat
în orice domeniu al artei, ştiinţei; ,,experior” – a încerca, a dovedi;
,,expertus “ – cel care a probat, care are experienţă.2
Prin expert se înţelege un om competent într-un anumit domeniu şi care este
desemnat să cerceteze unele situaţii de fapt şi să facă un raport bauat pe
cunoştinţele sale de specialitate.3
Expert persoana care posedă cunoştinţe temeinice într-un anumit domeniu;
specialist de mare clasă. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de
un organ de stat.4
Expert – persoană avînd o pregătire de specialitate căreia i se solicit de către o
instanţă judecătorească sau de către un alt organ jurisdictional, în condiţiile legii
efectuarea unei expertize necesare în soluţionarea unui litigiu concret.5
Cu părere de rău legea cu privire la expertiză judiciară, constatările tehnico-
ştiinţifice şi medico-legale nr.1086 din 23.06 2000 nu dă definiţia expertului,
reglementînd din start drepturile şi obligaţiile acestuia,6 consider ca e greşit să
formulezi îndatoririle şi drepturile neştiind cine este această persoana sau cine
anume se bucură de aceste drepturi si are următoarele obligaţii. Doar Codul de
Procedură Penală în articolul 88 stipulează că expertul este persoana numită pentru
a efectua investigaţii în cazurile prevăzute de cod, care nu este interesata în
rezultatele cauzei penale şi care, aplicînd cunoştinţele special din domeniul ştiinţei,
tehnicii, artei, şi din alte domenii, prezintă rapoarte în baza acestora.7

2
Iurie Odagiu, Victor Todica, Expertiza,Chişinău 2003, p-11.
3
Em. Mihuleac, Expertiza judiciară, Bucureşti. 1971, p-23.
4
R. Constantin, P Drăghici, M. Ioniţă, Expertiza, mijloc de probă în procesul penal, Bucuresti 2000, p-30.
5
http://www.expert-judiciar.ro/fisiere/index.php
6
Legea nr. 1086-XIV din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară,constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-
legale
7
Codul de procedură penală nr.122 din 14.03.03, intart în vig 12.06.03.
 Principalele prevederi legale care regelementează material expertizei se află în
Codul de Procedura Penală, în Codul de Procedură Civilă şi în Legea cu privire la
exertiza judiciară.
Expertul este persoana fizică ce are cunoştinţe de specialitate înr-un anumit
domeniu al ştiinţei, tehnicii sau artei şi care este chemată de organul competent , în
calitate de expert în procesul judiciar, pentru a lămuri chestiuni ce ţin de domeniul
în care s-a specializat. Din acest moment expertul devine participant la procesul
judiciar.
Faţă de expert sunt înaintate şi unele cerinţe de oridn legal: să aibă capacitate de
a acţiona cu discernămînt, să posede studii superioare, să fie atestat în caliatate de
expert judiciar într-un anumit domeniu, să nu aibă anetecedente penale. În afară de
aceasta mai există şi un factorul obiectiv care are un rol deosebit la determinarea
calităţii, obicetivităţii şi a termenului efectuării expertizei judiciare. E vorba de
numărul de experţi, care, pe parcursul multor ani nu se măreşte, chiar dacă numărul
expertiţelor s-a triplat.8

,Strigenţa perfectării legislaţiei în domeniul expertizelor judiciare-Mihail Gheorgiţa, Revista Avocatul Poporului,
8

Nr. 1-3 2013

 Statutul expertului judiciar
În literartura de specialitate se pune în discuţie statutul juridic al expertului în
procesul penal.
Unii autori susţin că expertul este un martor.9 Însă majoritatea avanţilor
procesualişti nu sunt de accord cu această afirmaţie şi aduc argumente precum că
obiectul decalaraţie martorului constă în fapte şi împrejurări percepute în afara
procesului, în timp ce expertul intervine pentru lămurirea unor chestiuni în cadrul
procesului în baza cunoştinţelor sale de specilaitate,10 din această cauză CPP al
Republicii Moldova , CPC al Republicii Moldova şi Legea cu privire la expertiza
judiciară reglementează instituţia expertului ca participant la process cu anumite
drepturi şi obligaţii şi nu s-a limitat la regelemtările referitoare la situaţia
martorului în proces. Reeşind din cele menţionate mai sus, expertul judiciar se
bucură de următoarele drepturi:
 Să ia cunoştinţă. În modul prevăzut de lege de materialele din dosar.
 Să solicite material suplimentare necesare pentru întocmirea raportului de
expertiză.
 Să indice în raportul de expertiză exitenţa unor circumstanţe importante
pentru cauză, în privinţa cărora nu au fost înaintate întrebări.
 Să ceară dispunerea efectuării unei expertize în comisie sau a unei experize
complexe.
 Să refuze, în limitele legii, efectuarea expertizei judiciare.
Expertului judiciar îi este interzis să contacteze personal părţile din
process referitor la obiectul expertizei, să adune independent materialele
pentru efectuarea expertizei, să divulge rezultatele expertizei, să distrugă
obiectele expertizei.

9
Traite de droit et criminologie, vol II, Paris 1963.
10
Gr. Teodoru, L. Moldovanu, Drept procesual penal, Bucureşti, p-142
 Legea cu privirea la expertiza judiciară prevede şi cazurile cînd expertul
poate refuza efectuarea expertizei, şi anume:
 a fost încălcatămprocedura de dispunere a expertizei şi dacă această
încalcare împiedică sau face imposibilă efectuarea ei;
 întrebările înaintate spre soluţionare depăşesc competenţa expertului;
 materialele prezentate pentru examinare sunt insuficiente;
 lipsesc condiţiile, metodele şi mijloacele tehnice necesare pentru efectuarea
cercetărilor;
 efectuarea expertizei pune în pericol viaţa şi sănatatea expertului.
Statutul expertului în procedura penală este reglementată de art.88, 89 ale CPP
al Republici Moldova. Deasemenea legea procesuală-penală prevede cazurile cînd
expertul nu poate lua parte la procesul penal, acestea find stipulate expres în art.89
CPP al Republicii Moldova:
 dacă se află în relaţii de rudenie sau în alte relaţii de dependenţă de persoana
care efectuează urmărirea penală, de judecător sau de vreuna din pîrţiele la
proces ori, după caz, de reprezentanţii lor;
 dacă nu este în drept să fie în această calitate în baza legii sau a sentinţei
judecătoreşti;
 dacă a efectuat în cauza respectivă ă revizie sau alte acţiuni de control,
rezultatele cărora au servit temei pentru pornirea procesului penal;
 dacă nu a participat în calitate de specialist în acest proces, cu excepţia
cazurilor de participare a medicului legist la examinarea exterioară a cadavrului
şi a cazurilor de participare a specialiştilor în materie la cercetarea exploziilor
şi la demontarea dispozitivelor explozive;
 dacă se constată incompetenţa sa.
În acest sens este admiterea în profesia de expert judiciar şi statutul expertului
judiciar, care sunt reglementate în capitole separate. Astfel, pentru a putea accede
în profesia de expert judiciar, persoana trebuie să răspundă unor condiţii
exhaustive: să fie cetăţean al Republicii Moldova; să cunoască limba de stat; să
aibă capacitate de exerciţiu deplină; să aibă diplomă de absolvire a studiilor
superioare de licenţă în specialitatea pentru care solicită calificarea de expert
judiciar sau, pentru obţinerea calităţii de expert judiciar în dom eniul expertizei
medico legale sau psihiatrico-legale - diplomă de studii superioare de specialitate şi
de studii postuniversitare d e rezidenţiat, sau, pentru obţinerea calităţii de expert
judiciar în domeniul expertizelor judiciare criminalistice - diplomă de absolvire a
studiilor superioare de licenţă şi certificat de calificare în specializarea respectivă;
să fi efectuat stagiul profesional în specialitatea de expertiză pentru care solicită
calificarea de expert judiciar;să fie apt din punct de vedere medical pentru
exercitarea atribuţiilor de expert judiciar în specializarea în care solicită calificarea
de expert judiciar; să nu aibă antecedente penale;să aibă o reputaţie ireproşabilă; să
fi susţinut examenul de calificare.
Condiţia reputaţiei ireproşabile – o condiţie care trebuie respecată şi de candidaţii
la statutul de expert judiciar şi care uniformizează practica admiterii în profesii, or ,
aceasta este una instituită şi pentru alte categorii, precum avocaţi, notari,
judecători, procurori.

Concluzii
Luînd în consideraţie importanţa expertizei judiciare în stabilirea adevărului şi
asigurarea îmfaptuirii justiţiei, devine absolut necesar ca acest domeniu să
beneficieze de atenţie sporită din partea Guvernului şi de înţelegere sporită a
importanţei sale din partea juriştilor, cum ar fi procurorii, judecătorii,ofiţerii de
urmărire penală, avocaţii.
Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei menţionează că experţii judiciari
contribuie la ameliorarea eficienţei judiciare, oferind judecătorilor răspunsuri
clare şi argumentate asupra problemelor specifice şi compexe cu care se
confruntă.
 Actualmente nu există vreun consens, nici standarde europene uniforme care să
statueze ce anume este un expert judiciar. Este adevărat că în 1959, Convenţia
Europeană cu privire la asistenţa reciprocă în materie penală s-a ocupat cu aceste
chestiuni (cum sunt cererile rogatorii pentru examinarea experţilor, citarea
experţilor), dar această parte a documentului este scurtă şi se limitează la materia
penală.
Cadrul normativ naţional, de asemenea este unul modest, fiind constituit doar
din legea cadru al sistemului de expertiză judiciară - Legea nr. 1086-XIV din 23
iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară,constatările tehnico-ştiinţifice şi
medico-legale şi prevederile codurilor de procedură civilă, penală şi
contravenţională.
În sistemul naţional există deficiențe și neajunsuri în infrastructura de
expertiză judiciară, cum ar fi:
 existenţa golurilor normative, care au creat diferențe dintre reglementări și
practica reală în domeniul expertizelor judiciare și calitatea „armelor părților” în
procesul judiciar;
 restricțiile existente pentru domeniile de activitate a experților judiciari
particulari, fapt care generează lipsa unei investigații de expertiză judiciară
alternativă pentru unele domenii;
 lipsa unei finanțări suficiente, previzibile și stabile pentru a acoperi cel puțin
necesitățile activităților de zi cu zi, lipsa unui echipament adecvat, a
instrumentelor, materialelor curente de lucru, laboratoarelor adecvate și altă
infrastructură pentru a
petrece expertize judiciare elementare, personal insuficient pentru unele domenii;
 lipsa unei instruiri continue obligatorii interne și externe pentru experții
judiciari, absența unei proceduri de evaluare periodică a capacităților profesionale
a experților criminaliști;
 lipsa unui cadru normativ suficient care să reglementeze statutul experţilor
judiciari privaţi, organizarea şi desfăşurarea activităţii lor.
 Acestea sunt doar citeva problemes abordate vis -a- vis de experitiza judiciară,
Ministerul Justiţiei a format un grup de lucru care a elaborat proiectul unei noi
legi-cadru care să reglementeze sistemul de expertiză judiciară (expertiza judiciară
şi statutul expertului judiciar) – proiectul Legii cu privire la expertiza judiciară şi
statutul expertului judiciar, sperăm că în viitorul apropiat acest domeniu să fie
acreditat de către istituţiile europene dar pentru acesta trebuie să depunem efort
pentru a ajunge la aceste standarte necesare pentru o expertiză independentă la
nivel naţional şi european.

Biliografie
1. Codul de procedură penală nr.122 din 14.03.03, intart în vig 12.06.03

2. Legea nr. 1086-XIV din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza

judiciară,constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale

3. Iurie Odagiu, Victor Todica, Expertiza,Chişinău 2003, p-11

4. Em. Mihuleac, Expertiza judiciară, Bucureşti. 1971, p-23.

5. R. Constantin, P Drăghici, M. Ioniţă, Expertiza, mijloc de probă în procesul

penal, Bucuresti 2000, p-30.

6. Gr. Teodoru, L. Moldovanu, Drept procesual penal, Bucureşti, p-142

7. Strigenţa perfectării legislaţiei în domeniul expertizelor judiciare-Mihail

Gheorgiţa, Revista Avocatul Poporului, Nr. 1-3 2013

8. http://dexonline.ro/definitie/statut%20

9. http://www.expert-judiciar.ro/fisiere/index.php