Cărticica minunată

Măi, ghiduşă cărticică,

Chiar de eşti aşa de mică,
Draga mea, cum reuşeşti
Să ne bucuri cu poveşti,
Poezii nenumarate,
Cu versuri frumos rimate?
De poveşti ce să mai spun?
N-am văzut ceva mai bun!
Ce pe mine mă inspiră
Să desenez din grădină.
Multe lucruri ne înveţi,
Cum să fim copii isteţi.

Cartea
Cartea-i bucuria noastră,
Are multă-nvăţătură,
Ea a strâns toată lumina,
N-a uitat o picătură.

Poartă-n paginile-i scumpe

Toată-nţelepciunea lumii
Are scris în ea din vremuri
Tot ce ne-au lăsat străbunii.

Tu, copilule, iubeşte-o

Şi în viaţă, nu uita
Că fiind lumina ţării
Cartea-i şi lumina ta.

Cartea
Cartea te învaţă
Şi-uneori îţi dă povaţă,
Nimeni nu mi-o poate lua
Dacă învăţ în continuare din ea.

Cartea-i cea mai bună,

Pe pământ, dar şi pe lună.
Dacă cartea o iubeşti
Multe poţi să-nfăptuieşti.

Să citeşti, să socoteşti,
Pân' om mare ai să creşti
Şi în ea poţi să găseşti
Poezii, dar şi poveşti.