Glanda mamară

Mastopatia fibrochistică (boala Reclus)

Boala Paget mamară
Carcinomul ductal invaziv mamar (caractere generale; factori favorizanți, vârsta, localizare, tipuri
histopatologice)

Mastopatia fibrochistică (boala Reclus)

Clinic:

 Apare la femeile ce au vârsta cuprinsă între 20-45 de ani

 Stadii clinice: tumefiere/ sensibilitate; noduli multipli; chisturi mari
 Involuează după menopauză (excepție – terapia de substituție hormonală)
 Etiologie: modificarea raportului estrogen/progesteron (↑ estrogenilor, ↓ progesteronului)
 Interpretată ca o ca aberaţie de involuție și dezvoltare normală
 Multifocală și frecvent bilaterală
Macroscopic:
 Țesut fibrotic, ferm, neregulat, prezentând chisturi cu dimensiuni variabile
 Chisturile pot să conțină lichid clar / tulbure, de culoare diferită, brun → albastru
Microscopic:
 Fibroză

 Chisturi, frecvent cu metaplazie apocrină

 Acini atrofici
 Microcalcificări
  Hiperplazie epitelială - neoplazie intraepitelială ductală (DIN 1a) - proliferare heterogenă
celulară (celule epiteliale ductale și mioepiteliale), suprapunere nucleară, limite celulare
indistincte, lumene secundare cu aspect de fante neregulate

Aspect histologic normal - TDLU

Boala Paget mamară

 Apare la nivelul mamelonului și areolei prin invazia epidermală (din aproape în aproape de-a
lungul ductelor excretorii principale mamare) a celulelor tumorale dintr-un carcinom ductal in
situ (DCIS de grad înalt) şi conţine celule Paget (mari, poligonale, eozinofile, uneori clare, cu
nucleul central, veziculos)

Boala Paget
Macroscopic:

 Cruste și eroziuni/ulcerații/fisuri la nivelul suprafeței mamelonare

 Hiperemie adiacentă
 Edem

 Masa tumorală subiacentă prezentă în 50-60% din cazuri

Microscopic:

 Epidermul este infiltrat de celule sau grupuri de celule mari, pleiomorfe, cu citoplasma
abundentă, clară

 Celulele tumorale sunt PAS+

 Epidermul poate fi hiperplazic și poate prezenta parakeratoză
 Cancerul de glandă mamară

 a 2-a cauză de deces, după cancerul pulmonar

 Rar < 25 ani; excepție cazurile familiale; poate să apară la orice vârstă după 25 ani, frecvent la /
și după menopauză

Clinic:

 masă tumorală palpabilă

 anomalii mamografice

 uneori aspect de ”coajă de portocală” la nivelul tegumentului

 retracție mamelonară
 ulcerația tegumentului
Factori favorizanți

Genetici:
1. mutaţii ale genei BRCA1 de pe cromozomul 17q21 asociate şi cu dezvoltarea
carcinoamelor ovariene, mutaţii ale genei BRCA2 de pe 13q21

2. Sindrom Li-Fraumeni – multiple sarcoame și carcinoame (mutații ale p53)

3. Boala Cowden (polipi gastro-intestinali, trichilemoame multiple, risc crescut de

apariție ale carcinoamelor tiroidian și de gl. mamară), asociat cu gene anormale pe
cromozomul 10 (10q)

 Geografici: de 5X mai ↑ în SUA fațã de Japonia sau Taiwan

 Perioada fertilă lungă (menarha precoce, menopauza târzie)
 Paritatea (mai frecvent la nulipare)
 Vârsta primei nașteri (risc ↑ > 30 ani)
 Obezitatea - ↑ riscului este atribuită sintezei de estrogeni în depozitele adipoase
 Administrarea exogenă a estrogenilor – risc moderat ↑ în cazul tratamentului cu doze ↑ pentru
simptomele menopauzei

 Modificări fibrochistice cu hiperplazie epitelială atipică

 Carcinomul de glandă mamară contralaterală și carcinomul endometrial risc ↑
Macroscopic:
 Localizare mai frecventă în cadranul supero-extern (50%); 10% în fiecare dintre celelalte
cadrane ; 20% zona centrală, subareolară;

 Poate fi bilateral și multicentric

 Masă palpabilă / anomalii pe mamografie
 În stadii avansate → aderența la tegument, edem (aspect de coajă de portocală), retracție
mamelonară, sângerări, ulcerații tegumentare

 Formațiune nodulară, stelată, cu dimensiuni variabile ± aderentă la structurile vecine

 Consistențã crescută
 pe secțiune: leziune cu aspect stelat, culoare alb-gălbuie cu zone de necroză și mici focare de
calcificare (textura descrisă ca “pară necoaptă” și focare punctiforme de culoare galbenă ce
reprezintă componenta in situ de comedocarcinom)

 Schirul mamar. Apare mult mai frecvent la vârste înaintate. Se caracterizează printr-o evoluție
lent progresivă și determină retracția tegumentelor perilezionale, ajungând până la retracția
globală a sânului.

 M: noduli slab delimitați, de consistențã mult ↑, cu Ф de 1-2 cm, rar 4-5 cm; pe secțiune
consistențã cartilaginoasă, se produce un sunet de “grilaj” la răzuire. În zona centrală sunt focare
mici, punctiforme sau benzi alb-cretoase necrotice și mici focare calcificate.
 Principalele tipuri histologice de cancer de glandă mamară
Carcinom in-situ Carcinom invaziv
15-30% 70-85%

ductal (DCIS) 80% ductal 80%

lobular (LCIS) 20% lobular 10%

tubular
coloid
medular 10%
papilar

Microscopic:
 Celulele tumorale maligne se organizează sub formă de cordoane, insule, cu formare de tubi ±
arii solide separate de o stromă fibroasă

 Absența celulelor mioepiteliale

 Invazie vasculară ± perineurală
 Tumorile bine diferențiate sunt alcătuite din celule cu nuclei mici, rotunzi, uniformi și au
tendința de a forma tubi /structuri glandulare; activitate mitotică redusă

 Tumorile slab diferențiate au nuclei mari, pleomorfi, cu nucleoli proeminenți; formează plaje;
formarea de tubi sau glande este redusă sau lipsește; activitatea mitotică este importantă

 Stabilirea gradului tumoral în funcție de următorii parametri (scor Bloom –Richardson): formare
de tubi, pleomorfism nuclear, activitate mitotică

 Proliferarea celulelor epiteliale, cu diferite grade de diferențiere glandulară, atipii nucleare,

mitoze atipice (10 HPF)

 Prezența componentei in situ de carcinom intraductal

 Reacție variabilă limfo-plasmocitară, peritumorală
Stabilirea gradului histologic în funcție de aspectele arhitecturale și
citologice
 Tipuri histopatologice
 Carcinom tubular
 Carcinom mucinos
 Carcinom medular
 Carcinom apocrin
 Carcinom adenoid-chistic

Carcinom tubular
Carcinom mucinos
Carcinom medular

Factori de prognostic
 Statusul limfo-ganglionar
 Dimensiunea tumorii

 Gradul /tipul histologic

 Statusul receptorilor hormonali
 c-erbB-2 (HER-2/neu)

Carcinom lobular invaziv

Aparat genital feminin

Patologia colului uterin

Cervicita cronică
Condilomul acuminat și papilomul cervical
Carcinomul in situ (CIS) de col uterin
Carcinomul epidermoid de col uterin
 Inflamații cervico-vaginale
 Cervicitele infecțioase determinate de:
 streptococi, stafilococi, enterococi, gonococi, Actinomyces israeli, Chlamidya trachomatis,
Mycoplasma hominis, Mycoplasma ureoliticum, Candida albicans, Torulopsis glabrata,
Trichomonas vaginalis, virus herpetic (HVS)…

 Cervicite neinfecțioase asociate cu: prezența corpilor străini, a atrofiei

Cervicita
Acută:

 Infiltrat inflamator acut (PMN)

 Eroziuni
 Modificări epiteliale reactive sau reparative
 Cronică:
 Infiltrat inflamator mononuclear – limfocite, macrofage, plasmocite

 Țesut de granulație
 necroză

Papilomul scuamos

• Unic / multiplu
• Fără legătură cu infecția cu HPV
• Aspect polipoid, dimensiuni de 0,2-2 cm
• ax conjunctivo-vascular acoperit de un epiteliu cu acantoză, parakeratoză
• Dg. dif. cu Condilomul
• Absența arborizațiilor papilare
• Absența koilocitozei și a hiperkeratozei

Condilomul acuminat
• Leziune benignă, papilomatoasă, de etiologie HPV
• Genotipurile HPV 6 și 11 implicate în 70-90% dintre cazuri
• Evoluție: regresie spontană/persistențã;± recurențe
• Frecvent exofitică, de culoare albicioasă
• Axe conjunctivo-vasculare arborizate acoperite de un epiteliu scuamos acantotic
• Papilomatoză
• Hiperkeratoză
• Koilocitoză (efect viral citopatic)

Leziuni intraepiteliale scuamoase

LSIL (leziune intraepitelială de grad scăzut) – CIN 1
• Pleomorfism nuclear și hipercromazie în 1/3 inferioară a epiteliului
• Cromatina neregulată și nucleoli greu vizibili
• Creșterea activității mitotice în 1/3 inferioară a epiteliului
• Koilocite (atipii determinate de HPV)
HSIL (leziune intraepitelială de grad înalt) (CIN 2, CIN3, CIS)
• Pleomorfism nuclear și hipercromazie în cele 2/3 inferioare (CIN 2) ale epiteliului sau mai
mult (CIN 3)
• Cromatina neregulată și nucleoli greu vizibili
• Raport nucleu/citoplasmă crescut
• Frecvente celule bi- și multinucleate
• Figurile mitotice atipice se identifică ușor
• Modificările determinate de HPV se pot identifica în sau adiacent leziunii
• Afectarea glandulară endocervicală nu trebuie confundată cu carcinomul microinvaziv
 Carcinomul scuamos de col uterin
• una dintre cele mai frecvente malignități ale tractului genital
• a doua cauză de deces prin cancer la femeile din țara noastră
• apariția cancerului de col uterin este precedată de modificări preneoplazice (leziunile
intraepiteliale) care pot fi depistate prin examenul citologic (testul Babeș – Papanicolaou / testul
Papanicolaou / PAP test...)
• Factori de risc:
• Infecția cu HR-HPV
• Debut precoce al vieții sexuale
• Parteneri sexuali multipli
• Partener cu multiple partenere sexuale
• Alți factori care participă la declanșarea și evoluția procesului neoplazic: sistemul imunitar,
fumatul, infecții genitale asociate

Carcinomul de col uterin

Macroscopic:
Microscopic:
Carcinomul scuamos cervical – tipuri histologice:
• Keratinizant
• Nekeratinizant
• Verucos
• Condilomatos
• Papilar
• Lymphoepithelioma-like
• Plaje și insule de celule epiteliale ce invadează corionul cervixului
 • Celulele epiteliale atipice unite prin punți intercelulare ± formarea de perle de keratină
• Celule poligonale/ovale cu citoplasma eozinofilă și margini celulare bine definite având nuclei
uniformi / pleiomorfi, tahicromatici, mari, neregulați/cu nuclei nucleolați
• Mitoze tipice și atipice
• ± invazie tumorală în vasele limfatice
• Grad variabil de necroză

Patologia corpului uterin

Endometrioza
Hiperplazia glandulară benignă endometrială
Adenocarcinomul endometrial
Leiomiomul uterin
Leiomiosarcomul uterin

Endometrul normal
Aspect histologic
Histologia endometrului
Țesut specializat alcătuit din:
• Glande endometriale – tubulare, dispuse perpendicular pe suprafața luminală, pătrunzând până la
nivelul miometrului

• Stroma endometrială – bine vascularizată, umple spațiile dintre glande.

Hiperplazia Endometrială

• secundară stimulării estrogenice

• cicluri anovulatorii persistente
• utilizarea de estrogeni exogeni.

la ♀:
• în perimenopauză
• obeze
• cu ovar polichistic - sdr. STEIN-LEVENTHAL (chisturi ovariene multiple, menstruație
 neregulată/absentă, acnee, pilozitate abundentă)

Clinic
• Sângerări uterine anormale.
• ♀ în perimenopauză: sângerări menstruale prelungite, intermenstruale sau episoade prelungite
de amenoree (peste 90 de zile);
• ♀ la menopauză, singurele sângerari uterine acceptate sunt cele din terapia de înlocuire
hormonală.
• Orice sângerare uterină anormală sau alte scurgeri uterine anormale necesită imperios
investigarea clinică și paraclinică a întregului tract genital.

Definiție și clasificare
= proliferarea glandelor și stromei endometriale cu modificarea arhitecturii normale prin creșterea
raportului glande /stromă.
Clasificare OMS 2014:
Hiperplazie endometrială fără atipii (1 și 2 din clasificarea OMS 2003)
Hiperplazie endometrială atipică / EIN (Neoplazie intraepitelială endometrială) (3 și 4 din OMS 2003)
Clasificare OMS 2003:
• HIPERPLAZIE ENDOMETRIALĂ SIMPLĂ fără ATIPII
• HIPERPLAZIE ENDOMETRIALĂ COMPLEXĂ fără ATIPII
• HIPERPLAZIE ENDOMETRIALĂ SIMPLĂ cu ATIPII
• HIPERPLAZIE ENDOMETRIALĂ COMPLEXĂ cu ATIPII

Hiperplazie endometrială fără atipii

• Proliferare exagerată a glandelor endometriale, de forme și mărimi neregulate cu creșterea
raportului glande /stromă comparativ cu endometrul proliferativ, dar fără atipii citologice
semnificative
• Factori de risc: obezitate, sindromul ovarelor polichistice, diabet zaharat
• Etiologie: H-estrogenism
• Clinic: sângerări în perimenopauză

Macroscopic

• nu există un aspect tipic

 • Suprafața endometrului catifelată, neregulată, cu îngroșare difuză tipică (> 5 mm) sau îngroșare
focală care poate simula un polip.
• se pot observa numeroase leziuni chistice cu dimensiuni mici
Hiperplazia endometrială fără atipii
Hiperplazia endometrială fără atipii
Hiperplazia simplă de endometru
– Modificări difuze (în tot endometrul)
– Raport glande / stroma >1:1
– Glandele cu forme și mărimi diferite (mici → mari, unele dilatate chistic)
– Glande delimitate de un epiteliu unistratificat turtit (cele dilatate chistic)
– Stroma: abundentă şi celulară
–Proliferare mixtă, epitelială şi stromală
Hiperplazia complexă de endometru
• Focală /difuză
• Raport glande / stromă > 3:1
• Glande torsionate, aglomerate, cu pliuri papilare, înmuguriri, invaginări

Hiperplazie simplă de endometru fără atipii

Hiperplazie complexă de endometru fără atipii
Hiperplazia endometrială atipică / EIN
• Aspectele de hiperplazie endometrială se asociază cu prezența atipiilor citologice
• În 25-40% din cazuri coincide cu prezența carcinomului endometrial
• Etiologie : H-estrogenism
• Clinic: sângerări în post/perimenopauză
• Macroscopic: îngroșare difuză a endometrului ≤ 1 cm sau îngroșare focală cu aspect polipoid
Hiperplazie complexă de endometru cu atipii /EIN
Adenocarcinomul endometrial
• Frecvența maximă: 55-65 ani
• Factori de risc:

– obezitatea (o valoare a indicelui de masă corporală > 30, ↑ de 3-4 ori riscul de apariţie al
bolii),
 – hiperestrogenismul endogen sau exogen persistent (ovare polichistice, tratamentul cu
tamoxifen, absenţa ovulaţiei, nuliparitatea),

– hipertensiunea arterială, diabetul zaharat

– până la 5% dintre cazurile de cancer endometrial se asociază cu sindromul Lynch de tip II
(cunoscut sub denumirea de sindromul carcinomului colo-rectal ereditar non-polipozic);
femeile cu acest sindrom prezintă un risc de 30-60% de apariţie a cancerului endometrial pe
tot parcursul vieţii.

– utilizarea contraceptivelor orale combinate ↓ riscul de neoplasm endometrial, reducând

incidenţa acestuia înainte şi după menopauză
• 2 tipuri dpdv al patogenezei:
Tipul 1. dezv. pe fond de H-estrogenism și H-plazie endometrială – bine diferențiat, mimează gl.
endometriale normale → carcinom endometrioid (prognostic favorabil)
Tipul 2. carcinom seros (prognostic ↓); carcinom cu celule clare

Microscopic:
• Tumoră epitelială malignă caracterizată printr-o proliferare glandulară ce realizează aspectul de
“glande în glande” sau de glande “spate în spate”, fără evidențiere stromală.
• Uneori asociază și arii de metaplazie scuamoasă
• Hemoragie
• Zone de necroză

Adenocarcinom endometrial seros

Factori de prognostic
• Cancerul endometrial este asociat cu un prognostic favorabil; supravieţuirea relativă la 5 ani
ajustată în funcţie de vârstă = 76% în 1995–1999 şi 78% în 2000–2002 (în Europa)

• Cei mai importanţi factori de prognostic la momentul diagnosticului sunt:

– stadiul,
– gradul,
– subtipul histologic
 Endometrioza
• Definită prin prezența de glande și stromă endometrială în alte țesuturi cu excepția celui
endometrial
• Ex: endometrioza cervicală, tubară, ovariană…
• Adenomioza – prezența de glande și stromă endometrială în miometru
Endometrioza cervicală
Adenomioza
Macroscopic

• Adenomioza determină îngroșarea miometrului → îngroșarea uterului → uter globulos

• Pe secțiune ocazional se observă mici chisturi la nivelul miometrului (corespund glandelor dilatate
chistic)

Adenomioza
Microscopic:

• Frecvent endometru fără modificări

• Miometrul prezentând glande și stromă endometrială la 2 - 3 mm distanțã de joncțiunea endo-

miometrială.

• Hipertrofia reactivă a fibrelor musculare netede din jurul glandelor și stromei endometriale

Endometrioza ovariană
Endometrioza ovariană
Leiomiomul uterin

• Cea mai frecventă tumoră uterină

• Tumorile mici sunt asimptomatice
• Tumorile mari determină durere, dismenoree, tulburări de micțiune, uneori infertilitate
Macroscopic:
• Localizare submucoasă, intramurală, subseroasă
• Frecvent tumori multiple cu dimensiuni variate
• Consistențã
Consistențã:: fermă
fermă, dură
dură (degenerescențã
(degenerescențã hialină
hialină), moale (sarcina; degenerescențã
degenerescențã chistică
chistică), de
“piatră
“piatră” (calcifică
(calcificări)
• Tumoră
Tumoră bine delimitată
delimitată, aspect în vâ
vârtejuri – pe suprafaţa de secţiune,
secţiune, culoare albicioasă
albicioasă-sidefie

Leiomiomul uterin - Microscopic:

• Fascicule de celule fuziforme (mușchi neted) și de fibre conjunctive

• Celule cu nuclei alungiți având capete rotunjite
• Pseudocapsulă
• ± arii de hialinizare și calcificări
• Vase sanguine

Leiomiosarcomul uterin

Macroscopic:
• Masă solitară cu dimensiuni mari ± zone de hemoragie și necroză (macro)
Microscopic:
• Proliferare de fibre musculare netede cu aspect fasciculat
• Celule cu activitate mitotică > 10/10 HPF
• Atipii citologice: nuclei mari, hipercromi, margini celulare neregulate
• Necroză
Leiomiom/Leiomiosarcom
Leiomiom uterin
Leiomiosarcom uterin

Leiomiom/Leiomiosarcom
Leiomiom uterin
Leiomiosarcom uterin
Tumori ovariene

Tumorile ovariene
• Tumorile seroase ovariene:

• Benigne 70%
• Borderline 10%
• Carcinoame 20%
Tumori ovariene
• Gradul proliferării epiteliale este asociat cu comportamentul biologic al tumorii și este clasificat ca
fiind benign (proliferare epitelială minimă), borderline (proliferare epitelială moderată) și malign
(proliferare epitelială cu invazie stromală marcată).
• Tumorile benigne sunt adesea subclasificate pe baza componentelor tumorale, ce pot include arii
chistice (chistadenoame), arii fibroase și chistice (chistadenofibroame) și arii predominant fibroase
(adenofibroame).
• Tumorile borderline și cele maligne pot avea de asemenea o componentă chistică, și când se
malignizează se numesc chistadenocarcinoame.
• Tumorile pot fi relativ mici, pot crește și pot ocupa întreg pelvisul înainte să fie depistate.

Tumori ovariene seroase

Chistadenomul seros ovarian
• Uni / bilateral
• Bilateral în 10-20% dintre cazuri
• Uni / multilocular
• Frecvent, unilocular, cu rare proiecții papilare
• Formațiune sferică/ovoidă cu ø = 10 - 15 cm (chiar și 40 cm)
• Peretele chistului are zone cu grosime minimă (conținutul și vasele sanguine sunt văzute prin
transparențã)
• Suprafața internă a peretelui poate fi netedă/poate avea excrescențe polipoide
• Conținutul chistului: lichid sero-citrin, rar fluid mucinos
 Microscopic:
• Peretele chistului (bandă fibroasă) este delimitat de un epiteliu cilindric ciliat (similar cu cel al
trompelor uterine)
• Când sunt prezente papile, ele au stroma fibropară / marcat edematiațã

Chistadenomul seros ovarian

Tumori seroase borderline
Tumoră seroasă ovariană borderline cu pattern micropapilar

Chistadenocarcinoamele ovariene
• Sunt 2 tipuri: Low-grade serous carcinomas și High-grade serous carcinoma
• Carcinoamele seroase cu grad înalt de malignitate sunt cele mai frecvente aproximativ 70% din
carcinoamele ovariene
• Media vârstei = 56 ani (45-65 ani).
• Simptomatologia este de multe ori confundată cu aspecte întâlnite în leziuni gastro-intestinale sau
urinare de aceea ≈ 80% din paciente se prezintă la medic în stadii avansate ale bolii, în momentul
dg, < 5% dintre paciente au tumora localizată doar la nivelul ovarului.
• Factori de risc: istoric familial de carcinom ovarian sau de glandă mamară (10–15% din paciente)
• Diseminarea tumorală: extensie locală de-a lungul peritoneului abdomino-pelvin și prin limfatice
la limfoganglionii retroperitoneali pelvini, para-aortici și mezenterici
• Ascita poate să apară în toate etapele, dar devine mai evidentă atunci când tumora implică partea
superioară a abdomenului (stadiul III).
• Boala metastatică este frecvent întâlnită în oment.
• Cel mai uzual loc de metastazare extraabdominală este spațiul pleural. Mai rar, apar metastaze la
distanță - pe cale hematogenă, în parenchimul ficatului, splinei, în plămâni…
• Tumorile în stadiile avansate se asociază cu semne de obstrucție intestinală, inclusiv greață,
vărsături și dureri abdominale

Chistadenocarcinom seros ovarian

macroscopic

• Variază dimensional, de la dimensiuni microscopice la peste 20 cm în diametru; sunt bilaterale în

2/3 din totalul cazurilor
 (1/3 în stadiul I)
• Pe suprafața de secțiune → arii chistice asociate cu arii solide
• Tumorile slab diferențiate se prezintă sub forma unor mase predominant solide, multinodulare cu
necroză și hemoragie.
• Metastazele omentale, de obicei, sunt ferme, pe suprafața de secțiune de culoare alb-cenușiu

Chistadenocarcinom seros ovarian

microscopic

• Cele cu grad înalt de malignitate au tip de creștere papilar sau solid cu lumene glandulare cu aspect
de fantă și atipii nucleare severe
• Papilele sunt neregulat ramificate, cu celularitate abundentă, cu stromă minimă sau absentă
• Fantele au tendința de a fi uniforme, orientate radial
• Celulele tumorale au formă intermediară, pe alocuri sunt celule mononucleare, gigante, cu nucleoli
proeminenți
• spre deosebire de tumorile seroase cu grad scăzut de malignitate, cele de grad înalt au activitate
mitotică >12 mitoze/ 10HPF
• Necroză, hemoragie
• Corpi psamomatoși (30%)
Tumori ovariene mucinoase
Tumorile ovariene mucinoase
• Tumorile mucinoase prezintă chisturi și glande delimitate de celule epiteliale care conțin mucină
intracitoplasmatică. Celulele tumorale se aseamănă cu cele endocervicale, pilorice și intestinale.
• Sunt pozitive la colorația PAS și mucicarmin
• Reprezintă 10-15% din totalul tumorilor primare ovariene
• Aproximativ 80% sunt benigne, iar restul sunt tumori borderline și carcinoame.
• Descoperite la vârsta medie de 51-54 ani
• Tumorile mucinoase, în special cele borderline, tind să fie cele mai mari tumori ovariene (15 - 30
cm în diametru, iar G poate să atingă 4000 g, sau chiar mai mult)
 Tumorile ovariene mucinoase
• Tumorile mucinoase pot fi asociate cu chisturi dermoide (3-5%), tumori Brenner și tumori
mucinoase ale altor organe, cum ar fi colul uterin și apendicele.
• tumorile mucinoase ovariene sunt subdivizate în benigne, borderline și maligne în funcție de
gradul de proliferare celulară, de atipiile nucleare și prezența sau absența invaziei stromale. Spre
deosebire de tumorile seroase, care în mod caracteristic sunt omogene în gradul de diferențiere,
tumorile mucinoase de multe ori sunt heterogene, în aceeași tumoră fiind prezente aspecte
tumorale benigne, borderline și maligne.

Tumorile ovariene mucinoase

• Nu de puține ori, gradul de malignitate al componentei carcinomatoase variază de la neinvaziv la
invaziv și
de la bine diferențiat la slab diferenţiat ori chiar
nediferențiat (carcinom anaplazic).
• Un asemenea aspect morfologic continuu sugerează că progresia tumorii are loc de la chistadenom
și tumori borderline la carcinom neinvaziv și invaziv.
• Această ipoteză este susținută prin studiile mutațiilor K-RAS, care sunt frecvente în tumorile
ovariene mucinoase și reprezintă un eveniment timpuriu în geneza tumorală ovariană mucinoasă.
• Tumorile mucinoase borderline au o frecvență mai mare a mutațiilor K-RAS decât cea a
chistadenoamelor mucinoase , dar mai mică decât a carcinoamelor mucinoase.

Chistadenom mucinos ovarian

Tumoră mucinoasă borderline

Chistadecarcinom mucinos ovarian

Teratomul matur ovarian

• Femei tinere
• Descoperit incidental, frecvent asimptomatic
• Uneori durere, tumefacție, sângerări
• În 10-15% din cazuri sunt bilaterale
• 90% dintre tumorile derivate din celulele germinale
• 25% din totalul tumorilor ovariene
Macroscopic:
• Masă tumorală solidă și chistică cu suprafața externă netedă, de culoare alb-cenușiu
• Dimensiuni variabile, frecvent < 15 cm
• La secționare, în interiorul chistului se evidențiază fire de păr, material sebaceu albicios-gălbui cu
aspect brânzos, uneori țesut osos, cartilaginos, dinți
• La nivelul suprafeței interne → promontoriul este uneori acoperit de un strat cutat cu aspect de
epiderm

Microscopic:
• Proliferarea unor structuri tisulare mature derivate din cele 3 straturi germinale: ectoderm,
endoderm, mezoderm
• Predomină elementele derivate din ectoderm

– Epiteliu scuamos stratificat

– Glande sebacee și sudoripare
– Foliculi piloși
– Ţesut cerebral și cerebelos, țesut nervos periferic
• Elemente derivate din mezoderm:

– Țesut muscular neted

– Țesut adipos, osos, cartilaginos, dinți
• Elemente derivate din endoderm:

– Epiteliu respirator, gastro-intestinal

 – Țesut tiroidian
Struma ovarii
• Teratom matur compus exclusiv sau predominant din țesut tiroidian
• Cel mai frecvent tip de teratom monodermal
• M: unilaterală, aspect solid, culoare brun-roșiatică, uneori conținând țesut brun-verzui
• μ: tumora este compusă din structuri acinare pline cu coloid

Teratom ovarian imatur

• Tumoră malignă: 8090/3
• Țesut neural imatur
• Combinație de arii hipocelulare și arii dense cu celule mici rotunde, bazofile sugestive pentru țesut
fetal
• Prezența rozetelor indică o componentă imatură
Disgerminomul
• 1-2% din toate tumorile maligne ovariene
• Vârsta medie 22 ani
• 50% din tumorile maligne ovariene cu celule germinale
• Masă abdominală, durere abdominală
• LDH ↑
• 3-5% β- HCG ↑
• Extindere extraovariană (1/3 din cazuri)
• Tumoră bilaterală (20% din cazuri- 10% macroscopic+ 10% identificată microscopic)
• Este echivalentul seminomului testicular şi este compus din celule clare, rotunde sau poligonale, cu
nucleul rotund mare, grupate în insule, încojurate de septuri conjunctive infiltrate cu limfocite T

Disgerminomul
 Tumora de granuloasă

• Tumoră malignă, cu malignitate ↓

• Simptomatologie: dureri abdominale (30% - 50%), distensie abdominală, menstruații neregulate,
sângerări intermenstruale, amenoree, sângerări în postmenopauză
• 2 subtipuri:

– Forma adultă (8620/3) → histerectomie + salpingo – ooforectomie

– Forma juvenilă (8622/1) → tratament conservator
• Prognostic dependent de stadiul tumoral

Tumora de granuloasă

Macroscopic:
• Unilaterală > 95%
• focare microscopice → în medie 12 cm
• Pe secțiune: arii solide și chistice, arii hemoragice, culoare alb-gălbuie (± lipide)
• Consistențã variabilă (moale → fermă)

Tumora de granuloasă
Microscopic:
• Pattern folicular (macrofolicular, microfolicular – cel mai frecvent), insular, trabecular, difuz
• Corpii Call Exner (material eozinofil înconjurat de celule de granuloasă → aspect de rozete
• Nuclei uniformi, rotund-ovali, angulați, palizi, indentați cu aspect de “boabe de cafea”
Patologia trompelor uterine
Sarcina ectopică tubară
• Localizare:

– 75% - 80% dintre sarcinile ectopice tubare sunt localizate la nivelul ampulei
– 10-15% istmic
 – 5% la nivelul fimbriilor
Macroscopic:

– Trompa ruptă / nu
– Trompa este puternic dilatată datorită cheagurilor de sânge și embrionului; restul trompei
are grosimea normală (8 - 10 mm în ø).
Microscopic:

– Peretele trompei prezintă soluții de continuitate și sufuziuni hemoragice

– În lumen cheag hematic + vilozități coriale delimitate de cito- și sincițiotrofoblast
– Vilozitățile coriale pot fi:
• necrozate (umbre celulare fără nuclei)

• în necrobioză (leziuni distrofice nucleo-citoplasmatice ireversibile)

• normale (delimitate de cito şi sinciţiotrofoblast)

Sarcina ectopică tubară

Patologie trofoblastică

Mola hidatiformă

• Definiție: boală gestațională trofoblastică determinată de fertilizare și gametogeneză anormală →

↑ exagerată a ţesutului placentar (proliferare și maturare aberantă a trofoblastului)
Poate fi:
• Completă (46XX sau 46 XY); un singur spermatozoid fertilizează un ovocit anucleat (căruia îi
lipsește AND-ul funcțional) și apoi are loc reduplicarea (80% din cazuri); 2 spermatozoizi
fertilizează un ovocit anucleat (20% din cazuri)
• Parțială (69 XXY sau 69 XXX); un spermatocit primar (diploid) fertilizează un ovocit; 2
spermatozoizi fertilizează același ovocit
• Invazivă – agresivă, poate să apară după o molă completă şi mai rar după una parțială, invadează
miometrul, margini neregulate, nivel mult ↑ al hCG serice

Mola completă – macroscopic:

• Uterul este de obicei mai mare decât vârsta sarcinii
• Cavitatea uterină este plină cu o masă delicată, friabilă, cu structuri chistice translucide, ce au
pereți subțiri, fiind asemănătoare boabelor unui ciorchine de strugure
• Absența embrionului
• Nivel ↑ de hCG

Mola hidatiformă completă

Mola completă – microscopic:
• Vilozități dilatate, cu cisterne centrale (spații centrale acelulare, pline cu fluid; absența vaselor
sanguine)
• Absența părților fetale inclusiv a hematiilor fetale (nucleate)
• Proliferare trofoblastică reprezentată de cele 3 tipuri de trofoblast (cito-, sincițiotrofoblast și
trofoblast intermediar)
• Hiperplazie trofoblastică frecvent circumferențială
• Trofoblast cu atipii citologice

Microscopic:

Mola parțială (69 XXY sau 69 XXX)

• Parțial derivată din cromozomii paternali

• 90% triploizi: XXY > XXX (nu toți triploizii sunt mole!)
• Embrionul începe să se dezvolte, dar moare după ≈ 9-10 săptămâni, rar supravieţuieşte mai mult
• Poate mima un avort timpuriu
• Amestec de vilozități normale și vilozități edemațiate (mai mici decât în mola completă)
 Mola parțială
• Vilozități mici cu aspect de boabe de strugure alături de vilozități cu aspect normal
• Hiperplazie trofoblastică ușoară, frecvent focală
• Vilozități cu contur neregulat
2 populații de vilozități:

– Vilozități mari, edemațiate cu formă neregulată

– Vilozități mici /cu dimensiuni normale, frecvent fibrotice
• pseudoincluzii trofoblastice prin invaginarea trofoblastului în stroma vilozităților
• Cisterne centrale absente sau în nr. ↓ și cu dimensiuni mai mici
• Pot fi întâlnite părți fetale, eritroblaști

Mola parțială

Coriocarcinomul

• Tumoră trofoblastică malignă, cel mai frecvent derivată dintr-o sarcină molară
• Antecedente de sarcină molară (50%), mai frecvent CHM; avort (25%), sarcină normală (22%), rar
sarcină ectopică
• Macroscopic: masă tumorală hemoragică de culoare roșie-negricioasă, friabilă, cu necroză
variabilă

Microscopic:
• Pattern de creștere bifazic, celulele sincițiotrofoblastice dispuse în jurul celor citotrofoblastice
• Celulele sincițiotrofoblastice au nuclei mari, hipercromi, multipli
• Celulele citotrofoblastice cu citoplasma abundentă, clară, au nuclei atipici, mari, veziculoși cu
nucleoli proeminenți și cromatina aglomerată
• Mitoze frecvente în celulele citotrofoblastice
• Invazie vasculară cu lacuri hemoragice și necroză extensivă