Reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor părţilor în contractele sinalagmatice

Analiza noțiunilor de reciprocitate și interdependență în materia efectelor contractului,

considerăm necesar de a o realiza prin prisma a două caractere juridice ale contractelor din care
reies noțiunile de reciprocitate și interdependență, și anume: caracterul sinalagmatic și bilateral al
contractului.
Caracterul sinalagmatic presupune că, la încheierea contractului părţile se obligă reciproc, iar
obligaţiile asupra cărora au convenit părțile sunt coraportate unele altora. Prin termenul de
sinalagmatic, înțelegem o reciprocitate și o interdependență a oblgațiilor născute în urma
încheierii unui contract.
Potrivit DEX al limbii române1, termenul de reciproc înseamnă - care acționează unul asupra
celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din ambele părți, care angajează în egală
măsură, iar termenul de interdependent înseamnă - care este (strâns) legat sau condiționat de alt
lucru, fenomen sau proces cu care se află în dependență reciprocă. În cadrul contractelor
sinalagmatice drepturile și obligațiile sunt corelative și interdependente. Fiecare parte are, în
acelaşi timp, faţă de cealaltă parte, dublă calitate de debitor şi creditor. Obligaţia ce revine uneia
din părţi îşi are cauza juridică în obligaţia corelativă a celeilalte părţi. De aceea, în contractele
sinalagmatice obligaţiile celor două părţi, nu pot fi concepute una fară cealaltă. Sunt contracte
care oferă o poziție de egalitate părților, reciprocitatea obligațiilor fiind cea în măsură să determine
și să oblige la asigurarea unor raporturi echitabile între părți. Mecanismul acestora este unul de
tip cauza – efect, în sensul că îndeplinirea sau neîndeplinirea obligației de către una dintre părți
reprezintă cauza, motivul pentru care cealaltă parte își îndeplinește sau nu obligația sa.
Îndeplinirea obligației de către una dintre părți necesită aceeași atitudine din partea celeilalte părți,
impunându-i acesteia să-și respecte, la rândul sau, obligațiile asumate. Corelativ, neîndeplinirea
obligației de către una dintre părți reprezintă o motivație suficientă pentru ca nici cealaltă parte
să nu-și respecte obligațiile sale.2
Pornind de la definițiile sus-menționate, concluzionăm că, trăsătura specifică a contractelor
sinalagmatice constă în caracterul reciproc/ corelativ și interdependent al obligaţiilor asumate de
părţile contractante, astfel că, bligaţia ce revine uneia din părţi îşi are cauza juridică în obligaţia
corelativă a celeilalte părţi. De aceea, în contractele sinalagmatice, obligaţiile celor două părţi, nu
pot fi concepute una fară cealaltă, fiind interdependente.

1
DEX a limbii române [on line], [citat la 17.03.2018], disponibil: https://dexonline.ro/definitie/corelativ.
2
Daniela Negrilă, Caracterul sinalagmatic al contractului de vânzare, [on line], [citat la 17.03.2017], disponibil:
http://lecturijuridice.blogspot.md/2012/08/caracterul-sinalagmatic-al-contractului.html, publicat la 22.08.2012.
 Contractele sinalagmatice constituie regula în materia contractelor. Pe lângă reciprocitatea şi
interdependenţa obligaţiilor, contractele sinalagmatice presupun şi un echilibru între prestaţiile
părţilor.3
Reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor asumate de părţi antrenează unele efecte specifice
oricărui contract bilateral, cele mai importante fiind:
a) obligativitatea executării simultane a obligaţiilor reciproce şi dreptul oricăreia dintre părţi de a
refuza executarea obligaţiei sale, atâta timp cât cealaltă parte nu-şi execută propriile obligaţii.
Regula dată poartă denumirea de excepția de neexecutare, regulă căreia considerăm necesar de
a-i acordată o analiză mai detaliată în paragraf separat 2.1. În aceeași ordine de idei ne vom
referi și la regula conform căreia, fiecărei părţi îi aparține dreptul de a cere în justiţie rezoluţia
contractului, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor celeilalte părţi din cauze imputabile acesteia.
b) Dacă un eveniment independent de voinţa sa împiedică pe o parte să execute obligaţiile,
contractul încetează, cealaltă parte fiind liberată de obligaţiile sale. Legat de aceasta se pune şi
problema suportării riscurilor contractuale, adică a suportării pierderilor care sunt generate de
o asemenea neexecutare fortuită. In esenţă, teoria riscurilor este o urmare a ideii de
interdependenţă a obligaţiilor deoarece putem considera că imposibilitatea executării unei
obligaţii va avea drept consecinţă lipsirea de cauză a celeilalte obligaţii. În raport cu riscurile
contractuale este incidentă și situația intervenției foței majore. Situațian de forță majoră este
reglementtă la art. 606 Cod civil RM, Neexecutarea obligaţiei nu este imputabilă debitorului în
cazul în care se datorează unei forţe majore, dacă survenirea sau efectele acesteia nu au putut fi
cunoscute de către debitor la momentul naşterii obligaţiei ori dacă debitorul nu a putut
împiedica sau înlătura survenirea forţei majore ori a consecinţelor ei. Dacă este doar temporară,
forţa majoră poate fi invocată numai în perioada în care aceasta are efect asupra executării
obligaţiei. Dacă nu poate executa obligaţia din cauza unei forţe majore, debitorul trebuie să
notifice creditorului aceste circumstanţe şi efectele lor asupra executării. Dacă notificarea nu a
ajuns la creditor într-un termen rezonabil de la data la care debitorul a cunoscut sau trebuia să
cunoască despre forţa majoră, acesta din urmă răspunde pentru prejudiciul cauzat prin lipsa
notificării.
c) necesitatea întocmirii înscrisului probator al contractului bilateral în atâtea exemplare, câte părţi
cu interese contrare sunt în contract (cel puţin două). Pornind de la faptul că art. 210-211 Cod
civil RM, Trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre
persoanele juridice şi persoanele fizice şi dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului
actului juridic depăşeşte 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea

3
Drept civil. Contracte, [on line], [citat la 20.03.2018], disponibil:
http://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/curs-de-drept-civil-contracte_extras.pdf.
 obiectului. Nerespectarea formei scrise a actului juridic face să decadă părţile din dreptul de a
cere, în caz de litigiu, proba cu martori pentru dovedirea actului juridic.
Prin urmre, pentru a se asigura cu material probator al raporturilor contractuale în caz de
eventual litigiu privind existența sau conținutul contractului, partea trebuie să dispună de o
formă de exteriorizare a acestuia pentru a-și legitimiza pretențiile.
Executarea obligaţiilor uneia dintre părţi mai înainte de executarea obligaţiilor celeilalte părţi
nu transformă contractul bilateral într-un contract unilateral, caracterul de reciprocitate şi
interdependenţă al obligaţiilor respective menţinându-se şi după executarea uneia dintre obligaţii
şi justificând dreptul părţii care a executat, de a cere rezoluţia contractului (cu consecinţa restituirii
prestaţiei efectuate).4
În continuare enunțăm o serie de contracte cu caracter sinalagmatic/ bilateral și modul în care
se realizează caracterele de interdependență și corelativitate a obligațiilor contractuale.
Caraсterul sinalagmatiс al сontraсtului de sсhimb рresuрune, сă рărţile se obligă reсiрroс la
înсheierea сontraсtului. Astfel, sсhimbul este un сontraсt sinalagmatiс întruсît dă naştere la
obligaţii reсiрroсe şi interdeрendente, fieсare avîndu-şi сauza imediată în сealaltă. Mai mult deсât
atât, obligaţiile sunt сhiar de aсelaşi tiр la fieсare din рărţi рornind de la faрtul, сă рărţile în
сontraсtul de sсhimb au сonсomitent сalitatea atât de сumрărător сât şi de vânzător fieсare рarte
сontraсtantă este сreditor şi debitor. Caraсterul sinalagmatiс рresuрune anume faрtul сă între
рărțile сontraсtante (сosсhimbași) aрar dreрturi și obligații сorelative (avîndu-și сauza juridiсal
una în alta) și interdeрendente (exeсutarea uneia deрinde de exeсutarea obligației, valorifiсării
dreрtuli сare îi este oрus). De aсeea, în сontraсtele sinalagmatiсe în general сît și în сazul sсimbului
în sрeсial, obligaţiile сelor două рărţi, nu рot fi сonсeрute una fară сealaltă5.
Contractul de vânzare-cumpărare este unul sinalagmatic deoarece dă naştere la obligaţii
reciproce şi interdependente, fiecare avîndu-şi cauza imediată în cealaltă: transferul proprietăţii îşi
are cauza în plata preţului, iar plata preţului îşi are cauza imediată (cauza obligaţiei) în transferul
proprietăţii. În acelaşi timp, fiecare parte contractantă este creditor şi debitor: cumpărătorul
creditor, iar vânzătorul debitor al predării lucrului vîndut şi al obligaţiilor de garanţie (pentru vicii
ascunse şi evicţiune), vânzătorul creditor, iar cumpărătorul debitor al obligaţiei de plată a preţului
şi de preluare a lucrului vîndut.
Contractul de prestări servicii. Caracterul sinalagmatic al contractului şi de prestări de servicii
este relevat prin faptul, că la încheierea contractului părţile se obligă reciproc, iar obligaţiile de

4
Contract bilateral sau sinalagmatic al contractului [on line], [citat la 17.03.2018],
disponibil:https://legeaz.net/dictionar-juridic/efectele-speciale-ale-contractelor-sinalagmatice.
5
Dicționar de termeni juridici [on line], [citat la 17.03.2018], disponibil: http://legeaz.net/dictionar-juridic/efectele-
speciale-ale-contractelor-sinalagmatice,
regulă sunt coraportate. Astfel, prestatorul oferă serviciul, iar beneficiarul achită plata pentru
serviciul acordat.
Contractul de antrepriză. Caracterul sinalagmatic al contractului de antrepriză şi de prestări de
servicii este relevat prin faptul, că la încheierea contractului părţile se obligă reciproc, iar
obligaţiile de regulă sunt cora-portate. Astfel, antreprenorul este obligat să efectueze lucrarea, iar
clientul este obligat să plătească valoarea acesteia; antreprenorul este obligat să înlăture
neajunsurile sau viciile bunului creat, iar clientul este obligat să înştiinţeze antreprenorul în termen
despre viciile depistate, iar la înlăturarea lor de către antreprenor, să confirme acest fapt6.
În concluzie putem menționa că anume prin raporturile de interdependență și corelativitate se
asigură acea legătură strânsă între părțile contractante, legătură care îi determină să acționeze cu
bună credință pentru a evita prejudicierea intereselor patrimoniale corelative.

6
Trofimov I., Drept Civil, Contracte Civile, Chișinău 2012, pag 141.