Primim ceea ce dăm

Un copil se suparase pe tatal sau. Locuiau intr-o vale. A iesit din casa si a inceput sa
strige: „Te urasc! Te urasc!”. Din departare, se striga catre el: "Te urasc! Te urasc!”. Era
ecoul propriilor sale vorbe. Copilul s-a speriat, a revenit repede in casa si i-a spus tatalui ca
cineva i-a strigat ca-l uraste. Tatal a inteles ce s-a intamplat. L-a luat de mana si au iesit afara,
cerandu-i sa-i arate locul unde se afla cand a auzit acele cuvinte. L-a pus sa strige din acelasi
loc: "Te iubesc! Te iubesc!” si imediat i-au venit inapoi aceleasi cuvinte. "Aceasta este legea
vietii, fiule”, i-a spus tatal sau. "Primim ceea ce dam. Dam ura, primim ura, dam dragoste,
primim dragoste. Ceea ce este important este ceea ce dam noi intai. Daca nu dam, nici nu
primim”.

“Acum vezi ce fel de Dumnezeu este Dumnezeul creştinilor?”

A fost odinioară o femeie creştină măritată cu un bărbat păgân, care
trăia cu bărbatul ei în iubire şi sărăcie. Muncind din greu, bărbatul a câştigat
cincizeci de monede de argint, şi i-a zis soţiei lui aşa: să pună banii aceştia la
schimbătorii de bani, ca să îi poată lua înapoi cu dobândă; altminteri, vor fi
nevoiţi să îi cheltuiască ban cu ban, şi iar vor rămâne săraci. Dar înţeleaptă soţie
i-a zis: Dacă voieşti să dai banii în împrumut cu dobândă, împrumută-i mai bine
Dumnezeului creştin, şi mai mare dobândă vom lua. Şi unde este Dumnezeul
creştin?, a întrebat bărbatul. Soţia şi-a luat atunci bărbatul de mână şi l-a dus la
biserica creştină, i-a cerut să împartă banii la săracii ce stăteau înaintea ei, şi
apoi i-a zis: „Domnul va primi banii din mâna lor, căci toţi aceşti săraci ai Lui
sunt”. După ce au împărţit săracilor toţi cei cincizeci de taleri de argint dobândiţi
din sudoarea frunţii, bărbatul şi femeia au plecat la casa lor. După o altă vreme ei
iar au rămas fără pâine. Atunci femeia i-a cerut bărbatului ei să meargă la
biserică, spunându-i că are să primească acolo împrumutul dat lui Dumnezeu.
Bărbatul s-a supus, dar acolo nu a văzut iar decât săraci, şi a stat uimit întru sine,
întrebându-se cum îi vor putea da aceia vreun ban. Întru nedumerire, el a
înconjurat încet biserica privind abătut în pământ, când deodată a văzut un ban de
argint. El l-a luat şi a mers cu banul de argint la piaţă, de unde a cumpărat de
mâncare un peşte. Ducându-l acasă şi dându-l femeii lui să-l gătească, i-a povestit
cu amărăciune că la biserică nimeni nu i-a dat nimic, ci că din întâmplare numai a
găsit un ban pierdut de argint cu care a putut cumpăra de abia acest peşte.
Credincioasa lui soţie i-a zis: „Domnul Dumnezeu nevăzut este, şi nevăzut de ochii
oamenilor lucrează El”. Spintecând femeia peştele, află în el o piatră
strălucitoare, pe care o dă bărbatului ei să o ducă la bijutieri, să vadă ce preţ ar
putea lua pe ea. Negustorul de nestemate cercetează piatra şi îi oferă omului cinci
taleri de argint, dar omul începe să râdă, crezând că negustorul glumeşte. El nu
crede că o piatră găsită astfel poate să preţuiască atât de mult. Dar negustorul,
dimpotrivă, crede că omul râde din pricina preţului ridicol de mic pe care îl oferă
pentru nestemată; de aceea, urcă preţul, şi la râsul din ce în ce mai neîncrezător al
omului, îl sporeşte mereu, oferindu-i pe nepreţuitul juvaier zece, cincisprezece,
apoi treizeci, cincizeci de taleri de argint. Atunci omul îşi dă seama că fără de preţ
este piatra lui, şi tace. De aceea negustorul creşte preţul lui până la trei sute de
taleri de argint. Luând cei trei sute de taleri, omul merge acasă la a lui soţie mut
de bucurie. “Acum vezi ce fel de Dumnezeu este Dumnezeul creştinilor?” – i-a zis
credincioasa femeie. Bărbatul, rămas întru uimire, a primit Sfântul Botez îndată şi
împreună cu soţia lui iubită L-a preaslăvit pururea pe Dumnezeu.
Din Proloagele de la Ohrida,
Cugetare, 7 decembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici
Îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul
Omului?...Petru a răspuns: „Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”. (Mt.
19, 13-16) Aceste cuvinte ale apostolului Petru ar trebui să fie și mărturia dar şi
convingerea fiecărui creştin din această lume. Trăirii acestui îndemn a fost
consacrată seara zilei de miercuri din 31 octombrie 2018 de la Biserica
„Întâmpinarea Domnului” care a găzduit o întâlnire duhovnicească cu arhim.
Augustin (Zaboroșciuc), nevoitor al mănăstirii Curchi. "Trimițându-și ucenicii la
apostolat, Mântuitorul le spune: "În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în vreo
cetate de samarineni să nu intraţi, ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute
ale casei lui Israel." (Mt. 10, 5,6). De ce spune așa? Probabil fiind însetați de
Dumnezeu, îl vor căuta pentru a-L găsi. Mai mare pericol e pentru aceia, care se
consideră deja ai lui Dumnezeu, care cred că-I slujesc Lui. Astfel apare ispita de a
înlocui slujirea lui Dumnezeu, cu discuțiile despre El. Despre Dumnezeu nu se
vorbește, Lui Dumnezeu i se slujește. Fiecare trebuie să-I slujească la locul și
timpul pe care le rânduiește Dumnezeu...." - , a spus părintele la începutul
discuţiei. Atunci când Hristos le-a vorbit oamenilor despre cea mai mare taină pe
care le-o oferă, Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Său, mulţi dintre ucenicii Săi au
spus că este greu cuvântul şi nu pot să-l asculte. Mântuitorul le se adresează și
celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi? (Ioan 6,67). Iar Sfântul Apostol
Petru, răspunde numele tuturor: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele
vieţii celei veşnice. Şi noi am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui
viu (Ioan 6, 68-69).