Poezia Umbra lui Mircea.

La Cozia de Grigore Alexandrescu a apărut în primul număr al revistei Dacia

literară in data de 7 mai 1844

Poezia este alcătuită din şaisprezece strofe cu versuri ample ce pot fi grupate în trei secvenţe:

primele 12 strofe compun prima secvenţă

este formată din cadrul romantic căruia i se asociază o atmosferă misteroasă ce permite evocarea trecutului
(figura istorică a lui Mircea cel Bătrân);
odata cu caderea noptii, biserica capata o aura enigmatica ce face mai usoara amintirea evenimentelor din
trecut
predominant imagini vizuale dinamice deoarece strofa descrie in principal Biserica

asupra Figurii istorice a lui Mircea cel Batran voi revenii mai tarziu

a doua secvenţă (următoarele două strofe) este o meditaţie asupra războiului si a scurgerii timpului
Trecutul este măreţ citand „vremi de fapte strălucite” , dar şi plin de tristeţe şi amărăciune din pricina
multelor războiului comparat cu un „bici groaznec, care moartea îl iubeşte”

iar ultima secvenţă (strofele XV şi XVI) reprezintă revenirea la solemnitatea iniţială.

Adica. poezia se încheie simetric, apare din nou cadrul solemn al naturii

Figura istorică a lui Mircea cel Bătrân

Mircea, zis si Mircea cel Mare, ajunge să stăpânească un vast teritoriu, pe care îl va organiza într-o formă
centralizată, sub autoritatea domniei care era stabilită la Curtea de Argeș
Pe perioada domniei sale, Economia țării este întărită prin măsuri privind sistemul de impozite și taxe, prin
emiterea de monedă în cantități suficiente și cu valori potrivite, precum și prin stimularea schimburilor comerciale
cu țările vecine cu care încheie tratate și privilegii în acest sens.
Administrația este organizată centralizat, punându-se accentul pe sfatul boieresc alcătuit în principal din
dregătorii curții. De asemenea, se înmulțește numărul funcționarilor însărcinați cu adunarea impozitelor și
judecarea pricinilor și le sunt stabilite clar jurisdicția precum și datele pentru strângerea dărilor.
Armata este organizată în oastea cea mare, alcătuită în principal din țărani, și oastea cea mică sau curtea. Este
de semnalat faptul că Mircea păstrează dreptul de oaste asupra satelor scutite și se pare că reactivează această
obligație pentru ohabele create de domnii anteriori. În paralel, înzestrează armata cu arme și întărește sau
înființează cetăți în punctele strategice ale țării.
Mircea ctitorește (participa cu bani) o serie de mănăstiri și biserici pe întreg cuprinsul țării, care vor deveni în
timp centre de cultură prin activitatea copiștilor și caligrafilor, precum și prin crearea școlii de pictură religioasă și
activitatea zugravilor acestora