qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui

opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghj
klzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbn
mqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwerty
LUCRUL MECANIC. ENERGIE. PUTEREA
uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg
hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvb
3/21/2019
Popa Ioana Cristina
Clasa a IX a FR

nmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwert
yuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf
ghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv
bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwer
tyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasd
fghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv
bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwer
tyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopasdfghj
klzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbn
mqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwerty
uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg
hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvb
 LUCRUL MECANIC. ENERGIE. PUTERE

1. LUCRUL MECANIC

Forţele pot produce deplasări ale corpurilor pe o direcţie oarecare. O măsură a

efectului util al forţei în acest proces este dată de lucrul mecanic.
Lucrul mecanic este definit prin produsul dintre deplsare şi componenta forţei pe
direcţia deplasării, deoarece componenta normală a forţei nu poate contribui la deplasarea
dată (fig. 1).

Fig. 1
De asemenea, lucrul mecanic
poate fi definit şi altfel. Astfel, prin definiţie, lucrul
mecanic al unei forţe constante F , care-şi
deplasează

punctul de aplicaţie pe distanţa d
este egal cu produsul scalar al vectorilor F şi d :
= F ∙ d ∙cos  F, d  .
   
L= F ∙ d (1)
Lucrul mecanic este nul când forţa şi deplasarea sunt perpendiculare.
Dacă forţa şi deplasarea au acelaşi sens lucrul mecanic este pozitiv (lucru mecanic
motor), iar dacă forţa şi deplasarea au sensuri opuse lucrul mecanic este negativ (lucru
mecanic rezistent).
Forţa care produce mişcarea se numeşte forţă motoare, iar forţa care se opune
mişcării se numeşte forţă rezistentă.
Ecuaţia dimensională a lucrului mecanic este:

[L] = [F]∙[d] = M∙L2∙T-2 ,

iar unitatea de măsură este:
[L]S. I. = kg∙m2∙s-2 sau [L]C.G. S. = g∙cm2∙s-2 = 1 erg ,

1 kg∙m2∙s-2 = 1 J , 1 erg = 10-7 J .

Un joule reprezintă lucrul mecanic efectuat de o forţă de un newton al cărei punct

de aplicaţie se deplasează cu un metru pe suportul forţei şi în sensul acesteia.
  
Dacă asupra unui corp acţionează un sistem de forţe concurente F1 , F2 , ..., Fn a
    
căror rezultantă este F = F1 + F2 + ... + Fn , atunci lucrul mecanic al rezultantei F
este egal cu suma lucrurilor mecanice ale forţelor componente:
           
L= F ∙ d = ( F1 + F2 + ... + Fn )∙ d = F1 ∙ d + F2 ∙ d + ... + Fn ∙ d ,
 L = L1 + L2 + ... + Ln .
În multe cazuri, lucrul mecanic este efectuat de o forţă variabilă (în mărime şi
direcţie) în timpul deplasării corpului asupra căruia acţionează. În acest caz, lucrul mecanic
se calculează cu ajutorul relaţiei:
s2
L =  Fcosθ  ds .
s1

Lucrul mecanic elementar dL efectuat de forţa F pentru deplasarea unui punct
material pe o traiectorie C (fig. 2) se defineşte prin produsul scalar:

F, dr  ,
  
dL = F ∙ d r = F ∙ dr ∙cos

având mărimea proporţională cu deplasarea punctului de aplicaţie al forţei şi cu

componenta ei de-a lungul deplasării.

Dacă mişcarea punctului material de-a lungul curbei C are loc între poziţiile r1 şi

r2 , atunci
 
r2 r2
   
L =  F  d r =  F  dr  cos(F, d r ) .
 
r1 r1

Fig. 2

În cazul forţei constante, F = constant, (fig. 3):
       
L=  F  dr = F d r = F  r2  r1 
=

= F 
r =   
F  d  cos F, d .

Fig. 3
Dacă forţa este tot timpul perpendiculară pe direcţia deplasării, lucrul mecanic
efectuat de forţă este nul. Prin urmare, într-o mişcare curbilie numai componenta
tangenţială a forţei efectuează lucru mecanic, în timp ce componenta normală nu
efectuează lucru mecanic.
Lucrul mecanic se poate exprima şi cu ajutorul vectorului viteză, ţinând seama de
relaţia de definiţie a acestuia: 
 dr  
v  d r  v  dt ,
dt
   
dL = F  dr = F  vdt ,
de unde
t2
 
L=   vdt .
F
t1
Utilizând expresiile analitice ale vectorului forţă, respectiv vectorului deplasare
pentru lucrul mecanic se obţine expresia

  
     
x y z
= F i  F j  F k  d x i  y j  zk
 
L=  F  dr =

 F  
     
x i  Fy j  Fz k  i dx  j dy  kdz =

=  (F dx  F dy  F dz)
x y z ;
folosind relaţiile dx = vx∙dt, dy = vy∙dt şi dz = vz∙dt rezultă
L=  (F x v x  Fy v y  Fz v z )dt .
Se poate stabili o legătură între lucrul mecanic şi variaţia de energie cinetică, dacă în

  d2r
relaţia de definiţie a lucrului mecanic înlocuim forţa cu F = m a = m 2 :
dt
2 2 
  d r  d r d r
dL = F  d r = m 2  d r = m 2  dt =
dt dt dt
 
 d2r  d  dr     mv 2 
mv  dt  m v    dt  m v  dv  d 
 2 
  dE c ;
dt 2 dt  dt   
 2
L =  dE c  E c  E c , L = ∆Ec ;
1 2 1
această relaţie exprimă teorema variaţiei energiei cinetice, care se enunţă astfel: variaţia
energiei cinetice a unui punct material, care se deplasează în raport cu un sistem de

referinţă inerţial, este egală cu lucrul mecanic efectuat de forţa rezultantă F care
acţionează asupra punctului material în timpul acestei variaţii.

Dacă punctul material se deplasează

din poziţia 1 în poziţia 2 pe cercul de rază r,
lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare
este
π
L=- r ∙μmg .
2
Lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare
pe drumul 1-O-2 este
L = - 2r ∙μmg .

Fig. 4

Concluzie: Lucrul mecanic efectuat de forţele elastice, de forţele centrale şi de

forţele de greutate nu depind de forma drumului, ci numai de poziţia iniţială şi finală a
punctului de aplicaţie al forţelor.
Forţele pentru care lucrul mecanic efectuat prin deplasarea punctului de aplicaţie al
forţei nu depinde de forma drumului între starea iniţială şi starea finală se numesc forţe
conservative.
Rezultă că forţele existente în natură pot fi împărţite în două clase:
 forţe conservative,
 forţe neconservative sau disipative, pentru care lucrul mecanic efectuat depinde de
forma drumului parcurs între poziţia iniţială şi finală.
Independenţa de forma drumului a lucrului mecanic efectuat de forţele conservative,
conduce la concluzia că circulaţia acestor forţe (adică lucrul mecanic) pe un contur închis,
de orice formă este zero:  
 F  dr
Γ
=0 .
Această relaţie nu este valabilă pentru forţele neconservative.

2. ENERGIA CINETICĂ
Prin definiţie, energia cinetică a unui corp de masă m, care se află în mişcare cu
viteza v reprezintă mărimea fizică scalară egală cu semiprodusul dintre masa corpului şi
pătratul vitezei acestuia
1
Ec = mv 2 .
2
În funcţie de impuls, energia cinetică se scrie sub forma
p2
Ec = .
2m
Legătura între energia cinetică şi lucrul mecanic
 
dL = F ∙ d r

   dv
F = m∙ a , a = ,
dt
  
dv  dv d r
 dL = m∙ ∙ d r = m∙ ∙ ∙dt ;
dt dt dt
 
dr     v2  1 
deoarece = v  dL = m∙ v ∙ dv = m∙d   = d mv 2  = dEc
dt  2  2 

v2
1 2 1 1
L= v  2 mv  = 2 mv 22  2 mv12 = E c  E c = ΔEc .
d 2 1

Această relaţie exprimă teorema variaţiei energiei cinetice, care se enunţă astfel:
variaţia energiei cinetice a unui punct material, care se deplasează în raport cu un sistem de
referinţă inerţial, este egală cu lucrul mecanic efectuat de forţa rezultantă care acţionează
asupra punctului material în timpul acestei variaţii.

C. ENERGIA POTENŢIALĂ

Considerăm un punct material care se deplasează pe o traiectorie închisă (fig. 5),

 
situată într-un câmp de forţe conservativ, F( r ) , de exemplu câmpul gravitaţional sau
câmpul electrostatic, pentru care lucrul mecanic efectuat de forţele câmpului asupra
punctului material nu depinde de traiectorie sau de viteza acestuia, ci doar de poziţia iniţială
şi finală a punctului. Lucrul mecanic efectuat de forţele câmpului asupra punctului material
pe traiectoria închisă este nul:

LP aP = L P bP ,
1 2 1 2
L P aP - L P bP = 0 ,
1 2 1 2
L P aP + L P bP = 0 ,
1 2 2 1
 
Fig. 5
L P aP bP = 0 sau
1 2
  dr
F
=0 .
1

Această proprietate poate fi considerată ca definiţie a câmpului conservativ:

Un câmp de forţe este conservativ dacă lucrul mecanic efectuat de forţele câmpului
asupra punctului material este zero pe un drum închis.
Alegând arbitrar un punct fix P0 de referinţă (de cele mai multe ori considerat la

infinit), se defineşte energia potenţială Ep a punctului material într-un punct fix P( r )
dintr-un câmp conservativ de forţe, ca fiind lucrul mecanic efectuat de forţele câmpului

pentru a deplasa punctul material din punctul P( r ) în punctul de referinţă P0 (ales de
obicei la infinit) sau este egală cu minus lucrul mecanic efectuat pentru a aduce punctul
material de la infinit în punctul considerat.
  
dEp( r ) = - F ∙d r
P0
   P 
Ep( r ) =  F  dr = -   dr
F
P0
P

Lucrul mecanic efectuat de câmp între două puncte P1 şi P2 va fi egal cu minus

variaţia energiei potenţiale a punctului material între acele puncte

P0 (  ) P0 (  )
P2
     
L =  F  dr =
P1
  dr -
F
P1
  d r = Ep(P1) - Ep(P2) = - ΔEp .
F
P21


Cunoscând energia potenţială a punctului material, Ep( r ), se pot calcula, prin derivare,
forţele ce acţionează asupra lui din partea câmpului (forţele derivă din energia potenţială):

E p E p E p
Fx =  , Fy =  , Fz = 
x y z
sau
 E p
F = - E p = - grad Ep =   ,
r
adică forţa este gradientul cu semn schimbat al energiei potenţiale (gradientul unui scalar
este un vector ale cărui componente sunt derivatele parţiale ale scalarului). Operatorul 
(sau gradient) este un operator vectorial definit prin relaţia
     
 i  j k .
x y z

Suprafeţele pe care Ep = constant se numesc suprafeţe echipotenţiale.  

Dacă are loc o deplasare pe astfel de suprafeţe dEp = 0; dar dEp = - dL = - F ∙d r ,
deci
 
dL = 0 şi F  d r ,

adică, lucrul mecanic este nul, iar forţa F este perpendiculară pe suprafeţele echipotenţiale
şi îndreptată în sensul descreşterii energiei potenţiale (fig. 6).
 Fig. 6
Gradientul unui scalar este întotdeauna perpendicular pe suprafeţele pe care scalarul
este constant şi îndreptat în sensul creşterii scalarului.
Liniile de forţă sunt curbele de-a lungul cărora vectorul forţă este tangent; ele sunt
normale pe suprafeţele echipotenţiale.
În cazul sistemelor în care acţionează forţe neconservative nu se poate defini o
energie potenţială.
Energia potenţială este o funcţie univocă de coordonate şi independentă de timp.
Expresia energiei potenţiale depinde de natura forţelor care participă la efectuarea lucrului
mecanic, modificând în mod corespunzător poziţia corpului.
Din relaţiile
dL = dEc şi dL = - dEp
rezultă
dEc = - dEp  dEc + dEp = 0  d(Ec + Ep) = 0  dE = 0 .

Sensul fizic al acestei relaţii este următorul: dacă un punct material se află sub acţiunea
unor forţe conservative, energia mecanică se conservă:

dE = 0  E = Ec + Ep = constant

D. PUTEREA MECANICĂ

Acelaşi lucru mecanic poate fi efectuat în diferite intervale de timp.

Prin definiţie, puterea mecanică medie P în intervalul de timp ∆t reprezintă mărimea
fizică scalară egală cu raportul dintre lucrul mecanic L efectuat în acest interval de timp şi
intervalul ∆t.
L
P=
Δt
Puterea mecanică se mai poate defini ca viteza cu care un sistem efectuează lucru mecanic.
Ecuaţia dimensională pentru puterea mecanică este

L M  L2  T 2
<P> = = = M∙L2∙T-3 ,
t T

iar unitatea de măsură în S. I. este

 [P]S.I. = kg∙m2∙s-3 = J∙s-1 = W
Watt-ul reprezintă lucrul mecanic de un joule efectuat în intervalul de timp de o
secundă.
Deoarece aceasta este o unitate destul de mică, se folosesc multiplii ai acesteia:
kilowatt-ul, (1 kW = 103 W)

megawatt-ul, (1 MW = 106 W) .

În tehnică se mai foloseşte unitatea numită cal-putere (1 CP):

1 CP = 736 W = 75 kgf∙m∙s-1
L
Dacă lucrul mecanic nu este efectuat cu viteză constantă, raportul poate varia,
Δt
caz în care se defineşte puterea instantanee sau momentană
L dL
P = tlim
 0 Δt = dt .

Dacă lucrul mecanic este efectuat uniform (adică forţa este constantă), limita din
L
ecuaţia de mai sus coincide cu raportul
; rezultă
Δt

P=
dL
dt
=
d  
dt
  dr
F r = F∙ 
dt
  
= F ∙ v , dacă F = constant .

Cu alte cuvinte, puterea efectuată de o forţă constantă este egală cu produsul scalar dintre
forţă şi viteză.