Sunteți pe pagina 1din 3

VERSURI ARHEOLOGICE1

LUMI UITATE

Lumi uitate, lumi uitate, Știind foarte bine el


În adîncuri îngropate Că-i de sus din alt nivel.
De vînturi și ploi bătute, Parcă-i vina ciobului
Ne-nțelese, ne-știute. Sau a ciobologului.

Lumi uitate, lumi uitate Vina, vina, bat-o vina


Geaba sînteți cercetate, O poartă numai jivina
Geaba sînteți dezgropate Care-a croit crotovina
De sobolii cei cu carte. Sau de vină-i rădăcina.

Taina vrînd să v-o deslege C-a putrezit bat-o vina


Nimic nu vor înțelege; Și de-aici toată pricina
Cu șpaclul sau tîrnăcopul, Căci simpla milimetrie
Cu lupa sau microscopul. Nu e arheologie.

Cu busola și ruleta Lumi uitate, lumi uitate


Cu jalonul și planșeta Geaba îmi sunt dezgrobate
Cu roaba sau vagonetul Din temelii răsturnate
Nu vă vor afla secretul. De sobolii cei cu carte.

Cu compasul sau echerul Fiindcă lumile uitate


Greu să vă afle misterul. Nu sunt reci și nu sînt moarte
Taina voastră-i taină mare Dar greu pot fi înviate
Greu s-o afle fieșcare. Cu tipicul după carte.

În miimea de busolă Privite-n milimetrie


Picătura din nivelă Lumile moarte nu-nvie.
Milimetru din ruletă „Carnetul de inginer”
Linia după planșetă. E bun pentru șantier.

În toarta supra-nălțată Dar cînd scrii istorie


Și buza mai evazată Trebuie glagorie
Lucrată sau nu la roată Minții îi trebuie glas
Zgîriată sau pictată. Fără metru și compas.

Că de ar pricepe ciobul Pui milimetria-n cui


Tot ce scrie ciobologul Și dai aripi gândului
Formă, stil, decor și tip Căldură sufletului
Cu angobă sau cu slip. Și viață trecutului.

Cum l-a surprins stratigrafic


Și l-a țintuit în grafic, 13 aprilie 1957
În grundriss și sub nivel
Să nu miște-n nici un fel.
                                                            
1
Versurile și ilustrația de față au fost selectate din
arhiva personală a Silviei Marinescu-Bîlcu. Toate
textele publicate aici îl au ca autor pe Constantin S.
Nicolăescu-Plopșor, arheolog la Institutul de
Arheologie din București, în timp ce ilustrația a fost
realizată de Jan Udrescu, desenator la aceeași
instituție. Grupajul a fost conceput de Silvia
Marinescu-Bîlcu și Radu-Alexandru Dragoman.

Studii de Preistorie 10, 2013, p. 265-267.


FĂRĂ TITLU

Însărcinat de coana Ana2 De ori și ce s-a apucat,


Și-ncă trei, patru femei Pe toate numai le-ancurcat,
Ca să-mi ascut puțintel pana, Din arheologia-ntreagă,
Pas de refuză, să nu vrei. Nu știe ce să mai aleagă.
Am așternut dar pe hîrtie
Rînduri bătute-n cap. o mie De va da Academia
Am scris așa, pe apucate. Preț de patru cinci decenii
Nici despre toți, nici despre toate. El va scri monografia
Cîteva rînduri nesărate Că de-o scri-o așa îndată
Mai dulci sau chiar prea pipărate Va să iasă Nesărată.
Că unde-i treaba încurcată
Am cam lăsat-o și eu baltă...! La Histria Caranasuf
S-a ivit o grea problemă
Lui D. Berciu, zis Mitică Miroase puțintel a stuf5
Îi dăruesc o ulcică De-aceea Suzi6 e-n dilemă.
Neo-eneolitică
Și pre-preceramică. Pe un vas grecesc pictat
Negru pe alb întunecat
În 900 de pagini Este o întreagă șaradă
Și tot atâtea imagini Și multă pricină de sfadă
Un nou volum va prinde glas O fi bărbat sau e menadă?
Să vezi atunci la Cîrna nas3.
La Ipotești într-un bordei
Și-acuma în continuare4, Au fost discuții cu temei
Trei rînduri despre unul care Ghiță7 îl bagă în doi, trei
Pentru Sărata n-are sare. Dar nu vrea Mircea Matei
La Dridu face sărindare, Zice că-i din cinci sau șasă
Dar nici Petrică8 nu se lasă
Sucevei lui Ștefan cel Mare, Căci ce și-a zis atunci Petrică
Îi puse iute lumînare. Părerea mea în plus nu strică
Cine e ăsta e o-ntrebare. Și-l bagă pe loc în zece
Prin zece, prin treisprezece
La Mediaș și Glăvănești, Numai bietul Roman9 săracul
La Vîrbicioara și Cîndești, Care a făcut săpătura
La Cernavoda și Ploiești, Tremurînd de frig ca dracul
La Glina și la Ipotești, A știut să-și ține gura
Cine e ăsta nu-l ghicești. Și săpînd el cu răbdare
Dînd bordeiului de fund
Pe la Holboca și la Leț Avu o cutremurare
Cine îmi rămase fleț, Cînd găsi ceva rotund
La Zimnicea și la Păcui, De aramă în chip de bani
Tot el își puse pofta-n cui, Cu chip de împărat roman.
Cine e ăsta nu vă spui. Și-astfel Nerva Împărat
Domnind spre sfîrșit de unu
La feudal își găsi naș, Le-a fost zis-o răspicat
De bronz rămase păgubaș, N-aveți dreptate niciunul.
S-a rătăcit în neolitic, Ca să-nchid discuția
Și-acum lucrează-n mezolitic.
                                                            
5
În anii 1959-1960, pentru ținută și limbaj definite
de autoritățile comuniste ca fiind indecente o
                                                             persoană putea fi pedepsită prin trimiterea în Deltă,
2
Ana Matrosenco (toate numele se referă la la tăiat de stuf.
6
angajați ai Institutului de Arheologie din București). Suzana Dimitriu.
3 7
Este vorba de Vladimir Dumitrescu. Gheorghe Diaconu.
4 8
În versurile următoare, până la versul despre Petre Diaconu.
9
Histria Caranasuf, este vorba de Ion Nestor. Petre Roman.

266  
 
Am găsit soluția Și totuși eu i-am găsit scuza
Ca să aflăm bine anul Că poartă ciocul „à la Cuza”.
Ce-ar fi să dăm cu banul,
Ca la rișcă, joc cinstit, Alături la Administrație
Nimenea nu-i păcălit. Mereu aceeași agitație
Ăl de-i pică banu-n dungă Că-ți lipsește o pătură
Și de jos îi sare-n pungă C-ai tocit o mătură
Sau îi rămîne banu-n vînt Sau dracului o ruletă
Pe ăla îl cred pe cuvînt. Sau ți-a crăpat o planșetă
Din această încurcătură Că hîrtie nu mai este
Unde-și-a băgat coada dracu De dosare nici poveste
Va pica o mură-n gură Și cine poartă vina?
Ălui de va lua caimacul. Coana Irina13.

Să dăm acuma un ocol


La pensionul din subsol.
În igrasie și răcoare
Lucrează totuși cu ardoare
Vreo șase fete muzeiste
Mai toate acordeoniste10,
Ce tac ș-așteaptă în dilemă,
Tot la nescriptic sau în schemă.
Și m-au cuprins adînci regrete
Că-i pension numai de fete
Dar pentru ca să fie mixt
M-aș face și eu muzeist.
Prin peșteri cît am colindat
Sînt gata aclimatizat
Din întuneric și răcoare
Pe toate le-aș scoate la soare
Și sigur, sînt, deci nu mă mir
De-acord va fi și VLADIMIR11.

La secția de desen
Cu toți parcă la consemn
Din veseli au devenit triști
Că s-au făcut filateliști.
Dar dintre toți cine-i mai trist?
Un mare Pamilatelist12
C-a cumpărat un timbru Cuza
Și l-a plătit, scump, l-a plătit
Și acum îi pleznește buza
Că s-a prăjit, rău s-a prăjit.
E totuși marca dumisale
Și orice-ar zice, orice-ar vrea
Face oricînd două parale
Atîta cît scrie pe ea.
Zic unii că n-are noroc,
Iar alții spun că asta-i cioc.
                                                            
10
În a doua jumătate a anilor 1950 și prima
jumătate a anilor 1960, la Institutul de Arheologie
din București, s-a lucrat și cu „munca în acord”,
plătită lunar.
11
Vladimir Dumitrescu, șeful secției Muzeul Național
de Antichități din cadrul Institutului de Arheologie
din București.                                                             
12 13
Pamfil Polonic. Irina Pârlogea.

267