LIMBA

Limba este un organ musculos, acoperit de mucoasă, foarte mobil, cu sensibilitate tactilă mare, aflat
în cavitatea bucală a animalelor și omului. Are rol în prehensiunea alimentelor, în masticație, deglutiție. Prin
faptul că este dotată cu un tip special de chemoreceptori (mugurii gustativi), este considerată "organul
simțului gustativ", dar are un rol imporatant și în olfacție. La om și primate are rol și în fonație.

Anatomia limbii
Partea dorsală a limbii este ușor bombată, partea anterioară fiind liberă cu un șanț median, fiind locul
de inserție a mușchilor limbii (care sunt bogat vascularizați și inervați), în partea posterioară mucoasa limbii
prezintă deschiderea glandelor salivare, partea ventrală (inferioară), median este legat de planșeul cavității
bucale prin frâul limbii (Frenulum linguae), astfel încât numai vârful limbii este liber. Baza limbii (Radix
linguae) este prin mușchi și ligamente fixat de laringe.

Mucoasa limbii are un epiteliu foarte gros si un corion dezvoltat, bogat vascularizat si inervat.
Mucoasa de pe fata dorsalä este mai groasa si mai ferma., iar cea de pe fata inferioara este mai subtire si mai
elastica. Fata inferioara a limbii este acoperita cu o mucoasa subtire, care prezinta, median, fraul limbii, ce
face legatura cu arcada alveolara inferioara.

Limba este organul gustativ . Dacă privim cu lupa suprafața acesteia, observăm proeminențe și
rugozități, denumite papile. Papilele au forme diferite: firișoare (filiforme), ca filele unei cărți (foliate),
ciupercuțe (fungiforme) sau în formă de potir (caliciforme sau circumvala

Primele două tipuri de papile au rol în sensibilitatea tactilă și termică. Papilele fungiforme și
circumvalate sunt papile gustative, prevăzute cu chemoreceptori. Receptorii sunt muguri gustativi care
includ celulele senzoriale și celule de susținere. Se găsesc în papilele din mucoasa linguală și, în număr mai
redus, și în mucoasa labială, a obrajilor, a vălului palatin, a faringelui și a epiglotei. În mucoasa linguală,
mugurii gustativi se află în șanțul din jurul papilelor circumvalate. Ei sunt în număr de 6-12, dispuși în V la
baza limbii. Aceștia se mai găsesc și la suprafața papilelor fungiforme de pe fața dorsală a limbii, ca și în
șanțurile dintre papilele foliate de pe marginile limbii.
 Omul percepe patru gusturi fundamentale: acru, sărat, amar și dulce. Gustul variat al diferitelor
alimente rezultă din combinațiile celor patru gusturi fundamentale, asociate cu senzațiile olfactive și buco-
faringiene (tact, temperatură).

• Gustul acru este localizat pe marginile limbii, la nivelul buzelor și al gingiilor.

• Gustul sărat este perceput pe marginile stângă și dreaptă ale limbii, în partea sa anterioară.

• Gustul amar este perceput spre baza limbii.

• Gustul dulce, la vârful limbii.

Există un al cincilea gust, denumit umami (savoarea gustului). Este dat de un neurotransmițător,
glutamatul monosodic, numit și potențator de gust.

Mugurii gustativi din mucoasa faringiană și epiglotică percep, prin asociație, toate gusturile
fundamentale.

Sensibilitatea gustativă variază în funcție de concentrația diferitelor substanțe sau de vârsta și sexul
persoanelor. La vârstnici este mai redusă decât la adulți. Unele persoane au o sensibilitate foarte mare pentru
anumite gusturi (de exemplu, degustătorii de vinuri).

Excitațiile gustative produse simultan se pot influența reciproc.

Inervația limbii
Limba prezintă mai multe tipuri de inervație:

- senzitivă: nervi trigemeni, prin acești nervi putem simți temperatura alimentelor;

- motorie: nerv hipoglos, acest nerv intervine în mișcările limbii în deglutiție, în masticație.

- senzorială: această inervație constituie calea de conducere a analizatorului gustativ:

Functiile limbii
– rolul gustativ, realizat prin receptorii gustativi specifici, din mucoasa linguala

– limba este un important organ tactil, avand o mare capacitate de discriminare a marimii, formei si
structurii de suprafata a obiectelor. De aceea, detecteaza cu usurinta orice neregularitate a suprafetelor din
cavitatea bucala. La sugari, participa la realizarea simtului tactil si stereognozic.

– functia de aparare: prin receptorii gustativi, termici, tactili, de pe suprafata limbii se detecteaza cele mai
mici modificari fizico-chimice ale substantelor introduse in cavitatea bucala si astfel se protejeaza tractul
gastro-intestinal fata de noxe, de substante cu gust neplacut, de temperaturi extreme. Deglutitia se produce
numai cand senzorii linguali arata ca temperatura, consistenta si gustul mancarii este acceptabil.

– participa la masticatie prin prehensiunea alimentelor, presarea alimentelor pe bolta palatina mentinerea
lor pe arcadele dentare, formarca bolului alimentar. Prin miscarile precise ale limbii alimentele din vestibul
sunt returnate intre arcadele dentare si de asemenea are loc curatirea vestibulului de particolele mici.

Limba isi poate modifica forma adaptand-o la procesul de masticatie. Exista o coordonare foarte
complexa si delicata intre miscarile limbii si ale mandibulei, care fereste limba de actiunea fortelor mari ce
se pot dezvolta intre suprafetele ocluzale. Reflexele ce stau la baza coordondrii miscarilor limbii cu
miscarile mandibulei, pornesc de la receptorii din muschii masticatori sau din mucoasa linguala.

– participa la timpul bucal si faringian al deglutitiei

– participa la procesele de fonatie, vorbire. Precizia miscarilor este necesara pentru articularea sunetelor
in timpul vorbirii.

Marimea limbii si forma pe care o exercita, contribuie la mentinerea unor relatii ocluzale
normale a dintilor. Pozitia dintilor este determinata, in parte, si de fortele musculare opozante ale limbii si
buzelor.