Exantemul sau eritemul generalizat este un eritem care afectează suprafețe cutanate întinse

sau sau chiar tegumentul în totalitate. Se descriu trei tipuri de eritem generalizat:

 eritemul scarlatiniform (exantem scarlatiniform), care se caracterizează prin

placarde întinse, difuze, fără spații de piele sănătoasă, adesea având puncte de un roșu
viu. Scarlatina și alergodermiile medicamentoase scarlatiniforme se exprimă clinic
prin astfel de erupții.
 eritemul morbiliform (exantemul morbiliform) este constituit din pete punctiforme
sau miliare roșii, congestive, cu diametrul sub 1 cm, uneori ușor reliefate. Leziunile
pot conflua pe alocuri, însă, în general, între elementele eruptive rămân zone de piele
normală. Rujeola, rubeola și unele alergodermii medicamentoase îmbracă acest aspect
clinic.
 eritemul rozeolic (exantem rozeoliform) este constituit din pete roșii de mici
dimensiuni (macule), slab delimitate, separate între ele prin piele sănătoasă, pe alocuri
petele putând conflua. Ca exemplu avem rozeola sifilitică, erupții medicamentoase.

Enantemul este o erupție mai mult sau mai puțin întinsă, care apare pe o mucoasă (în special pe
mucoasa bucală sau faringiană) în cursul unor boli eruptive și este frecvent asociat cu un exantem
cutanat. Ca exemplu sunt petele Koplik pe mucoasa bucală, caracteristice rujeolei.

Edemul reprezintă o infiltrație cu lichid seros a țesuturilor, îndeosebi a pielii, cu acumulare de

lichid în țesutul conjunctiv subcutanat[1] sau o acumularea excesivă de fluide în țesutul
interstițial sau în cavități preformate. Lichidul de edem poate fi sărac în proteine (densitate
sub 1015) cu denumirea de transudat sau bogat în proteine, denumit exudat.

Escara
Distrugere localizata a pielii survenind la bolnavii care zac la pat. escarele apar la persoanele
imobilizate la pat, adesea doar numai dupa cateva ore de imobilizare, mai ales daca si-au
pierdut mobilitatea lor naturala (coma, paralizie) sau daca se gasesc intr-o proasta stare
generala (denutritie, deshidratare); in cateva cazuri foarte rare, ele mai pot sa apara si sub
gipsul folosit la imobilizarea unei parti a corpului. Cauzate de o compresie prelungita exersata
asupra unei regiuni proeminente, escarele afecteaza mai ales zonele de apasare: calcai, fese,
regiunea sacrala, uneori coatele, omoplatii sau partea posterioara a craniului.

Gangrena
Afectiune caracterizata prin moartea tesuturilor, ce afecteaza, in principal, membrele, uneori
si viscerele ca ficatul, plamanul sau intestinul. Cauza principala a unei gangrene este o
intrerupere locala a circulatiei sangvine. Exista doua tipuri de gangrena: gangrena uscata si
gangrena umeda, care se declara atunci cind o gangrena uscata sau o plaga se complica cu o
suprainfectie (care da loc unor gangrene infectioase, dintre care cea mai frecventa este
gangrena gazoasa).

Gangrena uscata - In aceasta necroza a tesuturilor, nu exista o infectie bacteriana; zonele

atinse mor pentru ca sangele nu mai ajunge in ele, tesuturile nemaifiind oxigenate. Gangrena
uscata poate fi provocata de o embolie arteriala (migrarea unui cheag care ramane blocat intr-
o artera pe care o obstrueaza), o tromboza, o amputatie traumatica, o compresie (in cursul
unui accident) care a durat mai mult de sase ore, o arterita (inflamatia unei artere), o
arterioscleroza sau o degeratura.
Tratamentul gangrenei uscate consta in ameliorarea circulatiei in regiunile afectate inainte de
a nu fi prea tarziu. Daca tesuturile se infecteaza, pacientului ii sunt administrate antibiotice
pentru a se impiedica instalarea unei gangrene umede.

Gangrena umeda - O gangrena umeda se caracterizeaza printr-o necroza a tesuturilor din

cauza infectiei cu bacterii, a unei zone de gangrena uscata sau a unei plagi. In loc de a fi
uscate, tesuturile sunt umflate si zemuinde. In cazul unei gangrene umede, amputatia
chirurgicala a regiunii bolnave este inevitabila, precum si ablatia tesuturilor vii din apropierea
plagii.