INSTRUCŢIUNI TEHNICE PENTRU PROIECTAREA

CONSTRUCŢIILOR METALICE PRETENSIONATE

Indicativ P 115-82

Cuprins

1. PRETENSIONAREA ÎN CONSTRUCŢII METALICE - SCOP ŞI DOMENII DE

APLICARE

1.1. Pretensionarea este un procedeu prin care în procesul executării sau montajului unei
construcţii, în anumite secţiuni, elemente sau în ansamblul ei, se creează eforturi de semn opus
celor care ar rezulta din acţiunile exterioare. Eforturile create prin pretensionare pot fi realizate cu
ajutorul fasciculelor din sârme de înaltă rezistenţă, cablurilor din sârmă împletite sau a barelor
rigide din oţel de rezistenţă mare sau prin alte metode.

Prin efectuarea pretensionării se realizează o distribuţie favorabilă a eforturilor între elementele

construcţiei propriu-zise, rigidă, executat din oţel obişnuit şi cele de preîntindere, executate din
oţel cu rezistenţe superioare. În acest mod se obţine o reducere sensibilă a eforturilor construcţiei
pe seama preluării unor solicitări importante de către elementele de preîntindere.

Pretensionarea în construcţii metalice duce la o utilizare mai favorabilă a materialului structurii

prin extinderea domeniului de lucru elastic al acestuia. În acest fel se obţine o reducere
însemnată a consumului de oţel, a costului, precum şi o micşorare a deformaţiilor.

Astfel, în cazul unei structuri nepretensionate, domeniul de variaţie a tensiunilor într-o secţiune
sau bară, din diverse acţiuni exterioare, poate fi între zero şi rezistenţa de calcul la întindere +R,
sau cea de compresiune - R (fig. 1).

Prin pretensionare se reuşeşte să se creeze tensiuni de semn opus celor din acţiunile exterioare;
domeniul de lucru al materialului poate fi extins pe intervalul R.

1.2. Procedeul pretensionării prezintă aspecte deosebite de variate, folosind elemente de

preîntindere sau alte mijloace care se pot aplica la proiectarea construcţiilor noi, cât şi la
consolidarea celor existente, în scopul măririi capacităţii lor portante, la sisteme cu inimă plină
sau cu zăbrele, static determinate sau nedeterminare.

Dintre procedeele cele mai cunoscute se menţionează următoarele:

a. reducerea secţiunii barelor solicitate la întindere, compresiune, încovoiere, precum şi a altor

elemente de construcţie prin folosirea unor elemente de preîntindere de diferite forme din oţel cu
înaltă rezistenţă.

b. crearea în elementele izolate, cu inimă plină, a unei încovoieri de sens opus celei produse de
acţiunile exterioare şi asamblarea lor ulterioară prin sudură sau şuruburi, astfel ca să lucreze ca
un tot unitar, obţinându-se o repartizare mai favorabilă a tensiunilor pe înălţimea secţiunii grinzii
compuse în acest mod;

c. modificarea poziţiei reazemelor structurilor static nedeterminate, respectiv a repartiţiei

momentelor încovoietoare şi a deformaţiilor, în scopul obţinerii, în anumite secţiuni ale structurii, a
unor eforturi de semn contrar celor produse de acţiunile exterioare;
d. pretensionarea sistemelor de cabluri, creindu-se eforturi iniţiale de întindere cu valori mai mari
decât cele de compresiune care ar fi produse de acţiunile exterioare, astfel încât întreaga
structură, realizată din elemente flexibile, va avea, în stadiul de exploatare, numai eforturi de
întindere etc.

Pretensionarea se poate utiliza şi pentru consolidarea elementelor de structură existente în

vederea sporirii capacităţii lor portante.

În funcţie de sistemul static şi constructiv al structurii, pretensionarea se poate realiza în

întregime pe parcursul execuţiei, în perioada montajului, după aplicarea parţială sau completă a
încărcărilor permanente.

Pretensionarea se poate realiza în una sau mai multe etape prin alternarea de pretensionări şi
dispuneri a acţiunilor permanente, când efectul economic este mai substanţial, dar cu preţul unei
execuţii ceva mai complexe.

Alegerea metodei de pretensionare şi de succesiune a etapelor de preîntindere se va face pe

baza unei fundamentări economice.

Odată cu proiectul structurii pretensionate se va elabora şi proiectul de realizare a pretensionării,

care va conţine datele necesare pentru realizarea structurii: elemente şi dispozitive pentru
efectuarea preîntinderii, prevederea utilajelor necesare, ancoraje, aparatură şi îndrumări pentru
măsurarea şi controlul efortului de preîntindere, urmărirea în timp etc.

Prevederi de detaliu privind proiectarea şi executarea elementelor de construcţii metalice

pretensionate sunt date succint în anexa 1.

[top]

2. MATERIALE ŞI CARACTERISTICILE LOR DE CALCUL

Materiale

2.1. Elementele construcţiei propriu-zise se execută din produse finite, laminate la cald, oţel
carbon şi slab aliat, care îndeplinesc condiţiile prevăzute în STAS 10108/0-78, pct. 2.

Elementele de preîntindere se pot executa sub următoarele forme:

a. fascicule din sârme SBP netede de înaltă rezistenţă, STAS 6482/2-80, STAS 10107/0-76 şi
STAS 6951-76, având secţiunea circulară pătrată sau dreptunghiulară, sârmele fiind dispuse pe
unul sau mai multe rânduri;

b. toroane TBP, STAS 6482/4-80 şi STAS 10107/0-76;

c. bare rotunde netede sau cu profil periodic PC 90, laminate la cald şi tratate termic STAS
10107/0-76 şi STAS 6482/4/80, STAS 438/1-80, având Rp02 = 50...70 daN/mm2;

d. cabluri din sârme de oţel construcţie simplă STAS 1513-80, cabluri compuse duble, construcţie
normală, STAS 1353-80 cabluri compuse duble, flexibile, STAS 1533-80, cabluri duble,
construcţie combinată, STAS 1689-80 etc.
2.2. Pentru elementele de preîntindere sub formă de fascicule, toroane şi cabluri este necesar ca,
înainte de fixarea lor în construcţia pretensionată, să fie supuse unei întinderi prealabile la un
efort care să depăşească cu cca. 10% efortul de calcul, pe o durată de minimum 30 minute, în
scopul măririi limitei de proporţionalitate.

2.3. Când elementele de preîntindere sunt supuse direct acţiunilor atmosferice, este necesară
protejarea lor împotriva coroziunii prin vopsele anticorozive, pelicule elastice din lacuri sau
materiale plastice, prin zincare sau alte metode. Protejarea se poate efectua şi în tuburi din tablă
sau materiale plastice în care se injectează mortar de ciment cu fluiditate corespunzătoare, sau
emulsii reci de bitum. La capete, pe o lungime de 0,5...1,0 m, se injectează vaselină sau unsoare,
care să ajungă până la ancoraje.

Caracteristici de calcul ale materialelor

2.4. Rezistenţele de calcul pentru materialele elementelor pretensionate ale construcţiei se iau
conform prevederilor STAS 10108/0-78 pct. 4.

Rezistenţa de calcul a fasciculelor din sârmă netedă se obţine prin împărţirea rezistenţei de
rupere corespunzătoare cu un coeficient p=1,45 , iar în cazul când sârmele sunt zincate p=1,55.
Pentru cazul când fasciculele sunt înnădite, coeficienţii corespunzători se iau p=1,55, respectiv
p=1,65.

Pentru cabluri din sârme de oţel se iau aceeaşi coeficienţi ca şi pentru fascicule.

În tabelul 1 sunt prezentate rezistenţele normate şi de calcul ale sârmelor de oţel pentru beton
precomprimat, toroane şi oţel cu profil periodic PC 90, conform STAA 10107/0-76. Coeficienţii de
reducere a rezistenţelor normate sunt p=1,25 pentru sârme trefilate şi produse de sârmă şi
p=1,20 pentru PC 90.

În cazul îndoirii fasciculului sau cablului în jurul unui dorn având diametrul D 8d, unde d este
diametrul sârmei, rezistenţele de calcul, obţinute ca mai sus, se reduc cu 30%.

Rezistenţele de calcul ale barelor din oţel rotund folosite ca elemente de preîntindere se iau în
conformitate cu STAS 438/1-80 şi STAS 438/2-80.

În cazul când se folosesc alte oţeluri, rezistenţele de calcul se vor adopta pe baza unor
instrucţiuni speciale.

2.5. Pentru modulul de elasticitate, coeficientul de contracţie transversală, coeficientul de dilatare

lineară şi greutăţile tehnice pentru oţeluri şi fonte se iau valorile din STAS 10108/0-78, tabelul 1.

Pentru fasciculele din sârme paralele, modulul de elasticitate se poate adopta 2 .10 6 daN/cm2, iar
pentru cabluri şi toroane, modulul de elasticitate se ia E t=1,9.10 6 daN/cm2, dar numai după
preîntinderea elementelor respective, conform pct. 2.2.

[top]

3. PRINCIPII GENERALE DE CALCUL COEFICIENŢI

Principii generale

3.1. Calculul construcţiilor metalice pretensionate se efectuează după metoda stărilor limită,
luându-se în considerare:

- starea limită a capacităţii portante (rezistenţă, stabilitate, oboseală);

- stare limită a deformaţiilor.

3.2. În calculul după prima stare limită se introduc încărcările de calcul, rezultate din cele
normate, multiplicate cu coeficienţii corespunzători ai acţiunilor, iar în cea de a doua stare limită
se introduc încărcările normate.

Tabelul 1

Diametrul Rezistenţa normată Rnp Rezistenţa de calcul Rp

Tipul şi
sârmei, barei
calitatea
sau toronului
armăturii N/mm2 kgf/cm2 N/mm2 kgf/cm2
mm

1,5 2110 21500 1720 17200

2 2010 20500 1640 16400

2,5 1910 19500 1560 15600

3 1860 19000 1520 15200

SBP I 3,7 1770 18000 1440 14400

4 1720 17500 1400 14000

5 1670 17000 1360 13600

6 1620 16500 1320 13200

7 1570 16000 1280 12800

1,5 1910 19500 1560 15600

2 1860 19000 1520 15200

SBP II
2,5 1770 18000 1440 14400

3 1670 17000 1360 13600

 6 1910 19500 1560 15600

7,5 1840 18800 1500 15000

TBP
9 1760 18000 1440 14400

12 1660 17000 1360 13600

PC 90 10...28 590 6000 500 5000

Calculul se efectuează pentru încărcarea cea mai defavorabilă a acţiunilor considerându-se şi pe

cea a pretensionării. În unele cazuri, când acţiunile temporare nu sunt semnificative, se iau în
considerare tensiunile produse de tensionarea maximă corespunzătoare.

3.3. La determinarea eforturilor şi verificarea tensiunilor se ia în considerare faptul că atât

construcţia propriu-zisă, cât şi elementul de pretensionare, se află în stadiul de lucru elastic.

3.4. Calculul se poate efectua şi pentru stadiul dezvoltării deformaţiilor plastice, dacă aceasta
este fundamentat.

3.5. Realizarea şi calculul îmbinărilor construcţiilor metalice pretensionate se efectuează ca şi

pentru construcţiile metalice obişnuite, conform STAS 10108/0-78.

3.6. Mărimea săgeţii elementelor din diferitele acţiuni cât şi cea a contrasăgeţii produsă prin
pretensionare, nu trebuie să o depăşească pe cea stabilită prin norme pentru construcţia
nepretensionată.

Coeficienţi de calcul

3.7. Coeficienţii acţiunilor pentru încărcări permanente, temporare şi excepţionale, cât şi cei
corespunzători grupării acţiunilor, se adoptă în conformitate cu STAS 10101/0 A-77.

3.8. Coeficientul de reducere a tensiunilor prin relaxare din elementele de preîntindere sub formă
de fascicule, toroane sau cabluri se ia 0,95.

3.9. Eforturile din elementele construcţiei, produse ca efect al pretensionării, se afectează cu un

coeficient al acţiunilor, care se ia diferit de unitate atunci când mărimea efortului din elementele
de pretensionare se determină în mod indirect.

Se adoptă un coeficient supraunitar n1=1,1 în următoarele cazuri:

a. la verificarea structurii în diferite secţiuni în decursul efectuării pretensionării;

b. la verificarea structurii sub acţiunea sarcinilor exterioare când eforturile din acţiunile acestora
au acelaşi semn cu cel produs din elementele de preîntindere sau eforturile produse de
elementele de preîntindere au valori mai mari şi de semn opus celor produse de încărcările
exterioare.
Se adoptă un coeficient subunitar n2=0,9 când eforturile provenite din încărcările exterioare sunt
mai mari şi de semn opus celor produse din elementele de preîntindere.

În cazul când este asigurat un control direct şi precis al efortului din elementele de preîntindere,
coeficientul acţiunilor pentru eforturile structurii se ia egal cu unitatea n = 1.

La verificarea la flambaj a barelor, efortul de compresiune produs din pretensionare se afectează

cu coeficientul n1 = 1,1.

3.10. Coeficienţii condiţiilor de lucru după starea limită a capacităţii portante se adoptă după
normele şi condiţiile tehnice în vigoare.

Coeficientul condiţiile de lucru pentru instalaţiile de ancorare se consideră cu valoare m a=0,8,

având în vedere rolul hotărâtor al acestora pentru structura pretensionată.

3.11. Determinarea micşorării eforturilor şi tensiunilor în elementele de preîntindere cu contur

curbiliniu, ca urmare a influenţei frecărilor, se efectuează analog cu prevederile din STAS
10107/0-76, la deflectarea elementelor de pretensionare limitându-se unghiurile de deviere la:

- 25o pentru fascicule din SBP şi toroane,

- 15o pentru bare cu diametrul d 20 mm,

- 10o pentru bare cu diametrul d > 20 mm.

[top]

4. PREVEDERI GENERALE PRIVIND CONSTRUCŢIA ŞI CALCULUL

ELEMENTELOR METALICE PRETENSIONATE

4.1. Construcţiile metalice pretensionate se calculează în conformitate cu prevederile cuprinse în

STAS 10108/0-78, ţinând seama şi de cele specificate în prezentele instrucţiuni tehnice.

La proiectarea construcţiilor metalice pretensionate se va acorda atenţie la alegerea configuraţiei

elementelor de preîntindere, astfel încât pentru sistemul static şi secţiunea adoptată să se obţină
un consum cât mai redus de oţel.

4.2. În procesul pretensionării efortul din elementul de preîntindere v avea o valoare ceva mai
mare decât cea prevăzută în calcul, având în vedere pierderile de tensiune ca urmare a relaxării
materialului elementelor de preîntindere (fascicule, toroane, cabluri), a alunecărilor din ancoraje,
cât şi a deformaţiei construcţiei în dreptul fixării acestora.

Mărimea efortului de preîntindere se calculează cu relaţia:

(1)

în care:
V1 - efortul cu care trebuie realizată întinderea iniţială a elementului de pretensionare, înainte de
a fi montat în structură;

V - efortul de calcul în elementul de pretensionare;

0,95 - coeficient de relaxare care se adoptă numai pentru elementele de preîntindere realizate
sub formă de fascicule, cabluri şi toroane;

Et şi At - modulul de elasticitate şi aria elemenului de preîntindere;

a - mărimea alunecărilor din ancoraje şi deformabilitatea acestora; se adoptă 0,1 cm în cazul

ancorării sub formă de tijă filetată cu piuliţă, strângerea fiind realizată cu precizie şi 0,2 cm când
între construcţie şi ancoraj se prevăd şaibe sau rondele pentru transmiterea efortului de
preîntindere la elementul de construcţie.

4.3. Se recomandă ca la proiectare să se prevadă un singur element de preîntindere pentru

simplificarea manoperei de pretensionare sau, când rezultă un număr mai mare, întinderea lor să
se realizeze simultan şi simetric, dar dispozitivele de întindere să permită aceasta.

4.4. În cazul existenţei a n elemente de preîntindere, având aceeaşi lungime şi arie şi care se vor
întinde într-o anumită ordine, la întinderea celui de ordinul i, în toate cele care au fost întinse
anterior i-1, se vor produce pierderi de efort. Pentru ca în final efortul în fiecare element de
preîntindere să fie acelaşi, este necesar ca eforturile de preîntindere iniţiale ale acestora să fie
diferite.

4.5. În tabelul 2 sunt date expresiile acestor eforturi de preîntindere în funcţie de schema
elementului de construcţie ce se pretensionează, parametrii dimensionali, caracteristici ale
materialelor şi succesiunea efectuării preîntinderii.

4.6. Elementele de preîntindere se fixează de elementele rigide ale construcţiei prin intermediul
ancorajelor tip pahar, inel şi con etc., la fel ca la elementele de beton armat precomprimat sau cu
ajutorul piuliţelor şi bucşelor, când elementele de preîntindere sunt realizate din bare rotunde de
înaltă rezistenţă sau în alte moduri.

Tabelul 2

Caz a b c d

Schemă
Exemplu

Parametrii

Efort de
preten-
sionare

NOTĂ:

Prin cifre este indicată succesiunea în care se efectuează preîntinderea elementelor, precum şi
valoarea efortului preîntinderii pentru ca în final să existe acelaţi efort în fiecare element.

[top]
 5. PROIECTAREA GRINZILOR CU INIMĂ PLINĂ, PRETENSIONATE

Tipuri de grinzi cu inimă plină. Schema de amplasare a elementelor de preîntindere

5.1. În figura 2 a-i sunt prezentate câteva exemple de grinzi cu inimă plină, având elemenele de
preîntindere dispuse după diverse contururi.

Astfel, pentru primele trei tipuri de grinzi, dispunerea elementelor de preîntindere este rectilinie pe
toată deschiderea şi în limita conturului grinzilor.

5.2. Pe deschiderea grinzii, elementele de preîntindere trebuie să fie aşezate pe acele porţiuni
unde secţiunea grinzii nu mai este capabil să preia momentele încovoietoare din acţiunile
exterioare.

5.3. Dispunerea elementelor de preîntindere pe toată deschiderea la grinzile simplu rezemate nu

este raţională în cazul unor încărcări transversale, situaţie în care momentele încovoietoare au
valori maxime spre mijlocul deschiderii şi minime spre reazeme, producându-se stări de tensiune
nedorite, compresiune mare în talpa inferioară. O astfel de dispunere poate fi totuşi motivată
având în vedere simplitatea montării ancorajelor şi a instalaţiilor de preîntindere.

5.4. La grinzile cudeschidere mare, cu diferenţieri mari între momentele încovoietoare de la

mijlocul deschiderii şi cele din zonele marginale, se recomandă dispunerea gradată a elementelor
de preîntindere (fig.2 c), obţinându-se o mai mică diferenţă între momentele date de acţiunile
exterioare şi cele produse de eforturile din elementele de preîntindere.

5.5. Elementele de preîntindere dispuse după contur poligonal sau curbiliniu, în limitele secţiunii
grinzii (figura 2.f-g), prezintă avantajul creierii unor eforturi variabile pe lungimea grinzii, maxime
la mijlocul deschiderii, descrescând spre reazeme odată cu cele din acţiunile exterioare.

Montarea elementelor de preîntindere, în astfel de cazuri este mai complicată, prevăzându-se, în

punctele de schimbare a direcţiei traseului, nervuri de întindere din porţiunile adiacente ale
elementului de preîntindere (fig. 3). Se va ţine seama şi de forţele de frecare care se produc la
întinderea elementelor de pretensionare. Este mai complicată şi construcţia rezemării ancorajelor,
cât şi aşezarea dispozitivelor de întindere.

5.6. La schimbarea direcţiei elementului de preîntindere va trebui ca raza de curbură (fig. 4), să
îndeplinească condiţia:

(2)

în care:

d - diametrul cablului sau în cazul elementelor sub formă de fascicul, diametrul sârmei;

Rt - rezistenţa de calcul a elementului de preîntindere.

5.7. Economie de metal se poate obţine în cazul realizării grinzilor cu înălţime variabilă, aceasta
reducându-se înspre reazeme, în trepte sau continuu (fig. 5 a-c); lungimea elementului de
preîntindere, respectiv schimbarea înălţimii secţiunii grinzii, se va stabili prin calcul.
5.8. La grinzile continue cu înălţime constantă (fig. 2 i) se recomandă aşezarea elementelor de
preîntindere în zonele cu momente maxime pozitive şi negative.

5.9. Dispunerea elementelor de preîntindere în afara conturului grinzii (fig. 2 h), se adoptă atunci
când gabaritul grinzii nu este limitat, eficacitatea pretensionării se măreşte, iar secţiunea ei şi a
elementului de preîntindere se micşorează.

Astfel de soluţii prezintă anumite neajunsuri constructive, transportul lor este mai complicat, iar
talpa inferioară în procesul pretensionării poate să-şi piardă stabilitatea, lungimea ei fiind mare şi
rigiditatea mică, neexistând posibilitatea fixării ei de elementul de preîntindere şi acesta este mai
expus deteriorărilor.

Secţiuni ale grinzilor cu inimă plină

5.10. În fig. 6 a-h sunt prezentate câteva secţiuni caracteristice ale grinzilor cu inimă plină
pretensionate.

5.11. Pentru ca secţiunea să fie eficient folosită, având elementele de preîntindere dispuse la
nivelul tălpii inferioare, aceasta se proiectează nesimetric, talpa superioară comprimată fiind mai
dezvoltată decât cea inferioară întinsă (fig. 6 a). Asimetria secţiunii este caracterizată prin
coeficientul As=h2/h1 pentru care se adoptă valori mai mari de 1,7.

5.12. Talpa inferioară a grinzii se poate realiza dintr-o platbandă (fig. 6 a-c), din profil cornier sau
U (fig. 6 d-e), sau secţiune tubulară (fig. 6 f-h), care oferă o comportare bună la compresiune.

5.13. Stabilitatea tălpii inferioare în procesul pretensionării se asigură prin fixarea ei de elementul
de preîntindere, la intervale , când acesta este condus paralel cu talpa b, fiind lăţimea
tălpii inferioare. Fixarea tălpii inferioare de elementul de preîntindere trebuie să permită alungirea
liberă a acestuia.

5.14. Ancorajele elementelor de preîntindere sunt fixate pe inima grinzii la nivelul tălpilor sau
intermediar, pe elemente suport prevăzute cu nervuri de rigidizare suplimentare. Trebuie avut în
vedere faptul că în dreptul acestor fixări sunt transmise grinzii eforturi foarte importante.

5.15. În figura 7 sunt prezentate câteva soluţii de fixare a ancorajelor elementelor de preîntindere
de construcţia grinzii.

Calculul grinzilor cu inimă plină

5.16 Prin introducerea în construcţie a elementelor de preîntindere şi fixarea lor în ancoraje, din
acţiunile exterioare, sistemul static determinat se transformă în nedeterminat. În decursul
efectuării preîntinderii, elementelor de pretensionare le trebuie asigurată deplasarea liberă în
direcţia lor. După efectuarea preîntinderii, sistemul grindă-element de preîntindere este un sistem
static în echilibru, calculul eforturilor din acţiunile exterioare efectuându-se după regulile mecanicii
construcţiilor.

În modul de lucru al grinzii în stadiul elastic, luând în considerare atât efortul din elementul de
preîntindere, cât şi acţiunile exterioare, se disting mai multe etape (fig. 8):
a. pentru secţiunea dublu T nesimetric (fig. 8 a), în prima etapă din acţiunea efortului V din
elementul de preîntindere, în grinda sistem static determinat se produce un efort axial de
compresiune V şi un moment încovoietor Ve, tensiunile în secţiunea grinzii fiind cele din figura 6
b;

b. în a doua etapă (fig. 8 c), din acţiunile exterioare avem momentul încovoietor M p,
corespunzător sistemului static determinat, iar din creşterea efortului în elementul de preîntindere
X, aferent sistemului static nedeterminat, se produc în secţiunea grinzii tensiunii analoage
efortului de preîntindere iniţial V. Tensiunile din cele două etape se însumează, astfel ca în fibrele
extreme ale grinzii să nu fie depăşite rezistenţele de calcul (fig. 8 d).

5.17 În stadiul de preîntindere, din suma eforturilor axiale V şi X, se impune de asemenea

condiţia ca tensiunea să nu depăşească rezistenţa de calcul corespunzătoare.

O repartizare ideală a tensiunilor în secţiunea cea mai solicitată s-ar obţine în cazul când
tensiunile din momentele încovoietoare s-ar anula, iar în secţiune ar rezulta numai tensiuni de
compresiune produse de V şi X (fig. 8 e).

Condiţiile de mai sus se exprimă prin relaţiile:

în care:

A, At - aria secţiunii grinzii, respectiv a elementului de preîntindere;

W1, W2 - modulele de rezistenţă ale secţiunii grinzii în raport cu fibra superioară, respectiv
inferioară a secţiunii;

e - distanţa de la elementul de pretensionare la axa grinzii.

În relaţiile tensiunilor din secţiunea grinzii, s-a considerat că cele din acţiunile exterioare sunt de
semn opus şi mai mari decât cele produse de acţiunea efortului din elementul de preîntindere,
astfel că mărimea acestuia a fost efectuată de coeficientul n 2 < 1.

În calculul tensiunii din elementul de preîntindere, efortul V a fost afectat de coeficientul n 1 > 1, în
ipoteza că mărimea acestuia ar depăşi pe cea considerată în calcul.

Ipotezele de mai sus sunt cele mai defavorabile care ar putea interveni.

Când efortul de preîntindere se determină în mod precis, coeficienţii de mai sus se iau egali cu
unitatea.
5.18. În cazul când preîntinderea este efectuată anterior acţiunii sarcinilor exterioare, este
necesară şi verificarea tensiunii în talpa inferioară comprimată cu relaţia:

relaţie din care se poate determina valoarea maximă a efortului cu care se poate realiza
preîntinderea iniţială, adică

unde A este aria întregii secţiuni a grinzii.

5.19. Spre deosebire de grinzile simplu rezemate nepretensionate, la care aspectul repartizării
tensiunilor în secţiune pe toată deschiderea ei se păstrează în general acelaşi, la cele
pretensionate aspectul repartizării tensiunilor este variabil, în zona reazemelor cu tensiuni de
întindere la talpa superioară şi compresiune la cea inferioară, în zona centrală invers, iar în
zonele intermediare este posibil ca repartizarea tensiunilor în secţiune să fie numai de
compresiune, acolo unde momentele provenite din acţiunile exterioare sunt anulate de momentul
produs de efortul din elementul de preîntindere.

5.20. Creşterea efortului din elementul de preîntindere rectiliniu din acţiuni exterioare verticale se
determină cu relaţia cunoscută:

în care:

m, Mp - momentele încovoietoare în grindă, sistem static determinat, din efortul unitar în
elementul de preîntindere, respectiv din acţiuni exterioare;

EI - rigiditatea la încovoiere a secţiunii grinzii;

lt - lungimea elementului de preîntindere;

11 - deplasarea în sistemul de bază din acţiunea unui efort unitar în elementul de preîntindere;

1p - idem, din acţiuni exterioare.

Proiectarea optimă a secţiunii grinzilor cu inimă plină

5.21. Pentru proiectarea optimă a grinzilor cu inimă plină, secţiunea dublu T nesimetrică (fig. 9),
având elementul de preîntindere rectiliniu, dispus la nivelul tălpii inferioare, aria secţiunii grinzii se
poate determina cu suficientă exactitate, impunându-se următorii parametrii:

a - coeficient privind ponderea ariei inimii în raport cu aria ei totală, ,

b - asimetria secţiunii (9)

c - zvelteţea inimii

5.22. Diferitele caracteristici ale secţiunii grinzii se pot exprima considerând cu aproximaţie
înălţimea grinzii egală cu înălţimea inimii şi egală cu distanţa între centrele de greutate ale
tălpilor:
Coeficientul  reprezintă importanţa creşterii efortului de preîntindere X, faţă de efortul de
întindere iniţial, numit şi coeficient de autotensionare.

Din relaţiile (3) şi (4), eliminând pe Mp, utilizând şi relaţia (6), se exprimă parametrul k în funcţie
de coeficientul de asimetrie As şi cel de autotensionare ,
 (11)

Se poate determina capacitatea portantă a secţiunii grinzii, respectiv momentul încovoietor

maxim capabil

(12)

unde C reprezintă o caracteristică principală a grinzii şi are expresia

(13)

Din relaţia (12) a lui Mp, se exprimă aria optimă a secţiunii:

(14)

Efortul de preîntindere maxim se determină din relaţia (6) şi are expresia:

(15)

iar aria elementului de preîntindere din (5) şi (15) are următoarea expresie:

(16)

Calculul este mai uşurat dacă coeficienţii As, B, C, D şi k sunt daţi în tabele sau diagrame.

În tabelul 3 sunt prezentate valorile acestor coeficienţi pentru trei cazuri de încărcare a grinzii şi
dispunere a elementelor de preîntindere în funcţie de anumiţi parametri, indicându-se
succesiunea efectuării calculelor.

În prima coloană au fost trecute rezistenţe diferite în fibrele extreme ale celor două tălpi ale
secţiunii, R1 şi R2, având în vedere o rezervă de rezistenţă la talpa superioară R 1, pentru diverse
influenţe locale (grindă de frânare, acţiunea directă a unor sarcini concentrate importante etc.).

5.23 Eficacitatea pretensionării se măreşte odată cu creşterea zvelteţei inimii , dar acest
parametru este condiţionat de asigurarea stabilităţii locale, atât sub acţiunea efortului de
preîntindere, cât şi sub influenţa acestuia şi a sarcinilor de exploatare.
Dacă grinda preia până la pretensionare o parte din acţiuni, greutatea proprie etc., atunci
mărimea efortului în elementul de preîntindere este dată de efortul de preîntindere V şi de
creşterea acestuia X din dispunerea încărcărilor după efectuarea preîntinderii, iar momentul M p
este cel corespunzător încărcării totale.

Pentru grinzile cu element de preîntindere rectiliniu, tensiunile tangenţiale sunt preluate numai de
secţiunea grinzii şi verificarea se efectuează ca pentru grinzile obişnuite.

5.24 Verificarea la stabilitate generală a grinzilor cu inimă plină pretensionate, cât şi a stabilităţii
locale, se efectuează pentru stadiul când acţionează efortul de preîntindere, cât şi în stadiul
acţiunii acestuia şi a încărcărilor exterioare, conform prevederilor din STAS 10108/-78.

Săgeata grinzii se calculează în stadiul elastic şi pentru încărcările normate, deci neafectate de
coeficienţii acţiunilor.

Sistemul grindă pretensionată în stadiul de exploatare este sistem static nedeterminat, iar
săgeţile se calculează după regulile cunoscute ale staticii, adică:

(17)

f fiind săgeata grinzii pentru sistemul static determinat din acţiunile exterioare, iar f(V+X) săgeata
dată de efortul total din elementul de preîntindere.

Tabelul 3

Încărcare

3 4 5 6 7 3 4 5 6 7 3 4 5 6 7

It/I 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 0,782 0,757 0,740 0,729 0,721 0,584 0,555 0,535 0,521 0,511

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
As 2,45 2,11 1,95 1,87 1,82 2,05 1,92 1,84 1,79 1,76 1,96 1,86 1,81 1,76 1,74
1,0
B 0,454 0,395 0,364 0,347 0,335 0,385 0,358 0,340 0,330 0,322 0,366 0,345 0,332 0,323 0,317

C 0,393 0,368 0,355 0,348 0,342 0,364 0,353 0,345 0,340 0,337 0,355 0,347 0,343 0,337 0,335

D 0,179 0,213 0,231 0,241 0,248 0,219 0,235 0,245 0,251 0,255 0,230 0,242 0,250 0,255 0,258

K 0,572 0,562 0,558 0,552 0,550 0,562 0,557 0,552 0,550 0,550 0,555 0,554 0,552 0,551 0,548
 As - 2,31 2,15 2,06 2,00 2,26 2,11 2,03 1,98 1,94 2,15 2,05 1,99 1,95 1,92

B - 0,362 0,335 0,319 0,308 0,354 0,329 0,313 0304 0,297 0,336 0,318 0,305 0,298 0,292

C - 0,337 0,326 0,320 0,315 0,334 0,324 0,318 0,314 0,311 0,327 0,320 0,315 0,311 0,309
0,9
D - 0,196 0,212 0,222 0,229 0,201 0,216 0,225 0,231 0,235 0,212 0,223 0,230 0,235 0,238

K - 0,552 0,548 0,546 0,543 0,551 0,547 0,544 0,543 0,542 0,548 0,545 0,543 0,542 0,541
As - 2,57 2,39 2,29 2,23 2,51 2,36 2,26 2,21 2,17 2,40 2,29 2,22 2,17 2,14

B - 0,329 0,304 0,290 0,280 0,321 0,299 0,285 0,276 0,271 0,305 0,289 0,279 0,271 0,266

C - 0,304 0,295 0,290 0,286 0,301 0,293 0,288 0,285 0,283 0,295 0,290 0,286 0,283 0,281
0,8
D - 0,178 0,193 0,202 0,208 0,182 0,196 0,205 0,210 0,214 0,192 0,202 0,209 0,214 0,217

K - 0,538 0,535 0,532 0,532 0,537 0,534 0,532 0,531 0,530 0,535 0,533 0,531 0,530 0,529
As - - 2,70 2,59 2,52 2,83 2,66 2,56 2,51 2,45 2,71 2,59 2,51 2,46 2,42

B - - 0,272 0,260 0,251 0,286 0,268 0,255 0,248 0,243 0,273 0,259 0,250 0,244 0,239

C - - 0,262 0,258 0,255 0,267 0,261 0,256 0,253 0,252 0,262 0,258 0,255 0,252 0,251
0,7
D - - 0,172 0,181 0,186 0,163 0,175 0,174 0,189 0,192 0,172 0,181 0,188 0,192 0,195

K - - 0,518 0,517 0,515 0,520 0,517 0,515 0,514 0,514 0,518 0,516 0,514 0,512 0,312
Explicaţii la tabel:

Se alege: ; dacă se alege h, atunci

dacă se alege ti , atunci

Condiţie: Talpa inferioară trebuie să fie fixată pentru asigurarea condiţiei de stbilitate, la
maximum 10b2.

Explicaţie: Se adoptă R1 > R2 din cauza unor influenţe secundare la talpa superioară,
eforturi locale din rezemări etc.
[top]

6. PROIECTAREA GRINZILOR METALICE CU ZĂBRELE PRETENSIONATE

Tipuri de grinzi cu zăbrele, posibilităţi de pretensionare

6.1. În cazul grinzilor cu zăbrele se folosesc aceleaşi metode pentru efectuarea pretensionării ca
şi în cazul grinzilor cu inimă plină.

6.2. Eficacitatea pretensionării depinde în mod deosebit de schema grinzii cu zăbrele şi de

configuraţia adoptată pentru elementele de preîntindere. După modul de dispunere a acestora,
grinzile cu zăbrele pretensionate se pot clasifica în două categorii (figura 10 a):

a. grinzi ale căror bare au eforturi importante de întindere, rezultate din acţiunile exterioare, şi
sunt pretensionate separat prin comprimare (fig. 10);

b. grinzi ale căror elemente de preîntindere au o astfel de configuraţie, încât produc eforturi de
semn opus celor din acţiunile exterioare în toate sau în cele mai multe din barele grinzii (figura 10
b-h). În figura 10 i-l, elementele de preîntindere sunt dispuse în afara conturului grinzilor,
eficacitatea lor economică fiind cea mai mare.

Prima soluţie este avantajoasă în cazul grinzilor cu zăbrele cu deschideri şi încărcări importante,
barele având eforturi suficient de mari pentru a fi pretensionate independente. Prin pretensionare
nu se schimbă sistemul static al grinzii cu zăbrele, soluţia găsindu-şi justificată utilizarea mai mult
la sistemele cu zăbrele în formă de turnuri.

În cea de a doua categorie elementele de preîntindere se pot plasa în limitele conturului grinzii;
configuraţia acestora fiind diferită - rectilinie în lungul tălpii inferioare întinse, numărul lor fiind
constant (fig. 10 b-d), sau variabil în trepte (fig. 10 e-f), pe porţiunile cu eforturi mai mari numărul
lor fiind majorat.

6.3. Când grinzile au deschideri şi eforturi mari, elementelor de pretensionare li se poate da

contur poligonal între talpa comprimată şi cea întinsă, producând descărcarea atât a tălpii
inferioare, cât şi a zăbrelelor aflate pe porţiunea înclinată a elementelor de preîntindere şi
totodată încărcarea tălpii superioare pe aceste porţiuni.

6.4. Elementele de preîntindere se dispun în general lateral şi simetric faţă de planul grinzii
pentru a se evita eforturi suplimentare din acţiunea excentrică a efortului din elementele de
preîntindere.

6.5. Dacă elementele de preîntindere se dispun în afara conturului grinzii (fig. 10 i-l), reducerea
eforturilor în barele grinzii este mult mai însemnată, iar efectul economic mai substanţial dar
gabaritul grinzii sporeşte. Distanţa între elementul de preîntindere şi talpa întinsă se ia
h2=(1,2...1,5)h1.

În asemenea cazuri pot apărea dificultăţi în privinţa asigurării stabilităţii tălpii inferioare la eforturi
de compresiune care apar în stadiul efectuării preîntinderii. Acest neajuns poate fi evitat prin
adoptarea de secţiuni spaţiale pentru grinda cu zăbrele (fig. 11 a-c), sau a unor soluţii prin care
este posibilă fixarea tălpii inferioare de alte elemente ale structurii (pane cu contrafişe etc.)

6.6. Înălţimea grinzilor cu zăbrele pretensionate se adoptă mai mică decât a celor obişnuite, h =
(1/12...1/18)l.

6.7. Când elementele de preîntindere sunt conduse paralel cu talpa întinsă, stabilitatea acesteia
pentru efortul de compresiune se poate asigura prin fixarea ei de elementele de preîntindere cu
ajutorul unor diafragme sau cupoane din ţevi, aşezate la distanţa I 1=(40...50)iy, unde iy este raza
de inerţie a tălpii în raport cu axa cuprinsă în planul grinzii. Punctele de fixare fiind reazeme
elastice, lungimea de flambaj l1 a tălpii se recomandă a fi majorată cu 25%.

Elementului de preîntindere trebuie să i se creeze posibilitatea alungirii fără frecare în punctele

de ghidare în direcţia lungimii lui.

6.8. La grinzile cu zăbrele continue, elementele de preîntindere se conduc la limitele conturului

grinzii sau în afara acestuia, având contur rectiliniu sau poligonal (fig. 12 a-c).

Secţiunile barelor grinzilor cu zăbrele

6.9. Secţiunile barelor grinzilor cu zăbrele pretensionate sunt în general aceleaşi ca în cazul celor
obişnuite. Este necesar ca să îndeplinească totuşi anumite condiţii. Astfel se recomandă
dispunerea simetrică a elementelor de preîntindere faţă de planul grinzii, precum şi ancorarea lor
simplă şi comodă (figura 13).

6.10. Barele întinse care în procesul preîntinderii vor avea eforturi de compresiune, este necesar
să aibe o secţiune suficient de rigidă pentru atenuarea fenomenului de pierdere a stabilităţii.
Durata efortului de compresiune fiind scurtă, el nerepetându-se pe parcursul exploatării, se pot
admite în calcul, valori mai mari ai coeficienţilor de zvelteţă admisibili, decât în cazul barelor
grinzilor obişnuite cu zăbrele, ca şi pentru barele grinzilor cu zăbrele în timpul montajului.

6.11. Capetele elementelor de preîntindere se fixează în reazemele sau nodurile grinzilor cu

dispozitive de ancorare (fig. 14), unde are loc o supraîncărcare locală, fapt pentru care trebuie să
li se asigure acestora o rigiditate şi stabilitate corespunzătoare.

Calculul grinzilor cu zăbrele

6.12. Grinzile ale căror bare sunt pretensionate independent, se calculează ca şi grinzile cu
zăbrele obişnuite.

6.13. La grinzile cu zăbrele ale căror elemente de preîntindere influenţează eforturile într-un
anumit număr de bare, devin sisteme static nedeterminate pentru acţiunile exterioare care survin
după efectuarea preîntinderii, gradul de nedeterminare statică fiind hotărât de numărul
elementelor de preîntindere care sunt întinse separat. Ca necunoscute se aleg eforturile din
elementele de preîntindere, iar calculul se conduce prin aproximări succesive, fiind necesară
iniţial impunerea secţiunilor barelor grinzii, cât şi cele ale elementelor de preîntindere.

6.14. Efortul în elementele de preîntindere se apreciază ca fiind egal cu (0,7...0,8)N o pentru grinzi
cu zăbrele, având elementele rectilinii, dispuse la nivelul tălpii inferioare (fig. 10 h-f), cu
(0,55...0,65)No pentru grinzi cu zăbrele ale căror elemente de preîntindere au contur poligonal
(figura 10 g-h) şi cu (0,4...0,5)No la grinzile pentru care elementele de preîntindere sunt dispuse
în afara conturului (fig. 10 i-l). În toate cazurile No este efortul maxim în talpa întinsă rezultat din
acţiunile exterioare ale sistemului static nepretensionat.
Secţiunea elementului de preîntindere se calculează pentru un efort egal cu (1,4...1,5)N o.

6.15. În calculul grinzilor cu zăbrele pretensionate se disting în general următoarele faze:

a. grinda cu zăbrele se află sub o anumită acţiune exterioară, greutatea proprie, parţial sarcina
permanentă, efortul din elementul de preîntindere este nul, în cazul nefixării lui în structura grinzii
cu zăbrele;

b. în cea de a doua fază, pe lângă acţiunile anterioare, în elementul de preîntindere se dezvoltă

efortul de pretensionare;

c. în faza finală, pe lângă acţiunile de mai sus, grinda suportă restul acţiunilor exterioare.

În primele două faze grinda cu zăbrele se comportă ca sistem static determinat, iar în ultima ca
sistem nedeterminat.

6.16. În cazul grinzilor cu zăbrele având elementul de preîntindere rectiliniu şi aria secţiunii tălpii
inferioare constantă, calculul se poate conduce în modul următor:

- se apreciază iniţial o distribuţie convenabilă între aria tălpii inferioare A o şi cea a elementului de
preîntindere At:

(18)

- se determină aria totală a tălpii din condiţia ca efortul total din talpă No din acţiunile exterioare,
în sistemul static determinat, să fie egal cu suma eforturilor ce se dezvoltă în cele două arii A o şi
At, adică

N0 = A0R + AtRt (19)

şi rezultă aria totală corespunzătoare tălpii inferioare a grinzii şi a elementului de preîntindere,

(20)

- se calculează apoi aria tălpii grinzii şi cea a elementului de preîntindere

(21)

În continuare, se determină efortul de calcul în elementul de preîntindere, a cărui valoare maximă

să fie egală cu capacitatea tălpii inferioare la solicitarea de compresiune, adică:

(22)

 reprezentând coeficientul de flambaj al tălpii inferioare a grinzii şi se recomandă să aibe valori

 = 0,90...0,95.
Se calculează creşterea efortului în elementul de preîntindere din acţiunile exterioare, după ce a
fost efectuată preîntiderea, din condiţia ca alungirea elementului de preîntindere sub acţiunea
creşterii efortului de preîntindere cu valoarea X şi în talpa inferioară sub acţiunea diferenţei de
efort No-X, să fie egale; se obţine:

(23)

unde 0 = EA0/EtAt.

Efortul ce revine tălpii grinzii în sistemul static nedeterminat va fi:

(24)

6.17. În cazul unor grinzi cu deschideri şi încărcări importante există o diferenţiere mare între
eforturile tălpii întinse şi în consecinţă şi între ariile secţiunilor, în timp ce efortul şi aria
elementului de preîntindere sunt constante.

Repartizarea eforturilor din acţiuni exterioare între barele tălpii întinse şi elementul de
preîntindere se determină din condiţiile egalităţii alungirii elementului de preîntindere din efortul X,
produs din acţiunea încărcărilor exterioare şi suma alungirilor barelor tălpii întinse, sub acţiunea
aceloraşi încărcări, pe lungimea comună cu a elementului de preîntindere, adică:

(25)

Dacă lungimea panourilor tălpii inferioare este aceeaşi şi egală cu a, dar cu arii diferite, atunci

It=na , iar I1=I2=...In=a

Relaţia de mai sus devine:

(26)

Efortul într-un panou al tălpii din acţiuni exterioare în sistemul static determinat, Noi se va
repartiza în sistemul static nedeterminat la elementul de preîntindere cu valoarea X, iar la panoul
tălpii respective cu valoarea Ni, adică:

Noi=Ni+X

Făcând substituţia în (23), se determină mărimea creşterii efortului de preîntindere din acţiuni
exterioare:
 (27)

unde:

Efortul într-un panou al tălpii inferioare în sistemul static nedeterminat poate fi:

Ni=Noi-X (28)

Tensiunea în elementul de preîntindere:

(29)

Efortul total într-un panou i al tălpii inferioare va fi:

Ni=Noi-(n2+X) (30)

iar tensiunea din acţiunea acestui efort:

(31)

6.18. La grinzile cu zăbrele al căror element de preîntindere are contur poligonal sau când acesta
este dispus în afara conturului grinzii, creşterea efortului în elementul de preîntindere din acţiuni
exterioare se determină cu relaţia:

(32)

în care:

ni, Ni - eforturi în sistemul static determinat al grinzii dintr-un efort unitar în elementul de
preîntindere, respectiv din acţiuni exterioare;

li, lt - lungimea barei i a grinzii cu zăbrele, respectiv lungimea elementului de preîntindere.

Verificarea tensiunilor în barele grinzilor cu zăbrele

6.19. Verificarea tensiunilor în barele grinzii se face pentru suma eforturilor rezultate din acţiuni
exterioare şi al celui din elementul de preîntindere, V+X.
6.20. Pentru barele la care în sistemul de bază efortul din acţiunile exterioare şi elementul de
preîntindere sunt de semne opuse:

a. bara în sistemul de bază din acţiuni exterioare are efort de compresiune

b. bara în sistemul de bază din acţiuni exterioare are efort de întindere:

6.21. Pentru barele ale căror eforturi în sistemul de bază, cât şi din elementul de preîntindere au
acelaşi semn:

a. efort de compresiune

(37)

b. efort de întindere

(38)

6.22. Pentru elementul de preîntindere, verificarea tensiunii se efectuează cu formula

(39)

6.23. Efortul maxim în elementul de preîntindere este condiţionat de capacitatea portantă minimă
a barei celei mai comprimate în procesul preîntinderii, adică:

Vmax=RA (40)
6.24. Semnificaţiile notaţiilor din relaţiile de mai sus sunt următoarele:

N(v+x) - efortul rezultat într-o bară a grinzii cu zăbrele din întinderea iniţială V, cât şi creşterea
acestuia din acţiuni exterioare X;

No - efortul în bară în sistemul de bază din acţiuni exterioare;

n - efortul în bară în sistemul de bază dintr-un efort unitar de preîntindere;

V - efortul de preîntindere iniţial;

A, An - aria brută şi netă a barei;

R, Rt - rezistenţa de calcul a barei, respectiv a elementului de preîntindere;

n1, n2 - coeficienţi ai acţiunilor conform punctului 3.7;

  - coeficientul de flambaj, STAS 10108/0-78.

6.25. În anexa 2 este prezentat câte un exemplu de calcul pentru o grindă cu inimă plină,
respectiv pentru una cu zăbrele.

[top]

ANEXA 1

PREVEDERI PRIVIND PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA ELEMENTELOR DE

CONSTRUCŢII METALICE PRETENSIONATE

1.1. Prevederi generale

- Forma secţiunilor transversale şi longitudinale ale elementelor, precum şi dimensiunilor minime,

se vor adopta în funcţie de cerinţele funcţionale şi de calcul, cât şi în funcţie de tehnologia de
execuţie, transport şi montaj. Tehnologia de realizare a elementelor se va stabili de comun acord
cu proiectantul.

- Prevederile constructive trebuie să fie în concordanţă cu schemele de calcul adoptate pentru

fazele de execuţie şi exploatare.

- Se vor prevedea măsuri care să asigure transmiterea integrală a efortului de preîntindere

asupra elementului structurii, în care scop reazemele acestuia trebuie să permită scurtarea liberă
în timpul pretensionării.

- Se va urmări ca succesiunea etapelor tehnologice să nu conducă la intervale mari de timp între

montarea elementelor de preîntindere şi protejarea lor după pretensionare, ţinându-se seama de
mediul înconjurător şi condiţiile de exploatare ale construcţiei.

- Asigurarea gradului necesar de rezistenţă la foc, precum şi protecţii suplimentare, se vor stabili
în conformitate cu prevederi ale unor prescripţii speciale.
- Se vor avea în vedere fenomenele care apar la variaţii de temperatură, datorită faptului că
acestea se manifestă într-un ritm mai rapid pentru elementele de preîntindere decât pentru
elementele de structură şi invers când sunt conduse în canale închise.

[top]

1.2. Condiţii tehnice necesare a fi specificate în proiectul de execuţie, memoriul tehnic şi

caietul de sarcini.

- Calitatea oţelurilor utilizate pentru elementele de preîntindere, cât şi indicarea prescripţiilor

respective.

- Modul de poziţionare a elementelor de preîntindere la trasee rectilinii şi la cele deflectate.

- Programul de pretensionare, conţinând:

 măsuri constructive necesare asigurării schemei statice considerată la proiectare pentru

faza de preîntindere;
 ordinea de preîntindere a elementelor de pretensionare;
 mărimea efortului de control şi limitele alungirilor pentru fiecare element în parte;
 indicarea elementelor de preîntindere care eventual vor fi preîntinse simultan;
 în cazul preîntinderii în etape, numărul de elemente întinse şi efortul de control
corespunzător fiecărei etape.

- Obligaţia verificării prin măsurători directe a pierderilor reale de tensiune, a lunecărilor şi

deformaţiilor în ancoraje la prinderea elementelor, iar când acestea nu se înscriu în limitele
prescrise în programul pretensionării împreună cu proiectantul să se stabilească măsurile
necesare.

- În cazul când elementele de preîntindere lucrează în medii agresive, se vor stabili condiţiile
speciale care trebuie asigurate în timpul execuţiei, soluţiile de protecţie a suprafeţelor elementelor
în contact cu mediul agresiv, condiţiile obligatorii de întreţinere permanentă a acestora pe tot
parcursul exploatării.

- Se vor prevedea fazele de execuţie la care este obligatorie recepţia şi cele la care trebuie
anunţat proiectantul.

- Se vor prevedea toleranţele de execuţie privind dimensiunea elementelor.

- Proiectul va trebui să mai conţină:

 condiţii specifice de recepţie a elementelor;

 breviar de calcul;
 măsuri speciale de protecţia muncii.

Întrucât pentru construcţii metalice pretensionate, la noi nu există date cu privire la ancorajele
metalice, până la proiectarea şi omologarea lor, se vor putea folosi ancorajele prevăzute pentru
fasciculele utilizate pentru elementele de beton precomprimat, conţinute în "Normativ pentru
executarea lucrărilor de beton armat precomprimat" C 21-77.
Cele prevăzute succint, mai sus, nu sunt limitative, proiectantul putând aduce orice alte date
necesare pentru buna execuţie, asigurarea securităţii şi exploatarea normală a construcţiei.

[top]

ANEXA 2

EXEMPLE DE CALCUL

Exemplul 1

1. Se cere dimensionarea unei grinzi cu inimă plină ca structură pretensionată, având

caracteristicile:

- deschiderea grinzii 1 = 12 m.

- încărcarea permanentă g = 3275 daN/m,

- încărcarea temporară p = 8000 daN/m.

Grinda se va executa din OL 37 – 2 n cu R = 2100 daN/cm2.

Elementul de preîntindere se va realiza dintr-un cablu împletit zincat, având R t = 10400 daN/cm2
şi E = 1,9.106 daN/cm2.

Coeficienţii acţiunilor ng = 1,1; np = 1,2.

Coeficienţii acţiunii preîntinderii n1 = 1,1 şi n2 = 0,9.

Momentul încovoietor maxim

Forţa maximă tăietoare

Se calculează raportul

Din tabelul 3 pentru grinda cu încărcare uniform distribuită se obţine coeficientul de asimetrie A s şi
coeficientul C
As = 1,816; C  0,343

Adoptând un coeficient de zvelteţă al inimii =hi/ti=200 şi raportul dintre aria inimii şi a grinzii k =
0,55, se obţine aria totală a secţiunii grinzii

Cu această valoare a ariei secţiunii grinzii se determină ariile tălpilor şi a inimii cu relaţiile (10)

Ai = kA = 0,55 x 209  115 cm2

Din tabelul 3 se obţine valoarea coeficientului B = 0,335 şi se determină aria elementului cu

preîntindere cu relaţia (10).

Se alege ca element de preîntindere un cablu compus dublu, construcţie normală, zincată 64 – 6

x 37 – 160/B – S/Z STAS 1353-80, cu At = 15,70 cm2 şi sarcina teoretică minimă de rupere
251100 kgf şi Rt = 10400 daN/cm2.

Lungimea elementului de preîntindere rezultă din raportul  = It/I = 0,735 raport ce se determină
din tabelul 3.

It = 0,735 x 12 = 8,820 m  9,0 m.

Se alege secţiunea grinzii, având mărimile calculate mai sus.

A1 = 400 x 20 = 80 cm2
A2 = 170 x 10 = 17 cm2 h1 = 41,08 cm
Ai = 1150 x 10 = 115 cm2 h2 = 75,42
A = 212 cm2 h = 118 cm
Ix = 393403 cm4 W1 = 9577 cm3 şi W2 = 5216 cm3

Efortul de calcul în elementul de preîntindere după relaţia (15), adoptând pentru n 1 = 1,1, iar
coeficientul D = 0,248 din tabelul 3, rezultă
Efortul cu care se va realiza preîntinderea, după relaţia (1), va fi:

Elementul de preîntindere se va găsi faţă de axa de greutate a grinzii (fig. 2.1.) la distanţa e = h2
+ 0,5 + 4  80 cm.

Momentul de inerţie al platbandei inferioare în raport cu axa y – ys

Fixând elementul de preîntindere de talpa inferioară la distanţe l 1 = 150 cm 40, iy= 196 cm,
coeficientul de zvelteţă

În acest caz nu este necesară verificarea la stabilitate generală a tălpii inferioare.

Creşterea efortului în elementul de preîntindere din acţiunea încărcării temporare.

În figura 2.2 sunt prezentate eforturile în grinda pretensionată.

Verificarea tensiunilor în secţiune

a) În stadiul preîntinderii, grinda nefiind încărcată

b) În stadiul de exploatare

c) Verificarea tensiunii în elementul de preîntindere

d) Verificarea secţiunii grinzii în dreptul ancorării elementului de preîntindere de grindă.

Calculul săgeţii

Se efectuează la mijlocul deschiderii pentru încărcările normate.

Verificarea stabilităţii locale a inimii grinzii

Se vor dispune rigidizări transversale în dreptul reazemelor şi în zona de ancorare a elementului

de preîntindere (fig. 2.3.). Intervalul aferent elementului de preîntindere va fi divizat în 5 panouri
având lungimea a = 1800.

Verificarea se efectuează cu relaţia

Verificarea panoului 1 aferent reazemului

h0 = 2e = 2 x 39,08 = 78,16  78,2 cm

M= 29 964 daNm , T= 74 053 daN

Panoul 2 la mijlocul deschiderii. Dimensiunile sunt aceleaşi

M= 114119,34 daNm , T= 6720 daN

Rezistenţele critice sunt aceleaşi:

Deci stabilitatea locală a inimii este asigurată numai prin dispunerea de rigidizări verticale.

Dacă nu s-ar realiza pretensionarea grinzii, pentru aceeaşi deschidere şi încărcare, ar fi necesar
un modul de rezistenţă.
Alcătuind o secţiune dublu T simetrică cu următoarele dimensiuni:

- inimă 1250 x 10

- platbande 2 x 350 x 20

având A = 290 cm2, W = 11780 cm2 şi  = 2017 daN/cm2 < R

Din compararea celor două secţiuni rezultă că grinda pretensionată va avea o greutate mai mică
cu 21,50%.

Considerând că pentru elementul de preîntindere, inclusiv ancorajele şi manoperă, preţul de cost

este de două ori mai mare, reducerea este de 16%.

Reducerea greutăţii şi a preţului de cost în cazul unor grinzi cu deschideri şi încărcări mai mari,
va fi mai substanţială.

[top]

Exemplul 2

2. Grinda cu zăbrele din fig. 2.4 se pretensionează cu două fascicole din SBP între nodurile 2-2

Deschiderea 36
fermei................................. m
12
Travee....................................................
m

Învelitoare, tablă cutată cu termohidroizolaţie.

S-a luat încărcare cu praf industrial şi zăpadă.

Din încărcări permanente a rezultat în noduri sarcini concentrate P 1 = 3348 daN, iar din cele
temporare P2 = 7380 daN.

Încărcările concentrate în noduri au rezultat din cele normate afectate cu coeficienţii acţiunilor.

Eforturile în bare s-au determinat grafic prin metoda Maxwell Cremona şi sunt sintetizate în
tabelul 2.1.

Ca elemente de preîntindere s-au ales două fascicule 12  7 cu At= 4,62 cm2 şi E = 1,9 106
daN/cm2.
Într-o primă fază, ferma nepretensionată, static determinată, a fost încărcată cu sarcinile
permanente P1, rezultând eforturile din tabelul 2.1 coloana 5.

În etapa următoare s-a efectuat pretensionarea cu un efort X = 19000 daN, din acţiunea căruia
au rezultat eforturile din tabelul 2.1 coloana 8, care cumulate cu cele obţinute din P 1 sunt date în
coloana 14. Mărimea efortului de preîntindere s-a ales astfel încât în talpa inferioară a fermei să

nu rezulte eforturi de compresiune, adică , sau 0,98 . X < 19083 , de unde

În etapa ultimă au fost dispuse în nodurile fermei şi încărcările temporare P 2, datorită cărora
efortul în elementul de preîntindere a crescut cu X,

Numărătorul din expresia lui D X este suma valorilor din coloana 12, iar primul termen de la
numitor suma valorilor din coloana 11.

Calculul este condus pentru jumătate din fermă.

Eforturile totale, în bare din acţiuni permanente, efortul de preîntindere date în tabelul 2.1 col. 15.

În coloana 16 sunt date în procente raporturile dintre eforturile în barele fermei pretensionate,
coloana 15, şi a celei nepretensionate, coloana 9.

Raportul eforturilor în talpa superioară variază până la 84%, în cea inferioară între 67-40%, în
diagonale şi montanţi până la cca 60%.

Din dimensionare au rezultat ariile barelor, coloana 17, iar în coloana 19 greutăţile acestora.
Pentru tălpi şi prima diagonală s-au folosit secţiuni T sudate din OL 52-2k, iar pentru restul
barelor, secţiuni 2L din OL37-2n.

Greutăţile barelor au rezultat din lungimile teoretice, la suma cărora s-a adăugat cca 9% din
greutatea fermei pentru gusee şi fururi.

A rezultat o greutate a fermei, inclusiv elementele de preîntindere şi ancorajele, de 4340 kg adică

~ 10 daN/m2.

În cazul utilizării unor ferme mai raţionale şi cu secţiuni mai judicioase pentru bare, se va putea
ajunge la reduceri ale consumului de oţel şi mai însemnate.

Tabelul 2.1
 Eforturi din sistemul static determinat din
 in i NP2
LUNGIMEA P=1000 P1=334,8 P2=7380 X=1000 X=19000 P1+P2
BARĂ
cm2 cm daNcm
cm
daN daN daN daN daN daN

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

0-1 304,1 1,40 -6600 -22092 -48708 - - -70800 - - -

1-3 -“- 4,15 -11000 -36827 -81180 170 3230 -118007 59,45 10,10 -4826

3-5 -“- -“- -14100 -47206 -104058 340 6460 -151264 118,90 40,43 -12374

5-7 -“- 1,10 -16400 -54906 -121320 510 9690 -176226 170,54 86,96 -20690

7-9 -“- 1,00 -17800 -59594 -131364 680 12920 -190958 206,72 140,56 -27155

9-11 -“- -“- -18100 -60598 -133578 830 15770 -194176 252,32 209,41 -33705

2-4 -“- 5,65 5700 19083 42066 -980 -18620 61149 1683,25 1649,54 -70814

4-6 -“- 2,34 10200 34149 75276 -1150 -21850 109425 818,06 940,82 -61584

6-8 -“- 1,90 13500 45186 99630 -1320 -25080 144816 762,43 1006,37 -75961

8-10 -“- 1,54 16000 53567 118080 -1490 -28310 171647 697,56 1039,42 -82368

10-12 -“- 1,34 17500 58589 129150 -1660 -31540 187739 676,22 1122,50 -87334

0-2 390,5 2,1 8800 29462 64944 - - 94406 - - -

1-4 -“- -“- 6300 24092 46494 -240 -4560 67586 215,21 51,65 -10005

3-6 -“- 2,9 4700 15735 34686 -“- -“- 50421 297,19 71,33 -10310

5-8 -“- 3,9 3500 11718 25830 -“- -“- 37548 399,67 95,93 -10324

7-10 -“- 6,3 2100 7031 15498 -“- -“- 22529 645,62 154,94 -10007

9-12 -“- 4,0 700 2343 5166 -230 -4370 7509 361,56 83,17 -1869
 1-2 300 1,36 -5400 -18079 -39852 160 3040 -57931 65,28 10,45 -2601

3-4 -“- 1,64 -4400 -14731 -32472 -“- -“- -47203 78,72 12,59 -2556

5-6 -“- 1,68 -3400 -11383 -25092 -“- -“- -36475 80,64 12,90 -2023

7-8 -“- 2,30 -2400 -8035 -17712 -“- -“- -25747 110,40 17,66 -1954

9-10 -“- 3,40 -1500 -5022 -11070 -“- -“- -16092 163,20 26,11 -1807

11-12 -“- 3,00 5000 16740 36900 -270 -5130 53640 123,12 33,24 -4543

6816,08 -534810

Tabelul 2.1

Eforturi din col 15

A Greut/m Greut/elem
P1+X1 col 9
BARĂ
LUNGIMEA X=18176 P1+X
P1+X
cm2 cm2 kg kg
100%
daN daN
daN

1 2 3 13 14 15 16 17 18 19

0-1 304,1 1,40 - -22092 -70800 100 45,0 35,32 215,00

1-3 -“- 4,15 3090 -33597 -111687 95 55,0 43,17 263,00

3-5 -“- -“- 6180 -40746 -138624 92 -“- -“- -“-

5-7 -“- 1,10 9270 -45216 -157266 89 63,0 49,45 301,00

7-9 -“- 1,00 12360 -46674 -165678 87 -“- -“- -“-

9-11 -“- -“- 15087 -44828 -163319 84 -“- -“- -“-

2-4 -“- 5,65 -17812 463 24717 40 20,0 15,70 96,00

4-6 -“- 2,34 -20902 12299 66673 61 22,0 17,27 105,00

6-8 -“- 1,90 -23992 20106 95744 67 32,0 25,12 153,00

 8-10 -“- 1,54 -27082 25257 116255 68 40,0 31,40 191,00

10-12 -“- 1,34 -30172 27049 126027 67 -“- -“- 190,00

0-2 390,5 2,1 - 29462 94406 100 32,0 25,12 196,00

1-4 -“- -“- -4362 16532 58664 87 31,0 24,33 190,00

3-6 -“- 2,9 -“- 11175 41499 82 21,2 16,64 130,00

5-8 -“- 3,9 -“- 7158 28625 76 13,8 10,83 85,00

7-10 -“- 6,3 -“- 2471 13607 60 9,60 7,54 59,00

9-12 -“- 4,0 -4180 -2027 -10,41 - 16,3 12,76 100,00

1-2 300 1,36 2908 -15039 -51983 90 38,4 30,140 181,00

3-4 -“- 1,64 -“- -11691 -41255 87 31,0 24,34 146,00

5-6 -“- 1,68 -“- -8343 -30527 84 30,20 23,70 142,00

7-8 -“- 2,30 -“- -4995 -19799 77 21,2 16,64 100,00

9-10 -“- 3,40 -“- -1982 -10144 63 13,8 10,85 65,00

11-12 -“- 3,00 -4907 11610 -43603 81 21,2 16,64 50,00

Total = 3823,00 kg
Electr. 24% = 91,00
Guşee fururi = 313,00
GREUT FERM. = 4227,00 kg
ELEMENT PREÎNT. = 113,00

TOTAL = 4340 kg

[top]