POLITICA DE MEDIU ÎN CADRUL

ROMÂNIEI
Studiu de caz: POLITICI DE MEDIU ŞI STRATEGII DE COMBATERE A
POLUĂRII ÎN DOMENIUL TRANSPORTULUI FEROVIAR
 CUPRINS

Introducere...…………………………………………………………………….………...... 4

CAPITOLUL I : GENERALITĂŢI……………………………………………….………. 6

1.1 Scurt istoric privin politica de mediu în România………………………….………… 6

1.2 Negocierile de aderare…………………………………………………………….……. 7

1.3 Cadrul institutional………………………………………………………...…….…….. 9

1.4 Surse de poluare………………………………………………………………....…….. 11

1.4.1 Poluarea atmosferei…………………………………………………………...…….. 11

1.4.2 Poluarea apelor............................................................................................................ 13

1.4.3 Poluarea solului ........................................................................................................... 16

1.5 Situaţia actuală privind poluarea din România…………………………................... 18

CAPITOLUL II: POLITICI DE MEDIU ŞI STRATEGII DE COMBATERE A

POLUĂRII ÎN DOMENIUL TRANSPORTULUI FEROVIAR STUDIU DE CAZ –
CFR........................................................................................................................................ 23

2.1 Noţiuni introductive privind transportul feroviar...................................................... 23

2.2 Scurt istoric..................................................................................................................... 24

2.3 Prezentarea obiectului de activitate…………………………....…………………….. 24

2.4 Strategii de combatere a poluării cu emisiile de gaze provenite din transportul

feroviar……………………………………………………………………………………... 25

2.5 Politica de mediu în cadrul CFR……………………………………………………… 27

2.5.1 Prevenirea poluării ………………………………………………………………….. 31

2.5.2 Cheltuieli pentru protecţia mediului, pentru menţinerea certificărilor calitate-

mediu şi pentru acreditarea laboratoarelor……………………………………………… 31

2
2.6 Elemente şi factori de mediu. Monitorizarea factorilor de mediu………………….. 31

2.6.1 Activitatea Laboratoarelor de monitorizare a factorilor de mediu......................... 31

2.6.2 Aer/emisii.......................................................................................................................
32

2.6.3 Solul……………………………………………………………………….…………...
32

2.6.4 Apa……………………………………………………………………………….…… 33

2.6.5 Gestionarea zgomotului şi poluarea fonică……………………………….…………

33

3
 INTRODUCERE

Politica de mediu cuprinde ansamblul orientărilor, principiilor şi reglementărilor

statului cu caracter administrativ – juridic, fiscal şi financiar, menite să asigure dezvoltarea
economico-socială în strânsă dependenţă de cerinţele dezvoltării ecologice, ale
echilibrului ecologic. Ideea de bază a politicii de mediu este aceea de a asigura
reconcilierea omului cu natura prin restituirea către aceasta a bogăţiei împrumutate de la ea.
În realizarea politicii de mediu atenţia ar trebui să fie îndreptată către cele mai
importante puncte şi obiective care sunt îndelung analizate, înainte de a fi stabilite.
Stabilirea acestor puncte trebuie însoţită de planuri de acţiune şi implementare, care prin
aplicarea lor să genereze rezultate cu cele mai mici cheltuieli şi eforturi. Astfel, pentru
ca o politică de mediu să fie eficientă şi cât mai aproape de realitate trebuie să se
acţioneze în toate cele şase componente ale acesteia, ţinându-se totuşi cont de
resursele disponibile din cadrul fiecărei părţi, iar efectele acestor acţiuni să fie văzute la un
moment dat. Cele şase componente ale politicii de mediu sunt : legislativă,
administrativ-instituţională, educativ- informativă, economico-tehnologică, socială şi
de cooperare internaţională. Politica de mediu se bazează pe principiile precauţiei, prevenirii,
corectării poluării la sursă şi „poluatorul plăteşte”, exercitate prin instrumente de gestionare a
riscului care poate fi invocat în cazul în care există o incertitudine ştiinţifică cu privire la un
posibil risc la adresa sănătăţii umane sau a mediului, pe care îl implică o acţiune sau o
politică anume.

Politica de mediu reprezintă totalitatea obiectivelor şi priorităţilor de mediu, a

metodelor de reglementare şi a instrumentelor de implementare a acestora, concepute pentru
asigurarea utilizării durabile a resurselor naturale şi prevenirea degradării calităţii mediului.
Uniunea Europeană aplică unele dintre cele mai avansate standarde de protecție a mediului
din lume, elaborate de-a lungul anilor. Politica de mediu încurajează întreprinderile să
„ecologizeze” economia și să contribuie la protejarea patrimoniului natural european, a
sănătății și bunăstării cetățenilor UE.

Prezenta lucrare isi propune sa prezinta care este politica de mediu a Romaniei, cum
se caracterizeaza, care a fost impactul negcierilor cu Uniunea Europeana asupra politicilor de
mediu la nivel, dar si care este situatia actuala privind poluarea din Romania ca urmare a
analizei factorilor cei mai nocivi asupra atmosferei, apelor si solurilor. Totodata, in capitolul
al II-lea al lucrarii este prezentat un studiu de caz privind stategiile de mediu si politicile de

4
prevenire a poluarii din domeniul transportului feroviar in Romania, analizand cazul CFR
SA. In acest capitol se va prezenta un scurt istoric al companiei, detalii privind activitatea si
organizarea acesteia, care sunt strategiile de combatere a poluării cu emisiile de gaze
provenite din transportul feroviar, politicile de mediu ale CFR, referitoare la prevenirea
poluarii, care sunt cheltuielile in acest sens, dar si detalierea factorilor poluanti asupra apei si
solurilor.

Prezenta lucrare isi propune sa arate faptul ca odata cu aderarea la Uniunea

Europeana, Romania a fost nevoita sa implementeze noi stategii de mediu si politici de
prevenire a poluarii. Implicit, companiile care isi deruleaza activitatea pe teritoriul statului
roman au dezvoltat si aplicat noi proiecte de mediu, in vederea alinierii la normele europene,
in consecinta si cea mai importanta companie de transport feroviar, respective CFR SA.

5
 CAPITOLUL I

GENERALITĂŢI

1.1 Scurt istoric privin politica de mediu în România

În România, protecţia mediului a apărut ca un domeniu de sine stătător al politicilor

naţionale în anul 1990, când a fost înfiinţat pentru prima dată fostul Minister al Mediului; în
1992 a fost elaborat primul document oficial ce stabileşte obiectivele naţionale în domeniu –
„Strategia Naţională de Protecţia Mediului”, reactualizată în 1996 şi în 2002. Strategia este
structurată în două părţi:

• trecere în revistă a principalelor resurse naturale, elemente privind starea

economică şi calitatea factorilor de mediu;

• strategia propriu-zisă, adică principiile generale de protecţie a mediului, priorităţile,

obiectivele pe termen scurt, mediu şi lung. Încă din 1996 se poate observa o adecvare a
strategiei naţionale cu cea comunitară în ceea ce priveşte principiile, priorităţile şi obiectivele.

Astfel, principiile urmărite sunt: conservarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate a

oamenilor; dezvoltarea durabilă; prevenirea poluării; conservarea biodiversităţii; conservarea
moştenirii culturale şi istorice, principiul „poluatorul plăteşte”; stimularea activităţii de
redresare a mediului (prin acordarea de subvenţii, credite cu dobândă mică, etc.). În ceea ce
priveşte priorităţile identificate, acestea reflectă nu numai nevoile naţionale, dar şi tendinţele
şi iniţiativele existente pe plan global, şi anume:

 menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei şi calităţii vieţii;

 menţinerea şi îmbunătăţirea potenţialului existent al naturii;
 apărarea împotriva calamităţilor şi accidentelor naturale;
 raportul maxim cost-beneficiu;
 respectarea programelor şi convenţiilor internaţionale privind protecţia mediului.

Strategiile din 1992 şi 1996 sunt documentele pe baza cărora a fost structurată politica
naţională de mediu până în anul 1999, când a fost adoptat Programul Naţional de Aderare la
UE. Începând cu anul 1999 şi continuând anual, până în 2003, strategia naţională de mediu
este completată de o serie de documente adiţionale, cum ar fi –– „Raportul privind starea
mediului în România”, care corespunde primei părţi a „Strategiei de Protecţia Mediului” şi o

6
completează, printr-o analiză detaliată a calităţii principalilor factori de mediu: calitatea
atmosferei, calitatea precipitaţiilor atmosferice, starea apelor de suprafaţă şi subterane, starea
solurilor, starea pădurilor, gestionarea deşeurilor, situaţia poluării sonore, etc. Strategiei
Naţionale de Protecţia Mediului i se adaugă, în anul 2002, „Strategia Naţională de Gestionare
a Deşeurilor”, ce răspunde unei nevoi presante în acest domeniu şi care a fost pentru prima
dată adresată în anul 2000; acest lucru s-a făcut prin transpunerea Directivei Cadru privind
deşeurile – no. 75/442/EEC, preluată în legislaţia legislaţia română prin Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată şi completată în 2001 prin Legea 426/2001.
Etapele de dezvoltare a strategiei constau în: analiza situaţiei existente, identificarea
problemelor, stabilirea obiectivelor strategice, evaluarea opţiunilor de atingere a obiectivelor
şi elaborarea unui „Plan Naţional de Gestionare a Deşeurilor”. Acest plan, elaborat de un
grup de lucru format din reprezentanţi ai industriei, ministerelor implicate, ONG-urilor şi
ICIM , cuprinde două părţi distincte: 1. acţiuni cu caracter general: identifică tipurile de
acţiuni necesare implementării strategiei, precum şi entităţile responsabile, termenele de
realizare, costurile estimate şi posibilele surse de finanţare; 2. proiecte cu caracter concret: se
adresează unor obiective la nivel local, propuse din teritoriu. Planul se ajustează în funcţie de
propunerile incluse în planurile regionale, locale şi sectoriale şi propune măsuri pentru
următoarele tipuri de deşeuri: deşeuri municipale, deşeuri de producţie, deşeuri periculoase şi
deşeuri reglementate prin acte legislative specifice.1

1.2 Negocierile de aderare

Odată cu anul 2000 şi cu începerea negocierilor de aderare, politica de mediu se dezvoltă

conform strategiei elaborate de Comisia Europeană pentru ţările candidate în cadrul Agendei
2000. Astfel, pentru a alinia politicile naţionale de mediu la standardele şi obiectivele politicii
comunitare, ţările candidate trebuie să identifice arii prioritare de acţiune, să stabilească
obiective cheie ce trebuie realizate până la data aderării şi să stabilească termene de adoptare,
transpunere şi implementare a acquis-ului de mediu. Priorităţile identificate de către Comisie
pentru ţările candidate se referă la poluarea aerului, poluarea apei şi gestionarea deşeurilor. În
anul 2002 au fost deschise negocierile de aderare pentru Capitolul 22- Protecţia Mediului, pe
care România speră să îl închidă în cursul anului 2004. Tot în anul 2002, Comisia Europeană
elaborează un document special pentru a ajuta România şi Bulgaria în eforturile lor de

1
Elise Nicoleta VÂLCU si Sorina ŞERBAN BARBU, “Romania si Politica de mediu in Uniunea Europeana”,
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 1/2010, p. 3,
disponibil la http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2010-01/10_NICOLETA_VALCU.pdf, consultat in data de
28.04.2018.

7
aderare la UE în 200730 şi pentru a suplimenta asistenţa financiară acordată – respective
„Foaia de parcurs pentru România şi Bulgaria”. Foaia de parcurs pentru România este
centrată pe aspectele administrative şi juridice, pe reforma economică şi pe adoptarea unor
capitole ale acquis-ului comunitar ce au la bază „Raportul anual asupra progreselor
înregistrate de România pentru aderarea la Uniunea Europeană - 2002 “. Aspectele de mediu
menţionate în Foaia de parcurs au în vedere dezvoltarea capacităţilor de implementare a
legislaţiei de mediu adoptate, precum şi coordonarea inter-ministerială în problemele de
mediu, în scopul promovării dezvoltării durabile şi transformării politicii de mediu în politică
transversală. În acest sens, sunt subliniate obiective pe termen mediu şi lung ce răspund unor
probleme specifice. Astfel, pe termen scurt, principalele probleme identificate sunt:

 realizarea unei evaluări generale pentru identificarea nevoilor existente;

 dezvoltarea de planuri de implementare completate de strategii de finanţare;
 îmbunătăţirea capacităţii administrative de implementare a acquis-ului, prin creştere şi
formarea personalului corespunzător, la nivel central, regional şi local;
 pregătirea legislaţiei de mediu prin consultarea părţilor interesate şi evaluarea
amănunţită a costurilor de implementare;
 adoptarea legislaţiei orizontale pentru evaluarea impactului asupra mediului şi accesul
la informaţie;,
 întărirea structurilor şi mecanismelor implicate în implementarea aspectelor de mediu
în cadrul altor politici sectoriale.

Pe termen lung, aspectele avute în vedere se referă la continuarea transpunerii legislaţiei

comunitare, implementarea celei deja adoptate şi la întărirea structurilor administrative
necesare implementării complete a acquisului de mediu.

Baza legislativă a politicii de mediu în România o constituie, în principal, implementarea

acquis-ului de mediu, adică a legislaţiei orizontale şi sectoriale care reglementează politica de
mediu a Uniunii Europene. Acquis-ul sectorial de mediu este structurat pe următoarele
domenii: calitatea aerului, gestionarea deşeurilor, calitatea apei, protecţia naturii, controlul
poluării industriale şi managementul riscului, substanţe chimice şi organisme modificate
genetic, poluarea sonoră, protecţia civilă şi siguranţa nucleară. Un aspect particular al
transpunerii legislaţiei sectoriale îl reprezintă solicitarea, de către România, a 11 perioade de
tranziţie, cu durate între 3 şi 15 ani şi necesare ca urmare a evaluării costurilor ridicate pe
care le presupune, după cum urmează: o perioadă de tranziţie în domeniul calităţii aerului, 3

8
referitoare la gestionarea deşeurilor, 4 privind calitatea apei şi 3 în domeniul poluării
industriale şi al managementului riscului. Directivele respective au fost transpuse în legislaţia
românească în anii 2002 şi 2003.

1.3 Cadrul instituţional

Principalii actori instituţionali ai politicii de mediu din România sunt: Ministerul

Mediului şi Schimbărilor Climatice, Ministerul Integrării Europene (MIE) şi Parlamentul
României. Ministerul Mediului este direct responsabil pentru iniţierea strategiilor naţionale
de mediu şi crearea cadrului de implementare a acestora, având următoarele unităţi
subordonate:

- Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;

- Garda Naţională de Mediu;

- Administraţia Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării” – Tulcea.

De asemenea, Ministerul Mediului are sub autoritate: Administraţia Naţională de

Meteorologie, Regia Naţională a Pădurilor “Romsilva”, şi în coordonare: Administraţia
Fondului pentru Mediu – AFM Bucureşti, Administraţia Naţională “Apele Române”,
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului – ICIM Bucureşti,
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” – INCDM Constanţa şi
Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare “Delta Dunării” – INCDDD Tulcea. 2

Ministerul Mediului îşi desfăşoară activitatea în domeniile: planificare strategică, dezvoltare

durabilă, infrastructura de mediu şi gospodărirea apelor, meteorologie, hidrologie,
hidrogeologie, schimbări climatice, arii natural protejate, gestionarea deşeurilor, gestionare
substanţelor şi preparatelor periculoase, conservarea biodiversităţii, biosecurităţii, gestionarea
calităţii aerului şi zgomotului ambiental, şi administrarea managementului silvic.

Ministerul Mediului realizează politica în domeniile mediului şi gospodăririi apelor la nivel

naţional, elaborează strategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi armonizare a acestor
activităţi în cadrul politicii generale a Guvernului, asigură şi coordonează aplicarea strategiei

2
Adriana BEBEŞELEA s.a, Politici de mediu, Editura Fundatiei pentru Cultura si Invatamant “Ioan Slavici”
Eurostampa, Timisoara, 2010, p. 42-43, disponibil la:
http://www.islavici.ro/cursuriold/Politici%20de%20mediu.pdf consultat in data de 28.04.2018.
9
Guvernului în domeniile sale de competenţă, îndeplinind rolul de autoritate de stat, de
sinteză, coordonare, inspecţie şi control în aceste domenii.

Ministerul Mediului asigură coordonarea interministerială a procesului de elaborare a

Strategiei naţionale de dezvoltare durabilă, propune adoptarea şi urmăreşte implementarea
acesteia, precum şi coordonarea activităţii de integrare a cerinţelor privind protecţia mediului
în celelalte politici sectoriale, în concordanţă cu cerinţele şi standardele europene şi
internaţionale.
Ministerul Mediului exercită următoarele funcţii:
 funcţia de strategie;
 funcţia de reglementare şi avizare;
 funcţia de reprezentare;
 funcţia de autoritate de stat în domeniile sale de activitate;
 funcţia de administrare;
 funcţia de implementare şi coordonare a asistenţei financiare neramburasabile acordate
României de Uniunea Europeană în domeniul mediului şi pădurilor şi a programelor
finanţate din fonduri comunitare, naţionale, precum şi de gestionare a creditelor externe,
altele decât cele comunitare, în domeniile sale de activitate;
 funcţia de monitorizare, inspecţie şi control.3

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este instituţia de specialitate a administraţiei

publice centrale, aflată în subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor cu competenţe în
implementarea politicilor şi legislaţiei din domeniul protecţiei mediului, conferite în baza
Hotărârii de Guvern Nr. 1000 din 17 octombrie 2012 privind reorganizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea
acesteia.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a fost infiintaţă în anul 2004 într-o perioada de
reforme instituţionale majore în domeniul protecţiei mediului. Aderarea României la Uniunea
Europeana a constituit pentru societatea românească un obiectiv strategic fundamenta. În
baza Hotărârii de Guvern Nr. 459 din 19 mai 2005 privind reorganizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului au fost redefinite funcţiile şi atribuţiile acesteia.

3
Idem, p. 67-68.

10
Trebuie menţionat faptul că, la acea dată, prin trecerea agenţiilor regionale şi judeţene pentru
protecţia mediului din subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor în subordinea Agenţiei
Naţionale pentru Protecţia Mediului s-a creat cadrul necesar implementării legislaţiei şi
reglementărilor comunitare la termenele stabilite.4

1.4 Surse de poluare

1.4.1 Poluarea atmosferei

Aerul reprezintă componenta de bază a atmosferei, înveliş gazos ce

înconjoară Pământul până la altitudinea medie de 3.000 km. Gazele care formează aerul
atmosferic sunt: azotul în proporție de 79.2%, oxigenul cu 20.8% şi într‐o proporţie
neînsemnată dioxid de carbon, amoniac şi vapori de apă.

Prin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a unor substanțe străine de

compoziția normală a acestuia, care în funcție de concentrație şi timpul de acțiune
provoacă tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea şi confortul omului sau mediul de
viață al florei şi faunei.

Sursele de poluare reprezintă locul de producere şi de evacuare în mediul

înconjurător a unor emisii poluante, iar acestea pot fi de 2 tipuri:

 sursele naturale – pot fi: - solul , din care se elimină particule solide (praf), gaze şi
vapori de apă; - plantele şi animalele, care elimină polen, spori, păr, pene, etc.; -
erupţiile vulcanice, din care rezulta praf, gaze şi vapori de apă; - cutremurele,
generatoare de praf pentru aer şi uneori, prin crăpăturile scoarţei apărute, posibilităţi
de eliminări gaze; - praful cosmic şi meteoriţii.5
 sursele antropice – sunt mai numeroase şi cu emisii mult mai dăunătoare, ele sunt de
fapt activităţile umane desfăşurate în industrie, transporturi, agricultură şi cele
menajere.

Principalele surse antropice sunt:

- arderea combustibililor fosili pentru producerea de electricitate, transport, industrie şi

gospodării;

4
Idem, p. 82-83.
5
Sanda VIŞAN, s.a, Ecotehnologii, Biblioteca Digitala ASE, Capitolul 4, p. 2, disponibil la:
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=59&idb, consultat in data de 28.04.2018.

11
 - procesele industriale şi utilizarea solvenților, de exemplu în industriile chimice şi cele
extractive;

- agricultura;

- tratarea deşeurilor.

Cauzele si principalele efecte ale poluarii atmosferei:

1.Încălzirea globală datorată cantităţii uriaşe de CO2 provenit de la marile industrii –
accelerarea topirii calotei de gheaţă – creşterea nivelului mărilor şi oceanelor;
2.Subţierea progresivă a stratului de ozon – pătrunderea pe Terra a unei cantităţi mai mari de
raze ultraviolete care conduc la cancer de piele şi cataracte oculare, paralel cu scăderea
producţiilor de cereale şi a planctonului oceanelor;
3.Ploile acide - conţin sulf şi emanaţii ale gazelor de eşapament – duc la distrugerea
recoltelor/pădurilor şi la încălzirea globală;
4.Smogul – este un amestec de vapori de apă şi poluanţi.

Controlarea poluării atmosferice:

Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce
reduc, colectează, captează sau reţin poluanţi înainte ca ei să intre în atmosferă. Din punct de
vedere ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a randamentului energetic şi prin
măsuri de conservare, precum arderea de mai puţin combustibil este strategia preferată.
Influenţând oamenii să foloseasca transportul în comun în locul autovehiculelor personale,
ajută, de asemenea, la îmbunătăţirea calităţii aerului urban.
Poluanţii potenţiali pot exista în materialele ce intră în procese chimice sau în procese
de combustie (ca de exemplu, plumbul din benzină). Metodele de controlare a poluării
atmosferice includ şi îndepărtarea materialelor poluante direct din produsul brut, înainte ca
acesta să fie folosit, sau imediat după ce s-a format, dar şi alterarea proceselor chimice ce duc
la obţinerea produsului finit, astfel încât, produşii poluanţi să nu se formeze sau să se formeze
la nivele scăzute. Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folosiţi de către
automobile este posibilă şi prin realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului
sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor, carburator şi motor, dar şi prin
descompunerea gazelor în elemente puţin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. Poluanţii
industriali pot fi la rândul lor captaţi în filtre, precipitatori electrostatici etc.

12
 Prevenirea şi combaterea poluării aerului se poate face prin intermediul mai multor
metode, cum ar fi:

- cultivarea unui număr mare de arbori în zonele urbane;

- menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, arborilor şi
arbuştilor de protecţie stradală;
- amplasarea obiectivelor industriale, a staţiilor de epurare şi depozitelor de deşeuri
menajere la periferia localităţilor sau în zonele din afara lor;
- instalarea electrofiltrelor în coşurile industriilor;
- recuperarea şi valorificarea substanţelor reziduale utilizabile;
- adoptarea de sisteme şi mijloace de transport cât mai puţin poluante.

Prognoza poluării aerului în România

În ultimul timp se acordă o atenţie deosebită studierii dispersiei poluanţilor emişi în

atmosferă de către surse de poluare multiple sau izolate, cu regim de funcţionare continuu
sau accidental, deoarece este tot mai evident faptul că activităţile antropice au produs deja
o "perturbare" a echilibrului mediului înconjurător.

Utilizarea unor modele de dispersie capabile să prognozeze gradul de poluare va

permite elaborarea unor planuri strategice de asigurare a zonei de securitate în jurul
marilor surse de poluare. Pe baza informaţiilor privind gradul de poluare estimat cu
modelele de dispersie se poate stabili zona de evacuare a populaţiei în cazul unui accident
chimic sau radioactiv, ceea ce implică decizii politice şi economice de mare răspundere.

1.4.2 Poluarea apelor

Apa este un element fundamental şi indispensabil organismului uman şi vieții pe

Pământ. Apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă, fiind un factor
determinant în menținerea echilibrului ecologic. Apa este una din substanțele cele mai
răspândite pe planeta Pământ (7/10 din suprafaţa totală a globului), formand unul din
învelişurile acesteia, hidrosfera.

Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, necesarul minim de apă pentru un

om este de 5l/zi, din care 1.5 – 2 l se consumă ca atare, iar restul se reţine din alimente, sau
apare din metabolism. Necesarul fiziologic este de 2.5 – 3 l/zi, diferenţa până la 3 – 5 l/zi
apărând din activităţi fizice şi datorita temperaturii ambiante. Totuşi, omul utilizeză în medie,

13
pe glob, 100 l apă/zi pentru operaţii de spălare, pregătirea hranei şi alte activităţi în
gospodărie.

Resursele de apă sunt de 1.37 miliarde km3, din care 97.2% sunt localizate în mări şi
oceane şi 2.7% în apele subterane şi de suprafaţă. Apele de suprafaţă reprezintă doar 0.002%.
Din apele dulci, doar 1.44% sunt lichide, restul fiind gheţari. România dispune de resurse
sărace de apă, de 1700 t/locuitor, în comparaţie cu media pe Europa de 4000-5000 t/locuitor.
Aceste resurse se caracterizează prin: răspândire inegală în teritoriu, regim hidrologic
instabil, aspect torenţial în majoritate, la munte şi la deal etc.6

Poluarea apelor reprezintă alterarea calităţilor fizice, chimice şi biologice ale apelor,
produsă direct, sau indirect, în mod natural, sau antropic. Poluarea naturală se
datorează surselor de poluare naturale şi se produce în urma interacției apei cu atmosfera
(când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta), cu litosfera (când se produce
dizolvarea rocilor solubile) şi cu organismele vii din apă. Poluarea artificială se
datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nămolurilor, reziduurilor,
navigației etc. De asemenea, poluarea poate avea loc: continuu (în cazul canalizării dintr-un
oraş, sau reziduurile provenite din industrie şi deversate în ape; discontinuu, la interval
regulate de timp, sau neregulate; temporar (accidental, în cazuri de avarii). 7

Sursele naturale de poluare ale apelor provoacă modificări importante ale

caracteristicilor calitative ale apelor, influențând negativ folosirea lor. Termenul de poluare a
apei se refera la pătrunderea în apele naturale a unor cantități de substanțe străine, care fac
apele respective improprii folosirii. Sursele de poluare accidentală naturale sunt în general
rare, ele datorându‐se în special unor fenomene cu caracter geologic. Principalele condiții în
care se produce poluarea naturală a apelor sunt :

- trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zăcăminte de sare, de sulfați) sau
radioactive;
- trecerea apelor de suprafață prin zone cu fenomene de eroziune a solului;
- prin intermediul vegetației de pe maluri, care produce o impurificare prin căderea
frunzelor sau plantelor întregi în apă.

Surse de poluare artificială pot fi apele uzate şi depozitele de deşeuri sau reziduurile

6
Idem, Capitolul 5, p. 1.
7
Idem, Capitolul 5, p. 4.

14
solide.

1.Apele uzate constituie principala sursă de poluare permanentă. După proveniența lor,
există următoarele categorii de ape uzate:

- ape uzate orăşeneşti, care reprezintă un amestec de ape menajere şi industriale,

provenite de la gospodăriile centrelor populate, precum şi de la diferitele unități
industriale;
- ape uzate industriale, rezultate din apele folosite în procesul tehnologic industrial;
- ape uzate de la ferme de animale şi păsări care, au în general caracteristicile apelor
uzate orăşeneşti, poluanții principali fiind substanțele organice în cantitate mare şi
materialele în suspensie;
- ape uzate meteorice, care înainte de a ajunge pe sol, spală din atmosferă poluanții
existenți în aceasta. Aceste ape de precipitații care vin în contact cu terenul unor zone
sau incinte amenajate sau al unor centre populate, în procesul
scurgerii, antrenează atât ape uzate de diferite tipuri, cât şi deşeuri, îngrăşăminte
chimice, pesticide, astfel încât în momentul ajungerii în receptor pot conține un
număr mare de poluanți;
- ape uzate radioactive, care conțin ca poluant principal substanțele radioactive
rezultate de la prelucrarea, transportul şi utilizarea acestora;
- apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, conțin impurități deosebit de
nocive cum ar fi: reziduuri lichide şi solide, pierderi de combustibil, lubrifianți etc.

2.Depozite de deşeuri sau reziduuri solide, aşezate pe sol, sub cerul liber, în halde
nerațional amplasate şi organizate: depozite de gunoaie orăşeneşti şi de deşeuri solide
industriale, în special cenuşa de la termocentralele care ard cărbuni, diverse zguri
metalurgice, steril de la preparațiile miniere, rumeguş şi deşeuri lemnoase de la fabricile de
cherestea, depozitele de nămoluri provenite de la fabricile de zahăr, de produse clorosodice
sau de la alte industrii chimice, precum şi cele de la stațiile de epurare a apelor uzate.

Consecinţele poluării apelor sunt diverse, precum:

- posibilitatea contaminării sau poluării chimice a animalelor acvatice;

- contaminarea bacteriologică sau poluarea chimică şi radioactivă a legumelor, fructelor
sau a zarzavaturilor;

15
 - distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determină micşorarea capacităţii de
debarasare faţă de diverşi poluanţi prezenţi la un moment dat;

Protecţia apelor de suprafaţă, subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect,

menţinerea şi ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale ale acestora în scopul evitării
unor efecte negative asupra mediului, sanătăţii umane şi bunurilor materiale:

- aplicarea legislaţiei apelor;

- interzicerea evacuarii la întamplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa
şi, în primul rând, a apelor reziduale, comunale şi industriale. Acestea trebuie
colectate şi îndepărtate prin sisteme de canalizare sau instalaţii locale de colectare;
- construirea de staţii de epurare pentru reţinerea şi degradarea substanţelor organice
poluante conţinute în apele reziduale ale localităţilor şi unităţilor zootehnice înainte de
eliminarea lor în apă;
- distrugerea prin dezinfecţie a germenilor patogeni conţinuţi în ape reziduale ale unor
instituţii (spitale), labatoarele, unităţile industriei cărnii;
- înzestrarea cu sisteme de reţinere şi colectare a substanţelor radioactive din ape
reziduale;
- construirea de staţii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale unităţii
industriale în vederea reţinerii şi neutralizării substanţelor chimice potenţial toxice;
- controlul depozitării deşeurilor solide, astfel încât, acestea să nu fie antrenate sau
purtate în sursele de apă de suprafaţă sau subterane.

1.4.3 Poluarea solului

Solul este definit ca stratul de la suprafaţa scoarţei terestre. Este format din particule
minerale, materii organice, apă, aer şi organisme vii. Este un sistem foarte dinamic care
îndeplineşte multe functii şi este vital pentru activităţile umane şi pentru supravieţuirea
ecosistemelor.

Poluarea solului reprezintă rezultatul tuturor faptelor şi/sau acţiunilor care săvârşindu-
se ori îndreptându-se asupra acestora – sunt de natură a produce dereglarea funcţionării lor
normale. Poluarea solului se manifestă prin degradare fizică (compactarea, degradarea
structurii), degradarea chimică (creşterea conţinutului de metale grele, pesticide, modificarea
pH-ului), degradare biologică (cu germeni patogeni), deci factorii poluanţi ai solului şi
subsolului pot fi de natura fizică, chimică, biologică etc.

16
 Sursele de poluare şi agenţii poluanţi ai solului sunt:

1. Excavaţiile la zi prin care se execută decopertarea zăcământului, excavarea

acestuia, depuneri de steril, depozite de diferite produse;
2. Depozitele de sterile, cenuşi de termocentrală, zguri metalurgice acoperă suprafeţe
care altfel ar fi avut altă destinaţie, iar particulele fine sunt antrenate de vânt,
poluând alte terenuri sau ape. Depozitele de gunoaie permit dezvoltarea paraziţilor
care răspândesc microbi, viruşi la distanţă;
3. Metalele grele ce ajung în sol din aer, apă şi nămoluri.

Poluarea solului cu metale grele provoacă: dezechilibre proceselor fizice, chimice şi

biologice din sol, scăderea activităţii biologice, inhibarea proceselor de nitrificare, acţiune
toxică pentru plante etc. Câteva exemple de pe teritoriul României privin acţiunea metalelor
grele: în zona Zlatna au fost atacaţi fagul şi carpenul; la Turnu Măgurele,Valea Călugărească,
Copşa Mică furajele au un conţinut ridicat în metale grele. Analizele au pus în evidenţă
depunerile de cupru în ovine, bovine şi cabaline (în rinichi, ficat, sânge). Zonele Baia Mare,
Neferal sunt de asemenea expuse poluării cu metale grele.

4. Materialele radioactive pot exista în subsol, ca zăcăminte de plechblendă

conţinând monezit etc.;
5. Deşeurile şi reziduurile din industria alimentară şi uşoară;
6. Deşeurile şi reziduurile vegetale agricole şi forestiere încarcă solul cu nitraţi,
agenţi patogeni şi facilitează înmulţirea buruienilor;
7. Dejecţiile animale aplicate excesiv ca îngrăsăminte afectează proprietăţile
solurilor. Acestea pot conţine NaCl, biostimulatori, uree, medicamente, agenţi
patogeni, care produc poluarea chimică şi biologică solurilor, scad permeabilitatea
şi pot difuza până la pânzele ape freatice, transformându-le în focare de substanţe
chimice;
8. Dejecţiile umane ce apar în jurul micilor localităţi fără canalizare, a locurilor de
campare, târguri, şantiere;
9. Hidrocarburile ce apar pe terenurile din jurul sondelor, rezervoarelor cu produse
petroliere, rafinării, trasee de conducte etc.;

17
 10. Sărăturarea solurilor reprezintă acumularea de săruri solubile, în special de
sodium.8

Solul este, aşadar, suport şi mediu de viaţă pentru ecosistemele naturale şi antropice.
Absolut toate formele de poluare a solului au efecte dezastruoase asupra ecosferei, iar
refacerea calității solului este un proces de lungă durată, sau imposibil. Pentru prevenirea și
combaterea poluării solului trebuie avute în vedere tipurile de poluare la care este supus, fapt
pentru care se vor lua următoarele măsuri:

 pentru prevenirea degradării fizice sunt necesare: pregătirea solului în condiții optime
de umiditate, irigări efectuate la timp și în cantitatea corespunzătoare, rotația
culturilor, efectuarea lucrărilor agrare și în graficul de timp;
 pentru prevenirea acidifierii trebuie: o utilizare corectă a fertilizanților după analiza
solului, controlul pH-ului solului, aplicarea de amendamente cu calciu în caz de sol
acid;
 pentru prevenirea deficitului, sau excesului de elemente nutritive este necesară:
asigurarea unui raport corespunzător fosfor-potasiu (P:K) pentru adâncimea de 20 cm
de sol, corectarea pH-ului cu amendamente, pentru asigura pH= 6,2-6,5, efectuarea
de analize agrochimice pentru controlul microelementelor din sol;
 prevenirea eroziunii solului datorită apelor sau a pantei terenului de 5-8 % se
realizează prin: culturi antierozionale, realizarea de construcții pentru prevenirea și
combaterea efectelor torenților, regenerarea pajiștilor, aplicarea odată la un an sau doi
de îngrășăminte naturale, plantarea de perdele forestiere;
 pentru prevenirea și combaterea poluării prin exces de apă se realizează: lucrări de
afânare la 70-80 cm adâncime, irigarea va evita formarea de bălți, se vor cultiva specii
de plante corespunzătoare zonei, se va controla cantitatea de apă pe zone.

1.5 Situaţia actuală privind poluarea din România

Apa este un factor indispensabil vieţii. De aceea, în jurul surselor de apă s-a dezvoltat
o diversitate de biocenoze şi chiar civilzaţia umană a fost atrasă de aceste zone. Poluarea apei
reprezintă o alterare a calităţilor fizice, chimice şi biologice ale acesteia, produsă direct sau
indirect de o activitate umană, în urma căreia apa devine improprie pentru o folosire normală,
în scopul în care această utilizare era posibilă înainte de a interveni alterarea. Resursele de

8
Idem, Capitolul 6, p. 4-6.

18
apă ale României sunt constituite din apele de suprafaţă – râuri interioare, lacuri naturale sau
artificiale, fluviul Dunărea (apele Mării Negre nu sunt luate în considerare datorită
dificultăţilor tehnice şi economice de desalinizare )- şi din apele subterane. În ciuda
aparenţelor din unele zone, România este o ţară bogată în resursele de apa, ocupând locul 21
în Europa (conform Statisticii Natiunilor Unite) în conditiile în care dispune de numai 1700
m 3 de apă timp de un an pentru un locuitor.
Starea actuală a apelor în România, deosebit de critică, în special, în zonele afectate de
activităţi antropice, necesită ample acţiuni pentru reducerea substanţială a potenţialului
poluant şi pentru refacerea ecosistemelor afectate.
Cauzele principale ale înrăutăţirii calităţii resurselor de apă din România sunt:

 realizarea unor obiective industriale şi zootehnice gigant;

 promovarea unor tehnologii de producţie puternic poluante, abandonate în ţările

dezvoltate economic (cum este cazul combinatelor de celuloză şi hârtie Dej şi
Zărneşti, care produc celuloza prin procedeul sulfitic sau fabricarea sodei prin
procedeul Solvay, de la Ocna Mureşului şi Govora);

 exploatarea necorespunzătoare a instalaţiilor de epurare existente;

 necorelarea creşterii capacităţilor de producţie şi a dezvoltării urbane cu modernizarea

lucrărilor de canalizare şi realizarea staţiilor de epurare;

 lipsa unui sistem organizat de colectare, depozitare şi gestionare a deşeurilor şi a

nămolurilor de epurarea apelor industrial uzate etc.

Pentru a ilustra gradul de poluare al apelor de suprafaţă din ţara noastră, precum şi a
Mării Negre este necesar să oferim câteva exemple de situaţii constatate în ultimii ani. De
pildă, Oltul poate fi considerat o apă moartă. Bârsa îi aduce substanţele deversate de Fabrica
de celuloză şi hârtie din Zărneşti. Alt afluent, Vulcăniţa, aduce „otravă” scursă de la Colorom
Codlea. Combinatele chimice de la Victoria şi Govora poluează apa cu substanţe organo-
clorurate, la fel de toxice. Multe asemenea întreprinderi nu au nici măcar autorizaţii de
funcţionare, iar staţiile de epurare, ce au costat milioane, zac nefolosite de ani de zile. Un alt
exemplu ar fi Râul Mureş, care este ameninţat să se rupă sub apăsarea industrializării. În aval
de oraşul Reghin se deversează cca 250 l/sec. apă uzată. În aval de localitatea Gorneşti,
crescătoria de porci amplifică poluarea, la care se adaugă şocul poluant al oraşului Tg. Mureş,
3.5 m3/oră apă uzată (menajeră şi industrială), care reprezintă 25-35% din volumul total al

19
debitului râului şi care conţine: compuşi ai azotului, fosfaţi, detergenţi, fenoli. Aceşti poluanţi
creează un şoc tragic echilibrului ecologic al râului Mureş, alterându-i calităţile. Nici apa
oraşului Bacău nu se află într-o situaţie mai bună, căci înregistrează o depăşire netă a
concentraţiilor maxim admisibile în susbtanţe organice, amoniac, nitraţi, nitriţi. Problema
aprovizionării cu apă a municipiului Bacău nu va fi corespunzător rezolvată, întrucât
evacuările de ape uzate din judeţul Neamţ afectează apa Bistriţei, în vreme ce evacuările
apelor reziduale din Bacău influenţează calitatea apelor râului Siret, respectiv ale lacului
Galbeni folosit pentru aprovizionarea municipiului. Există şi pericolul contaminării
radioactive a pânzei de apă freatică, prin infiltrarea în sol a apei de ploaie ce solvă parţial
radiul prezent în haldele de fesgips , deşeu de la Combinatul de îngrăşăminte chimice Bacău.
Dunărea este şi ea afectată. În judeţul Mehedinţi, pe parcursul a 179 km, fluviul primeşte
11600 tone suspensii şi 1600 tone substanţe biodegradabile pe care le aduce spre mare.
Privitor la Dunăre, nu s-a reuşit menţinerea calităţii apelor care intră în România la secţiunea
Baziaş. Apele din interiorul ţării noastre sunt foarte poluate şi prin urmare procesul natural de
autoepurare nu reuşeşte să menţină calitatea de la intrarea Dunării pe teritoriul românesc. O
dovedesc indicii de calitate de la secţiunea Baziaş comparativ cu indicii de nitraţi, nitriţi,
fenoli şi mai recent şi la metale grele şi produse petroliere. Ultimele depăşind de la 20 până
la 50 de ori limitele admise. Nu sunt staţii de epurare la Tulcea, Galaţi, Brăila şi Călăraşi,
astfel încât apele uzate menajere şi o parte din apele reziduale industriale sunt deversate
direct în Dunăre. Multiplicarea noxelor şi asaltul factorilor poluanţi asupra mediului pe
teritoriul judeţului Tulcea configurează o stare alarmantă. Şi când vorbim de protecţia
Dunării trebuie avut în vedere apartenenţa ei la o largă zonă a Europei Centrale. Afectarea
fluviului duce la degradareea Deltei, ori Delta Dunării are un statut de zonă cu regim special
de protecţie. Sursele de poluare, pentru Dunăre, sunt: combinatele chimice şi metalurgice,
porturile lipsite de orice apărare împotriva reziduurilor petroliere ori de altă natură provenite
de la nave, zootehnia, de unde se evacuează mari cantităţi de dejecţii. Marea Neagră prezintă
particularitatea de a avea la suprafaţă un strat de apă oxigenată, iar în adânc un altul cu
hidrogen sulfurat, care nu permite decât existenţa câtorva specii microbiologice. Scade
dramatic biodiversitatea. Stridii nu mai există demult în dreptul litoralului nostru, midiile
aproape au disparut, iar peştele s-a împuţinat dramatic. Toate aceste lucruri au repercursiuni
directe asupra calităţii apelor, dar şi asupra omenirii. 9

9
Biblioteca.regielive.ro, Impactul Transportului Feroviar Asupra Mediului in Romania,

20
 În România, legea calității aerului are ca scop protejarea sănătăţii umane şi a mediului
prin reglementarea măsurilor destinate îmbunătățirii calităţii aerului înconjurător. Cele mai
mari probleme se înregistrează în marile aglomerări urbane, acolo unde stilul de viață și în
special traficul intens generează emisii și noxe ridicate care își lasă amprenta pe sănătatea
tuturor. În aceste condiţii, calitatea aerului din România continuă să fie un motiv de
îngrijorare, căci activitatea umană se numără printre cele mai importante surse de poluare a
aerului. Producția de energie și căldură care utilizează combustibili fosili (cărbune, petrol,
gaz), transportul și agricultura sunt printre activitățile cele mai poluante.
Dată fiind structura sectorului industrial românesc (preponderenţa având-o industria
grea) şi existenţa echipamentului şi a tehnologiilor de producţie învechite, se poate spune că
metalurgia feroasă şi neferoasă emite nivele înalte de metale grele . In acest context, pe
teritoriul României avem mai multe zone critice (sub impactul deteriorării stării de calitate a
atmosferei ), din care enumerăm:

 Copşa Mică, Zlatna, Baia Mare – zone poluate în special cu metale grele (cupru,
plumb, cadmiu), de sulf şi pulberi în suspensie provenite din industria metalurgică
neferoasă;
 Hunedoara, Călan, Galaţi – zone poluate în special de oxizi de fier, metale feroase şi
pulberi sedimentate provenite din siderurgie;
 Rm. Vâlcea, Oneşti, Săvineşti, Stolnicei, Ploieşti – zone poluate în special cu acid
clorhidric, clor şi compuşi organici volatili proveniţi din industria chimică şi
petrochimică;
 Tg. Mureş – zonă poluată în special cu amoniac şi oxizi de azot proveniţi din industria
de îngrăşăminte chimice;
 Brăila, Suceava, Dej, Săvineşti, Borzeşti – zone poluate în special cu dioxid de sulf,
sulfură de carbon hidrogen sulfurat, mercaptani provenite din industria de celuloză,
hârtie şi fibre sintetice;

disponibil la: https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/stiinta-administratiei/impactul-

transportului-feroviar-asupra-mediului-in-romania-327651.html, consultat in 28.04.2018.

21
  Bucureşti – are cea mai mare aglomerare urbană din ţară. Poluarea aerului apare din
transporturi, arderea combustibililor în termocentralele de mare putere, din
depozitarea defectuoasă a deşeurilor din construcţii şi menajere. 10

În acelaşi timp, emisii mari de materie organică apar şi de la extracţia şi procesarea

ţiţeiului, din sectorul industriei chimice şi al industriei extractive a metalelor, unde
combinatele metalurgice, reprezintă una dintre cele mai importante surse de poluanţi organici
persistenţi (dioxine, etc). Chiar dacă nu sunt măsurate, cantităţi limitate de substanţe similare
pot fi eliberate în aer de la siturile deschise (în aer liber) necontrolate ale gropilor de
incinerare a gunoiului.

Managementul deşeurilor şi al solurilor reprezintă una dintre cele mai critice probleme de
mediu din România. Statisticile fac distinctie între doua categorii de deşeuri: deşeuri
municipale si asimilabile, pe de-o parte, şi deşeurile de producţie, pe de altă parte. Servicii de
management ale deşeurilor nu există în majoritatea zonelor rurale, aceasta conducând la un
număr crescut de depozite neautorizate care afectează grav mediul şi populatia. Cantitatea de
deşeuri generată rămâne foarte ridicată, în timp ce colectarea selectivă a deşeurilor şi
reciclarea acestora înregistrează progrese lente.

Legislaţia românească referitoare la deşeuri, armonizată cu cea a Uniunii Europene, a

avut un impact pozitiv în ultimii ani, dar sunt necesare, în continuare, eforturi considerabile
în vederea asigurării conformării cu standardele europene. Calitatea solului: Inventarele
preliminare arată că aproximativ 350.000 ha au fost afectate în mod diferit de diverse tipuri
de poluanţi, din care 30000 ha au fost grav afectate. Factorii cei mai importanţi care au dus la
poluarea/degradarea solurilor sunt: activităţile miniere; iazurile de decantare, haldele de steril,
depozitele de deşeuri neconforme; reziduuri şi deşeuri anorganice (minerale, materii
anorganice, metale, săruri, acizi, baze); apele sarate din industria petrolieră, poluarea cu
petrol; substanţe purtate de aer (hidrocarburi, etilena, amoniac, dioxid de sulf, cloruri,
fluoruri, oxizi de azot, compuşi cu plumb etc.). Cu toate că în ultima vreme anumite instalaţii
industriale au fost închise, iar altele şi-au redus activitatea, poluarea solurilor se menţine
ridicată în zonele afectate.

10
Mariana VUTA, Politici si strategii financiare de protectia mediului, Biblioteca Digitala ASE, p. 28-29,
disponibil la: http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=272&idb, consultat in data de
28.04.2018.

22
 Principalele probleme în sectorul referitor la managementul deseurilor şi protecţia
solurilor sunt următoarele:

– număr ridicat de situri poluate istoric;

– depozitarea – principal mod de eliminare a deşeurilor, şi număr mare de depozite de

deşeuri neconforme;

– proporţie scăzută de deşeuri valorificate şi reciclate;

– infrastructura neadecvată de colectare, transport şi eliminare a deşeurilor.

23
 CAPITOLUL II

POLITICI DE MEDIU ŞI STRATEGII DE COMBATERE A POLUĂRII ÎN

DOMENIUL TRANSPORTULUI FEROVIAR
STUDIU DE CAZ - CFR

2.1 Noţiuni introductive privind transportul feroviar

Activitatea de transport joacă un rol important în sprijinirea dezvoltării economice a

României, aflându-se în strânsă corelaţie cu consumul de energie şi emisiile de gaze cu efect
de seră.

Transportul feroviar asigură deplasarea în spaţiu şi timp a bunurilor şi persoanelor cu

ajutorul locomotivelor şi vagoanelor, care circulă după un program prestabilit, pe trasee fixate
(căile ferate).

Elementele componente ale procesului de transport feroviar sunt, prin urmare, în

număr de trei, şi anume:

a) căile ferate;

b) locomotivele, respectiv mijloacele de tracţiune;

c) vagoanele, respectiv mijloacele de transport propriu-zise.11

Rețeaua de căi ferate din România are o lungime totală de 20.077 km de linii.
Raportată la suprafaţa ţării sau la numărul populaţiei, densitatea reţelei feroviare din România
se prezintă la nivelul mediu european, fiind comparabilă cu densităţile reţelelor feroviare din
Anglia, Italia, Franţa şi Elveţia, fiind a şaptea rețea ca mărime din Uniunea Europeană.
Liniile sunt conectate prin 20.070 aparate de cale echivalente. Rețeaua cuprinde 17.945 de
poduri și podețe, 176 de tuneluri și 11.473 km terasamente.

2.2 Scurt istoric

11
Gabriela STANCIULESCU, Managementul agentiei de turism, Editia a II-a revizuita si adaugita, Biblioteca
Digitala ASE, Capitolul 7, p. 13, disponibil la: http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=437&idb, consultat in data de 28.04.2018.

24
 Societatea Căile Ferate Române (CFR) a fost până în 1998, compania națională
de transport feroviar a României. CFR, ca instituție, a fost fondată în 1880, după ce prima
cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în 1854. După divizarea
companiei, CFR S.A. a rămas administratorul infrastructurii pentru transportul de călători și
marfă pe calea ferată din țară și au fost înființate alte companii deținute integral de stat pentru
asigurarea transportului de călători și marfă. Sediul central al CFR este în București,
în Palatul CFR, situat în apropierea Gării de Nord. Compania are sucursale regionale în
orașele Brașov, Cluj-Napoca, Craiova, Constanța, Galați, Iași și Timișoara. Rețeaua feroviară
este integrată semnificativ cu alte rețele feroviare europene, oferind servicii paneuropene
de transport de pasageri și marfă.12

2.3 Prezentarea obiectului de activitate

Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători - CFR Călători S.A. înfiinţată

prin Hotărârea Guvernului nr. 584/1998, modificată şi completată în mod corespunzător
conform reglementărilor prevăzute în H.G. nr.274/22.02.2001 şi H.G. nr.1199/2002 are ca
obiect de activitate: efectuarea transportului feroviar public de călători de lung parcurs în
trafic intern şi internaţional; efectuarea transportului feroviar în trafic regional şi
interregional; efectuarea transportului în vagoane specializate de tip militare, penitenciare şi
altele asemenea; activitate de metrologie şi de transport rutier; alte activităţi conexe sau
adiacente transportului feroviar public de călători, cum ar fi: producţie industrială,
consultanţă, turism intern şi internaţional, prestări de servicii, transport bazat pe alte
tehnologii decât cea feroviară, publicitate, reclamă, editare, tipărire şi difuzare, închirieri de
mijloace de transport, exploatare comercială a patrimoniului propriu, comerţ, operaţiuni în
valută, declararea, depozitarea şi vămuirea expediţiilor de bagaje şi mesagerii, în calitate de
comisionar în vamă, orice alte servicii executate pe bază de contracte sau convenţii în numele
terţilor, legate direct sau indirect de activitatea C.F.R. Călători.13

Activitatea CFR SA este guvernată de misiunea de a asigura mobilitatea călătorilor,

contribuind la dezvoltarea societății, în ansamblul ei, având ca și scop principal dorința de a
deveni operatorul INTEGRAT numărul 1 în România, crescând cota de piață. Compania
dorește să aibă o poziție sustenabilă în toate segmentele și zonele geografice pentru ca

12
Wikipedia.ro, Căile Ferate Române, disponibil la:
https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83ile_Ferate_Rom%C3%A2ne, consultat in data de 28.04.2018.
13
Ziarul Financiar, Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători - CFR - Călători S.A., 24.01.2014,
disponibil la: http://www.zf.ro/wikizf/societatea-nationala-de-transport-feroviar-de-calatori-CFR-calatori-s-a-
10098648, consultat in data de 28.04.2018.

25
românii să poată călători combinând modurile de transport (tren-auto) către orice destinație
din țară. Modelul integrat spre care țintesc capitalizează toate resursele pentru dezvoltarea
unui transport operational eficient și concentrat.

Provocarea la care trebuie să răspundă este aceea de a ține pasul cu nevoile lumii moderne în
ceea ce privește mobilitatea și viteza de evoluție a noilor tehnologii, punând clientul, cu
prioritate, în centrul activității noastre.

Responsabilitatea, respectul, devotamentul și încrederea reprezintă cadrul în care se

desfășoară activitatea, pentru realizarea viziunii companiei.

2.4 Strategii de combatere a poluării cu emisiile de gaze provenite din transportul

feroviar

Creşterea semnificativă în ultimii 20 de ani a emisiilor de gaze cu efect de seră din

activitatea de transport subliniază necesitatea implementării măsurilor şi politicilor care să
conducă la creşterea eficienţei în transportul de marfă şi călători, la promovarea metodelor
alternative de transport prietenoase mediului.

La nivelul anului 2030 UE preconizează o reducere de 20% a emisiilor GES comparativ

cu nivelul din 2008 şi cu 60% în anul 2050 comparativ cu nivelul de emisii din anul 1990
(conf Carta Albă a Transporturilor 2050), iar acest lucru va avea consecinţe favorabile şi
14
asupra României, ca stat membru al UE. http://www.mmediu.ro/beta/wp-
content/uploads/2012/10/2012-10-05-Strategia_NR-SC.pdf pag 14 În acest sens, putem
enumera câteva obiective strategice în privinţa măsurilor de reducere a emisiilor GES (gaze
cu efect de seră). Măsurile necesare pentru eficientizarea transportului feroviar vor viza atât
îmbunătăţirea infrastructurii cât şi utilizarea de noi tenologii cu emisii reduse de carbon,
precum:

 Implementarea eco-achiziţiilor publice care să promoveze dezvoltarea durabilă,

respectiv reducerea emisiilor de carbon;

 Implementarea sistemelor inteligente de transport, cu efect asupra siguranţei

traficului, dar şi scăderii consumului de combustibil;

14
Ministerul Mediului si Padurilor, Stategia Nationala a Romaniei privind schimbarile climatice 2013-2020, p.
14, disponibil la: http://www.mmediu.ro/beta/wp-content/uploads/2012/10/2012-10-05-Strategia_NR-SC.pdf,
29.04.2018.

26
  Utilizarea tehnologiilor din domeniul energiilor regenerabile, precum: instalaţii de
încălzire interioare bazate pe tehnologia pompelor de căldură sau panourilor solare,
asigurarea necesarului de energie electrică în staţiile de cale ferată bazată pe
tehnologia panourilor fotovoltaice sau a altor forme de energie regenerabilă;

 Modernizarea centralelor termice existente şi/sau înlocuirea acestora cu centrale cu

randamente superioare;

 Modernizarea parcului de utilaje grele folosite pentru întreţinerea cailor ferate, prin
înlocuirea acestora cu utilaje cu performanţe superioare atât din punct de vedere
tehnologic cât şi al mediului, ca urmare a casării celor cu o vechime de funcţionare
mai mare de 20 ani;

 Continuarea electrificării a cca. 900 km de cale ferată. Electrificarea secţiilor de

circulaţie asigură condiţiile de înlocuire a tracţiunii diesel cu tracţiunea electrică;

 Utilizarea noilor tehnologii în domeniul iluminării interioare şi exterioare în staţiile de

cale ferată (reducerea consumului de energie electrică cu 30-40% prin utilizarea
surselor de lumină cu LED);

 Instalaţii de iluminat în staţiile de cale ferată cu utilizarea panourilor fotovoltaice sau

alte forme de energie regenerabilă.

 modernizarea parcului de locomotive;

 utilizarea de combustibil diesel de înaltă calitate şi cu performanţe ecologice ridicate;

 instruirea mecanicilor de locomotivă pentru conducere eco-eficientă;

 studierea posibilităţii reducerii timpilor morţi din procesele tehnologice; 15

Strategia de mediu pentru transportul feroviar de călători se focalizează pe promovarea

dezvoltării unui sistem durabil de transport feroviar de călători. Direcţia principală de acţiune
pentru eficientizarea consumului de resurse şi a reducerii emisiilor de GES o constituie
modernizarea transportului feroviar de călători realizată prin modernizarea parcului de
material rulant şi achiziţionarea de material rulant cu performanţe energetic. Această strategie
include următoarele direcţii de acţiune:

15
Idem, p. 14-15.

27
 Utilizarea tehnologiilor din domeniul energiilor regenerabile - instalaţii de încălzire
interioare bazate pe tehnologia pompelor de căldură, instalaţii de iluminat în staţiile de
cale ferată bazate pe tehnologia panourilor fotovoltaice;

 Modernizarea centralelor termice existente şi/sau înlocuirea acestora cu centrale cu

randamente superioare;

 Modernizarea parcului de utilaje grele de întreţinut calea, prin înlocuirea graduală, în

funcţie de posibilitatea alocării de resurse financiare, a acestora cu utilaje cu performanţe
superioare, atât din punct de vedere tehnologic cât şi al mediului;

 Continuarea electrificării secţiilor de circulaţie va înlocui tracţiunea diesel, consumatoare

de hidrocarburi;

 Conducere eficientă din punct de vedere energetic a trenurilor, implementată prin

programe de instruire a (mecanicilor) Sunt reglementate prin legislaţie;

 Instalarea sistemului ERTMS (Sistemul european de management al traficului feroviar)

pe tronsoanele de cale ferată ale coridorului IV paneuropean.

2.5 Politica de mediu în cadrul CFR16

Trenul reprezintă modul de transport cu cel mai mic impact asupra mediului, opţiunea
pentru un mijloc de transport prietenos mediului.

Transportul este responsabil pentru aproximativ 25 % din totalul emisiilor gazelor cu

efect de seră, cu consecinţe importante pentru dezvoltarea durabilă a planetei. Pentru o mai
bună informare privind impactul asupra mediului produs prin utilizarea diferitelor mijloace
de transport pentru călătoriile prin Europa, se poate accesa pe internet programul
ECOPASSENGER, dezvoltat de Uniunea Internaţională a Căilor Ferate, a cărei lansare a
avut loc în 24 iunie 2008 la Copenhaga. Programul permite compararea rutelor de călătorie
aeriană, auto şi feroviară, prin calcularea consumului de energie, emisiilor de CO2 şi a altor
poluanţi (emisii de oxizi de azot, emisii de particule, emisii de hidrocarburi), pentru fiecare
rută selectată. Totodată, programul constituie şi o recomandare pentru alegerea trenului ca
mijloc de efectuare a călătoriei, utilizarea acestuia constituind soluţia pentru reducerea
emisiilor gazelor cu efect de seră provenind din sectorul transporturi.

16
Cfrcalatori.ro, Sectiunea Mediu, disponibil la: https://www1.cfrcalatori.ro/mediu/, consultat in 30.04.2018.

28
 Activitatea de protectie a mediului se desfășoară pe trei direcții:

- Conformitatea cu legislația și alte cerințe aplicabile;

- Prevenirea poluarii;

- Sistemul de management de mediu.

Evoluţia autorizării obiectivelor din punct de vedere al protecţiei mediului :

Având în vedere specificul activităţilor desfăşurate în depouri şi revizii, bilanţurile de

mediu şi studiile de evaluare a riscului efectuate, programele de conformare implică lucrări
de anvergură:

 ecologizare teren contaminat cu produse petroliere, linii CF;

 decontaminări ale solului impregnat cu substanţe petroliere;
 reabilitarea/modernizarea reţelelor de canalizare şi a instalaţiilor de tratare a apelor
uzate, reabilitarea castelurilor de apă;
 dezafectarea și ecologizarea vechilor gospodării de păcură, a clădirilor nisiparelor,
dezafectarea rezervoarelor de păcură și a instalațiilor aferente neutilizate, dezafectarea
construcțiilor tehnologice îngropate neutilizate;
 refacerea sistemului de impermeabilizare la rampa de descărcare a motorinei;
 realizarea unor sisteme de drenaj și colectare eficientă a apelor meteorice nepoluate.

Monitorizarea factorilor de mediu de către CFR se realizează prin efectuarea de

analize a indicatorilor fizico-chimici impuşi prin autorizațiile de mediu ale punctelor de
lucru ale societății. Autorizaţiile de mediu obţinute în urma finalizării procedurii de
autorizare, impun prin actul de reglementare următoarele:

29
  monitorizarea factorilor de mediu şi raportarea (lunar /trimestrial sau
anual) rezultatelor analizelor chimice ale indicatorilor fizico-chimici ai emisiilor şi
imisiilor de poluanţi către Agenţiile Teritoriale de Protecţia Mediului;
 gestiunea deşeurilor şi raportarea situației către Agenţiile Teritoriale de Protecţia
Mediului.

Pentru monitorizarea calității factorilor de mediu, conform legislației în vigoare,

subunitățile CFR au programe proprii de monitorizare, analizele fiind efectuate în
laboratoare de mediu specializate. Astfel, pentru anul 2017 au fost achiziţionate servicii
de monitorizare a factorilor de mediu in valoare de 96,177 mii lei. S-au efectuat 501
analize, dintre care 373 analize apa uzată, 10 analize apă potabilă, 36 analize apă freatică,
10 analize apă pluvială, 49 analize probe sol, 20 analize emisii şi 3 analize de zgomot .

CFR se aliniază la legislaţia şi normele UE, promovează reglementările şi actele

normative privind politicile de mediu, fapt dovedit printr-o serie de acţiuni.

În primul rând, CFR susţine Programul Naţional de Reforme privind reducerea

emisiilor gazelor cu efect de seră. SNTFC CFR Călători este angrenată, prin Ministerul
Transporturilor în implementarea obiectivelor prevăzute în acest program prin următoarele
măsuri:

 modernizarea transportului feroviar de călători, în vederea eficientizării consumului

de resurse şi reducerii emisiilor de GES;
 monitorizarea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) şi raportarea lor, conform
Deciziei nr.280/2004/CE privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu
efect de seră în cadrul Comunităţii şi de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto.

În al doilea rând, CFR implementează obiectivele de dezvoltare durabilă din Agenda

2030 a Uniunii Europene. De asemenea, această societate centralizează și furnizează date
privind cheltuielile de mediu la nivelul societății și le raportează Institutului Național de
Statistică, prin intermediul Chestionarului cercetării statistice anuale. Totodată, această
entitate realizează baza de date privind energia şi combustibilul utilizate în tracțiune și
calculează emisiile de gaze cu efect de seră și emisiile de compuși poluanți în atmosferă. Un
aspect deosebit de important în acest sens este faptul că CFR Călători susţine angajamentul
Comunităţii Companiilor Europene de Căi Ferate şi Infrastructură (CER), în spiritul

30
obiectivelor Uniunii Europene de reducere a emisiilor de CO2, răspunzătoare pentru efectul
de seră, printr-un angajament individual de diminuare a emisiilor specifice de CO2 cu 21% şi
a emisiilor totale de CO2 cu 31% până în anul 2020.

Evoluţia emisiilor de CO2 diesel provenite din tracţiune, rezultate din activitatea de
transport de călători în anul 2017, este prezentată mai jos:17

Fig. 2.1. Evoluţia emisiilor de CO2 diesel provenite din tracţiune 2017

Din figura de mai sus se constată o scădere spectaculoasă a emisiilor de CO2 diesel în
anul 2017 în comparaţie cu anul precedent, lucru ce aduce o contribuţie semnificativă în
privinţa prevenirii poluării mediului înconjurător.

Nu în ultimul rând, CFR îşi ia angajamentul în vederea reducerii emisiilor de CO2,

prin aderarea la “Declaraţia UIC pentru Mobilitate si Transport Durabil”. Mai mult,
realizează baza de date privind starea mediului, solicitată de Directia Generala Management
și Strategie a MT, în vederea elaborării de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului
a Raportului Anual privind starea mediului în România.

2.5.1 Prevenirea poluării

În anul 2017 au fost executate lucrări şi au fost achiziționate servicii pentru protecția
mediului, pentru prevenirea poluării şi ameliorarea calităţii factorilor de mediu care au fost
realizate prin Programul obiectivelor de investiții și dotări independente cu finanțare din
fonduri proprii, Programul de reparaţii și întreținere, precum și din Fonduri proprii de
exploatare.
17
Cfrcalatori.ro, Raport de activitate al SNTFC Calatori SA, pentru perioada 01 ianuarie –31 decembrie 2017,
disponibil la: https://www1.cfrcalatori.ro/mediu/, consultat in 30.04.2018.

31
2.5.2 Cheltuieli pentru protecţia mediului, pentru menţinerea certificărilor calitate-
mediu şi pentru acreditarea laboratoarelor

Cheltuielile pentru protecţia mediului reprezintă măsura economică a eforturilor pe care

societatea le realizează pentru a răspunde problemelor generate de starea mediului, într-o
anumită etapă, ele referindu-se la următoarele activităţi: protecţia calităţii aerului şi a climei,
protecţia calităţii apelor, managementul deşeurilor, protecţia solului şi a apelor subterane,
protecţia împotriva radiaţiilor etc.

La nivelul anului 2017 au fost raportate de către CFR cheltuieli care totalizează 22.524,3 mii
lei.

2.6 Elemente şi factori de mediu. Monitorizarea factorilor de mediu

2.6.1 Activitatea Laboratoarelor de monitorizare a factorilor de mediu.

În cadrul Laboratorelor regionale de Monitorizare a Factorilor de Mediu au fost efectuate

determinări solicitate de Agențiile teritoriale de protectia mediului, Comisariatele Gărzii
Naționale de Mediu și de filiale ale Administrației Naționale “Apele Române” ce au în
supraveghere rețeaua naționlă hidrografică și conform programelor de monitorizare adaptate
activităților desfășurate.

Numărul total al indicatorilor determinați de Laboratoarele de monitorizare a factorilor de

mediu pentru: ape uzate, ape potabile, ape subterane, aer emisi/ imisii, sol, sonometrie, în
anul 2017 este de 12.670 din care 9473 pentru CFR-S.A.

Gradul de conformare cu cerințele legale pentru factorii de mediu monitorizați este 98.6%. 18

2.6.2 Aer/emisii

Sectorul feroviar este recunoscut la nivel mondial drept cel mai eficient mijloc de
transport din punct de vedere al emisiilor, însă este necesară conștientizarea responsabilității
reducerii consumului specific de energie, respectiv a emisiilor, în principal al celor cu efect
de seră, rezultate din activitatea de transport feroviar.

Avantajele ecologice ale transportului feroviar (calatori și marfă), având în vedere poluarea
atmosferică:

-gradul redus de poluare a mediului în raport cu celelalte moduri de transport;

18
Cfrcalatori.ro, Raport de activitate al CNCF CFR SA, pentru anul 2017, p. 2-3, disponibil la:
http://www.cfr.ro/files/mediu/Raport%20de%20activitate%20privind%20protectia%20mediului%20al%20cncf
%20cfr%20pentru%20anul%202017.pdf, consultat in 30.04.2018.

32
-consumul de energie redus comparativ cu alte moduri de transport;

-intervenții minime în peisajul natural, permițând conservarea acestuia;

-oferă posibilități pentru dezvoltarea de facilități și tehnologii în transportul multimodal;

În anul 2017, emisiile rezultate din arderea combustibiliilor pentru surse staționare și mobile,
estimate în funcțiile de consumurile de conbustibili ale C.N.C.F. “CFR”-S.A. au totalizat
38.291 tone față de 25.775 față în anul 2016, rezultând o creștere, având în vedere procesul
de fuziune prin absorbție de către C.N.C.F. “CFR”-S.A. a filialelor S.C Întrținerea
Mecanizată a Căii Ferate S.A. și Sere și Pepiniere S.A.) 19

2.6.3 Solul

Deoarece CFR este o societate deţinătoare de terenuri, ele au obligaţia de a asigura

salubrizarea terenurilor ocupate productive sau funcţional, în special a celor situate de-a
lungul căilor de comunicaţii feroviare. Zonele de protecţie CF sunt afectate de depozitarea
deşeurilor de orice fel, în special menajere, aruncate de către locuitorii riverani căilor ferate,
dar şi de către călători. În această situaţie problematică, CFR a pus în aplicare câteva măsuri:
salubrizarea zonelor şi ridicarea deşeurilor cu firme specializate, curăţarea suprafeţelor cu
personal propriu, adrese către primăriile din zonele afectate, planuri de salubrizare. Se menţin
însă, zone sensibile privind salubrizarea unor amplasamente ale CFR cu pondere în jurul
oraşelor mari unde este necesară urmărirea permanentă a stării de curăţenie. Referitor la
controlul vegetaţiei, putem menţiona că în anul 2017 s-au erbicidat cca 3249 km de cale
ferată, din 1345 km în staţii, metoda utilizată fiind stropire cu pompa şi cu instalaţia de
pulverizat pe drezină, folosind erbicide.

2.6.4 Apa

Consumul de apă raportat în anul 2017 a fost de cca 588 mii mc comparativ cu cca
750 mii mc raportaţi în 2016, rezultând o scădere a consumului (CFR deţine ca sursă proprie
locală de apă un număr de 474 fântâni, din care 64 au apă potabilă şi 16 castele de apă).
Apele uzate rezultate din activităţile desfăşurate în unităţile feroviare sunt în marea majoritate
supuse proceselor de preepurare în instalaţii aflate în administrarea comunitaţilor locale.
Monitorizarea caracteriscilor apelor uzate este efectuată de laboratoarele proprii de protecţia
mediului.

19
Idem, p. 3.

33
2.6.5 Gestionarea zgomotului şi poluarea fonică

În contrast cu multe alte probleme de mediu, poluarea fonică continuă să crească

datorită dezvoltării industriale, sociale şi a transporturilor. Se analizează şi aspecte specifice
ale impactului zgomotului asupra sănătăţii oamenilor pentru a identifica domeniile în care
acţiunile şi măsurile de remediere sunt prioritare.

În acest context, CFR are obligaţia de a elabora hărţi strategice de zgomot pentru căile
ferate principale, precum şi planurile de acţiune aferente acestora, din 5 în 5 ani. Aceste hărţi
strategice de zgomot şi planurile de acţiune aferente se realizează pentru căile ferate
principale cu un trafic mai mare de 30.000 de treceri ale trenurilor anual şi pentru tronsoanele
cu staţiile CF aflate în interiorul a 20 de oraşe, cu o populaţie mai mare de 100 mii locuitori.
Tronsoanele care depăşesc un trafic mai mare de 30.000 de treceri de trenuri pe an (căi ferate
principale) sunt: Bucureşti Nord-Brazi, Ploieşti Vest-Predeal, Ploieşti Sud-Buzău, Feteşti-
Constanţa, Roşiori Nord-Filiaşi, estimare efectuată de Direcţia de Trafic. 20

20
Idem, p. 4-5.

34
 CONCLUZII

Am realizat o analiză detaliată a politicii de mediu în România pornind mai întâi de la

prezentarea unor aspecte retrospective a problemelor de mediu (poluarea atmosferei, poluarea
solului, poluarea apelor) ajungând la concluzia că în societate, cu bună ştiinţă sau nu sunt
menţinute şi se desfăşoară politici economice care favorizează creşterea risipitoare. De aceea,
este necesară o recunoaştere a acestor politici şi o înlocuire a lor în vederea favorizării
procesului conservării resurselor şi stabilirea de măsuri corespunzătoare în vederea realizării
acestui obiectiv, dar şi pentru protejarea şi conservarea mediului.Având ca obiective
principale întărirea structurilor administrative, ca element de bază pentru construirea unui
sistem solid de management de mediu şi contribuţia la dezvoltarea durabilă, activitatea
Guvernului României în acest domeniu se concentrează pe următoarelor priorităţi:

-integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale;

-evaluarea stării actuale a factorilor de mediu şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare
pe termen lung în domeniul mediului, al resurselor regenerabile şi neregenerabile;
-întărirea capacităţii instituţionale în domeniul mediului;
-ameliorarea calităţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale;
-extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale, reabilitarea infrastructurii
costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologică şi economică a Deltei Dunării;

Analiza atentă a elementelor care formează conţinutul termenului mediu conduce , în mod
inevitabil şi de la început , la concluzia că nici unuia nu i se poate acorda o importanţă mai
mică sau mai mare decât altuia, iar prin a proteja mediul putem înțelege totalitatea acţiunilor
menite să asigure conservarea resurselor naturale şi protejarea calităţii componentelor
mediului.

Ținând cont ca un mediu sănătos este esențial pentru asigurarea prosperității și calității vieții
și de realitatea că daunele și costurile produse de poluare și schimbări climatice sunt
considerabile, putem spune că este necesar a se lua anumite măsuri de protejare a mediului
cum ar fi: îmbunătățirea calității carburanților, care să reducă procentul de oxid de carbon din
gazele arse, purificarea apelor prin procedee de separare sau distrugere a substanțelor nocive,
amenajarea de cât mai multe spații verzi, perdele de arbori care reprezintă adevarate filtre
pentru aerul poluat. Totodată, resursele biologice includ resurse genetice, organisme sau părţi

35
din ele, populaţii sau orice alte componente biotice ale ecosistemelor având folosinţă sau
valoare efectivă sau potenţială pentru umanitate. Conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea
calităţii mediului, inclusiv conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră
sălbatică, sunt obiective comunitare esenţiale şi de interes general.

36
 BIBLIOGRAFIE

1. BEBEŞELEA Adriana s.a, Politici de mediu, Editura Fundatiei pentru Cultura si

Invatamant “Ioan Slavici” Eurostampa, Timisoara, 2010
2. Biblioteca.regielive.ro, Impactul Transportului Feroviar Asupra Mediului in Romania
3. Cfrcalatori.ro, Raport de activitate al CNCF CFR SA, pentru anul 2017
4. Cfrcalatori.ro, Raport de activitate al SNTFC Calatori SA, pentru perioada 01
ianuarie –31 decembrie 2017
5. Cfrcalatori.ro, Sectiunea Mediu
6. Ministerul Mediului si Padurilor, Stategia Nationala a Romaniei privind schimbarile
climatice 2013-2020
7. STANCIULESCU Gabriela, Managementul agentiei de turism, Editia a II-a revizuita
si adaugita, Biblioteca Digitala ASE, Capitolul 7
8. VÂLCU Elise Nicoleta si ŞERBAN BARBU Sorina, “Romania si Politica de mediu
in Uniunea Europeana”, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu,
Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 1/2010
9. VIŞAN Sanda, s.a, Ecotehnologii, Biblioteca Digitala ASE, Capitolul 4
10. VUTA Mariana, Politici si strategii financiare de protectia mediului, Biblioteca
Digitala ASE
11. Wikipedia.ro, Căile Ferate Române
12. Ziarul Financiar, Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători - CFR -
Călători S.A.

37