Proiect TIC

Structura calculatorului
personal
Manolache Giulia
Clasa a IX-a
 Structura calculatorului personal

1. Unitatea centrala
2. Dispozitive de intrare/ieşire
3. Memorii
4. Conceptul de sistem de operare
5. Tipuri de reţele (internet, WAN,MAN, LAN)
6. Partajare resurse, comunicaţii in reţea
7. Drepturi de acces
8. Viruşi şi antiviruşi
9. Siguranţa pe internet
10.Ergonomia postului de lucru
11. Măsuri de sănătate şi siguranţă în utilizarea calculatorului
12. Legislaţia referitoare la drepturile de autor privind produsele software
13. Afectiuni provocate de un mediu de lucru inadecvat
14. Aspecte economice ale nerespectării legislaţiei (pentru producător, pentru
utilizator)

Ce e calculatorul?
Prin definiție, un calculator este o mașinarie care știe să modeleze și să manipuleze
informația. El poate prelucra foarte ușor, intr-un timp extrem de scurt, cu foarte
mare acuratețe, o mare cantitate de informație foarte complexa.

Informația este un mesaj care înlatură necunoașterea unui anumit eveniment.

Pentru a realiza aceste operatii, calculatorul este alcatuit din doua componente:
1.1Hardware: adica echipamente fizice (partea materiala)
1.1Software, adica programelesi datele (partea logica)
1.2 HARDWARE: Componenta formata din echipamentele fizice in care circuitele
electronice asigura prelucrarea automata a informatiei si din echipamentele care
sigura comunicarea intre om si calculator.
1.2 SOFTWARE : Componenta formata din programele destinate sa asigure
conducerea si controlul procesului de prelucrare precum si efectuarea unor lucrari
curente.
Componentele hardware asigura urmatoarele functii:
• Functia de memorare
• Functia de comanda si control
• Functia de prelucrare
• Functia de intrare-iesire
 1. Unitatea centrală este creierul calculatorului.Ea coordoneaza si controleaza întreaga
activitate a calculatorului.

Unitatea Centrală (UC) este alcătuită din:

Unitatea de memorie internă (UM):

 memorie ROM
 memorie RAM

Unitatea Centrală de Prelucrare (UCP) ce este compusă din:

 Unitatea de Comandă şi Control (UCC)

 Unitatea Aritmetică şi Logică (UAL)

Sistemul de Intrare/Ieşire (S I/O), care este alcătuit din:

Mediidestocare
Dispozitiveperiferice;
Dispozitive pentru accesarea mediilor de stocare;

 Dispozitive pentru interfaţa cu utilizatorul

1. Dispozitive periferice de intrare (DP /I)
2. Dispozitive periferice de ieşire –out- (DP /O)
 Interfeţe
 Memoria Externă (ME)
 Magistrale de transmitere a comenzilor de control, informaţiilor şi instrucţiunilor

Unitatea Centrală de Prelucrare (CPU) este implementată cu ajutorul microprocesorului,

elementul de bază al sistemului de calcul (la microcalculatoare este numită procesor).

Unitatea centrală de prelucrare sau unitatea centrală de procesare (UCP, engleză Central
processing unit, CPU) este hardware-ul într-un sistem informatic care execută instrucțiunile
unui program de calculator realizând operațiuni aritmetice și logice, precum și operațiunile
de intrare / ieșire (I/O input/output) ale sistemului.

Cum funcţionează CPU

CPU este asemenea unui calculator, însă mult mai puternică. Principala funcţie a CPU este
să realizeze operaţii aritmetice şi logice pe baza datelor preluate din memorie sau pe baza
unor informaţii primite prin intermediul unor dispozitive precum tastatură, scanner, sau
joystick. CPU este controlată de o listă de instrucţiuni de software, numite program de
calculator.
 2. Dispozitive de intrare/ieșire

Sistemul de intrare-iesire asigură comunicația calculatorului cu lumea inconjurătoare

prin intermediul unor echipamente specializate numite dispozi

a. Mouse-ul este cel mai raspândit dispozitiv de indicare şi s-a impus odată cu apariţia
interfeţelor grafice. Mouse-ul este un dispozitiv pentru care ecranul calculatorului
devine o masă virtuală de lucru. Pe această masă virtuală, poziţia mouse-ului este
marcată printr-un semn grafic, numit cursor de mouse. Acest cursor este diferit de
cursorul care arată poziţia în care va fi scris un caracter pe ecran, de la tastatură.
Mouse-ul are mai multe butoane (două sau trei butoane) şi se poate deplasa pe masa
reală (pad). Cu ajutorul mouse-ului se pot executa patru operaţii:

operaţia de indicare (point) operaţia clic dublu

– prin care cursorul de (double click) – prin care
mouse este deplasat pe se acţionează scurt, de
ecran pentru a indica un două ori succesiv, un
anumit obiect; buton al mouse-ului;

operaţia de glisare sau

operaţia de clic (click) – tragare (dragging) – prin
prin care se acţionează care se deplasează
scurt un buton al mouse-ul pe pad, având
mouse-ului; un buton acţionat.
 b.Tastatura

Tastatura este o componentă hardware periferică a calculatorului ce permite

utilizatorului să introducă în unitatea centralǎ a acestuia date (litere, cifre și semne
speciale) prin apăsarea unor taste. Prin intermediul ei utilizatorul poate să transmită
comenzi şi să introducă date.

La ora actuală există mai multe tipuri de tastaturi, dar cele mai importante
sunt: tastatura anglo-saxonă (QWERTY) şi tastatura franceză (AZERTY).

c. Trackball

este un dispozitiv de indicare constând într-o bilă aflată într-un soclu care conține senzori
ce detectează rotația bilei pe cele două axe — asemănător unui maus cu susul în jos, cu bila
la vedere. Pentru a mișca cursorul pe ecran utilizatorul învârte bila cu degetele sau cu
palma mâinii. Pentru o poziționare mai facilă a cursorului, la stațiile de lucru CAD sunt de
obicei folosite bile mai mari.

d. Touchpad-ul este format dintr-o suprafaţă de lucru sensibilă la atingere, pe care

utilizatorul poate deplasa degetul pentru a muta cursorul pe ecranul calculatorului.
Dispozitivul este dotat cu două taste care corespund celor două butoane ale mouse-ului.
e. Scanerul este un dispozitiv de intrare prin care pot fi citite imaginile grafice. Imaginea pe
care o citeşte scanerul este o suprafaţă formată din puncte. Fiecare punct este definit printr-un
cod de culoare, obţinându-se versiunea digitală a imaginii. Scanerul este caracterizat de :

 Rezoluţie. Reprezintă numărul de puncte pe inci pe care le poate citi scanerul.

 Număr de culori. Reprezintă setul de culori care sunt codificate de scaner.
 Viteza de scanare. Reprezintă viteza cu care un scaner citeşte şi prelucrează o imagine.

f. Creionul optic foloseşte o celulă fotoelectrică, prin care este semnalată calculatorului
poziţia de pe ecran. Creionul este deplasat pe ecran în poziţia dorită şi se apasă un buton
sau se apasă cu creionul pe ecran, pentru confirmarea alegerii.

g. Joystick-ul

Un joystick este un periferic al computerului personal sau un dispozitiv de comandă ce

constă într-o manetă care pivotează și transmite apoi unghiul său în două sau trei
dimensiuni unui computer

h. Microfonul este un aparat (transductor) care transformă sunetul în semnale electrice.

Acesta are multe aplicații, fiind folosit îndeosebi în radioteleviziune și în telecomunicații,
dar și în industria muzicală.

i. Camera web este o cameră video ce captează, digitizează și transmite imaginile în timp
real către un calculator sau o rețea de calculatoare.

Dispozitive de ieşire

a. Imprimanta face parte din categoria perifericelor de ieşire, aceasta fiind foarte utilă pentru
transpunerea informaţiei din calculator pe hârtie (un document, o poză sau orice altfel de fişier
grafic, un e-mail, un articol etc).

Tipuri de imprimante:

o matriceale (cu ace / calitate scăzută) - folosită pentru documente de calitate

scăzută, facturi fiscale, etc (în general documente tip), singurul model de
imprimanta care permite imprimarea simultană a 2 sau 3 exemplare, folosind hârtie
autocopiativă.
o cu jet de cerneală - calitate medie înspre ridicată - viteză medie - pentru documente
+ poze/fişiere grafice)
o laser (viteză rapidă / calitate ridicată/ - folosind un toner)
 cu imprimare termică - legitimaţii, carduri etc.
  cu imprimare termică - legitimaţii, carduri etc.
 cu matriţă - foloseşte o matriţă pentru imprimare.

b. Monitorul este un dispozitiv de ieşire pe care sunt afişate diverse informaţii sau imagini.
Monitorul trebuie sa primească semnal din placa video pentru a afişa ceva pe ecran. Culorile de
pe ecran sunt compuse din trei culori de bază: roşu, verde şi albastru (sistemul RGB).

c.Difuzoarele.

Dispozitive de intrare-ieşire

a. Modem-urile reprezintă un segment foarte prezent în casele multora dintre noi, ideea de
conectare la internet când vrei şi fără abonament, pe linia telefonică, fiind des agreată de cei care
nu stau zilnic pe internet, ci intră ocazional pentru diferite probleme. Modelul de faţă se
conectează la calculator prin intermediul unei prize USB şi se alimentează tot prin intermediul
acesteia nemaifiind nevoie de prezenţa pe birou şi a unui alimentator extern. În afară de funcţiile
clasice de modem se poate trimite şi fax, opţiune ce uneori se dovedeşte foarte folositoare, mulţi
dintre utilizatori utilizând această funcţie cu rol primar.

b. Touchscreen este un ecran capabil de a simţi prezenţa şi poziţia unei atingeri asupra sa. Este
des întalnit la ATM-uri, telefoane mobile şi PDA-uri

3.Memorii

Memoria internă reprezintă cea mai costisitoare şi importantă componentă fizică a unui
calculator personal aceasta este unitatea funcţională a calculatorului destinată păstrării
permanente sau temporare a programelor şi a datelor necesare utilizatorului şi bineînţeles a
sistemului de operare.

Memoria internă a unui calculator este caracterizată de doi parametri:

1. dimensiunea;
2. timpul maxim de răspuns;

Memoria ROM (Read Only Memory – memorie care poate fi doar citită) – este un tip de
memorie nevolatilă (informaţia conţinută de acest tip de memorie nu se pierde la oprirea
calculatorului). Este o memorie de tip special, care prin construcţie nu permite programatorilor
decât citirea unor informaţii înscrise aici de constructorul calculatorului prin tehnici speciale.
Memoriile de tip ROM se clasifică la în funcţie de modalitatea de scriere a datelor în PROM şi
EPROM.

1. memorii PROM (Programabile ROM), memorii ROM programabile, care permit o

singură rescriere de programe;
2. memorii EPROM (Programabile Electric PROM), care pot fi şterse şi reprogramate din
nou de mai multe ori, utilizând tehnici electronice speciale.

Memoria RAM reprezintă un spaţiu temporar de lucru unde se păstrează datele şi programele
pe toată durata execuţiei lor. Programele şi datele se vor pierde din memoria RAM, după ce
calculatorul va fi închis, deoarece aceasta este volatilă, păstrând informaţia doar atâta timp cât
calculatorul este sub tensiune.

Memoria externă este o memorie suplimentară care comunică cu microprocesorul tot prin
intermediul magistralei de date şi magistralei de comenzi. Ea este o memorie nevolatilă din care
se poate citi şi în care se poate scrie.

Memoria externă este alcătuită în principal din discuri fixe (hard-disk) şi discuri flexibile
(floppy-disk)

HARD-DISCUL (HD) reprezintă o unitate fixă de stocare a datelor. Acesta este încorporat în
cutia care conţine unitatea centrală, încasetat într-un dispozitiv la care nu avem acces pentru a-l
înlocui cu altul. În caz de defectare se înlocuieşte întreg ansamblul.

FLOPPY-DISCUL (discul flexibil sau discheta), apărut pentru prima dată în anul 1971,
reprezintă un disc format dintr-o singură placă realizată din material plastic acoperit cu un strat
feromagnetic.

Principiul de funcţionare constă în următoarele: un mecanism de antrenare roteşte floppy-discul

cu o viteză constantă, iar scrierea/citirea se realizează cu ajutorul a două capete de scriere/citire,
care se poziţionează pe informaţiile plasate pe piste (track), dispuse în cercuri concentrice.
COMPACT DISCUL constituie un alt suport de memorie externă care, datorită unor
performanţe superioare faţă de discurile flexibile, tinde să se generalizeze.

Putem defini discul compact ca pe un suport pe care sunt stocate informaţii prin intermediul
mijloacelor optice (tehnologia laser) atât în procesul de scriere, cât şi în cel de citire.

4. Conceptul de sistem de operare; Funcţiile principale ale

unui sistem de operare

Sistemul de operare reprezintă ansamblul de programe care asigură utilizarea optimă a

resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul. El are rolul de a gestiona funcţionarea
componentelor hardware ale sistemului de calcul, de a coordona şi controla execuţia
programelor şi de a permite comunicarea utilizatorului cu sistemul de calcul. Folosirea
hardware-ului unui sistem de calcul ar fi dificilă şi ineficientă în lipsa unui sistem de operare

Din punctul de vedere al interacţiunii cu componentele hardware ale sistemului de calcul şi după
modul de implementare a software-ului, sistemul de operare este organizat pe două niveluri:

a. nivelul fizic include componenta firmware a sistemului de calcul; acest nivel oferă
servicii privind lucrul cu componentele hardware ale sistemului de calcul şi
cuprinde acele elemente care depind de structura hardware a sistemului. Tot în
nivelul fizic sunt incluse programe a căror execuţie este indispensabilă, de exemplu
programul care lansează încărcarea automată a sistemului de operare, la pornirea
calculatorului.
b. nivelul logic include partea de programe a sistemului de operare şi oferă
utilizatorului mijloacele prin care poate exploata sistemul de calcul; comunicarea
utilizatorului cu sistemul de calcul se realizează prin comenzi adresate sistemului
de operare sau prin intermediul instrucţiunilor programelor pe care le execută
invers, comunicarea se realizează prin intermediul mesajelor transmise de sistemul
de operare către utilizator.

Obiectivele generale ale unui sistem de operare sunt:

 automatizarea operaţiilor standard în toate etapele de exploatare a sistemului de calcul;

 minimizarea efortului uman pentru utilizarea sistemului de calcul;
 optimizarea utilizării resurselor sistemului de calcul;
 creşterea eficienţei globale în utilizarea sistemului de calcul prin:
o creşterea vitezei de execuţie a prelucrărilor
o reducerea timpului de răspuns al sistemului la solicitările utilizatorilor
o creşterea gradului de utilizare a resurselor prin utilizarea lor la capacitate maximă.
Funcţiile prin intermediul cărora sistemul de operare realizează aceste obiective sunt:

1. funcţia de instalare automată a unui nou sistem de operare pe un sistem de calcul;

2. funcţia de încărcare în memoria internă a sistemului de operare, la pornirea sistemului
de calcul;
3. funcţia de configurare dinamică a sistemului de operare
4. efectuarea operaţiilor de intrare / ieşire la nivel fizic
5. oferirea unei interfeţe cu utilizatorul
6. controlul execuţiei programelor
7. gestionarea alocării resurselor sistemului de calcul
8. asigurarea protecţiei între utilizatori
9. tratarea erorilor
10. funcţii auxiliare

5. Tipuri de reţele

Termenul Local Area Network, prescurtat LAN, provine din engleză unde înseamnă "reţea locală" (de
calculatoare). O reţea locală reprezintă un ansamblu de mijloace de transmisiune şi de sisteme de calcul folosite
pentru transportarea şi prelucrarea informaţiei. Ele sunt frecvent utilizate pentru a conecta calculatoarele personale
şi staţiile de lucru (workstation) din birourile companiilor şi fabricilor, cu scopul de a partaja resurse (de exemplu
imprimantele) şi de a face schimb de informaţii. Reţele locale se disting de alte tipuri de reţele prin trei caracteristici:

 mărime sau extindere spaţială;

 tehnologie de transmisie;
 topologie.

Termenul Wide Area Network, prescurtat WAN, provine din engleză unde înseamnă "reţea extinsă" (de
calculatoare). Un WAN este orice reţea care conectează oraşe, regiuni sau ţări. De obicei WAN-urile includ linii de
telecomunicaţie publice şi elementele de legătură şi conectare necesare. WAN-urile se folosesc pentru
interconectarea mai multor LAN-uri şi a altor tipuri de reţele, astfel încât să se faciliteze comunicarea între persoane
şi computere situate la mari depărtări unele faţă de altele. Deseori WAN-urile se bazează pe linii telefonice
închiriate, dedicate acestui scop. La unul din capetele liniei telefonice se leagă LAN-urile companiei; celălalt capăt
este legat de un "hub" al WAN-ului respectiv. Liniile telefonice închiriate (leased lines) sunt scumpe. Mai convenabile
sunt legăturile comutate (nededicate) cum ar fi cele bazate pe circuite comutate sau şi pachete comutate. Aceste
reţele au nevoie de protocoale (reguli de funcţionare) care asigură transportul şi adresarea mesajelor, aşa cum ar fi
familia de protocoale TCP/IP.
Metropolitan Area Network, prescurtat MAN, sunt reţele imense care de obicei împânzesc oraşe întregi.
Aceste reţele folosesc cel mai des tehhologia fără fir (wireless) sau fibră optică pentru a crea conexiuni.

Intranet-ul este definit ca o legatură semi-permanentă între un Wan (Wide Area Network) şi o filială a
companiei. Fiind vorba de conexiuni LAN-LAN, riscul din punct de vedere al securităţii este cel mai mic (se
presupune că firmele au încredere în filialele lor). În astfel de cazuri, compania are control asupra reţelelei
/ nodurilor destinaţie cât şi asupra celei sursă.
 6. Partajare resurse, comunicații în rețea

World Wide Web

World Wide Web, cunoscut şi sub numele de WWW, W3 sau Web, reprezintă cel mai
utilizat şi mai atractiv serviciu Internet. În traducere aproximativă aceasta înseamnă “ţesătură
răspândită în întreaga lume”. Metafora este sugestivă, deoarece serviciul WWW acoperă ca o
pânză de păianjen întreaga lume. Pânza este formată dintr-o colecţie de documente specifice
acestui serviciu, conectate logic între ele, denumite hipertexte.

Un hipertext este un document care conţine pe lângă text, imagini, sunete (într-un
cuvânt, elemente multimedia) şi legături către alte documente de tip hypertext, care pot fi
localizate pe orice server Web din reţeaua internet.

Localizarea resurselor Internet

Pentru a localiza o resursă Internet, trebuie să specificăm unde se găseşte resursa

respectivă. Specificatorul resursei se numeşte URL (Uniform Resource Locator) şi poate fi
privit ca o extindere a noţiunii de specificator de fişier: trebuie să specificaţi atât fişierul şi
directorul în care acesta se află, cât şi calculatorul din reţeaua Internet pe care este stocat fişierul
respectiv, precum şi modul în care poate fi transferat pe reţea.

Protocol reprezintă protocolul utilizat pentru transferul fişierului.

De exemplu:
http indică faptul că fişierul este o pagină Web;
news indică un articol al unui grup de ştiri;
ftp indică un fişier care poate fi transferat de pe un server FTP;
file indică un fişier local.

7. Drepturi de acces

Există diferite modalităţi de protejare a datelor. Câteva dintre acestea sunt:

 accesul fizic la calculator este restricţionat;

 adoptarea unei politici de parolare corespunzătoare;
 stabilirea drepturilor pe care le are fiecare utilizator;
 copierea datelor în mod regulat;
 criptarea fişierelor la care se lucrează;
 folosirea programelor anti-virus;
 folosirea programelor de securitate tip firewall.
Licență. Drept de autor. Operă intelectuală.

Ce este dreptul de autor

Dreptul de autor este dreptul autorului unei opere intelectuale de a decide cum poate fi folosită
creația sa de către utilizatori. Atunci când creează o operă, autorul o poate "înscrie" într-o licență
de utilizare.

Ce înseamnă licență

Licența este permisiunea pe care autorul o acordă utilizatorilor pentru a-i folosi opera. Licența
va specifica și condițiile în care utilizatorul se poate folosi de creația autorului.

Operă intelectuală

Desemnează produsul unui efort intelectual în urma căruia rezultă un bun intangibil dar
utilizabil.

8. Virusi/antivirusi

Un virus este un program capabil de a se inmulti, strecurandu-

se printre programele de pe un calculator sau dintr-o retea si provocand diverse efecte,
de la unele inofensive, pana la unele distructive.

O definitie ceva mai academica, spune ca virusul este de fapt un acronim, provenit
de la Vital Information Resources Under Siege.

Virusul ajunge in calculatorul tau printr-un transfer de fisiere -

de pe o discheta sau cd, din retea, sau ca atasament la un e-mail. Un virus bine scris nu-
si va trada prezenta pentru un timp, pentru ca ar putea fi detectat,
de aceea va incerca sa profite de timp pentru a se inmulti. Copiile sale pot fi identice cu
el sau pot fi diferite (virusi polimorfi).

Clasificarea şi acţiunea viruşilor

Viruşii se pot clasifica în:

 Viruşi Hardware : sunt cei care afectează hard discul, floppy-discul şi memoria.
 Viruşi Software : afecteazã fişierele şi programele aflate în memorie sau pe disc, inclusiv
sistemul de operare sau componentele acestuia.
 Câteva dintre efectele pe care le genereazã viruşii software:
 • Distrugerea unor fişiere;
 • Modificarea dimensiunii fişierelor;
 • Stergerea totală a informaţiilor de pe disc, inclusiv formatarea acestuia;
 • Distrugerea tabelei de alocare a fişierelor, care duce la imposibilitatea citirii informaţiei
de pe disc;
 • Diverse efecte grafice/sonore inofensive;
 • Încetinirea vitezei de lucru a calculatorului până la blocarea acestuia.
 NUME VIRUS RISC DATA APARITIEI

1. Scold. A Mediu 11 Decembrie 2003

2. Mimail. C Ridicat 31 Octombrie 2003
3. Msblast. A Ridicat 18 August 2003
4. Bodiru. A Mediu 10 Decembrie 2003
5. Swen. A Ridicat 18 Septembrie 2003
6. Sysbug. A Mediu 25 Noiembrie 2003
7. Sober. A Ridicat 29 Octombrie 2003
8. Lamin. B Mediu 16 Noiembrie 2003
9. Parite. A Mediu 29 Decembrie 2001
10. Bugbear. B Ridicat 4 Iunie 2003

Antivirușii

In 1988 virușii au captat atenția massmediei, câțiva dintre cei mai buni cercetători
antivirus de azi începandu-și activitatea înainte de 1989. Astfel, 1988 a fost anul în care
au apărut comercianții de antivirusi, care au produs o mare agitație in jurul a ceea ce,
la vremea aceea, era doar o problemă potențială.

In 1990 existau urmatoarele produse antivirus:

o AntiVirus Plus (Iris)

o Certus (Certus International)
o Data Physician (Digital Dispatch)
o Turbo Antivirus (Carmel)
o Virex-PC (Microcom)
o Virucide (McAfee's Pro-Scan) (Parsons)
o Virusafe (Elia Shim)
o ViruScan (McAfee)
 9.Siguranta pe internet
Utilizarea internetului prezintă și anumite pericole, potențiale riscuri pe care oricine este bine să
le conștientizeze și să se ferească de ele.

Problemele semnalate cel mai des vizează hărțuirea și abuzul pe internet sub toate formele
sale — agresiunea verbală, calomnierea, furtul de date personale, infectarea calculatorului cu viruși,
dependența de calculator"
 10. Ergonomia postului de lucru

Ergonomia este un domeniu de activitate tehnico-științific din cadrul psihologiei muncii,

care prin colaborarea dintre psihologi, fiziologi și tehnicieni studiază și realizează o astfel de
organizare a sistemului "om - mașină - condiții de loc de muncă" în așa fel, încât munca să fie
efectuată cu costuri biologice minime și maximă eficiență.

Elemente care duc la crearea unui mediu sănătos de lucru sunt:

- Păstrarea unei distanțe optime față de monitor, pentru a evita afectarea ochilor, utilizarea
ecranelor de protecție;

- Poziționarea adecvată a monitorului, mouse-ului și tastaturii;

- Utilizarea unor scaune reglabile;

- Distanța adecvată pentru genunchi și coapse de la birou sau terminal;

- Tastatură ergonomică cu un design ce permite o poziționare corectă a mâinilor;

- Luminozitate și aerisire bună a încăperii;

- Pauze de 10 minute după fiecare 50 de minute în fața calculatorului.

 11. Măsuri de sănătate şi siguranţă în utilizarea
calculatorului

Folosirea calculatorului, această unealtă formidabilă de lucru apărută recent, este asociată cu o
mulţime de probleme de ergonomie - iată câteva exemple :

 pentru unele categorii profesionale, calculatorul a devenit singurul instrument de lucru,

ceea ce prin folosinţă pe durate lungi de timp generează efecte secundare;
 are loc schimbarea modului de viaţă: prin folosirea intensivă a calculatorului se
estompează limita între viaţa profesională şi viaţa personală, munca putând fiind realizată
oriunde şi oricând, ocupând timpul liber personal;
 evoluţia neîncetată a aparaturii informatice şi a programelor obligă la o adaptare constantă
de 25 de ani;
 lizibilitatea pe ecran a documentele scanate este mult mai scăzută decât a documentelor
pe suport convenţional de hârtie, ceea conduce la suprasolicitare vizuală în plus
miniaturizarea ecranelor calculatoarelor de buzunar sau portabile face dificilă citirea
textelor lungi care se întind pe mai multe pagini.

Organizarea temporală a activităţii

 dacă munca la calculator este discontinuă şi alternează cu alte activităţi, atunci

organizarea temporală nu pune probleme, aceste activităţi având valoare de pauză activă
 în cazul sarcinilor de introducere de date sau texte în calculator se recomandă pauze
active de cel puţin 5 minute la fiecare 45-60 minute; dacă această activitate are loc sub
constrângere temporală, pauza trebuie să fie de minim 10 minute la fiecare oră
 în cazul sarcinilor mai complexe, care implică o interaţiune mai intensă cu calculatorul
(ferestre de dialog etc.), sunt suficiente pauze de 15 minute la fiecare 2 ore;
 în cazul activităţilor de programare, care comportă o solicitare mentală analitic-creativă
importantă, dar şi o mare autonomie, este dificil să fie oferite recomandări generale, fiind
valabile celelalte principii ergonomice asociate muncii cu ecran de vizualizare;
 în linii mari, este preferabil ca orice muncă la calculator care depăşeşte 4 ore să alterneze
cu alte activităţi;
 în cazul femeilor însărcinate, este recomandat să li se amenajeze o pauză de 5 minute la
fiecare 45 de minute, iar durata zilnică totală de muncă efectivă la calculator să nu
depăşească 4 ore.

12. Afectiuni provocate de un mediu de lucru inadecvat

În prezent numai în SUA peste 100 de milioane de oameni folosesc terminale video-display
(TVD). Peste 50% dintre aceştia prezintă dificultăţi cu focalizarea privirii asupra obiectelor mai
îndepărtate şi tulburări ale imaginii dincolo de planul apropiat după folosirea îndelungată a
displayului.

În afara acestor simptome directe apar unele indirecte cum ar fi: încordare şi durere în ceafă şi în
umeri; dureri de spate; oboseală excesivă iritabilitate excesivă dureri în braţe, în încheieturi şi în
umeri; nervozitate crescută eficienţă vizuală scăzută şi erori mai frecvente. În special operatorii
dau dovadă de o scădere generală a productivităţii, inclusiv erori frecvente şi viteză redusă în
timpul desfăşurării activităţii.

13. Legislaţia referitoare la drepturile de autor privind

produsele software

"Dreptul de autor" este o sintagmă care defineşte legislaţia ce se referă la protecţia operelor de
creaţie. Prin "operă de creaţie" se înţelege orice creaţie intelectuală, incluzând aici atât lucrările
ştiinţifice şi tehnice, cât şi cele datorate imaginaţiei: literatură, pictură, muzică, arhitectură,
coregrafie etc).
Dreptul de autor rezervă autorilor operelor de creaţie dreptul exclusiv de a autoriza folosirea
operei lor în orice mod. Prin aceasta se conferă operelor de creaţie calitatea unui bun care poate
fi cedat sau transferat într-un mod analog bunurilor materiale.
Cele două premize fundamentale pe care se bazează dreptul de autor se găsesc în drepturile
fundamentale ale omului, consemnate ca atare în Declaraţia universală a drepturilor omului:

1. Fiecare are dreptul la protecţia intereselor morale şi materiale ce decurg din orice
producţie ştiinţifică, literară sau artistică al cărui autor este;
2. Orice persoană are dreptul să ia parte în mod liber la viaţa culturală a societăţii, să se
bucure de arte şi să participe la progresul ştiinţific şi la binefacerile ce rezultă de aici.

În exprimarea Articolului 72 din lege, "protecţia programelor de calculator include orice

expresie a unui program, programele de aplicaţii şi sistemele de operare exprimate în orice fel de
limbaj, (...), materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele." Mai mult chiar, legea
română protejează programele de calculator "independent de valoarea şi destinaţia lor" concretă.
Protecţia acordată de lege nu se opreşte numai la obiectul dreptului de autor. Este protejat
deopotrivă şi titularul acestui drept, autorul programului de calculator respectiv. Potrivit legii
(Art. 12 din Legea dreptului de autor), autorul programului are dreptul de a decide dacă, în ce
mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.
Acest drept general dă naştere, în temeiul Art. 13 şi 73 din lege, la alte drepturi distincte şi
exclusive ale autorului de a autoriza:

1. reproducerea integrală sau parţială a programului de calculator;

2. difuzarea programului de calculator
3. importul, în vederea comercializării pe teritoriul României, a copiilor programelor de
calculator realizate cu consimţământul autorului.
14. Aspecte economice ale nerespectării legislaţiei (pentru
producător, pentru utilizator)

Aşa cum arată Art. 14 alin. 1 din lege, "prin reproducere se

înţelege realizarea uneia sau mai multor copii ale unei opere,
în orice formă materială, (...), precum şi stocarea permanentă
sau temporară a acesteia cu mijloace electronice." Prin
difuzare legea (Art. 14 alin. 2) înţelege "distribuirea către public
a originalului ori a copiilor unei opere, prin vânzare, închiriere,
împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros
sau cu titlu gratuit."
Potrivit Art. 144 din legea dreptului de autor, în cazul
reproducerii sau importului neautorizat de programe de
calculator, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate, respectiv a titularilor de
drepturi. Acelaşi text legal stabileşte însă că în cazul difuzării
acestor programe, prin vânzare, prin închiriere etc. acţiunea
penală se pune în mişcare din oficiu.

Potrivit Art. 142 din Legea nr. 8 din 1996, "constituie

infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la trei ani sau cu amendă de la 700.000 lei la 7
milioane lei, dacă nu constituie infracţiune mai gravă,
fapta persoanei care, fără a avea consimţământul
titularului drepturilor recunoscute:
a) reproduce integral sau parţial o operă
b) difuzează o operă
c) importă în vederea comercializării pe teritoriul
României, copii de pe o operă"