Instituțiile Uniunii Europene

1. Scurt istoric al UE

Uniunea Europeană (UE) este unică. Ea nu este un stat federal, cma Statele Unite ale
Americii, pentru că ţările membre UE rămân naţiuni suverane independente. UE nu se încadrează
nici în tiparul de organizaţie interguvernamentală, cum sunt Naţiunile Unite, deoarece ţările
membre îşi reunesc o parte a suveranităţii – şi obţin, în acest mod, o influenţă şi o putere colectivă
mult mai mare decât în cazul în care ar acţiona pe cont propriu.
În practică, prin reunirea suveranităţii se înţelege că statele membre deleagă anumite puteri
de decizie unor instituţii comune pe care le-au creat, astfel încât deciziile cu privire la probleme
specifice de interes comun să poată fi adoptate în mod democratic, la nivel european.
Există trei instituţii de decizie principale:
 Parlamentul European (PE), care reprezintă cetăţenii UE şi este ales direct de către
aceştia;
 Consiliul Uniunii Europene, care reprezintă statele membre individuale;
 Comisia Europeană, care reprezintă interesele Uniunii ca un tot unitar.
Acest „triunghi instituţional” elaborează politicile şi legile care se aplică pe întregul teritoriu
al UE. În principiu, Comisia propune legi noi, iar Parlamentul şi Consiliul le adoptă. Comisia şi
statele membre aplică aceste legi, iar Comisia asigură respectarea lor.
Curtea de Justiţie este arbitrul final în litigiile din domeniul dreptului european.
Curtea de Conturi controlează modul de finanţare a activităţilor Uniunii.
Puterile şi responsabilităţile instituţiilor UE, precum şi normele şi procedurile pe care
trebuie să le urmeze sunt prevăzute în Tratatele care stau la baza UE. Tratatele sunt aprobate de
preşedinţii şi prim-miniştrii tuturor ţărilor UE şi sunt ratificate ulterior de parlamentele acestora din
urmă.
Mai există câteva instituţii care îndeplinesc un rol esenţial în funcţionarea UE:
Comitetul Economic şi Social European reprezintă actorii economici şi sociali din societatea
civilă organizată, precum angajatorii şi angajaţii, sindicatele şi organizaţiile de consumatori;
Comitetul Regiunilor reprezintă autorităţile regionale şi locale;
Banca Europeană de Investiţii finanţează investiţiile în proiecte de dezvoltare economică în
interiorul şi în exteriorul UE şi susţine micile întreprinderi prin Fondul European de Investiţii;
Banca Centrală Europeană este responsabilă de politica monetară europeană;

1
 Ombudsmanul European investighează plângerile privind administrarea defectuoasă
înaintate împotriva instituţiilor şi organismelor UE;
Controlorul European pentru Protecţia Datelor asigură protecţia datelor cu caracter personal
ale cetăţenilor.
Uniunea Europeană este o entitate politică, socială şi economică, dezvoltată în Europa, ce
este compusă din 27 ţări.
Uniunea Europeană nu dispune de personalitate juridică, ea fiind mai degrabă un concept
politic decât unul juridic, deoarece nu substituie Comunitățile europene, ci le înglobează într-un
ansamblu mai larg.

2. Parlamentul European

Parlamentul European (PE) este ales de cetăţenii Uniunii Europene pentru a le reprezenta
interesele. Îşi are originea în anii ′50 şi are la bază tratatele fundamentale. Din 1979, membrii
Parlamentului European sunt aleşi prin vot direct de către cetăţenii UE.
Alegerile au loc o dată la cinci ani şi fiecare cetăţean UE are dreptul de a vota şi de a
candida, indiferent unde locuieşte în UE. Cele mai recente alegeri au avut loc în iunie 2009. Astfel,
Parlamentul exprimă voinţa democratică a celor aproximativ 500 de milioane de cetăţeni ai Uniunii
şi le reprezintă interesele în discuţiile cu alte instituţii UE. Parlamentul are 736 de membri din toate
cele 27 de state membre UE.

3. Consiliul Uniunii Europene

Consiliul este principalul organ de decizie al UE. La fel ca Parlamentul European, Consiliul
a fost înfiinţat prin tratatele fundamentale în anii ′50. Consiliul reprezintă statele membre, iar la
reuniuni participă un ministru din fiecare guvern al statelor UE.
În funcţie de subiectele de pe agenda de lucru, la reuniuni participă diferiţi miniştri. Spre
exemplu, dacă în Consiliu se vor discuta probleme de mediu, la reuniune va participa ministrul de
resort din fiecare stat membru UE şi reuniunea va avea titlul „Consiliul pentru Mediu”.
Relaţiile UE cu restul lumii sunt administrate de „Consiliul pentru Afaceri Generale şi
Relaţii Externe”. Însă această configuraţie a Consiliului este responsabilă pentru o gamă variată de

2
probleme de politică generală şi, în consecinţă, la reuniunile sale participă oricare ministru sau
secretar de stat pe care îl numeşte guvernul ţării respective.
În total există nouă configuraţii („formaţiuni”) diferite ale Consiliului.
Afaceri Generale şi Relaţii Externe,
Afaceri Economice şi Financiare (Ecofin),
Justiţie şi Afaceri Interne,
Forţă de muncă, Politică Socială, Sănătate şi Protecţia Consumatorilor,
Competitivitate,

Transport, Telecomunicaţii şi Energie,

Agricultură şi Pescuit,
Mediu,

Educaţie, Tineret şi Cultură.

4. Comisia Europeană

Comisia Europeană este organul executiv al Uniunii Europene, având rolul de a întocmi
proiecte de legi şi de a monitoriza aplicarea acestora. Comisia este un organ al Comunităţilor
Europene, independent de statele membre, având deci un caracter cu adevărat supranaţional. Sediul
Comisiei: Berlaymont, Bruxelles. Comisarii acţionează exclusiv la dispoziţia Uniunii şi nu a ţărilor
de origine.
Comisia Europeană reprezintă instituţia care apără interesul general al Uniunii. Ea este
actualmente formată din 27 de comisari (un comisar pentru fiecare stat membru şi doi pentru statele
mari:Italia, Spania, Franţa, Germania, Marea Britanie). Comisarii acţionează total independent în
raport cu guvernele lor naţionale, iar mandatul lor este de 5 ani. După cum se precizează în art. 157
CE, „Membrii Comisiei îşi exercită funcţiile în totală independenţă, în interesul general al
Comunităţilor. În îndeplinirea misiunilor lor, nici nu solicită, nici nu acceptă instrucţiuni de la vreun
guvern sau de la alte organisme. Ei se abţin de la orice acţiune incompatibilă cu caracterul funcţiilor
lor. Fiecare stat membru se angajează să respecte acest caracter şi să nu încerce să-i influenţeze pe
membrii Comisiei în exercitarea misiunii lor”.Tratatul prevede, de asemenea, incompatibilităţile
mandatului de comisar european cu alte activităţi remunerate sau nu. Funcţionarea Comisiei se
supune principiului colegialităţii,prevăzut în articolul 219 CE; acest principiu stipulează că
„deliberările Comisiei sunt adoptate cu majoritatea numărului de membri prevăzut de articolul 157".

3
 De asemenea, membrii Comisiei trebuie să acţioneze într-o manieră unitară. Preşedintele şi
membrii Comisiei Europene sunt desemnaţi de statele membre şi îşi încep activitatea după ce au
primit avizul Parlamentului European. Preşedintele este cel care convoacă Comisia, cel puţin o dată
pe săptămână. Reuniunile sale nu sunt publice, iar dezbaterile sunt confidenţiale. Comisia este
gardianul Tratatelor (ea veghează la punerea în aplicare a Tratatelor fondatoare, a celor de revizuire,
precum şi la respectul dreptului comunitar în statele membre), are iniţiativa legislativă directă
(poate face propuneri de acte constrângătoare – regulamente, directive, decizii –, de acte privind
activitatea celorlalte instituţii, de acte neconstrângătoare – avize, recomandări), poate fi mediator
între guvernele statelor membre în cadrul Consiliului European, gestionează fondurile structurale şi
bugetul, precum şi clauzele de salvgardare. Comisia este ajutată în activitatea sa de comitete, prin
delegarea de competenţe în cadrul procedurii de comitologie. În domeniile extracomunitare,
Comisia este asociată în Politica Externă şi de Securitate Comună şi are competenţe limitate
referitor la cooperarea în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne.
Comisiei Europene îi revin patru funcţii principale:
1. să propună proiecte legislative Parlamentului şi Consiliului;
2. să administreze şi să aplice politicile UE şi bugetul;
3. să asigure respectarea legislaţiei UE (împreună cu Curtea de Justiţie);
4. să reprezinte Uniunea Europeană la nivel internaţional, spre exemplu prin negocierea
acordurilor între UE şi alte ţări.