Obiectul Psihologiei

1. Notite curs - lectia 1

1. Devenirea psihologiei ca stiinta. De cunoasterea psihologica, in general,

se poate vorbi din momentul in care omul a devenit constient de sine delimitandu-se
ca subiect de mediul extern, de lumea inconjuratoare si, pe langa intrebarile privind
originea si esenta fenomenelor din Univers, a putut sa formuleze asemenea intrebari
si in legatura cu fenomenele sufletesti. De cunoastere psihologica elaborata si
structurata stiintific putem vorbi insa de-abia in a doua jumatate a secolului al XIX-
lea. Actul de nastere al psihologiei ca disciplina stiintifica de sine statatoare,
desprinsa de filosofie, este considerata infiintarea de catre W. Wundt la Leipzig
(Germania), in anul 1879, a primului laborator de psihologie experimentala. Asadar,
factorul 939e44j principal care a permis separarea psihologiei de filosofie si
dobandirea de catre ea a statutului de stiinta l-a constituit introducerea metodei
experimentului de laborator in studiul fenomenelor psihice (initial a celor simple,
senzatiilor, perceptiile, iar ulterior si a celor complexe - memoria, atentia, gandirea,
afectivitatea).

Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché = minte sau suma tuturor gandurilor si
trăirilor, λόγος logos = știință) este știința exacta a minții si comportamentului
uman. Astfel, psihologia este studiul funcțiilor si proceselor mentale, a
experiențelor interioare și subiective - precum gandurile, emoțiile, conștiința,
motivarea, percepția altora și personalitatea.

Psihologii adoptă diverse modalități în practica lor. De exemplu, psihologia

experimentală folosește metode științifice exacte în a studia cauzele și relațiile
reciproce ale proceselor psihice, cum sunt, de exemplu, percepția, învățarea,
memoria, motivația, sentimentele, personalitatea, comportamentul social și
dezvoltarea psihologică de-a lungul vieții. Psihologia aplicata se ocupa cu
formularea unor programe bazate pe aceste studii, pentru a fi aplicate eficient in
sfera socială sau tehnică. Psihologia clinică este una dintre disciplinele psihologiei
aplicate.

De la înființarea primului laborator experimental de psihologie de către Wilhelm

Wundt în 1879 la Universitatea din Lipsca (Leipzig), psihologia s-a separat treptat
de filozofie, din care provenea, pentru a deveni o specialitate de sine stătătoare cu
o serie de direcții și sub specialități, care dispun doar în parte de un limbaj comun.
 2. Delimitarea si definirea obiectului de studiu al psihologiei

Desi denumirea "psihologie" pare sa precizeze obiectul de studiu, respectiv,

"psihe" = psihic, "logos" = vorbire, psihologia este stiinta care studiaza psihicul, in
realitate, problema obiectului a generat serioase divergente care au dus la delimitarea
si opozitia mai multor orientari sau scoli: scoala introspectionista, scoala
behaviorista, scoala psihanalitica, scoala actionala sau conduitara. Scoala
introspectionista, identificand psihicul (uman) cu constiinta, sustinea ca obiectul de
studiu al psihologiei il reprezinta constiinta, inteleasa ca un ansamblu de fenomene
si stari subiective pure, date nemijlocit subiectului si inaccesibile cercetarii obiective
din afara, singura metoda fiind introspectia (intros-interior, spectros-privire), adica,
privirea cu "ochiul interior" de catre subiectul insusi a ceea ce se petrece in mintea
si simtirea sa.

Scoala behaviorista (J. Watson) respinge solutia introspectionista

considerand constiinta ca o fictiune, ca o simpla inventie a filosofilor, declara ca
singura realitate psihologica autentica ce trebuie sa devina obiectul de studiu al
stiintei psihologice este comportamentul, definit ca ansamblu al reactiilor de
raspuns ale organismului ca "tot" la stimulii externi (S ---- R).

R-răspunsuri

S-stimuli senzoriali.

Scoala psihanalitica (S. Freud) revizuieste sfera notiunii de psihic,

introducand in ea doua componente "noi" - "subconstientul" si "inconstientul". Ca
obiect principal de studiu al psihologiei este declarat inconstientul (de unde si
calificativul de psihologie abisala).

Psihologia actionala (P. Janet) incercand sa depaseasca limitele scolilor

anterioare, sustine ca obiectul psihologiei trebuie sa-l reprezinte conduita, definita
ca ansamblul actiunilor orientate spre scop si mediate psihic.

In prezent, in definirea obiectului psihologiei se merge pe linia inlaturarii

separarii si opozitiei dintre planul subiectiv-intern si planul obiectiv-extern:
"psihologia este stiinta care se ocupa cu studiul organizarii psihocomportamentale,
in unitatea dialectica a planului subiectiv-intern si planului obiectiv-extern
(comportamental), pe scara animala si umana, sub aspectul mecanismelor si legilor
constituirii (genezei) si functionarii ei".

Parintii psihologiei

Sigmund Freud 1856-1939.Apus la punct prima teorie a personalitatii(si prima

metoda psihoterapeutica),psihanaliza.Majoritatea personalitatii este
inconstienta:ascundem de noi insine multe adevaruri neplacute despre propria
persoana folosind mecanisme de aparare si suntem condusi de
dorinte,credinte,temeri,conflicte si amintiri de care suntem complet
inconstienti.Natura umana este una extrem de cruda;singurele noastre insincte sunt
cel sexual si cel agresiv,iar aceste pulsiuni innascute cuprind dorinte puternice fata
de parintele de sex opus si gelozie fata de parintele de acelasi sex(complexul
Oedip).Personalitatea este adesea ca o casa in care fiecare isi vede de propriul
interes,sfasiata de dorinte si scopuri conflictuale,lucru explicat cel mai bine
folosind concepte ca Se,Eu si Supraeu.Personalitatea se dezvolta de-a lungul unor
stadii psihosexuale si este solid construita in jurul varstei de 5-6 ani.Visele sunt o
”cale regala” pentru intelegerea inconstientului.Psihopatologia apare atunci cand
nu putem gasi modalitati de canalizare a instinctelor noastre negative spre
comportamente acceptate de societate(sublimare).

Carl Jung. 1875-1961

La inceput un sustinator al psihanalizei,ulterior s-a despartit de Freud pentru a-si

intemeia propria teorie.A acordat o deosebita importanta inconstientului,dar nu a
fost de acord cu Freud in numeroase privinte:natura umana este deopotriva buna si
rea.Pe langa sexualitate si agresivitate exista si alte pulsiuni importante(inclusiv
cea catre individuatie,precursoarea conceptului umanist de ”actualizare a
sinelui”).Exista un inconstient colectiv care contine arhetipuri sau predispozitii
mostenite de a percepe lumea in anumite moduri.Introvesia-extraversia reprezinta
un aspect principal al personalitatii.Psihopatologia apare atunci cand personalitatea
devine prea unilaterala,de exemplu,atunci cand omitem sa dezvoltam aspecte
importante ale personalitatii sau supralicitam aspecte contrare adevaratei noastre
naturi(innascute).

Alfred Adler. 1870, Rudolfsheim-Fünfhaus, Vienna, Austria 1937

Includerea lui Adler printre teoreticienii curentului psihodinamic este
controversata,deoarece el nu a crezut in importanta inconstientului.Personalitatea
este modelata de relatiile copilului cu parintii sai si de scopurile noastre de viata
constient alese,mai degraba decat de pulsiuni.Cel mai important motiv este efortul
catre autoperfectionare(superioritate).Cooperarea cu ceilalti este esentiala pentru
supravietuirea noastra si avem o tendinta innascuta aceasta.Psihopatologia apare
atunci cand parentajul patogen duce la dezvoltarea unui complex de inferioritate la
copil si la refuzul lui de a coopera cu ceilalti.