Sunteți pe pagina 1din 188

GRIGORE OLARU

HzIDU(1I DIN ViLFA REA


Copeita: RALEA FLORENTINA TEODOR/\

TIPARITA IN REGIi\ AUTORULUI

ISBN. : 973-96503-6-8
GRIGORE OLiRU

HAIDUCTI
DIN
VALEA REA

CASA DE EDITURA ,,EOLIA”


BUCURESTI — 1995
DE ACELASI AIJTOR:

• Drumuri de legendä — Editura Sport-Turism,


Bticuresti, 1986
• Aventur in infein — Editura Destine,
Bucuresti, 1992
• Istorie in dome, halade, — Editura Destine
legende Si traditu Bucureti, 199’I
• Cu steaua Si Vicleimul — Editura Destine
Bucuresti, 1994
UN CUVANT DE PREZENTARE

Grigoi’e Olaru este un pusionat istoric, folciorist si etnoçp’cif


‘i un povestitor cu autenticod väná epicá.
I-a Inccintat acleseori pe membrii cenaclului ,,Mihail
Sadoveanu” al Cuclrelor didactice din Bucuresti Cu evocärile
sale istorice, CU salbele de lecjende cuiese de pe meleagurile
oltenesti, si nu numai, Cu subtila implicare a c7oinelor i baiadcior
in descifiarea sensurilor adcnci ale istoriei nationale.

0 suitá de condiii vitrege asociatá cu ingrata conditie


a pro fcsorului anonim in zadar bátätor la porile editurilor,
1-au imptedicat sä-i valorif ice spiritual manuscrisele pe care
le plimba, precurn incczi, in traistä. Abia In 1986 Editura
,,Sport-Turism” a avut curajul sá publice nnui autor necunoscut
o Carte revelatoare cu certe virtuti literare: ,,Drumuri
cle legendá”.
Ulterior, cärtile sale cu ince put sá apará CU rcgularitate,
bucurdndu-se de o buná primire i de preuirea meritatä.
ACtuala Carte, tipäritä de Editura ,,Eolia”, tdnárä editurä
particularä care — spre cinstea ei — cultivä i literatura romuncasc
originalá, legatá de istorie si folcior, se Inscrie intr-un
gen romantic mult Indrágit de noi, cu vechi rädäcini i
satràluciti reprezentativi.

5
Nu-i vol dezválui pasionantul continut. Vol läsa cititorulul
plãcerea sá alunece pe firul istoriei Tarii Rorndneti
cuprinsä intre domnia lul Mihai Viteazul Si revoluia lul
Tudor din Viadimiri pentru a descoperi in lurnea haiducilor,
rapsozilor, pandurilor, pazvangiilor, a fecioarelor furate si
salvate, in esätura Intdmplärilor intrate In legendá, Inc puizabile
zácäminte de poezie i frum.usete moralá.

Tudor Opri
Era In ziua de Anul Nou ; la noi acasi, verise, ca de obicei
in acele zile, fratele rnijlociu al lui tata Päun, unchiul nostru,
nenea Mann, cu nevastà-sa; tata Patita, cu cele doui fetite,
am’tndouá mid; una — Jeana — de un an si jumitate s
doi, jar cealaltà Leandra — sà tot fi fost de un an. Dup
o veche traditie, prin acele locuri, de Anul Non, copm mici, se
clan ici grinclä de cMre cei care i-au moit la natere. Obiceitil
constà In aceea ca Ii se pune copiilor pe cap un colac In formä
de cununI Un id de covrig mare -— in care se infig câteva
monede, dupi puterea ornului, simbol al bunstárii ; Ii se dà
o sorcovñ in máni i ca simbol al renaterii natiirii ; se ridicá
apoi sus la plafon -— la grindá, ii se ureazà : .la multi ani”
i sá creascã man, man, pánä acolo undo sunt ridicati. Dupà
cc acest ritual a luat sMrit, se pune masa, la care se serveste
mai Intái tuic fiartà Indulcitá dupI gust, apoi mâncarunile
obinuite la aceste zile ale srbätonilor cle iarnà;
sarmale, fripturä, cárnati, piftii, gogoi sau cozonaci i se bea
yin; masa se prelungete pâni seara trziu ian a doua zi, se
reia mica petrecere In continuare, de la ora prânzului pàná
spre searà. in uncle cazuri, oamenii aduc i làutani. In cazul
nostru, cci care mosiscrà fetele lui nenea Mann, erau pãrinii
notri i de aceea aveau bc aceste intâlniri simbolice, prilej
de bucurie i petrecere.
In dimineaa aceea de Anul Nou, câtiva bMeti din vecini,
ceva mai mriori decát mine i fratebe meu, au venit cu
sorcova:

7
,,Sorcova, vesela,
Sá tráii,
Si-nf1ori i,
Ca merii, ca per.”

Apoi, a apirut P1uguoru1; era un plug adevàrat, dar ‘rumos


Impodobit cu panglici i hãrtie coloratã, tras de doi boi
albi, cu panglici In frunte. Erau albi i frumoi, boii, de parci
flu fuseserà doar tesàlati, ci çi Imbdiati. Cu Plugiiorul erau
patru bàieti de vreo aisprezece-aptesprezece ani. Intre ci, Sc
afla unchiul eel mic dupä tatà, Grigore, care recita urarea aa
de rar, de tare i de mándru, In timp cc ceila1i flàclU pocneau
din bice

Iarna-i grea, zipada mare,


Semne bune anul are;
Semne bune de belug,
Pentru brazda de sub plug...
Ta rnai mána1i, mái, fläcài ! Hài, Hài !“

Era atâta de frumos, c’it flu se poate povesti. La fiecare


indemn a lui nenea Grigore : ,,Mtnati, mài !“, ceilalti ràspundeau,
strigând : ,,Hài, hãi !“ — In timp cc bicele pocneau,
pocneau...
ln aceeai zi, au fost invitati la noi i bunicii dupIl tatñ
mns, doar bunicul, sau cum ii spuneam noi, cci doi frati, ,,tata
cle la vale”, a rämas paná seara târziu... Era un om vesel tunicul,
cu atât mai muit In asemenea ocazil, când era pus pe
glume i gata si cánte. Cinta frumos i povestea la fel de
bine; de aitfel, tot aa era i nenea Mann, aveau amándoi
voce frurnoasI. Tata era mai rezervat. Noi, copiii nu tiam ci
anhi sái erau numàrati...
Aproape de amiazà, dupá ce toti se aflau la masà, i tata,
i mama, i nenea Mann cu tata Pàtita, bunica i bunicul, pe
care ma ateptam — din clipã in clipá — sà-l aud zicánd un
dintre cântecele sale preferate; imi plicea atât de mult cum
cântä, mai cu seamá când zicea:
,,Aoleu, fire-a al mamii,
Mi-au máncat fetele banii...”

Tndrgeam tare inult felul de a Ti al bunicului i mândru


mai cánta ! Deocamdatá se povestea despre una i despre alta...
Se fàcuse thrziu. Fetitele liii nenea Mann dormeau dernult
i ni so ingreunau i noui genele, cad eram mici sà tot fi
avut opt—zece ani, jar fratele meu, mai mb cu doi ani, adormisc
i ci; apoi, mama 1-a dezbräcat i i-a culcat. Cu toate
ca somnul mi adernenea tot mai muit, nu-mi renea s1 ma cub.
Atoptam sà mai zicà sau sà cinte bunicul ceva ; doar Ii cuno
team. Pànà la acea orà, mai muit se discutase despre vito,
despre iarni, cá va fi grea i lungà, aa se spunea i apoi,
urn s adorm, cánd, tocmai atunci, a venit vorba despre
Terente care, cu cáliva ani In urmà, daduse iama prin luncile
de prin hMtile Bràilei, M cántecul sáu Imi mai suna In minte,
pentru ca flu trecuse prea mult timp do la nunta unchiului
ccl mic dupi mami, când Cicàrel, un lautar, renumit viorist
i bun cintàret, de bc din satul vecin, Scaieti, Ii chnta.
Parca ii aud i astazi

,,Foaic verde de-avrameasa,


hotii mlii, hotii mi
Asearli rnai dupà rnas
hoii mái, hotii mi
Mi-a intrat Terente-n casli
hotii mài, hotii mäi!
Mi-a luat fata cea frumoasä,
hotii mài, hotii mài!
i toi banii de pe masà
hotii mäi, hotii mài !...“

Mama rn-a Intrebat : — Nu vrei sà te culci? Uite cc


frurnos dorm Nicu i nepoatele... S-au rumenit i au transpirat
de càldurá...

---Nu, mai stau — am nlispuns, necàjit ca-mi distrgca


atentia.

9
— Lasi-1 a zis tata dacà flu-i ec somn, sà mai
stea.

Nu mai putearn adormi; bunicul ne spunea ci Terente


a tálhirit, n-a haiducit ; un haiduc adevárat nil jefuia ca ci,
pe oricinc; Terente a fäcut 5i crime. Haiducii adevrai flu
jefuiau de dragul de a jelui i flu ucideau. In cazuri rare, so
apárau cmnd erau incoltiti. Ei luau galbenii do Ia cci bogati i-i irnpirieau sara(ilor. . Au urmat ciiteva clipe do tacere. .
* *

Mari ningea linitit; In 1initea iernii i a nopii lot


rnai adânci, so auzea un tren, âfäind, la Valea Rca...
Pc Soseaua Nationalà care trece do la Drobcta--—Tuinu
Severin prin Filiasi spre Craiova, In apropicrea satelor Tatornire
ti i Brádeti, drumul urci uor cnd vii do lii Fi1iai
spre Craiova i, myers, coboar cànd to Intori : la fel i
(aba feratà. Astzi nu este crne tie cc anevoios, dar pe vremuri,
cànd era doar un drum de care i c1triri ale trecátorilor,
s impotmoleau carele In noroi, iar do pe laturi, ic5eafl
hotii do drurnul mare... Locul so numete i astizi Valea Rca...
Ce aproapo SO aude trentil, de iiarc ar fi po Tarlatia
Morii a zis mama ; i cmnd to àndesti cIt mai este do
acolo páni la Valea Rca.
Este i linitea adñricà a noptii a rispuns tata
Piun — i zomotul so lash mai mult poste Jii, spre noi, chi
in stánga chii ferate, spre satele de-acolo, este dealul dc
care so 1ovete zgomotul ; oricum, so aude I pe acolo destul
do tare, cà sunt aproape satele de tren.
— Hei, acum — aa cum v-am spus — este aitc
intervine bunicul. Dar in urmà cu o suthi do ani. cu douhi i
mal demult, flu era bine sh te prindà noaptea pe acolo: flu
degeaba i-au spus oamenii, de cine tie cith vrerne, Valea
Rca. Acolo, ziceau bàtrânii, cä i-ar fi tinut calea lancu Jianu
cu ceata sa, càrutei cu galbenii pe care i-au stráns zapcii lui
Vodà Caragea din satele de pe Valea Jiului. Alii povesteau
ca in Sudoame (aproape de Craiova) s-ar fi Intâmplat treaba
asta. Fiecare be i localitate ii au numele de in o intâmplare
sau nita or de la oarneni. Asa i cu Valea Rca. La vreme dc
pboaie i de iarná, pe acobo se mergea grei.i i mai erau i lotri
care iecau din codri. Drurnul Care trecea pe sub deal i In
apropierea Jiului intra, Ca i acurn, lntr—o vale ingust. In
dreapta M in stuinga, in vremea dc clemult, erau iunca p
ñnga ràu i padurca, pc deal in SLIS nu era hine S1 Ic
prInda noaptea pe acobo. In apropicre — spuneau bitrãnii
pe làngà satul Bràdeti, icà ar fi fost In timpurile de dernult,
ruinele unei cetàtui, jar satul amintete prin nuniele SàU Cetatea
sau bocalitatea de aitàdatà. Dc la Bràdesti, si-au luat
numele boierii proprietari de acobo Brädescu: Ca aa obi—
nuinu, sa poarte numele de la unul dintre satele dc pe moiile
]or. Asa a lost cu boierii de la Filiai care se numea(1 Fi1ianu,
cei de la Tmntàreni, cci de la Cotofeni.. Luau numele de in
tin sat sau altu], dupà cum ic era voia. Au era In timpurilc
vechi. Numai 1àranii purtau doar nurnele de in botez: dacã—1
cherna Ion, apài Ion era i atht. Ion al lui cutare din satul
cutare i ii ajungea. Cum cci rnai multi mai aveau cñt.c
0 porcclñ, rnai tarziu porecla sau mescria a devcnit al doilen
flUfliC al lranului...

Ulterior, autorul càutnd prin biblioteci aven sI


constate adevärul celor spuse (IC bunicui : boier Prea TiinIreanu,
proprietar al moiei cu acest ncirnc, a avut un flu care,
rnuUindu-sc in Cotofeni si ridicimnd acolo case man i (urti
mindre, a luat numele satului, a devcnit Cotofeanu, i a lost
ridicat de cMre Domnie ia rangul de Spátar.
La fel a lost i cu ruineie de h’ing Valea Rca -— resturi
ale unei clàdiri, poate un castru, ale unei 1oca1itlti care, dupà
unele opinii, se numea Abrad, nurne cu rezonante de stràveche
onigine dacicä. Dc unde se poate deduce cà localitatea
Brädeti ii trage numeie uor schimbat, dc-a iungul a peste
douà milenii de la vechea iocaiitate dacL

11
Ilinca
Filca lul Fi1ianu
in
Captivita tea Ha iducilor
*

Eu cred Ca haiducii a continuat bunicul i—au fàcut


datoria i Ia Valea Rea i la Sudoarne, ca veneau oamenii fanario
i1or in fiecare an, ba uneori i de doua-trei on pe an i Ii
despuiau de bietii oameni, de nu le làsau nici cat negru sub
unghie. Din cauza asta, rnuHi dintre ei luau calea codrului.
La Valea Rca era periculos drurnu pentru cñlätorii bogai,
fie cà erau ci negustori sau boieri; flu treceau decàt Insotiti
de slujitori Inarmai jar oamenii dornniei erau pàzii de arnauti,
care Incadrau ca1eti1e ; Cu toate acestea, de multe on
nu le läsau haiducii decaL hainele.
Mai dernuit, zice-se cà era pe vremea lui Matei VodäBasarab,
la Cotofenii din Fatä, trãia Coofeanu ; tin boier de
searna, curn zicearn CU slujba Ia Domnie -— a Mare Spütar.
1i Impartea timpLil dupa curn ii cereau treburfie i era când
la rnoie, cand la Bucureti sau acolo unde se afla domnul
lrii. (Jclatà, venise acasa Spàtarul de la ciirtea domneascã
la Cotofeni i pregfltea o petrecere. Cum obinuiau toti boierii
de rangul sáu, a poftit la sindrofie i pe altii. i au pornit
argat,i cälàri la curtile boiereti : la CornLt, la Fi1iai, la
Argetoaia, pe Amaradia in sus, la mai multe curti, sà pofteascá
boierii la Cotofeni, la petrecere...
Argatul care mergea de la Cotofeni Ia Filiai era tare
mandru de siujba pe care o fácea bierului; de aitfel, trimiii
erau a1ei dintre cci mai isteti i mai arãtoi oameni ai curtii.
Cand a ajuns la Valea Rca, s-a trezit argatul Inconjurat de
haiduci. Era o ceata de doisprezece voinici, unul mai frumos
i mai tánàr decat altul; la unii abia le mijea mustata. Au
icit ca din pàmànt, dar de fapt flu din pãmãnt ieisera,
(un zavoiul care venea pana In rnarinea drumului, de parca
voia sa-i dea mana cu padurea care so lasa de pe dealuri in
jos pInI la marginea cealaltà.
— Stai prietene i to mai odihnete; so rnai odihnete i
murgul. i-apai sa facern cunotinta, ca e pacat sa treci aa,
nebàgat in seamá i s-o fi urât de cIknd tot mergi la (irtim,
sngiir, stand de vorbá doar cu calul...
— Nu e nevoie sã facem cunotintá, a ràspuns inepat
argatul, vä tiu ; adicà bànuiesc, trebuie si fii haiduci, jar
cii, dacä vrei sä tiçi, sunt argatul dumnealui spàtarul Mihai
Coo1eanu, a ràspuns subliniind apàsat nurnele stàpánuiui
sñu. Are curtea aid, la Cotofeni, aproape, siint doar cñtiva
kilornetri i n-am avut cànd sà ne ostenim; pe deasupra, mñ
grabesc, trebuie sà ajung pinà la amiazà Ia Fi1iai, i sa mñ
intorc pánã-n searã.
— Ia uitati, frai1or, ce ruine pe obrazul nostru, sà nu-1
cunoatern pe Domnia—sa, argat? Auziti vol — a continua
cäpitanul haiducilor, Domnia-sa e argczt la curtea Spdtarzilui
i noi sã mu tim ! Trebuie sã n.e purtãm mcii boierete cu
dumnealui, Ca a,sa este obi?nuit...
Aa este, capitane, sà—l luñm Cu binioru1, Ca C subtirel
cu firea i se ifoneazà uor... meet, meet, haidueii s-au
apropiat razand, inconjurándu—l din toate parile, jar doi
dintre ei, i-au prins calul de frau; altii erau In spatele sau.
— Cu pistoalele, ce faci ? — 1-a Intrebat cäpitanul
tinzând mâna spre pistoalele argatului.
Ma apàr, ce sã fac! ?
— Ce pãcat cà n-ai timp sa te mai aperi; dä-rii •le noua,
(a ne stã mai bine cu ele i avem mai inultä nevoie de do
decuIt tine... sa fie Cu iertare, argatule, am vrut sa spun ca
avem rnai multà nevoie de ele decàt Domnia-ta. Spunand
aceasta, haiducul i-a smuls, amàndouà pistoalele do Ia brau i
Ic-a aruncat peste umär, In spate
— Tine, Petre, Iti vor folosi mai bine tie decñt dumnealui.
Ale tale s-au cam Invechit...
— Flancati-l! ie-a poruncit el oamenilor sal i haiducii
au trecut patru In spatele argatului, doi in fata i cloi pe làturi.
Cñpitanul a dat pinteni i a pornit mnaintea br Insotit de
ceilalti voinici, In timp cc argatul se uita prostit cànd la unii,
cand la altii, urmàrindu-le micarile, jar calul era purtat do
frau do catre unul dintre haiduci.
— Unde ma duceti? a indràznit o sa rnai Intrebe, Incerciind
sä arate cà nu s-a pierdut cu firea.

15
— Pe la noi, pe Ia (urtea noastri, vel fi nnisafiriil
nostru, sà vezi cum trñirn noi in codru. Pnà mñine In zori,
ajungem ac&o...
— Dar am o tire de dus. Nu pot merge nicàieri, cä n-am
timp, a spus argatul, dezvi1uind taina Sa in fata haicluciloi’,
fñrñ s Tie nevoie sä—1 tragi de limbi. Vi rog sñ nii lñsati
slobod, và faceti pàcate cu mine, mñ scoate Spttarul din
slujbà i rãmin fàrI pñine.
Rämái fàrã paine ? liar te-ai intrebat vreodatii de
Iinde au boierii pflinea din care và Iasui i voua resturi de Ia
masa br? i fàr1 a-i da timp pentru ràspuns, haiducul a
continuat:

— Dacä te lasà fãrä slujbä, te primim fbi; 1upi alaturi


de noi, cinstit, pentru dreptate, sä apirñm taranii, care fac
pñin•ea boierilor, i-i rnai uuràm de galbeni pe cei care sunt
rnai aspri .i—i muncesc ca pe nite vile i flu be Iasa oamenilor
nici cat sa. aibà dupà ce bea apL.
Haiducii, urmãndu-1 pe cäpitan trecuserà cit ostatecul,
pe nesimtite, In zivoi, iar cápitanul a continuat
— i zici cä ai o tire de dus undeva? Càpitanul s-a
cprit çd, odatá cu el, toti ceilalti.
— Am, càpitane, a räspuns cu gura moale, argatul care-i
dñdea seama Ca nu mai are nici o scàpare.
— Aa spune, fiule, aa te vreau, lasà-te rnai moale, cii
atunci i noi ne lisiim. là-mi sii rid cartea.
— liar flu pot, fl-am voie...
— Nu-i nimic; o luiim fbi, ca sii flu piiteti nimic de la
stapanu täi.
Viiziifld cii flu are Incotro, argatul scoate dintr-o taoii un
mic tub i-1 Intinde haiducului. Acesta scoate scrisoarea Infiiuratii
sul, nuruitii i ceruitii i fluieri a mirare
— Hei, dar ce tainii ascunde, cii au ceruit-o aa tare?
— Ma vor scoate din siujbii, ciipitane, dacii o desfaci...
— Ce tot vorbeti acolo, omule? Ti-am spus cii dacii
piiteti ceva riu, vii la mine si-ti dau o slujbii. Avern posturi
i s!ujbe destule ; slujba e bunã, en lucrezi pann ce te prinde
i to spanzurà, dacñ nu cazi in Itiptele cu potera. Unde g—
scti slujba rnai rumoasà ?
Haiducii zitmbeau i priveau, rn(indri, cnnd pe unul,
cñnd pe celñlalt, in timp ce eñpitanul desfãcea uor nuru1 Ca
sn flu so dc’sprindn ceara i sä cadä. Apoi, cite.te Cu glas tare
,,1)ornrtia mea, Spãtarul Miliai Cotofeanu, cätre Domnia sa,
inure hoier, Duinitru Fi1ianu...”
—— ALLzii, frai1or, cc frumos se respectti dumnealor, b
ierii. Aa sñ facem i noi; numai Ca pe tñrani flu-i prea
respcctL decát cu gârbaciul, intirii la scarä, cñnd intârzie Cu
munca nefIcutá la timp.
Cäpitanul citete pentru el, dupa care dà citire scrisorii
CU glas tare
— Ascu1tai, rnai departe : ,,Vã poftesc pe Dumneavoustrá
sá venii cu totii, cu toatä familia, la nol, la Cirte, la Coofenii
din Fatä, in ziua de 21 mai, de Sf’inii Constantin i Elena,
cand mare sindrofie va fi i va tine trei zile. Sä nu faceti
cumva sa nu veniti, cä tare ráu ne va pärea i ar putea fi i
cu sztpärure dirt parteu noastrá. Avem i läiitari, flu numai
de-ai notri, am tocmit i de la Craiova un taraf intreg, din
mahczluua Roinuneti... Cu plecäciune, Domnia mea, mare boier
.i spãtar Mihal Cotofeanu”...
— N-aveti nici o teamä, le mai spuse cápitanul oarnenilor
sni, flu và faceti grijä eä fi-aveti eizme i ipingele noi, Ca pe
fbi ne primete Spätraul i färà haine alese...
A mnfäurat apoi scrisoarea eum a fost i a legat-o eu
nuru1, In aa fel meat sä flu se observe ceara cràpatá. Avusese
grijà sth desfaca cu grijà cartea meat pecetea spãtarului
s rarnana Intreagà; sulul, odatä infäurat, aräta ca la Ineeput.
-— Dacñ te intreabà de cc este crápatã pecetea, riu le spui
en te-ai inti1nit eu noi. Spune-le cá azi dimirieatä cánd ai
incälecat ealul, sä fi lovit tubul eu cartea, pentru Ca ti-a lunecat
piciorul din scará i ai prins taea Intre pieptul täu i spinarea
calului. Aa sä fad flu aitfel, eá s-ar putea sà ne
mai intálnim...

2—c. 758 1
Argatul a plecat, iar grupid haiducilor i pornit, cumntiincl
prin luncä

,,Eu m due, codrul rimno,


Plánge frunzà c1upi mine...”
Apoi, epitanuI i—a spus lui Pñtru, i acesta tot cñpitan
do haiduci do prin pri1e Argetoaiei i Raznicului, care i-a
ficut un bordci peste dealul Nämiietilor, dincolo do Sfircea,
Intr-un 1urnini do codru, pe undo (urge p(r(iu1 Arget3aiei : (le
aceea, locul i satul s-au numit Valea ui Pñtru.
Petre, avem cñteva zilo pini no incereñm norocul i
cred c este (azul en mergi cu oamonii prin piri1e tate do
peste dealuri i sit le spui ca intreaga Tar Romnneascii este
Ia mare strñmtoare C tare voievodul, I)riCePUt i viteaz dar
are oaste putinn este mare lipsñ do braWle noastre pe
cnmpul do uptñ, mai mare decât In pädure, aa s le spui. Sà
mergem sä no Inscriem toi la oaste; Ia Craiova, in cetelo
l3anLIlui Bàleanu. Este grea viaa satelor, n- o sà-i pàräsim pe
oameni; sä-1 rugàm pe Spiitar sit vorbeascà cu Banul, sà porunceascä
bolerilor sit mai uureze viaa i dàrile tàranilor.;
iar pe noi, haiducii, sñ no ierte en doar dreptatea pentru sate
am vrut, numai atât; i apoi sä mergem la ràzboi, c
tara esle vhnturatn do la o margine Ia alta de dusmani, a de
furtunà. Aa st le spunem, Petre, sit vinii toti care sunt sànà—
toi i vor sä so Inscrie ia oaste, cãnd le-om da noi stire. Or
fi aflat i ci cá Vodà a primit In oastea Sa rnu1i haiduci i
de peste Duntire : sàrbi, bulgari... Prilejul iista e bun, sn nu-1
scãpärn; s-ar putea sit se bucure Spátarul i Banul i Domnul,
cà so vor trezi cu cãteva sute do oameni mai mult. $i
s-ar putca sn avem noroc Cu sindrofia do Ia Coofeni...
*

La ziua sorocita, o ea1eaca cu patru cai, insotitñ do trei


arga cdnri, mnarmai, a pornit dc Ia eurtea lui Filiant.i, Ia
vale, pe drumul Craiovei, spre Cotofenii din F’atà. Era o zi
fi’umoas do primivarii, meat cle—atflta fruniuseçe, ciripit, ver
deatä i flori, inirnile pluteau do parca voiau sã-i ia zborul.
Soare]e so apropia de pránzul ccl mic, cãnd au pornit de Ia
eLirte. Crñngurile i piduri1e de pe dealurile din stñnga, ca i
lunca Jiului din dreapta drurnului, preau inundate de can—
tecul pásñrilor. Totul era numai verdeaá i cLintec, iar
miresmele irnbñtau sufletele. Satele erau mici pe atunci
cñtune Cu zece-cincisprezece case, — adeseori mai puine i
arareori mai multe ascunse prin lurniniuri... Caleaca trecea
in trapul cailor, pe drumul care, prin aceste locuri, este
aproape in linie dreapti. Cñnd s-au apropiat de Valea
Rea, acolo unde padurea ajungea pànà làngà drum, pe unde
flu departe, curge Jiul, lunca era de asemenea doar la cliiva
pai, caii au Incetinit trapul. Argatul de pe caprà tocmai
ridicase biciul sli-i Indemne i a ràmas cu biciul ridicat i
cu gura cñscatñ: la clitiva pai In fata sa, au Inceput sà iasñ
dintr-o parte i alta din adàpostul codrului, citiva càläreti,
pocnind din pistoale i din spate i de pe laturi, astfel meat
orgaii n-au avut timp sà schiteze nici un gest de apàrare.
Haiducii au fäcut cerc In jurul caletii i i-au dezarmat pe
toti argaii. Dacà ci ar fi voit ar fi apucat sá dea bice
cailor, tot nu reueau s se depàrteze pentru Ca, imediat
deasupra pantei, barau drumul, -— rñSturnati do eãtre hai-
duci — cfriva buteni groi i lungi.
— Luati-le pistoalele, eli nu pot lucra din cauza br, CL
le fac micàriie grele i dumnealor, argaii, trebuie sá deblocheze
drurnul, sä dea butucii la o parte. Sub amenintarea
pistoalelor, cci trei argati dezarmati au desc1ecat ; i surugiul
de pe capr a fäctit la feb.
-— V-am oprit, jupáneasà — se adres cápitanul feme
In vrstñ (din caieacà) -— cä ne-a fost teamà sIt nu zdrobii
rotile In butuci dacIt porneai cu caii la galop si, pItnIt cc
dumnealor sbobozesc drumul, sIt stItm puin do vorhIt, sli ne
cunoatem.
- - Cine sunteti VOi i cc doriti?
V-am spus, jupaneasa, cIt dorim sIt facem cunotintIt;
n-ati auzit de noi? Suntem ceata lui PItun haiducul — PIt-

19
una.u1 codrilor — i ne pare ru ci nu aveti tire despre fap—
tele lui. Dar Domnia ta cine eti?
— Ce tot Indrugi acolo? Piunau1 codrilor, dac-o fi fost
vreOdatá, acum este doar poveste i cantec... Cine sunteti i
Ce vreti?
V-ant spus, Jupàneasñ, cine suntern, nnmai Domnia ta
flu ne-ai spus, i sIt mai tii Ca, dc obicci, flu stñm prea mult
de vorbà cu trecàtorii. Le luñm vama i gata; Ii lãsñm sà
piece, dacá sunt oameni de treabà. Dar pe Domnia ta, dupn
elite bag de sumá, o sã và luàm cu fbi, Ca flu orhii i aem
motivele noastre s-o facem.

—— Auzi cc obräzriicie ! Nite hoti Si inch de cociru vor s


afle cine sunt. Dati armele bäietilor cli nu avem timp do
pierdut; trebuie sä ajungem Ia timp, la Cotofeni, cli avem
treabli.
Va cunoatem noi treburile, juplineasli. Dureazli vrco
trei zile sindrofia de la Cotofeni ! Mergei sIt petrecei, sIt risipiti
munca satelor pe care ar trebui sIt IC ocrotiti, nu sIt le
asuprii. CIt de-acolo iuaIi pItinea i toate elite vIt trebuie
pentru petreceri i risipa; i tot de-acolo, se adunli oamenii
pentru oaste, din satele pe care le secIttuii. Sà inapoiem arm
dc? Ce sIt facIt argaii cu dc? N-ati vItzut cli nu Ic-au fob-
sit? NouIt, InsIt, ne fac mare trebuintIt.
— Cum tItlharule, imi tii tu socotealIt de cc fac i pe
unde merg? Nu eti \‘olniC sIt-mi vorbeti aa...
— S-avem iertare —- a intrerupt-o haiducul — cI
v-am cerut voie; dar noi nu obinuim sIt lulim decat vama,
nu sIt cerem iertare celor care ii flItmItnzesc pe bietii tItrani.
Suntem supItrai, cIt PC flOl nu ne-a invitat nimeni la sindro-lie.
Apoi se adreseazIt fratilor sal intru haiducie : vedeti cc
urut ne x’orbeste? Noi am vorbit frumos i am luat-o cu biniorci1,
e drept cIt i-am uurat argaii do pistcale, dar asta ne
e meseria... Uite de cc nu-i suferim noi pe boieri, pentrLl Ca
se poartIt urlit cu tItranii, numai Intre ci se cunosc ca oameni.
Le strItlucesc inelele, cerceii, diamantele i pungile le sunt
pline cu aurul din sudoarea noastrIt. InsIt cuvintele pentru
nol nu be strItlucesc; stiu i carte dar nu tiu intotdeauna sIt
se poarte. tii voi, fratilor, de ce? I-a arnrãt imbuibarea i
sunt grele pocloabeic de pe máini, de la ñt, din urechi. Pungile
le sunt grele i lázile cu argint i Cu aur; le sunt grele,
cia, le sunt greic i sufletcie, de pàcate. Au flOOC CU flOl Ca
ii rnai sCuturam de ele... Dar astäzi n-o sã ne multurnim
nurnai CU vama, mai spuse Capitanu i ii se adreseazà apoi
a!’gaIJ1or : aCum, Ca ai cliberat drumul, irzcaiecati-vä caii, Ca
hajdncji flU sunt tinc-ccij? vostri Si intoarcern trãsw’a incLpQi,
fc’cern cole ntoarsä...
— Dc e Inapol. a strigat. otarmnclu-se iupáneasa. Noi
mergern inainte, nu inapoi. Va rog sñ ne lisati slobozi i pieriti
din drumul nostru, daCà vreti sà n-o ptit,i ! In treang
veti ajunge
—— Auziti, voiniCilor, noi o iuàm u frumosul i domn
s:i ne amenina... Acum, jupáneasá, mergei CU flOl facem o
sindrofie imprcunà avem i noi Curtile noastre, rnai departe,
in pñdure, la ràCoare. Láutarii flu-i avem de la Craiova Iàutan
no sunt frunzele (opaeilor .i Cafltareii pñdunii. Avern
curte mare, c Iargä cñt pñdurea. Intre timp, haiducii aU Intors
CaleaCa...
Ce, ati innebunit ? A siriat ca, väzñnd curn merg haiducli
alaturi, CU caij do danloqi, obligánd—o s faci Intoarsã

— Noi suntern oameni dc trcabä, i hag do samà Ca avem


mai multe sñ ne spunem i nu vrem sä stám 1n drum, sá-npiedicam
Irecatoru in calea br, pe deasupra, poftese sñ faCern
o plimbare Irnprcunñ, in padure.
Spunand aceste cuvinte, in timp cc Se apropia CU calul
de jupnensa care se suparase ràu de tot, un colt al perdebci
do Ta fereastra s-a ridiCat i, bnà cucoana, a aparut imaginea
unei fete de vreo optsprezece-douãzeCi de ani, luminoasi
ca Un iuceafàr, cu cáporu1 imbrãcat intr-un snop de plete
blonde i cu oehii càprui, expresivi .i albà la fata, albä de
felul ci, dar i de spaimä... Era IlinCa, fiica boierului Fi1ianu.
— Ia te uita, Ce-mi vàd ochii? 0 znai, fratilor, cine tie
cum a ajuns In caleaea boierului Fi1ianu i trebuie s-o sea-

21
pam din captivitale ! i asta, cat mai repede ! 0, cc mai P0-
trivealä! Tot nu aveam eu nevastá, cä s-o fi cãutat i flu
gàseam alta rnai mándrà...
— Aa este, cLipitane, i—au räspuns, aprobhndu-1 prieten
i fraii sai intr-ale haiduciei. Dar ei abia dacâ ii vàzuserà
vreunul chipui ; i s-a retras la locul ci, izbucnind In plans,
ceea cc flu i-a scàpat càpitanului de haiduci.
Dc cc plànge jupánia? Dc bucurie cà va H mireasLi
mea ? Ia sfl vedeti cc sindrofie o sI facem In pàdurc, spunca
ci vesel, in timp cc ca1caca, vrãnd—nevrñnd, a intrat cu hal—
ducii in codru dupa ctteva sute de pai, s-au oprit Intr-un
1uminiç.
— Cc stati, nàtángilor ? a strigat jupâneasa la argaii
sai? Vouà nu và poate plezni nici atita capul, sà pTccai
unul din voi In fuga calului la Cotofeni, sà—i spunei boierului
Fi1ianu, care a ajuns acolo de asearä? Ce bine era dacã
mergeam i noi Cu ci, ieri dupa amiazá ! Dar cc si fac — a
mai zis ea, väicárindu-se — daca n-am fost gata; i ca, biata
fatà, n-a vrut sa meargà färi hunica. Apoi se adreseazã fetci
este bine cà ai rãrnas cu bunica, llmco? Ci dacá ma popreau
numai pe mine, era aitceva. N-aveau cc ace cu mine. Dar
acUm, pe tine cum sa te apàr de tâlhari? ---— $i bunica a
inceput a plánge i ea, de fricà i de mila copilei. Apoi, a strigat
: ,,Mergei unul la Cotofeni i spunei-1e sä trimitá oameni
si ne scoatá din màna hotilor !“
Nu Sc poate, jupancasa. Ccl care incearca sa Jaca u
pas, pc-al doilea nu-i mal face — a gràit càpitanul, apoi a
strigat Ia argaçi : descàlecarea Vcdeti acolo, cooacii aceia?
luati ficcare cate linLil In brate Argaii au fàcut Intocmai.
Daca faceti U micare, SLinteti pierduti -— a mu SpUS ci —
apoi s—a intors sprc ca1caca : ieiti din cucä, sa xra dezmor—
liti oasele; facem un popas Inainte do a merge mal departe.
Cum cele douà femei, bunica i nepoata, se mai codeau, netimd
daca e bine sà coboare pe iarbá sau sa rarnana unde se
aflau, S-a rästit la dc — N-ati auzit cc-am poruncit? Mi
repede, ca aitfel và ràstorn ca1caca cu totul. bane ! -— a strigat
càpitanul la un haiduc uria

22
— Poruncete, cäpitane!
— Deshamà-le caii...

Haiducul a indeplinit repede porunca i a legat caii de


nite boschete, ceva mai departe. Toti haiducii au descälecat,
lásànd caii sà pascà; femeile amàndouä au coborât plângand.
Cäpitanul a vrut sä o ajute pe bàtrñnà, dar ea a strigat la ci:
-— Nu punc miina pe mine, hotule! Dar când sà coboare,
a alunecat i haiducul a prins-o in brate, si nu cadà. Apoi,
a ajutat-o i pe atà
-— Mài, cc frurnos rnai miros jupànie1e astea, cà nu-ti
vine sà rnai pleci de 1(ingl ole; -— ic-al tine mereu in brate...
Apoi, privind Ia fata care continua si suspinc, adàugà : Nu
rnai pIinge, jupiinitii ! 0 sà fii mircasa mea; o sà am o nevast
I PC cinste
A.hia atunci aU zirit mai bine haiducii frumuseea aceca
aproape irealà.
— Ia uitati-vi, fratilor, ce rnândrete! 5i cánd to gândeti
(II i ñranii au, sau ar putea avea, aa fete frurnoase, dacã flu
s-ar ofili inainte do vreme, pentru cä prea muit muncesc
Inca (k mid, ca sà poatà trái, petrece i huzuri dumnealor, pe
seama sudorilor i sánge]ui nostru... Aa ca si titi, jupâneselor,
de cc ne afiãm noi in pàdure i de cc tinern calea la
drurnul mare, hi cci ca Domnia voastrá ! $i sa mai titi ca
dreptatea e do partea noastrá, dei nu ‘rea nimeni s tie de
asta, pentru cd cci care ar trebui sà ne asculte sunt din tag—
man Domnici voastre. Si ne-am gândit sà v ducern cu noi ca
sI ne cunoateti i sà vedeti cà, In coliba din pdure, mai
mult de patru-cinci n-avem bc Inuntru i nurnai noi tim
(urn stämn sub cerul liber, jar aternut ne este iarha, i asta
numai pentru a-i scutura pe ài ca dumneavoastrà, cà poate-i
trezirn hi cuiIe adevàrului i dreptàtii, i sá se gândeasci i la
cci care le dau pinea de toate zilele...
I-a vorbit apoi fetei care, suspinând se aezase pe o buturugà,
alàturi de bunicà-sa: De ce plángi? Nu mai plânge.
Noi tirn c toate fetele plâng când se màrità. Te-nelegern
dar ai sà vezi cà so poate tri i aitfel. Sà và rnai odihniti
putin caii i sà rnai pascá. Nu mai plânge, Doninitá. Ai sà fit

23
nevasta mea i o sä fie bine, acolo, In mijiocul pàdurii
ei, fratli mel, sunt bàieti do treabà, i-o sà no lase numai pe
noi sã ne làfdirn in colibñ. Bale, n-avem ; facern din când In
cñnd In Jii. 0 sá ne spälám unul pe celãlalt, pe spate Sãpun
n-avem intotdeauna, nici de eel tarnesc, darämite parfurnat.
0 sà to obinuieti, ai sã vezi... Abia atept sã mt fred pe spate
cu un prosop aspru de cànepa, sau cu o piatrã cä rnñ rnñnncã
al naiha a1e1e, pe unde rn-au rnucat pàduchii. N-avern Intotdeauna
nici unde, i nici timp s no spälárn ; aa este viaa I
haiducie, dar o sà fie hine... Tu rnI fred pe mine pe spate, i
eu pe tine. 0 sä fie aa de plãcut, cà flu o sEi niai doreti .si
pleci. Dar dacà vrei sà to duci to las. Nurnai Ca, te rog, doar
pana Ia toarnnä sã rainEd, sá no mai luminezi i nouà via1a
singuraticà, prin pEiduri...
Càpitane — a Intrebat Ion care pàzea call i pe cci trei
argai —-- n-ar fi bine sá-i legam, sEi nu Incerce vreunul sñ
fugà la curte, la Cotofeni?
— i dacä fuge, cc o sá fie, bane? Nu tie nimeni, in
afarà do noi, unde o sä fim deseará sau rnEiine; i poate nici
noi flu tim sigur. S-ar putea ca dupa o zi sau douà sà poposim
pe la ascunziu1 lui Pàtru. Doar i el esle càpitan acolo, la ci
acasà uride säiELuietc cu haiducii säi. Asa este, Petre?
— Este aa cum spui, cäpitane!
— Dar tu cc eti, nu eti càpitan? N-al venit aid CU
ceata ta? N-a ajuns de pominà vestea curn i-al uurat sIptEimána
trecutä pe boierii Obedeanu?
— Ba, aa este, i-am uurat, ic-am uL1rat tràsura, era
prea grea cu lázile cu gaiheni...
— $1 turcii care luaserà sute de vite, i-al aranjat aa de
bine Ca, dei vol erati numai o mánä de oameni, jar ci, un
detaament Intreg de cãlàreti, n-au scàpat din capcanEi nici
jumätate...
— Càpitane, l restul care au mai rarnas i-au làsat turbanele
la Sudoame. Pánà acolo i-am urmärit, unde Ii ateptau
altii din ai notri i i-am prins la mijioc... M-au ajutat i cci
de la Raznic. Ne fàcusem vreo treizeci i ceva, patruzeci de
oameni.

24
—— Nu rnai spune? Pãi suntem destui, Petre
Clipitanul a inchis o clipà ochii, i parcá ar fi avut irnaginea
rnuIirni1or riclicate intru dreptate socialã i nationain,
a aclñugat
— Puterea ar fi cu noi, Petre, dacä am fi organizai i
dacñ i-am putea ridica pe toti, din toate satele, ca sã-i hàgàm
In friguri pe Cei Ca dumnealor.. Zicànd aceasta, cãpitanul a
aràtat cu capul la cele douñ femei care stñteau PC buturugã i
incñ mai plñngeau. Dacñ am fi unii, nici dumanii n—ar in—
dràzni sñ ne atace aa, cu una, cu douã, ca rornanul a tiut
Intotdeauna sà-i apere vatra i brazda rnotenità din stràbuni...
Cele doua jupánie ascuitaserñ tñcute discutia, privind din
cãncl in cñnd la ci, printre lacrimi. Dar cInd au väzut ca au
incälecat, jar cäpitanul le poruncete argai1or sa Inharne caii,
st le ducj cine tie pe unde, bunica s-a ridicat i 1-a rugat
pe capitan sã fie ingñduitor i si le dea voic sá piece in dru—
mul br. Se vede Ca nu mai aveau nici o speranñ sá mai scape
din rnñna haiducilor i do aceea, a recurs la ultimul mijioc,
ràscumpirarea. Oricát de scurnpà ar fi fost, era singura cale
i do aceca spuse
— Capitane, noi trebuia sa fi fost, la arniazi, la Cotofeni
timpul a trecut. Parintii fetci, fiul meu Durnitru Fiiianu i
toatà curtea de acolo, toti boierii, vor fi ingrijorai de faptul
cà n-am ajuns la timpul stabilit.
— Nu este nimic, jupãneasä am spus doar cá ma Insor
cu jupànita, aa cã nu vñ ingrijorai. Dupñ o saptamana, mergem
pe Ca lea primarä, cum se ohinuiete din moi-stràmoi,
sã-mi cunosc socrii, i nevastä-mea sa-i revadà parintii
atunci, ne rugàm de iertare i pentru Impãcarea noastrà. 0 sä
facem sindrofie mare la tata--socru Filisanu. E adevàrat cã
nunta pe care o facem noi peste cateva zile Va fi in padure,
numai cu haiducii i cu Domnia ta, care o sa no tii bc de
socri. Na o sä no fie fratele meu intr-ale haiduciei, Pàtru, i
ci cãpitan vestit. Poate ati auzit de ci, cà i s-a dus vestea ca
de popà tuns...
— Capitane, eu nu giumesc; n-are rost sa no chinui. Este
pñcat de copila asta uite, ia astea... i spunând acestea, bu25
nica jupneasà i-a scos douà inele din aur, cu rubine yentabilc
i colierul de la gât, care el singur — fàcea cit. o
avere. Ta, cäpitane, ti dau i cerceii ; pästreazà i pistoalele
de care n-au fost in stare oarnenii notni, dar lasà-ne sà plecàm
la Cotofeni, unde suntem ateptate...
— Vezi, jupàneasà, asta nu ine1egem noi ! Cum se face
cl acum esti asa do darnicä, jar cànd am fàcut cunotint, no
amenintai cu ostaii Spàtarului, cu spânzuràtoarea ?... Cum do
te-ai dat aa de repede pe brazdä?
Cipitane, spune cat doreti sà-ti dam, cà pan un orn
cu cap; s-ar putea sa ai i ceva carte, dupà cat so vede. Spune-mi
cc urmäreti? Nu cred ca ne-ai oprit aid In pàdure do
florile marului. Te vàd sànàtos i flu cred ca vrei sà no iei
fata cu dc-a sila. V-am spus cà dam tot ce avem scump la noi,
dar lasà-nc sà firn voinice, sà plecam In drumul nostru. Numai
colicrul rneu face o avere; nu mai spun celelalte : inelele, bratara,
corceii amàndurora, medalionul fetei...
-— Ce spuneti, bàieti, de jupâneasà? In alte cazuri i
boiori i negustori plang dupa aurul pe care li-i luam, jar
IJomnia sa ne roagà sä-i primim podoabele... N-ati vàzut nogu
atoru1 do saptamana trecuUi cum so váicànoa, do parca galbonii
din lázile sale uuratc do noi, flu Ii obtinuse inelánd
oarn en ii.

— Ce sa spunem, càpitane? Eu a zice st pnirnim danurile,


cà nu c frurnos sä spunem ,,nu !“ Von credo ca suntem
prost crescuti... — A intenvenit unia.u1 haiduc Ton ; — p
urma, o sa vedem cc mai facem i cu Domniile ion.
— Uite ce este, jupãneasà, pastnati-va aurul i pietrolo
pnetioase. Nu vrem nimic de la Domnia ta. Noi voiam sà
punem mumna po boier Fi1ianu, fiul Domniei tale, dan a fost
sa cazi Domnia ta ia voia noastna i s facem targul impneuna.
Ce tang sa facem, capitane, cà nu tiu, flu ma pniccp
ia socoteli i tocmeii haiduceti?
— Ne pnicepem noi, jupâneasà! Domnia ta trebuie doar
sà fii de acord cu cc spunem noi. Tata cc voim : vá lasam sbbode
sà mergei la Cotofeni la sindrofie; dupá cc ajungeti
acolo, rugai din pantea noastna pe boien Fi1ianu i pe Spa26
tarul Cotofeanu st vorbeascä cu Banul sä ne ierte de anii
haiduciei. $i voim ca Banul i Vodä sä porunceascà la toti
boierii din Bänia Craiovei, de la Brabova, de la Argetoaia, de
pe Arnaradia, do pe Jiul de Sus i din toate ColtUri1e Bäniei
si fie mai omenoi CU tàranii, sà le uureze dàrile i muncile,
sà Ic lase i br ceva din care sà trhaSCä, sà simtã i ei Ca
sLint oarneni. Jar po noi, sà ne prirneascà Banul in oaste, daca
are lipsà do bratele noastre... Asta vrem sà te rugàm, jupáneasà
i mai poftim sä le spui sá nu no prindá CU ViCleflie, Ca
n-ar face bine pentru cei care rámán in urma noastrà; n-ar
mai avea nimenea Incredere in marii boieri i nici In Banjo.
Nu suntem ucigai i n-am dorit moartea nimànui; dacá am
uurat pLingile i làzile multor boieri i negustori, ne este
martor cerul i martori no sUnt tàranii din atLitea sate, cárora
Ic—am plãtit noi dàrile care—i adusesera la sapl do lernn. Pre
sunt nlpastuii jupineasä, de boieri, do zapcii, i do toti o’menu
Domnici...

—— Do cc n—ai spus aa, c:apitano, do Ia in’eput


ráspuns ]Upancisa, bucuroisa cL scapà aa uor. —- No ba!i
in frigurile mortii (10 Ufl coas i rnai bine, cä er(lm
(lcparte acum...
-— Am mai glumit i noi, jupñneasä, i apoi nu putearn
rarnane acolo, in mijiocul drumului. Jatä, acum va puteti duce.
Suntei slobode sà rncrgei unde vreti. Va darn i pistoabele,
aa cum le-ati avut. Dà-le, càpitane Petro, dà-le pistoalele!
— Le dam, càpitane, cá daca mergem la oaste, d
Maria-Sa Banul altele, sau no cumparam; pana atunci, no facern
treburile cu ale noastre. Imi pare ràu numai do nuntà.
Eram i eu o data na...
— i mie-mi pare rau, capitine Petre, ca e tare mandra
jupania ! Dar alt prilej nu-l lasam sa no mai scape...
— Capitane, curn sà va transrnitem ràspunsul Spàtarului
i al !3àniei?
—— !-sta este rnai greu, jupáncasä. Eu zic ca dacä boie
Fi1ianu, care este mare i puternic, i cu Spàtarul Cotofeanu,
la fcl do mare, Vor sñ no ajuto i si no ierte, este do
ajuns sii vorbeascà Cu Banul, ca Maria-Sa Va fi do acord. Dacà

27
nu trimiteti Un argat Cu ráspunsul, muine la prânz, la Valea
Rca, venim careva la Fi1iai sau la Cotofeni sà-1 luàm. Sã le
spui, jupáneasä, ca o sã dovedim cä suntem ostai vredniCi la
porunca Banului i a celor pe care Mària-Sa Ii va pune sá p0-
runceasca peste fbi...
— Bine càpitane, ateptám oamenii votri i cu. Cred Ca
pot sá obtin bunávointa boiereascä pentru voi.
— Multumirn i, inca o dati, sá nu niti s le spui sà nu
ne piardä prin vicleme pe cci care vom merge In fata Domniei
br, Ca sunt multi, oamenii satelor, in numele càrora gráim i
flLl amenintäm pe nimeni, dar dorim sä fie pace i dreptate,
ci tot omul de de jos asta dorete. Acum, mergei sànàtoase!
Veti ajunge numai bine la masa de prânz i sä và aduceti
aminte c ai vorbit Cu domnii codrilor, care n-au rtici masá
i nici casä...
Ca1eaca a pornit repede iar haiducii au intrat in codru.
In urma br se auzea o melodic veche, de alean, potrività mult
Cu viaa br

Crete frunza, crete iarba


Dacä nu-i mándra, degeaba..

In seam accea de pominä, la curtea Spätarului Cotofeanu


era mare petrecere. Se aflau de fatá, ca iflVitati,
boierul Fi1ianu cu mama sa, Cu jupáneasa, cu cci trei fii i
Cu fiica br Ilinca; boierii Obedeanu, boierii Argetoieni i
multe alte fete boiereti, ca boier Barbu Bràdescu, fiul lui
Preda din Bràdeti, care s-a purtat vitejete In fruntea detaamentu1ui
de roiori la Plumbuita, in 1632, cánd a luptat
alàturi de Matei Basarab, ajutãndu-l sà ocupe tronul; se afla
la sindrofie i Ivaco Bäleanu, Banul Craiovei, nepotul fostului
mare Ban — Udrea Bàleanu — de pe timpul lui Mih
Vodà Viteazul. Erau in total vreo douäsprezece familii boiere
ti, adicä pánà la treizeci i cinci de persoane, in afara slujitorilor
care serveau la masà, la care se adàugau i láutarii.
Salonul devenise neIncäpátor, mai ales cà nu era vorba numai

28
de masà. A1ituri de hora rorniineascñ, se dansan menuete, cadriluri
i alte dansuri striine, la modã pe atunci. De aceeu,
pentru a avea spaiu, mesele erau aezate de-a lungul peretelui,
numai pe o laturä, iar iru1 br se prelungea prin condor,
pãnñ In cerdac, unde se ajunge printr-o uà largä i grea de
stejar, care fusese Inláturatã. Era cald In acea seará de sfàrit
de mai i se deschiseseri ferestrele, jar aerul Inmiresmat de
flori de tei i de salcñm se revirsa In interior, imbàlsämñnd
toat casa.

Teiul bätrân mnváluia ceardacul cu crengile sale, iar de


partea cealaltá ii intindea coroana peste o rnagazie In care se
pàstrau alimente; ea se afla in imediata aliropiere a LinCi aripi
a conacului. In spatele magaziei, erau mai muBi pomi i Ufl
nuc mare, bätrmn, cu o coroanä enormñ; aläturi, cãiva brazi
Inalti, maiestoi. De la ei i pánä la gardul malt care mnconjura
curtea, creteau civa salcbmi, cle asemenea, groi i
man ; toi erau Infloriti. Miresmele ion i ale teiului pluteau
In seara aceca peste curte, pnà departe, odatñ cu cintecul
pnivighetorilor...
Candelabrele luminau ca ziua salonul cu zeci i zeci de
lummnäri mnmiresmate, iar lñutanii ziceau vechi cflntece, dome
i balade. Tocmai incepuserà balada Mioritei

,,Pe-un picior de plai,


Pe-o gurà de rai...”

cãnd, deodatä, afarà s-au auzit mare hàrmàlaie de câini i


strigäte, apoi cáteva irnpucàturi... 0 clipä, s-a läsat o 1inite
de mormánt. Spàtarul s-a ridicat sà iasá, sä vadà cc se intimpbà
In curtea sa; dar, In acel moment, au intrat fuga In salon
un argat al curtii i un osta din garda Bäniei. Amándoi erau
speriai, dar mai ales argatul care, numai ci tia, fusese
dãunezi in rnina haiducilor i, de teamà, Ii cläntineau dinii In
guri. Toatñ lumea afiase cauza intrzierii, cu douñ zile in
urmi, a caletii Fi1ieni1or i au ràrnas profund intpresionai
cãnd jupáneasa cea mare i nepoata ic-au spus pàania; In acela
i timp, au comunicat i mesajul haiducilor. Pánä seara
tia toatä curtea ; toi argaii i toate slugibe cunoteaL1 intñrn29
plarea. Banul vemse Ia I)etrecerc, Ca do obicoi, Insotit de o mica
gardn de doisprezece ostai. Cei1aIi boieri aveau I iecare treipatru
argai care-i Insotisern cñläri, Inarmati, (urn socotiserà
(Ic CUViiflta...
Argatul lui Cotofeanu flu putea lega dou1 vorbe, de inspñimiintat
cc era ; ostaul a aruncat tirea scurt, ostàete
— Maria-Ta, vreo treizoci do haiduci so aflñ la poartá i
roagñ sñ fie primiti.
— Numai treizeci, zici’? Si au tras cu pistoalele?
—— Au tras cu pistoalele ci, apol i fbi, ostaii i argaii
— E cineva rñnit?

Nu, Mñria-Ta, flu este nirneni rnnit. Au slobozit pistonlele


in sus i atunci, i noi am fñcut lii fel.
Le spui en toi sunt prea multi, dar sà vinã doi-trei,
sü vedern cc vor.
— Am mnteles...
Ostai.il a ieit i ic—a comunicat tirea : apoi a revenit in
salon

— Maria-Ta, au spus cã sunt douazeciipatru i cu càpitanul,


douäzeciicinci ; nu yin ca dumani, ci cu gànduri bune
i ar don sã vinñ toti In curte, unde ---- dacà se poate — sà
Ii se serveascà ceva de rnáncare; le este foarne, i, la nevoie,
au spus Ca plàtesc...
— Ai auzit, Spàtare? S-a intors Banul cätre Cotofeanu.
Te-ai transformat In hangiu. Trebuie sn-ti pui o firmi : ,,La
hanul Spñtarului”. Pune-le masa i dã-le ceva, dacà le este
foame, ca plátesc i sunt panici... $i-apoi sunt rnai In largul
meu pe càmpul de lupta, decñt sa ma bat cu aceti fii ai padun
br.

— Sa le deschidä sä intro — a poruncit Spàtarul ostau]u


; sã intre toti In curte, jar cäpitanul sà pofteascá la noi...
— Ii 1asai sa viná aici? — a strigat boierul Filian
— Dan cc vrei sa faci, Domnia-ta, boier Fi1ianu? Oncum,
noi flu mai putem continua petrecerea in 1inite, daca
nu-i prirnirn cifle tie cc sunt In stare sa faca ! Dc unde tim
la care dintre noi rnerg sa dea lovitura, mai ales ca ne tiu

30
aid i flu sunt mai puini, pe cflnd, dacii—i lñsIm si vinI
inñuntru, vorn vedea cc vor, apoi sá le clea ceva Spàtarul sà
mnânce çi, oricát de neplãcut ar fi, e rnai bine decát sà-i
alungam. Intro douñ cài rele, alegem calea mai puin primejdioas
I. Dc aitfel, nu—i putern alunga, sunt multi i flu avem
ostai suficienti. i aa curn SL1SQi, a te lupta CU ei flu e lucru
uor; sau vrei s ieim prin tunci, ca obolanii, tocmai la Jii
In vale. Socot cI nu c cazul ; 1Ism experienta asta pentru o
primejdie rnai mare...
—— Maria Sa, Banul, a grñit adeviriil, a intrat In vorh
boierul Obedeanu...
Aa este ! a zis i Spñtarffl.
.\devñi’ ai gritit, A’Iäi’hi—’l’u, B(ule ! —--- an incuv
toti ceilalti.
-— Doamne ajutñ ! — a spus oftiind jupineasa cea mare
mama boierului F’i1ianu, Inchinindu—so, urmatñ do altele...
• Ba eu unul nu poftesc sn-i vñd, i apoi, cum sn stau
fata In fatà cu tfllharul care—mi furase copila ? A sarit cu vorba
boier Filianu.
— Boierule, Domnia-ta sä mu1tumeti cerului, dacà flu
chiar càpitanului haiducilor en a facut doar o mien glumã, en
putea sa fie mai räu, s-o faci lata de tot ; jupinita a avut
mare noroc...

— Sà le rnai i multumesc? Nu-i pot suferi in faa ochibr


!...
— Nu e nimic, boierule, ne suferi cu spatele i dacä nu
ne suferi Domnia-ta, noi te suferim! a spus càpitanul Paun,
sàrind din teiul, ale càrui crengi formau un fel de umbrar
deasupra ceardacului, alàturi, In spatele lui Filianu; In ace1a
i moment, din tei, au mai särit doi haiduci, Pátru, capitanul
haiducilor de la Valea lui Pàtru i haiducul Ion — tiriau1
— din ceata cäpitanului Pàun. Hàrmàlaia de la poarta a
avut scopul de a distrage atentia, timp in care cci trei haiduci,
sa ajungà In arbori, fàrà a-i simtii cáinii, fárä a-i observa
cineva; lumea fund atentà la zgomotul de la poartà. Toti mesenii
au Impietrit. Jupuineasa Filieanu, mama boierului, a tipat
i a leinat... Au stropit-o cu apn douá fete din casa

31
Spñtarului i an zgñ1[Iit—o, dupi care bItrina si—a reven
Vñzñndu—i insñ pe cci trei haiduci, care dominau prin pro—
zenta br salonul In mijiocul cáruia se aflau, a 1einat din nou
i abia au dus—o slujitorii intr—o canierã alñturatñ, i au cul-a
in Pat...
A lost mai curajoasà alaltñieri, dei era in pHdure
numni Cu jupánia, .i nu ca acuma, In cas:i Spiitarului, cu
:tñta lume de fatñ, a optit cpitanu1 Patru.
-— A dat tot cc a avut acolo, Petre, toatá energia i curajul,
pentru a so apira. Bine cä s-a tinut tare alalttiieri In
luncã; dacñ 1eina, i curn ne deprtasm do ràu, n-avoam
decñt s-o punem lui Ion In spinare, — i flu e mai u.oarà —
s-o bage imbricatà In apñ, i-a rispuns tot In oaptá càpitanul
apoi a continuat : s-a epuizat, i In seara asta n—a mai rezistat.
Dupñ acestc cuvinte, a grñit cu glas tare
— Bunñ sara si si trñii Domniile voastre
Si—a scos c1ciu1a, sa1utindn—i i, continuind CU vocea S
puternici
— Va rugàm do iertare en n-am atcptat cuväntul Domniilor
voastro, dar cum nu tim care va fi raspurisul i cum
pofteam prin loc i prin apa sñ vñ voriDim, am cautat 0 cale
sn ajungern aici ; aflasem cñ vñ gàsim pe toi.
$tim,cnpitane, am auzit de ispràvile voastre, cà faima
v-a trecut de multñ vreme Oltul i muntii, dar nu aveam tire
ci vä pricepei, san mai bine spus, cñ vñ plac intràrile astea
spectaculoase sã picai din copaci direct in casã — a rIspuns
Banul Bàleanu.
— N-am picat en ganduri rele, Bane. Am poftit si vorbirn
cu Maria-ta i cu Domniile-lor, boierii...
— Tocmai trimisese Domnia-Sa Spatarul, sI va pofteasci
nutru...

— Am auzit cñnd a grait Domnia—Sa, en suntem aici d


vreun ceas, L1teptam In tei, dar nu venise clipa potrivita..

Siugile boiereti au inchis cainu, cá fñeeau mare harma—


aie .i apOi, nu mm era nevoic do ci. Haidwii au intrat, nu
descàbecat i au legat caii langa grajdurile hoierului, unde au

32
rmas doi dc pazñ. CeilalIi s—au apropiat dc intrarea din spa—
tele COnacL11W, fàñ sa aparñ Ia ua ; ateptau In 1inite.
Cipitanu1 Päun, càpitanul Pàtru i Ion, ficeau o impresie
deosebitä ; acesta din urmä, cu statura lui uriaà, a
trcbuit sñ se apiece pentru a .‘putea intra pe uà, cat era ea de
mare, de inaltñ. Toti trei aveau, pe cIt se putea la nite oameni
ca ci, haine i incälñminte curate, erau spa1ai i barhieriti.
Pátru, bine legat, Intre doua vârste, cu mustatile i
spràncenele castanii i stufoase, jar càpitanul Pàun, de staturä
mijiocie, era ceva rnai tñnir, trecut totui de treizeci de ani
arMa suplu i i se ghiceau In micäri flexibilitate, repeziciune
i sigurana de sine. Mustaa i pletele, aproape negre, care-i
ieeau de sub cñciula aezatã uor pe o sprânceanä, precum i
felul In care ii purta de obicei mána stanga pe mânerul sãbiei,
de care nu se despartea niciodatã, de parcà ar fi fost un
adevárat osta, Ii dädeau o discretá i eleganta tinuta. Cu
dreapta a ridicat cäciula, salutánd Intreaga petrecere. Se fäcuse
tñcere. Oaspeii i gazdele se 1initiserà; momentul greu
trecuse. Dar, cu toate Cu haiducii nu pàreau pericu1oi, ba,
dimpotrivu, erau aträgätori, unii chiar frumoi, inspirau totu
i o tearná superstitioasu. Toti cci trei erau chipei; cápitanul
Päun ieea insä In evidentà, atãt prin tinuta, cat i prin
privirile care scäpärau de inte1igená .i, cu sau fara voie, impuneau
respect i admiratie. Au salutat Intreaga asistentã;
ceilalti doi si-au scos Si ci càciulile i au salutat la fel lumea
din salon. Toti musafirii i gazdele, revenindu-i din spaimà,
erau numai ochi si admiraie fatã de cci trei hurbati, cu atât
mai mult, jupãnesele, atãt cele tinere cat i cele vârstnice.
sa träieti, Maria-Ta! — s-a adresat din nou capitanul
Pñuri Banului. Wi rugürn pe toti, pe Spätarul Cotofeanu
i pe boier Fi1ianu, pe toatà lumea, de iertare Ca và tulburàm
1initea i petrecerea. Cu voia Domniilor voastre, plecàm Indata
; dacà puteti i voiti sá dati i baietilor notri câte un
pahar cu yin i cñte ceva dc-ale guru, sä-i rnint stomacul
cat de cat: apoi, en ne mnelegem au ba, Domniiie voastre
rámáneti cu treburiie boiereti, iar nou plecàm, aa cum am
venit, ntr-ale noastre...

3—c.758 3
• -— Càpitanc a Inceput Banul •- - trebule sá ma supun
i eu regulamentului vostru haidueesc; am aflat totul de la
Domnia sa, mama boierului Filianu. A fost destul de iste
felul curn ati izicrat i destul de boiereste, pentru nite haiduci,
cum le-ati menajat pe cele douã jupinese, care se puteau Imbolnavi
dacñ erai mai aspri. Nu am avut decat cuvinte de
admiratie pentru voi. Dc aitfel, le-ai earn speriat Cu nunta ta
care trebuia si aibã bc in conacul din codru i care, probabil,
trebuie sá arate cam en un bordei destul de pricäjit. Oricum,
boier Filisanu trebuie sñ fie :mindrii en un bñrbat aa ariftos
i curajos en tine, s-a Invrtit cñteva mornente in jurul copilei
sale...
- Am mai glumit i noi, Mñria—Ta, ci de atata timp nu—
rnai prin pnduri... i apoi, flLl prea tiarn cum Sd Incepem tratativele,
en noi credeam ca-i Intalnim pe Dumnealui, pe boier
F’ilianu i am ramas mirati en nu se afla cu domniile br, ju—
pánesele. Aa a lost sa lie i, dei am ràmas descumpàniti, en
doar flu eram porniti sa ne batern Cu jupiinesele, am Incereat
eu Domniile br ceea cc voiscni sñ facern cu boier Fi1ianu.
Boierul auzind cele zise s-a micat tulburat pe scaun, apoi
a Intrebat nervos
-• — Si cc aveai de gnnd cu mine, dacn inn prindeai?
-— Nimic rñu, boierule. Dupñ cc petrececim pltin Impreunñ,
poate en ne inelegearn, aa cum am fàcut-o cu mama
domniei tale, jupnneasa Dumitra Fi1ianu. Ne hotarasem Sà
vä facern o vizitä in curte, la F’iliai, aa cum doream sã-i
•facem i dumneaiui, Spntarului. Aflñnd cà vn adunati mai
multe fete boicreti la sindrofie, la Domnia-sa Spàtarul, aici,
in Cotofeni, am poftit i noi, cu voie au fàrã voie...
Trecánd peste insinuarea cnpitanului de haiduci, Banul
Ivaco Bäleanu a grait, uor ingcindurat
-— Avem nevoie de oteni, càpitane i nu este ràu en v-ati
gnndit sn vn Inscrieti la oaste. Pc vremuri, Mihai Vodà avea
i din tarn i de peste Dunnre, mu de haiduci, sarbi i bulgari,
sub cornanda lui Baba Novae. Dc cc n-am avea In oastea
Bnniei nite voiniei na vredniei ca voi? Sn fiti iertati pentru
faptele voastre, rnai mult sau miii putin necugetate. E drept

34
ci unii dintre hoicri o cm iau razna in purtarea br cu satele
de pe moii. Vom Incerca s vorbim Cu ei...
Vñ rugm, CU p1eciciune, Maria-Ta, pentru fbi i pentru
tot ñranu1 care nu mai poate duce in spate atâtea dan
noi doar de asta am luat calea codrului i ci n-or fi facut
hi tel? Sunt sute, boieni dumneavoastrñ. C vznd ornul en
nu mai poate Indura, a pus ,,frun zn—n buza” i s—a fãcut h
de codru. Sunt sutc i mu i cloar ci sunt talpa tänii, ci, p0—
porub intreg, hi care trebuje sá vii gnndii. Nu cerern nimic
mai mult, decat dreptul fiecñruia Sn trñiascii liber PC ogo—
!111 lui...
— Capitane, väd en vorbeti pentru toti taranii, on de
unde vor ii ci In Tara Romñneascñ... Dar tu nu prea pan a
H tocmai taran, prin felul de a te prezenta, a vorbi i a te
purta.
-— A te IDurta omenete In once lrnprejurani — nUm
dacñ nu eti obligat sá te apeni, Mñnia—Ta -— lu’ trebuie sà
neaparat boier ba eu ZC en SLint mai numeroase cazunile de
omenie In mijiocul satelor. In sufletul oamenilor de la sate se
aflà rnai multñ omenie decát In lumea celor de sus, a celor
imbuibati cu toate bunatñtile. Dan pe cci de jos, Ii inràim,
sñräcindu-i. Din oameni buni cc sunt — en ar Imparti totul
cLi semenii ion i ar da unul nevoia i sufletul din ci — cä
doar este cunoscutã ospitabitatea romànubui chian dacà acum,
In unma atator jafuni i razboaie, chnd au rämas multi pe dru—
muni i dacit mai adaugam i danile apäsàtoare, toate acestea
i-au dus la sapä de lernn. Nu mai au decat aerul i sufletul
dar nici sufletul flu mai este al br, pentnu cà flU mai seamàna
cu ci, cci care erau. Au devenit multi mincinoi, hoti i räzbunittoni,
Maria-Ta, nu mai crede nimeni In nimic i In cuvántul
nimänui, pentru Ca au fost mereu Inelati, mintiti i jefuiti.
Se Incalen legea sträbunñ, cà Ii se iau pana i sanbatonile
traditionale, ian administratorii i vataeii nu le lasá iei
pãinea de toate zilele...
— Capitane vorbeti do parca ai fi cobit pe Ia vreo marinstire
cu popi, din eel eu invatiiturà, veniti de PC la Constan35
tinopol ; poate en vei II fost chiar tu je acolo sau Pe uncleva,
pe la Cracovia, In Leia on hi Padova, In Italia... — a gráit
spätarul.
Musafirii toi ascultau la discutie cu toate en unii dintre
boierii rotofei i ghiftuii mai uoteau din eand In cand i
strâmbau din nas. n mare parte, lumea accea boiereascñ
aseulta eaptivatä de cuvintele haiducului care aràta a fi, nu
nUmai Cu ceva carte, dar pãrea dc-a dreptul Invatat. El a
ocolit din iiou rãspunsul la Intrebarea Spntarului, care putea
.fi o ironic; sau poate avea motivele sale haiducul i evita un
rnspuns precis despre sine, dar a continuat
— Vedeti, boieri dumneavoastrli, adineauri vã veseleati,
và cintau lãutarii i dansati; i cc masà imbelugatn i cc
bucate alese aveti pentrLl cinstitele clumneavoasträ gun, pentru
stomacurile dumneavoastrn... Ar trehui sn và gnndii uneori
i la cci care se spetese pentrLl ca dumneavoastrn sä aveti toate
câte se aflá In hambarele i In pivnie1e clumneavoastrá. Pentru
Ca In tara in care ,,cât vezi CU ochii, se lcagánä lanurile aurite”,
de multe on ci n-au paine... Si và admiram do alñtuni, din teiul
In care am ajuns — cred en banuiti — lasandu-ne de pe crengil
nucului, In care ne-am urcat din salcamul eel mare de
lãngä marginea curtii. Do cc trebuie sñ facem asta? ma Intrebam,
stand acolo. Dc cc trebuie sñ rábdäm foamea, ploilo
i vãntul prin paduri, färá adäpost, pentru en dacà avem pe
undeva vreun bordei pricäjit, eum bine i-a spus Mària-Sa
Banul, cati putem sã ne adapostim In ci i de cc sä fim mereu
hàituiti de potern, de ostaii Domniei? Nu, nici nol flu dorim
sã fim In afara legii. Dar, vedeti dumneavoastrà, legile, do la
o vreme, nu rnai sunt bune decãt pentru Domniile voastre,
nu i pentru satele care au dus Intotdeauna greul; pentru ole
nu mai sunt bune. Prea multe jafuri i dan i ráboaie! Nu
spunern Ca nu trebuie sá ne apàràm ara, dar sà flu-i uitàm pe
cci cu care o aplräm. Dornniile voastre cci care construiesc
cetällile, ne dau pâinca i toate bucatele, ne crese vitele i no
pastreaza de mu do ani graiul, traditlile, portul i cantecele...
Cum vñ spuneam, v—am urmàrit adineauri din tei curn ati
dansat... Doar hora este a noastra, do la strabuni. CelelLllte
c’âtc le-açi jucat, sunt sträine...

36
— i ce este räu, haiducule, in asta? Nu cumva vrei tu
sä no spui cc trebuie i cc flu trebuie sà jucàrn i cum sã.petrecem?
—- a gräit infoiat boicr F’i1ianu.
-— Lasà-1, Domnia-ta i poto1ete-te; lasá-1 sà-i spun
oful, cä dacà vreodatá va fi dus la osándà, poate nu-l mai ascult
nimeni. Macar Sn nu spunà en n-a tiut nimeni ce-i roade
sufletul, a sãrit unul dintre ceilalti man boieri...
So produsese larmä ; unii boieri erau Impotriva intervoniei
i päroau cñ sunt do partea cãpitanului do haiduci altii
orau alñturi do eel care vorbiso, aclicä impotriva haiducului.
A intorvonit insà Banul cu autoritatea sa i i-a calmat
— Boieri dumneavoasträ, haiducii s-au manifestat panic
i, no place sau nu cc ne spune cápitanul ion, cred cñ este bine
sn-i ascultäm, pentru cá tocmai asta oste partea cea mai rca.
Noi flu prea tim ce se petrece in sufletul celor de jos n-avem
timp pentru ci. Ar trebui sä ne facem...
Sunt proti, Maria-Ta. N-avem cc asculta de la ci!
— a intrat in vorbà unul dintre boierii bátráni i rotofei, do
pe Jiul do Sus. Proti i lenei —— a continuat el — daca-i làs
de capul br, nu mai fac nimic. Trebuie manati numai cu
biciul sà facñ treabà, aitfel numai de muncà nu se tin. i cc
sà vorbeti cu ci? Ei sunt ca vitele, doar cà mai vorbesc, sunt
fäcuti sä munceascä. Pc cánd tagma boiereascà...
— Aa este, dirept a gráit, a glàsuit altul.
— Aa este, au repetat câtiva.
— Poate cà nu este chiar aa, a adaugat boier Filianu;
n-or fi tocmai ca nite vite, i apoi, i de vite trebuie sà ai
nilà...

— Aa e, taicà, cum spui Domnia-ta! El, càpitanul haiduilor,


are direptate. Suntem nedrepti cu salele... Se auzi o voce
caldà, femininà.
Ilinca, fiica boierului Fi1ianu, i-a uimit cu interventia sa
spontanà, cu atât mai mult, Cu eat se tia cà fusese vreme de
aproape douà ceasuni, captiva haiducilor. Si ea le dàdea dreptate.
Ii ascultase i acolo, in luncà i de data aceasta aici i
neuise sà fie convinsà de stanea de nedreptate i sàràcie in
care so afià satele de pe moiile br.

37
Cci trei haiduci din salon privcau unii la a1ii crLu i ci
mirati d cux ñntul fiicei liii Fi1iariu.
— Boieri durnneavoasthj a reluat Banul — v-am spu
Ca putei crecle cc poftii. Cci care, ca ci, au luat calea codru—
lui, au insá direptate, Ca sunt saraci 1ipii pamnntului, atàt din
cauza nävälirilor i jafurilor dumani1or care-i prada i le pun
foe, cat i a dñrilor grele jar noi, pe deasupra, Ic luám munca
cu totul, Inca do pe ogoare i flu le läsàrn nici cat sã nu moari
de foarne. Ar trebui Sn negandim mai mult i mai bine la
treaba asta. lar, dacä sent proti, sunt ca--i voim fbi a.a
proti sau nu, ci sent multi, sunt tara... Dar sä-1 làsàm pe
càpitan sà-i termine vorba inceputà. Gràiete mai departe,
cápitane.
— Voiam sà zic, Dornniile voastre, cà nu e mu en dumneavoasträ
ati jucat aici dansuri striine i cà e hine sà tim cc
i cum tmaiesc i so veselesc, cum cántä i danseazä alte p0-
poare, dam este bine sa cunoatem intuui pe ale noastre; bune,
mdc, sunt ale noastre, rupte din sufletul poporului nostru i
sunt tare mândre, boieri dumneavoastma... Satele noastre cunosc
hora. cñreia pe Ia noi ii mai spune i ,Boicroasca”, pentru
Ca o jucati i dumneavoastrà: dar celelalte jocuri románeti
nu le jucai, deceit pe uncle, rar de tot, i pe allele nicidecum,
flu Ic mai titi. Cunoateti, in schimb, pe cole aduse do prin
strainatati. Da, hoierilor, flu e ràu ca ornul sa cunoascà multe,
sà cánte sà joace i sà vorbeascà mai multe graiuri. Este foarte
binc. Sà flu uite, insà, PC ale sale, pe ole sà le tie mai Intãi.
i càpitanul a continual, schimband firul cuvàntului
— Nol, Ia data soi-ocitá, vom veni pentru inscrierca la
oaste i vá poftim Inca o data sa miluiti pe oamenii satelor,
pe tot poporul de jos...
Musafirii eiau atata do prin5i de (uvantul capitanulul
meat se auzeau de afarà discutiile argailor i siujitorilor care
serveau Ia masa haiducilor din curte. In timp ce càpitanul
vorbea, boierii stàteau Ia masa i-l ascultau tãcuti, dam atenti
i ingândurai. La dreap’ta, cäpitanul Patru, iar la stânga,
uriaul Ion, cu o jumàtate de pas Inapoia vorbitorului ; cci

38
trei haiduci aràtau ca trei man ti’imisi ai destinului care
acuzau tagma boiereasct..
— Càpitane, en credem sau sà inceicnrn si vá credem,
pentru cä aitfel am punc pe IOC sà vn lege ; dacã n-ar fi decât
jumátate din cele gráite adevàrate i ar fl destul de tristn
aceastã stare a poporului de rmd, spre care trebuie sä ne
indreptnrn mai des privirea, pentru en — aa eum spui — a
fost adui de unii boieri, hi sapã de lernn. Cum vom avea putin
rngaz —- sn lie macar cinCi-asc ani de pace — ne vom Indrept
cu gândul cätre ci; poftii sn mirncati ceva... Spátare
s-a adresat Báleanu, boierulii Cotofeanu — sà le facem bc
alätuari, poate mai ai o màsutã...
— Nu e nevoie, Maria-Ta ! Vi multumirn cu plecäciune;
vom Imbuca ceva cu oamenii notri, afará; aitfel s-ar putea
credo ca ne-am dat cu boierimea i i-am •trädat — a spus,
zâmbind, càpitanul haiducilor.
— Dar voisem sà ne cânte ceva, zise un boier albit dc
ani, aràtând càtre Ion uriaul. Vad cà are fluierul la bráu,
Intre pistoale i Intre pumnale; ma intreb corn de no greete
cánd vrea sa scoatà arma sà loveasca...

Tronia boierului era destul do inepáioare, iar uriau1,


dupa cc 1-a privit, s-a Intors cätre càpitanub são, ateptând.
— Cântà, bane — a zis acesta — boierii ne dau v
— Cant, capitane, dar a pofti sà fiti volnic, sà chern
cle—afai’n cloi bàieti care sã joace i poate jucai i Domnia
voastrã. Jucati asa de rnândru
— Fie, bane, Viflo cu ci
Ion a vcnit cu eel doi haiduci tineri, supli i frumuei,
care priveau mirati in dreapta i In stánga, pentru cã, luati
rcpedc, nu Irea intelcseserä despre cc este vorba. Uriaul a
cos fluierul i a inceput o doiná care inrnuia inimile cu
melodia sa, meat nu so mai auzea nici o oaptà, nici In salon
i nici la masa haiducilor de afarà, de lângã ceardac...
— Acum, zii ceva de joe, sa vedem haiducii dansând —
a rostit Spatarul Cotofeanu.

39
Ion incepu sà cãnte, dar dupà cáteva clipe cüpitanul 1-a
oprit
— Boieri, cu voia Domniilor voastre, nu cántäm i nu
dansãm hora, pentru Ca on cat do mândrá cste, o cunoatei
i ai jucat-o adineauri ; o tirn i noi i mat tim cI are
rotunjimea cercului Carpai1or no.tri i a cercului soaielui,
dar, boieri dumneavoasträ, sä cante i sà jucàm cáteva din
celelalte jocuri române1ti, pe care, poate ca dumneavoastrã
le-ati mai uitat. Da, boierilor, toate ascund câte un simbol,
câte un sens legat de viata mai veche sau mat puin veche
a neamului nostru. Apoi s-a dresat uriau1ui
— bane, o ,,Floricicà” de-a cáluarilor Cei patru haiduc
au inceput sa batà picioarele de podeic i, särind intr-un
picior, loveau — in ritmul rneiodiei — càlcâiele, cñnd C
dreptul, când cu stângul, individual, apoi, pninzándu-se cu
máinile ridicate, câte doi, fata in fata... Era atâta ritm, atáta
frumusete In miscarile br Si in melodia uriau1ui, cã mesenii
uitaserá parcà do ci... A urmat ,,Muamaua”, apoi douà dansun,
potrivite mai ales pentru fete : Mándreie” i, dupà aceea,
,,Cráitele”, adicä ,,Principeseie”, in care jucàtorii parca pluteau,
prini do mânà...
Toatà boierimea era numai ochi i urehi, jar unit dintre
ci, mai cu seamà fetele i jupânesele mai tinere, incepuserá
sá se salte pe scaune, micând picioarele. Lautarii care-i urma-riserã
o vreme, motivând Ca nu cunosc meiodiile, s-au alátu.rat
apoi, cu instrumentele ion, fiuierului uriaului. A urmat ,.Bordeia
u1”, jucat cu corpul uor Inclinat, dupá piciorul i direcia
in care porneau dansatonii. Salonul Intreg, era numai muzica.
ritm i strigäturi
,Bordeia cu ua-n vale
Tu ma faci sà viu cälare”...

Stnigáturile erau pe jumàtate cântate dupà meiodia


dansuiui. Cáteva dintre fetele boierilor n--au mai ràbdat, jar
inceputul 1-a Thcut fiica lui Filianu, Ilinca. Ea s-a pnins intre
cci doi cápitani —- i au format hora, de aitfel Un semicerc,
care a incununat acest mic spectacol al haiducilor din sabonul
Spätarului Coofeanu. Era aLita ratic in rnicárile br, In paii
i ritmul meiodiei, incát toatã luniea era impresionatà. Toti
mesrnii i—au urmarit Cu atentie deosebitñ, dei unii dintre cci
vñrstnici, rnai cuno5tcau cáte ceva despre aceste locuri de la
iñrñnii icr pe vremuri, cànd boierimea men nu Sc instraijiase
cu totul de dc i de satcie br, SC mai jucau pe hi curiiu
boiereti.
Cci apte làutari i Ion, CU fluierul sàu, au fñcut ca
melodiiie sñ se reverseS unduind peste mese i plutind in
atmosfera din CaSñ si din curte ; picurau in mimi duioia i
dorul, oglindite de dansurile vechi i mndi-e. A urmat apoi
un ,,Rustem”, cu iitmul säu uluitor de iute si cu miscarile
repezi, de Iai’c piciourcie clansatorilor Ii ieiseri din minti...

Dupñ cc au Imbucat c-eva i au bàut câte un pahar, douñ


cu yin, haiducii au incàecat .i au pornit spre codru. Unii
dintre ei avcau ascunzi5urile chiar In apropiere, P° dealuri,
in pàduri sau in lund. In cazul Ca erau Incoltiti de poterá,
tot acolo, In apropiere de Valea Rea (nu departe d Brãde5ti)
pc unde se gãsesc ruinele unei cetàti vechi do pe timpul
dacibor si romanilor, sub pämãnt, se afla Un tunel stramt care
semana mai muit Cu un canal al carui capát raspundea tocmai
dincolo, la Brädetii Vechi. Intrarea i ieirea din acest tune!
bine ascunse in tufisurile Cc)drUlui b eiau cunoscute nurnai
br, haiducibor.

* *

Inca nu se Inchisesern bine pori1e conacului de la Coofeni


i Ion haiducul Ii iscode.te pe càpitanul snu
— Cäpitane, dacà mai stàteam puin la sindrofia boiercascà,
nu ic trcbuia prea mult jupânie1or ä piece cu noi...
— Aa este : dar dc flu prea sunt pentru noi; s-ar
plictisi prea repede In lurnea noastrà i poate i noi Cu ele...
— Càpitane, crezi eä estc bine ce-am fàcut? Mie mi so
pare eà am greit i cine tie când o sà rnai avern un prilej

41
asa ca àsta i ca acel de alaltàieri când am avut in mâni
jupânesele... Macar pe eel din seara asta si nu-1 fi seàpat.
— Ce vrei sà spui, bane? Cu cc i unde am greit, cá
flu to infe1eg.
— Apäi, eu zic, càpitane, cä era mai bine dacñ ii luam
pe toi boieri 1egai fedele i sá-i fi dus cu noi In pàdure...
— Ce, eti nebun? i cc si facem cu ei acolo? Noi
n-avem mâncare nici pentru noi, daràminte sã le mai dñm i
br douà sau trei zile...
— ApM, nimic, — a räspuns Incurcat Ton — dar eu c
ci nu era ràu sä-i fi tinut, nu numai douã-trei zile, ci o
sàptàmñnä, dacã flu mai mult, ca sI tie i ci cà oricIt sunt
ci do man, pot s-o pãeascä dacä nu fac dreptate color rnulli...
— i rnâncare, do undo le dàdeam, bane, sau mergeai
CU Cl 1 a pà.scut ?
Ha, ha, ha, râdeau haiducii, de rãsuna Valea Rca, pe undo
treceau. Apoi, Pátru, càpitanul haiducilor de peste deal, do
la párául Argetoaiei, a adäugat
-— Ion voia sà-i ducem In pàdure Cu flOl, sa-i Pun Sa
joace ca ursul, fàri si se mai gándeascñ la urmini...
— Do máncare le luam intr-o o carutI, Ca aveau (lestule
licate la Cotofeni i luarn i pcn’ru fbi, sä fi avut rnai
multe zile de—acum Inainte...
— Mi se pare cà lui Ion Ii pare riu de masa imbclugatà
din care a gustat in seara asta — a intervenit unul dintre
haiduci — i poate cä are dreptate. Ne vine greu sà ne
intoarcem la sàràcia noastrI.
— Ma, bane, tu nu eti chiar prost cum lai eàteodatà
si se creadá; — a zis càpitanul, care, dupa cateva elipe a
continuat : nu era bine bane, i nici timpul potrivit sà facem
a5a maie prostie. Tnebuie si no darn seama ci rnai toti cei
doisprezece boieri care erau acolo — i-am numàrat In câteva
(lipe, In timp cc am stat cu ci In salon — sunt dintre cci
mai puternici i au cetele br de argai Inanmati i de ostai
CU cane me:rg la luptä i mon alatuni de Domnul tarii. Ce sa
mai vorbim do Ivaco Bàleanu? Ca este mâna dreaptà a lui
Vodà; nu conduce Intreaga Bãnie? El poruncete peste toti

42
boierii, peste toatà lumea de la apusul Oltului pânà la Severin.
Poate vom obtine uurare pentru satele noastre, pentru t.oti
tãranii, i iertarea noasträ, cad aa ne-am Inteles. tirn Ca
sunt rare cazurile eánd boierii sunt màrinirnoi. Totui, dacã
nu toti, eel puin unii dintre ci sunt cu tara, ca sá flu rnai
spun ca o parte sunt co1iti si Ic strã1ucete mintea, bane
Ca sñ .stii .i vci...
— Ce päcat, càpitane, en nu o au Intotdeauna eu ei...
— Ce sà aiba cu ci, bane? — Intreabà mirat capitan
haiducilor.

— Mintea, càpitane
— Ha, ha, ha, ha ! au râs cu pofta haiducH.
Cäpitanul 11 privc.te o clipà, apoi zice
— Am dreptate, bane, când spun ca nu eti bàiat piost
dar, cu toate astea, nici tu nu ai mintea mereu cu tine.
Am aruncat i eu o vorbã, cãpitane, la intârnplare...
— Poate ca nu a fost la Intñmplare ; oricum, a cäz’ut
bine. Dar eel putin unii boieri sunt cu tara...
— Vorn trñi i vom vedea, (aptane...

Incet, meet, capitanul se detaa, parcà träia In altá paite,


in altá lume.

Vorbea Cu oarnenii sài i be ràspundea ea prin vis. Lumea


gândurilor sale intrase in orbita luceafarului, fiica boierului
Filisanu. Nu vàzuse nimic mai mândru mai dulce dar i mai
dureros decât chipul acela de fatá care ii apñrca ca inmuurirea
unui cântec de privighetoare in revärsatul zorilor din
acele zile de mai. I se aràta aproape, asezatá pe scaun, cu
profilul stâng spre usa, spre teiul din care o priivse uimit,
aproape un ceas. Insà ea inf1orete intr-o grdinà a unei lurni
in care se micn Bani i Voievozi, din care unii, adevãrati
roi, iubitori i apàrätori de tara. Este o lume Invaluita in
purpura, in aur i In aureola egende1or... Ea, chiar dc-ar fi
nai apropiata cu inima de oamenii satelor din a caror sufe—

43
rintI s-au iidicat ei, haiducil, rimâne totud atâta de departe
do lumea In care I-a aruncat destinul pe el.. Nu este frumoasä,
este rnai mult decât atât. E dureros de frumoasã. E tare
rnándrà... A urmärit-o mai intâi cum a cântat hi clavecin
stãtea aproape dreaptà, cu capul uor inclinat spre dreapta,
atingánd clapele pe care degetele le gàseau färä a le cãuta
in mod special i fàrñ sà Ic vadä.
Rochia, do un roz pal, usor bufantil si incretiti Ia umeii,
Cu panglicue albe, 1ungi i largii, dupil modá, ii càdea in
falduri, acopeiind atât picioarele scaunului cat i pe ale sale,
Ii punea In evidentá graia bustului, linia gâtului i ovalul
foei...
Pàrul blond, natural, des si mare, se hisa val peste profilul
drept, jar chipul era luminat de un surâs abia schiat,
uitat parcil In coltul gun.. Admirând-o, ii apàrca ca picatI
do undova, din alte sfere. Làutarii o acompaniau doar in
surdinà i ci incerca sà priindã macar càte ceva din melodia
uoará, inceatà ca Un cântec de leagin, dar era prea departe
ca s-o audà bine de pe creanga teiului, unde se afla i do
unde fàcuse semn cu mâna celor dol — Pàtru i Ion unia5ul —
s ateptc pe icc pentru a o putea auzi. Voise S-0 vadá, S-o
asculte. ‘I se aràta asa de frumoasá... $i se gândea la sine,
hi obâria sa Indoicinica pentru a putea ajunge la aceastà fatil
pe o cale dreaptà. Si jar Ii pnivea capul ca un snop de raze.
Cánta, vrájind Intreaga asistentá cu melodia aceea — din care
ci flu prindea cine tie ce — dar i cu farmecul ei, pentru cà
ea insàsi era mai duioasa decât oricare melodic. Ii fascina i
pe ci care, de acolo din tei, flu auzeau mare lucru, dar o
vedeau pe ea, mai ales ci care se afla mai In fatà, pe creanga
aceea mare a teiului ; ultase dc sine, era ca intr-o poveste...
0 duioie färä margini ii picura In inimà... 51 se gândei
(a toate acestea trebiLle sä facà parte din starea ci sufleteascä,
din personalitatea ci, i-i pàrea aa do ràu cã doar cu douá
zile In urmà, o fàcuse sä piângá acolo, In luncä...
I se pare cà mai sime càldura degetelor ci in mâna sa
ie care o duce la nas, pentru cà mai pástra inca o suavà
mireasmi de märgánitar, sau poate de busuioc, nu—i dà bine

44
scama. 0 nostalgic •ncrnuirginitñ ii cop1eetc sufletul ; Ii vine
In gând sä-i särute podul palrnei, numai pentiu cI acolo
au fost degetele ci... Doamne, DumnezezLle! — i-a zis ci —
dar asta Irtsearnná iubire, o Z2Lbilc fará Speraflta. i ea, fata
face pai’te din cei care jecrndnesc satele... Totui 1-a ineles,
a intervenit In favoarea lui, cknd vorbea boierimii din salon
despre nedreptai1e i suferine1e Inudrate de oamenii de pe
moii1e boiereti...
Mergea tàcut, cu calul la pas, In fruntea haiducilor, precedat
cu aptc-opt pai de Ion i do Costicà, cci mal apreciai
dintre oamenii sal. Dupã el, la cinci-ase pai, urmau ceila1i
haiduci, inco1ona câte doi. Coloana era incheiatä de cãpitanul
haiducilor de la Valea lul Pàtru, irnpreunã cu unul
dintre ai sài. Ii simtea i Ii vedea pe toti de parcã erau undeva
departe, ca intr-un vis, in timp cc gândurile sale i imaginea
ci erau cea mai apropiatà realitate. Avea impresia cà trLLie.te
o poveste nemai intâlnitã i flu ftia cum va scãpa de aceastñ
obsesie. Dacä ar fi auzit—o spun[nd numai un cuvnt urIt,
doar unul singur, s-ar fi vindecat pe mc, i-ai fi spus ca este
ea ca multe altele; pentru cñ iierd atâta de mult uncle
fete i femei prin vorbele urâte care le ies din gurä ii
spune el. Nici nouä, bàrbatilor, flu ne stá bine sà folosim
(uvinte grele, cu care ne murdarim graiul care este atâta
de mãndru, de duice daraminle br, fee1or, pe care noi le
vedem si de dorim Sn fie ca florile suave 51 pure ca ni5tc
zâne... Dar nu e cazul cu ea. N-a spus nimic urât nici
alalhlieri, doar plângea... lar astàseará...
IatLi-1 invàluit in rnrejele fascinante ale unci iuhiri, farn
nàdejde cä ar putea cumva dobándi un ungher In inima ci.
Este ca i curn ar alerga dupà himere. E at’i1a cale de la el
pnni la ea ! i toLui, ea i-a dat dreptate, acolo, in fata tuturor
i tot ea a fost prima care s-a prins 1nng ci la joc... Dar
trebuic sä se trezeascà ba realitate, càci viata iui ‘a
ba o altâ inorsàturá cht do curand, odatà cu Inscrierea
Ia oaste. Sau poate, daca Imprejurarile le vor fi impotrivä,
vor continua aceastà viata, i, dacn scapa de treang, sa mearga
Ia calugarie ; Aa ii zicea i Pátru mai zilele trecute, când Ii
spunea glumind en ci ar fi cci mai potrivit pentru treaba

45
asta, Intrucât nu 1—a auzit nic1odati spunând un cuvând deo—
chiat sau vrco injurñturc.. Ce ti—c i Cu Pñtru ñsta ! Noi ‘
càlugñri ! Vorba liii Ton, uriauI : lucrul (lraCului in casa
J)OlJilOI’ !...
*

In piaa de Ia marginea Filiau1ui, lângá dl’umLlI care duCe


Ia Tântircni, se fãCea Inscrierea Ia oaste ; Erau adunati aColo
vreo douiI-trei sute de oameni din satele de pe Jiul de Sus
i de pe Amaradia. Toi sperau Ca odati CU intrarca br In
oaste sà se bucure de sCutiri de bir, de dijmi’i .51 de mai putina
oprimare boiereascñ. Multi dintre haiduCii eunosCuti In lurnea
satelor so aflau si ci acolo.
Oarnenii erau strigai pe rand, dupà sate 5i se insCriau
In oaste. Se zvonea Ca este nevoic dc o.5tire multä, ifltrUCat
Domnul tarii, Matei Voda, impreunñ CU Vasile Vodñ al Mobdovel
.5i cu prinCipele Transilvaniei — Gheorghe Rackoczi —
\rOl’ sI uncascà o5tilc Celor trei tan romane i sà porneascñ
lupta pentru eliberarea de sub stäpânirea ctornanä. Domnul
Tarii Rornâneti, dei era ccl mai vñrstnic dintre ci, se zicea
(a va comanda oti1e unite, fund mai CunosCator In ale razbo—
itilui, men din adolescençi, pe cnd era I ecior i osta In ar—
mata lui Mihai Voda Viteazul. Sc mai spunea c: asemenea
lucruni flu se fac prin strigare i bitflnc1 oba, pentru en planu—
rile sä flu ajungä la durnani, inainte do a fi puse In aplicare
aa grclia Un osta rnai vnrstnic In niijlocul unui grup
n umeros...

Acolo, Cu ocazia Inscrierilor, Ilinca — fiiCa lui Durnitru


Fi1ianu — a apàrut ca din intâmplare, 1—a ciiutat i astf
ea Si fostul càpitan de haiduci s—au reintàlnit pentru a treia
oarà. Din primavara — din acele zile de mai — când s-a
cunoscut In luncñ .i la sindrofia do la Spátaru Cotofeanu, se
càutau cu inimile, cu gândurile. N-au stat prea mult de vorbä,
n-ar fi avut cum ; nu era nici timpul, nici locul. Piintre alto
fete boiereti so afla acolo, cu oCazia inscrierilor, i tatäl ci
(devenit acum mare arma), càruia nu-i prea plaCuse Ca fiicá-sa
Ii cânta In strune haiduccilul...

46
— Domnia-1a aki ? o Intrebase ol miral di o vode In
printre alto fete 51 fomei, cole mai multe satonce din
Iartea locului. E drept, erau i citeva jupânese i jupânie,
venite sä-i facà de lucru, sä admire cipitanii, care urmäreau
s recruteze cñt mai mu1i oarneni.
— Nu uita, haiducule, cñ do la Fi1iai pânã la Brãdeti
i Ia Coofeni sunt la mine acasñ, i—a rñspuns, surânznd i
inviluindu—l cu piivirea.
— Aa, da, iortare, jupâniñ ! Nu trebuia sá uit c boieiii,
oriunde s—ar afla In tarn, sunt Ia ci acasà. Numai noi, cei1a1ti,
poporul, chiar atunci când avem un bordei, nici do acela flu
suntem siguri ; mai nicãieri nu suntem acasi...
— Nu fii uricios, tU cà n-am dorit si grñicsc aa, am
voit numai si te necàjesc.
— Numai? 5i, totui, aa este...
— lar Incepi ! 5tii bine cà, de cand to—am (UnOscUt, am
fost ainturi do tine si aa am rñmas...
— 0, mu1umesc dar nu este suficient, I)omnia—ta, sã
aIituri do mine numai cu vorba, ci si cu..
— Si cu inima, haiducule ; aitceva mi pot face, nu-mi stã
in putere. Dorearn sã nu—ti destninui faptul, dar mñ pui In
sitUatie i n-am incotro ; 1-am rugat 51 pe tatäl meu, boier
Fi1ianu, am stàruit Si pe lângä fratii mci, mai ales pe lângn
Barbu, Si pe lângi altii, sà vá Inscrie la oaste Si sa vn iertc
faptele haiduceti. Le-am spus cá aveti direptate, cä aa cum
ai spus tu, noi, boierii, avem totul, iai satele, nimic, sau
aproape nimic. Voi continua sn fac intotdeauna cc pot, pentru
a uura situatia täranilor de pe moie. Altceva cc pot face?
Sunt doar un om, o fatã Si att; nu sunt mci Doamna 5i nici
Domnul tàrii...
— Va multumesc M pentru atât .i mi mg de iertare. Esto
destul de mult pentru mine sa aflu din gura unel fiice de
mare boier asemenca cuvinte, gräite cu Intelegere, pentru
viata grea a satelor.
— Datoritã tie. Dc la tine am invátat cà toti suntem
oameni 5i no natem egali, dar — din pacate — unii 51-a
insuit 5i partea celorlalti din munca, din viatá i Ii revendicá

47
dreptul darn i um trebuic sii trajasca, faui’indu—Ie o viLIl1
de chinuri... Aa en pe mine nu aventura mn utrage spre
tine, cum s-ar putea crede, dei i ea poate avea farmecul ei
mi s—a párut atunci — In luncä i, mai ales la sindrofia d
Ia Coofeni --— ca ascult in cuvintele tale graiul unui vestitor
a unor timpuri flO, Cu idealuri urnane rnai bune Si mai
drepte. $tiu Ca nu va veni curand vrernea aceca, dar o intreväd...
La tine rn-a atias in prirnul rand, razvratirea Impotriva
nedreptatii sociale, curajul 5i claritatea ideilor tale. Pc
celelalte jupânie le atrage Ia tine sau la Vol haiducii —
pentru Ca sä .tii ca i altele ii dau târcoale — mai ales
necunoscutul i faptul cà oarneni ca tine i ca altii sunt
pornenii cu teamà dar cu adrniratie, In grai liber i in
cñntece; balade cantate la necaz sau la petreceri. Daca ai ti
Ui cat dorea nepoata lui Coiofeanu sü te atrat In rnrejele ci,
dar n-a avut cum sá incerce sã-i prinda Iluwrele...
— Ca oamenu sunt de multe on invidioi, ba uneori ehiar
räi, nu ma mirã. Imi amintesc din copilanie o intârnplare
care ml s—a intipãnit adânc In minte. Crescusern i incercarn
sñ ies la horü, Ineurajat de nite verioare ceva mai rasanite
ciecat mine, care incepusern deja s’l vorbcascã cu báiei.
Odatä, la o sãrbätoare, Inainte de a pieca la horä, ma aflarn
Ia una dintre dc acasá. Mai erau acolo vreo douá-trei fete
i discutau aprins despre o alta le picase In mann o scrisoare
de la un flñcáu dintr-un sat vecin, cu care fata aceea se
irnpnieteriise ; ammndoi — i fata i ci — erau frurnoi. Tem
discutiei era, cum sa facä sà le strige dragostea? i au hotàrât
sn-i scrie lui, ca din partea fetei In cauzà, un raspuns la eartea
pnirnita de la iubitul ci. Zis i fácut. Au scris-o pe bc cum nu
se putea mai urata. Inceputul, In vensLini mi-i arnmtesc i
astiizi

.,Ca-d am pnImit a ta scnisoare


Venearn de Ia umblatoare,
Ca de cand rn-a prins iubitul
Mn duc gros, tot ca chibnitul...”

48
N—au reuit ; dat’ flLl asta este pi’incipalul, ci faptul ca
liecare dintre ele era frumoasá i ii avea i feciorul cu care
vorbea Atunci de cc au fácut-o? Din invidie i din rãutate.
In sinea mea nu le aprobam, dar cram mai mic i mi-a fost
jená sã le-o spun...
Insà cu fbi este aitceva, nu prea suntem de invidiat. Dar
siI lãsàm astea...
— Al dreptate; eu am venit SLI to rog sã nu ma ulti,
acum cä ai ajuns Ia oasrte i sà-i arninteti do mine... Eu n-am
cum, nu pot sä to caut, flu rn-ar 1isa...
— tiu, jupánita, domnità, iertare mncà o data, dar sunt
necajit ca In inima mea, Inca de atunci, de la prima noastrã
intàlnire, cand cu toata irona cu care v-am tratat, sufeream,
cram aiáturi do Icrimile Dornniei tale, i n-aveam cum...
— Multumese, am apreciat i asta i anume faptul cã
ironia, când este bine plasata, oste o laturã a inteligenei.
Acum, trebuie sá p1cc. Mi se pare cá so apropie tata; mai
dá-mi, to rog, un semn do viata. Doar eti bärbat, nu gluma.
Descurcá-te i nu ma uita, incearcà sa ma vezi, doresc aceasta...
Tlinca s-a retras discret, parasind piaa...

Ocupat cu oastea i cu ceata de care raspundea — devenit


din capitan do haiduci, capitan-osta — i trimis mereu In
diverse misiuni, insoind soul In Moldova sau In Transilvania,
aLl trecut zile, saptamani luni i nu s—au mai vazut. si—a
scris numai In doua-trei rânduri, dupá cum au avut ocazia
sà—si trimità, vetile.
Ceruse i reuise sa fie In subordinea Spátarului i flu a
Iui Fi1ianu, tocmai pentru a nu-i da ocazia sa-l suspecteze.
Acum insà Ii párea räu i se gandea ca poate i-ar fi fost mai
uor sà ajunga la ea, dacà era In cetele marelul boier; i-ar fi
facut mal des drum pe Ia Fi1iai. Odatà, i-a trimis o scrisoare,
amintindu-i cà so gândea mereu la ea. Dar de la ca nimie, nici
o tire, panà cc s-a trezit cu urt osta din cetelo liii Ffflanu
(are fusese trimis pe la conac, la Fi1iai. Ilinca Ii scria cã merge
la Cozia, Insotita de bunicà-sa. Vor sa vadà rnormântul Teofanei,
masa lui Mihal Viteazul, i al lul Mircea Volevod, mai
ales cä ca nu fusese pe acolo niciodata...

4—c.758 4
*

* *

seara aceea de primàvará — mai erau câteva sàptImâni


i se implineau doi ani de la sindrofia Spàtarului Cotofeanu;
Ilinca, impreuná cu bunicà-sa dupã tatá, Dumitra Filianu
se aflau In ràdvanul boieresc tras de patru cai i incadrat
de patru argai Inarmati care mergeau, unul In fata
cailor, jar trei In spate, pe drumul care, de-a lungul Oltulul,
pãtrunde pe Ia Turnu Rou, printre munti, In Transilvania.
P1ecascri de acasü incü din dirnineaa zilei precedente i an
mers din zori i pinã la orele arniezei, cumnd i-au potolit foamea
la Drtgâani. Au innoptat la Rãmnic i, in dimineata
urmátoare, au pornit mai departe. Pe drum, numai ce fàcuserä
un popas de vreun ceas, Ia umbra de codru, unde au dat ovàz
cãilor, iar oamenii au inghiit ceva bucate, i au pornit rnai
departe, cãnd de pe un drum läturalnic s-au trezit cà se apropie
un strain, un cá]ugär chipe i bine fãcut care cãlãrea un
cal negru de toatà frumusetea...
— Buná ziua, oameni buni.
— Buna sa—ti He inirna, i—au rñspuns cele douã fem
la fel au fñcut argatii i. surugiul care mâna caii.
— Dar Incotro? bag de seamã cn venii de departe, daca
nu cumva ma ine1...

— Venim de hi Filia.i —- i-a rñspuns bñtràna jupaneas


— .i mergem la Cozia. Nu curnva eti i Sfintia-ta de pe acolo?
— De pe acolo i nu prea, dar acolo merg. Sunt de la un
schit din apropiere, dar am treburi pe Ia Sfânta mânásti’re.
— Frumos cal ai, pàrinte — intervine unul dintre arga
boiereti — parc-ar fi Domnesc. Aa cal am väzut numai Ia
ostasii de la Bänie...

l’vlai avern i noi, taica, i cai arme ; cà de cand en


atâtea ràutàti i razboaie pe capul oarnenilor trebuie sa Incercam
sä ne apärärn... când i când, de sub pelerina neagrñ Ii
iesea vârful unei säbii.

Ilinca ii Iua seama tot mai atentà, In timp ce acesta vorbea


cu argatul, cãci i se párea cunoscut gralul strãinului in sutana;

50
ba i chipul i se pàrea tiut. Dar de unde? Dcodatã, fata i s-a
iLiminat in.tr—un zñrnbet, schimbare care tiu i—a sctpat bunic
sale

— Ce este? a inti’ebat-o In .5oaptñ.


— Cred cä ne va fi de fobs, pare un orn bun i-a rispuns
ea tot optind. S-ar putea sã avem nevoie de el. Cunoate
locurile si chiar te-a ruga ca dupà ce vizitäm mânástirea cu
cele douà rnorminte sã mergem sã vedern imprejurimile, vreo
stânl, vreun schit, sau ce-o mal fi de vizitat...
— Mergern, dar dacã eu voi osteni prea mult, ma can
In spinare? Cñ nu sunt tocmai uoará ca sñ pot merge mult
sau si bat cñrärile muntilor...
— Tocmai asta este, bunico, ostaSii te pãzesc pe dumneata,
ian clumnealui se va Ingriji de mine, sà-mi arate schitul, Masa
lui Traian si altele din Imprejurirni — uoteau Intre ele, In
timp ce strâinul Se Intretinea CU argatul din faã. Aa sã fie,
dar sá nu stäm prea mult. Peste trei zile trebuie sà ne Intoarcern.
Una a trecut; se apropie seara. Maine mai stim pe Ia
Cozia .i poimâine, gata, piecám acasã.
— Bine, bunico, aa sà fie, cum zi’ci dumneata...
— Numai sa fie de treabä càlugärul, sä nu cumva sà fie
altñ dihanie. E drept ci In ultirnul timp, parcà s-au mai potolit
ràutätile, de când cu Inscrierea la oaste a...
— Aitfel n-ar sta cu flOl de vorbà. i dacä merge tot acolo
unde mergefri fi noi, o sä vedem cum este pnimit i ne dam
seama... Ce zici bunica mea dragã? Te rog...
— Bine, fie cum zici tu, Ilinca, dar nu uita : poimâine
pornim spre ca’sà.
— Aa facem, bunico, cum zici matale.
— Dupà curn Iti povestearn Inca de ieri, — Incepe bunic
— pe drumul acesta pe care mergem noi acum, au trecut i
romanii odinioara i, tot pe aici, au mers fratii Buzeti i Banul
Udrea Bàleanu — unchiul Bàleanului pe care 1-al cunoscut la
Cotofeni, Ia sindrofie — când au intrat In Ardeal sä dea batalia
de la Selimber, in 1599, dupä ce mai intâi i-au unit oaste.a ion,
pe care o aduceau din Oltenia cu aceea en care venea Mihai

51
Vodü dinspre 1raov i FàgiI’Ll... E—hCi, (lar e nittit limp
de-atunci ! Au trecut aproape patruzeci de ani, erarn aa de
tânärä... i eram indràgostitñ de Udrea, dei abia mi cñsñtorisem
de câtiva ani.
si-i mai povestea bunica Dumitra nepoatei sale, c tot pe
aici pe Valea Oltului, pe undeva pe la Proeni, tin sat frurnos
lângà Brezoi, si-a särbñtorit Mihai—Vodà nunta cu frumoasa
doamnä Stanca, inci de pe când conducea Bñnia Severinulul.
Ce-au mai zburat anli
Erau acolo Buzetii .i Calomfirescu, Teodosie Rudeanu,
F1oretii i Cáp1eftii.. Ce mai bàrbati ! Toti tineri si bine ficuti,
unUl i until i viteji, Ca luptau ficcare pe campul de luptà en
o ceatä intreagà; când intrau In rândurile dumanilor, bägau
spaima mortii printre ei... Parci erau facuti anume sä-i apere
ara ; o apärau, cà so bateau pe viatñ i pe moarte. Erau
multe ràzboaie pe vrernea lui Mihai Vodi Viteazul i nu era
lucru uor si fii osta In timpul Marelui Domn. Dar nici sotic
sà fii flu era uor, pentru Ca pe atunci, bàrbatii státeau mai
mult In tabàrä, si pe câmpul de luptà, deeât acasà, cu nevestele
i copiii... De n-ar fi fost tràdat i ucis In Ardeal, Mihai Vodt
ar fi fàcut iar tara mare, ca Dada altadata. Dupà ce a unit cele
trei tIri, toate erau una, de la Hotin la Sulina si pana In Tara
Criuri1or. SI tii, Ilinca, ca prin toate piri1e din cele trei Tñri
Române, ba i din Dobrogea toti locuitorii. sunt de o ege, au
ace1ai grai, ace1eai obiceiuri, credinte traditii i port stramo
esc...
*

* *

Ca1ugru1 discuta cu argaii care 1-au rugat sa-i bineeuvanteze,


spre a-i feri do necazuri, do role i a le ierta
pacatele, Cu promisiunea (a se vor obtine dd Ia altele. La ma—
nastire au fost foarte bine primiti; II s-a oferit apa calda sa
spele, albituri proaspete cu miresme do leventica i sulfini,
pentru paturile br. Argaii s-au ocupat bucuroi i de calul
cälugärului.
Dupà cc s-au recules Ia cole doua morminte — cel al Iui
Mircea Voda i al Doamnei Tudora (Maica Teofana), mama lul
52
Mihai Viteazul, au servit cina i s-au retras in chiliile In care
urmau sà se odihneascá..
A doua zi dimineatä, s-au mnchinat In Sfánta mànástire,
au vizitat In Imprejurirne aezári1e Ciciu1ata i Câ1irn-
neti i au but apà de Ia izvoarele br támáduitoare. Dupà
masa de prânz, Ilinca a mers sá vadá locurile din apropiere,
fàcând o mica excursie insotitá de ci1ugàr. Pe malul OltuM.
in apropiere de punctul numit Masa ui Traian, ea a plans in
bratele fostului cipitan do haiduci, atñt de hucurie eli s—au
regásit, cat i pentru c trebuiau sli se despartli iar...
Càpitanul so Invoise trel zile do Ta oaste i a Ieit In ciru—
mul br, travestit. Cum tirea o primise cu apte-opt zile rnai
devreme, a luat legàtura cu pustnicul de Ia schitul din apropierea
mlinástirii, care i-a procurat o sutan, cu care s-a imbrlicat
peste hainele de osta...
i tot ea, Intrerupse tàcerea, spunând
— Pân cànd ma vei chinui cu ateptarea asta luiigà?
Parc iti este teamà sà mli saruti. Mli priveti doar ca pe o
bijuterie de care ti-e team sá nu se spargá; cc mai a.tepi i
nu mli ceri In càsàtorie?
— $tii bine c nu mite vor da.
— Ma iei fr voie, fugim Impreunli...
— Uiti cli sunt osta i c ma aflu In fiecare zi in mâinile
celor care, oricând, pot pune s ma Inchid, s m ucid...
— Asta Inseamnà cà era mai bine sà fi ràmas ca mai
Inainte haiduc?
— Nici aa nu era bine. Unde te-a fi dus, In pdure?
Haiducli nu stau in codru decât vara; iarna doar in cazurile
de mare pericol, de háituial cauUi adàpost acolo...
— Trebuie s facem ceva. S-ar putea sà m mrite fár
voia mea i, mai bine mor decât aa... i Incepe a plânge, rezernata
de umlirul lui, meat Ii frángea inima.
— Am dorit sá mi-i apropii mai mult pe Spátar, gândindu-m
cà ne-ar ajuta. Dar, deocamdatà, pentru ci eu flu sunt
dect un bun osta, In care multi Ii vád tot pe fostul haiduc.
— Vorbete cu ci. Ii voi ruga i eu pe Barbu, fratele meu,
sII-l Induplece pe tata. A renunta la un sfert din drepturile

53
mele de motenire, numai sà ne sustinä. i la jumàtate... Ziceai
Ca ai crescut printre sàraci, dar nu tiu ce ma face Sn creci Ca
eti fiul vreunui boier sau, oricum, vreunui osta de rang mal
mare. Dc cc nu-ti fo1oseti adevãratul nume? Cãci cu creci
ca—i ai...
— Pentru cã nu i-ar fi fäcut plàcere tatälui meu, i flu

mi-ar fi fàcut pläcere nici mie. Speram Ca se va gándi singur la mine i o va face ci, ma va recunoate ; dar acum este prea
târziu...

— Spune-mi, te rog, care este povestea ta?


— Crezi cà este bine s-o cunoti, când mci eu n-o tiu
aa curn va fi fosL ?...
— Spune-o; nu-ti fie teamà de nimic. Mi-eti drag de
când te-am vàzut i flu te tiu aitfel decât ca pe un haiduc
oarecare, dar mult mai istet decát altii si cu ceva carte. Insñ,
acum, Incep sà cred en eti de—a dreiLu1 Invãtat, dacä nu i
de neam...

— Am fost haiduc osta i acurn, dupä curn vezi, cñlugür.


Maine, cine sUe?
— Maine vei fi ginerele lui Fi1ianu ; nu ii se pare interesant?

— Ba da ; foarte interesant dar nu stiu dacñ si peniru


iumea t.a este interesant. Ma g[indesc uncori cà nàzuind i
visánd la tine estc tot una cu a ma gñndi la regina Anglici...
— Nu ine1eg, cc vrei sà spui?
— Adica tot aa de greu este sä ajung la tine, ca i In
regina Angliei ! Nu-ti imaginezi câte piedici ne vor pune? Vor
fi toti irnpotriva noasträ, a mea.
— Ce-ti pasä de ci dacä eu te vreau pe tine? Sunt satula
de lumea br. Cci mai multi sunt doar pentru ci, doar atât.
Jecmanesc in dreapta i In stânga sá-i creasca moiile, dar flu
In interesul tarii, ci pentru ci, aducându-i la sapä de lemn pe
cci multi, pe àrani. Apoi ridicã biserici i manastiri pentru
pomenirea br in veci, cu banii adunati din hotii, din jaf, ca
la drumul mare. Numai eá cci de la drumul mare nu sunt
toti hoti. Unii sunt haiduci, cum ai fost i tu, când luptai pentru
apararea sàracilor. Cci putin Buzetii i cci care au fost cu
ei, a1ituri de Mihai Vodá, i-au rotunjit pamanturil’c, dar ic—au
folosit pentru arà. Ce oameni, cc timpuri de glorie, ce cr01!
Bunica Imi povestete rnereu despre ei...
— Sä flu ma socoteti fricos ; Nu putern fugi In lume i nu
pot pàrási oastea, — datoria de osta ma retine — jar pe tin
n-am unde te duce. Te pot tine ascunsà o vreme, dar pânà
când? Trebuie sà avem incuviintarea br, iar ci flu vád in
mine deeât un haiduc.

— i càiugàr, cum ai ajuns?


— Mama s-a stins din vreme. L-a iubit muit pe tata i
s-a stins de supàrare. Era dintr-o familie scäpãtatá, säràcise,
iar tata, Ia indemnul pärintilor a pärñsit-o... Pe patul de
moarte, mama mi-a dat actul meu de naStere, Cu numele parintilor
i mi-a spus trista ei poveste. M-a rugat sa-i promit cá
flu ma rázburi. I-am respectat dorinta dei de multe or Imi
venea s-o fac.

Cand cram copil, s-a ingrijit de mine sä Invàt carte cu un


diac do la mänästirea Bistrita, unde am stat cu Intreruperi,
aproape doi ani de zile. Am Invatat repede sa scriu, sà citesc i
sa socotesc. Am prins ceva latinä i siavonie; mai grcu a fost
pánà am invatat alfabetul; Imi placea mult sá citesc. Uneori
fäceam rezumate de pe manuscrise i de pe carti. Ma am fácut
cu Alixáridria — legenda lui Aexandru Macedon... Am prins i
ceva muzicà; formasera un mic cor Cu fbi, cci zece-doisprezece
copii — invatacei de acolo. i cântam imfiuri de slavà sau pripeale,
cum le mai spune, vechi Inca de pe la 1 400, scrise pe
vremea lui Mircea Vodà, zice-se, de càtre un diac, pe nume
Fibs, Filotei, sau cam aa ceva. Notele muzicale Imi mai suná
i astizi In mrnto : pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, pa... i de—a-ndàrà—
teiea pa, ru, zo, ke, di, ga, vu, pa... Am mai irivàtat i ia Cozia,
unde s-a mutat ruda noastrà, diacui care, apoi, s-a càiugàrit.
Cautam sa fiu in jurul tatãlui meu, fárä sà tie, pentru cà flu
ma cunotea; sau aa credeam eu. Bägam de seamä cä ma pläcea
tot mai mult si-i devenisem apropiat. Era atunci càpitan
in oastea Baniei. Socoteam cà n-a venit Inca momentul sá
incerc sá-i vorbesc i pânã sà viná acest moment, a cäzut

55
intr—o luptã In esul Bucurctiu1ui, luplánd alãturi de Matei
Vodä; care — aa cum tii -— i—a cucerit tronul Cu sabia
La moartea lui, rn-am ocupat de cele de trebuinà, dupi
cc mai intâi i-am Inchis chiar eu ochii. i ma simearn atât de
singur... Dupá acest eveniment dureros, insoteam uneori bir—
nicii prin sate, observànd viata chinuità a taranilor i sàräcia
br, rn-am hotàrât i, In urma pierderii tatàiui meu, am fiigit de
Ia oaste. M-am oprit la ruda mea, càlugarul, de unde — dupà
cc am luat legàtura cu al ràzvrátiti ca mine, am apucat calea
codrului. Când eram mai háituiti, ne ascundeam Ia câte un
schit, sau prin codri, In vreo peterá... i de acolo apáream
jar in calea celor din lumea Domniei tale. Dupá cc le u5uram
pungi.le .i lázile, pláteam birul celor nevoiai i ne travesteam
In cälugári...
Au rners la o stánà din apropiere. La inceput an fost in sotiti
de doi dintre argai care, observând preocupiri1e strainului
i ale upániei de probleme fi1ozoficcti, au cerut voie sñ
meargà sà se scalde In Olt i poate ca vor prinde i ceva
pete...
— Binc, mergei, dar dupa cc mâncarn ceva Ia stana.
— Nu ne e foarne, jupânià; oricum — au gràit arga
mai avern In traistá...

— Daca a.a vá este voia, mergei — ic-a rnai spus Ilinc


Filianu — dar pe la scapatatul soarelui sà ne intâlnim In cararea
care coboarà de la stânà, pentru a merge irnpreunà In
vale, Ia ràdvan...
La stânà, fostul haiduc 5i Ilinca au fàcut cunOtinta pastorilor;
Ccl mai batran aproape cá uitase câti ani are; dar n-a
uitat sa le povesteascà o legendà despre Masa lui Traian
,,Pornise tmparatui jar cu razboi sà cuprindã Dada, cà flu
reuise prima oarà sà-l razbeasca definitiv pe Decebal, cu
toate cà i atunci a avut oaste, mult mal mare decât a dacilor.
i dupà ce a trecut Dunàrea pe o mândrete de pod, cum flu se
mai pomenise pânà atunci In lurne, pe care i-a durat peste
Dunàre, Ia Drobeta, i-a imparit oastea : o parte a pornit prin
Banat spre Orätie, alta pe Valea Jiuiui, jar ci, cu grosul, a
pornit, inaintând cu mare griji pe aici, pe Oft. In sus... i,
zice-se cà Ia stânca asta mare care se cheamà ,,Masa lui Traian”
a poposit Impäratul i a pus sà I se aducà bucate, sà-i
astâmpere foamea. i a tinut sfat cu generalii I cu cäpitanii
sài cum sà strángà cercul legiunilor i cobortelor care Incetineau
inaintarea pe rnàsuri Ce. pàtrundeau intre munti, pentru
cI mereu apàreau din Intunericul pàdurflor cilàretii daci i Ic
atacau coloanele. Impàratul a hotàrât sà trimitã cete de solclati
In cercetare, In dreapta i In stânga, Inainte i Inapoi, si
afle tiri despre oastea dacilor, ca nu cumva sà fie atrai In
vreo capcant, la vreo strâmtoare, sá le cânte dacii prohodul...
i s-au Intors iscoadele sale firi nici un rezultat; abia Intr-un
tárziu, o grupi de soldati a adus un ciobñna, — sä tot fi avut
cincisprezece-aisprezece ani — chiar aci, unde suntern acum
i unde se afla Impiratu1, cu tot sfatul sàu de cIpetcnii
— Ce fad PC aici, feiora ? — i—a intrebat Traian
Pesemne Ca biiatui on flu tia du cirie sti de vorbi, on
ficea pe prostul, pentru ci a ràspuns mirat
— Pe aici? Nimic. M-au aclus soldatii.
— Dar de unde te-au adus?
— Dc la stânii. Dereticam pe acolo, cà cram de rand sà
fac curàtenie. sà adun vreascuri i, cc sà vezi, m—am trezit Cu
ostasii cà rn-au luat...
— i de unde eti?
— Eu? De aici; V-am spus; de Ia stânñ..
— Dacà-mi spui unde este Decebal, eti volnic sà pled
unde ai treabà. Ce zici, Imi spul?
— Da ; este in fruntea ostilor sale...
— Dar unde este oastea lui acum?

— Nu tiu Regele n—are obicciul sà treaca pe la min


sà-mi spunà unde se aflà sau unde merge...
Imparatul a zâmbit I, la rândul sàu, i-a spus, subliniind
cuvintele

— Iti promit Ca te las sà pleci dacà-mi spui unde se af là


oastea dacilor. De cc te joci cu viata ta? Sau nu tii ca pot
pune sà te ucidá?

57
— Ta uite cob ! Ce viteji man trebuie si fii, ditarnai
càpitanii i o ceatã Intreagã de ostai inzàuai i implàtoai,
Inarmati pâná In dinti, dacã vreti sã ucideti un bäiat ca mine,
singur i neajutorat. In ce privete oastea Dacibor i a Regelui
Decebal, tiu tot aa de bine ca i voi unde se aflä ; adieñ
nicäieri i pretutindeni, prin codri. Aitceva flu tiu i unde
este dimineata nu mai este la prânz i cu atât rnai mult, seara.
Eu n-am fost dupà ei. Aitceva flu tiu, ian dacà a ti, de cc
v-asi spune? Sä-rni tràdez neamul Si tara?
— Eti Ufi fecior curajos i iste. Poti sn-mi spui, sunt
multi tineri ca tine in Dacia?
— Sunt mult mai curajoi decát mine, dacä ajung ei sá
dea iama cainri prin garda impcnialñ. Tar in cc privete istetimea,
pe lângä ei, eu sunt un netot, tare prost. Aitfel, nu
rn-as afla acum In rnáinile voastne...
— Poti sà ileci la stânã Si s-tj vezi de trebuni, i—a spu
Imparatul, nemultumit, dn pun de admiratie, pnivind in urma

Abia plecase micul pastor i au inceput sã cungà sàgei]e


imprejunul ostailor romani, zbârnàind i fnângându-se de
stânci, infingându-se in copaci, on pleznind in zalele i coifurile
ostaibon.
Aa s-a incheiat popasul i dejunul impànatului a stánca
numitá dc atunci ,,Masa iui Traian”. Apoi, bàtrnnul pastor a
neluat cuvãntul cu o poveste numita Catánul lui Cäciulä.
Pc locunile astea — a inceput ci — enau bältoace rn
man sau mai mici .i zmancuni de-a bungul Oltului, pe unde
se aflá astázi satele Cä1imàneti M Càciulata. In rest, doan
poeni bune pentru pà.5unat i päduni nesfârite; iar Oltul
curgea, ca i astàzi, nàvalnic la vale, alátuni cu drumul de piatná
roman cane vine de la Dunàne Si trece in Tnansibvania....
Nu se Intâlneau, decât din bc In bc, pàstoni i ananeoni un
cäbäton. Ca i astàzi, pe aici, pnin apropiere de vadul Oltului,
enau tánle i din bc In bc cáte o stánà, câtiva pastori; pnintre
ci se afla unul mai vânstnic .i mai necájit, mai sànac, pe
cane-i chema, sau poate cá era numai ponecla, Càciulà. Pc

58
lângã oile sale, avea i Un catâr cam trecut cu vârsta i poate
de aceea, se mica tot mai incet. Ii deveniserã grele bãtrâne—
tele i picioarele...
— Hai, hai, taicã Breazule, hai ! — II indemna stápân
iiie1egátor. — Haide, en am imbätrñnit amándoi ; te—or
duránd picicarele Si nu-mi poi spune. Pe mine ma dor i
picioareie i aleie; de ale, inepenesc câteodatñ, Ca flu ma
mai pot mica...
Cam aa vorbea omul cu catârui säu, când acesta rñrnânea
in urmã de turmñ ; càuta sä-i punä In spate desaga c’It rnai
mica, mai uoarä, numai cu strictul necesar; pentru alte
lucruri, rnai avea un màgàru mai tânàr i se ajuta cu el.
Ajungeau pästorii uneori i prin apropierea báltoacelor de
lânga cursul Oltului i, cum la uncle animale Ic plac .i ierburile
din jurul bàlilor, mai cu seamã cailor, catârul lui Cñciuiñ,
intr-o buna zi, ajungând in preajma izvoarelor a zmârcurilor,
a intrat pàscând prin dc. Apa flu era rece. Dimpotriva. Pãrea
mai curând calduta. i azi aa, maine tot aa, Breazu intra
zilnic In apa care, In anume locuri, ii ajungea pánà aproape de
genunchi. ,,Ii place catârului meu sà facã baie la picioare” —
i.i spunea Caciula, mirat cñ Breazu statea mai tot timpul In
baltà; uneori se làsa pe burtä, culcñndu-se acolo, In zmârcuri
i stàtea a.5a, câte un ceas-douà, In timp cc Incerca sñ mai
rupa din iarba din jurul Iui, la care ajungea.
— Mai Caciula, ii spunea câte unul din pãstori, du-te i
spain-i pe spate cà de asta s-a làsat jos, sã-i faci frectii pe spi—
nare, en poate sc’ rnai invioreaza ; aItCel, cine Iie cc pozni
ar putea sa faca ! Se poate sä fie uitirna lui dorinta, sa moara
satui .i scàidat in. baltä
— Mai bine i-al pielea i fa-o opinci, macar te mai alegi
Cu ceva, en i s-o f fñcut de duca Breazului tau — adàuga
un altul.

Poate ca s-o fi temut Caciula pentru prietenul sàu, catârui,


netiind cc se intampla cu ci ca se tot duce acolo In apà, dar
nu le ràspundea celor care ii luau In raspar. De ia o vreme,
Insa a bägat de seama ca Breazu devenise altui ; era tot mai

59
viol, ba parea Si mai tânár; i flu reflunta la culcatul sàu acolo,
in zmârcuri. Pe zi ce trecea se fàcea tot mai bine, inzdràvenin—
du-se definitiv mergea fárà sá-i pese i frà sà se poticneascL
Atunci ce i-a zis Cciu1à : ,,Dac s-a fàcut sànàtos Breazu
nieu, bàltoacele astea — Cu mirosul br de oul clocite — trehu
si fie bune i pentru picioarele .51 aTee mdc.” i, spre hazul
celorlalti pàstori, s-a pornit i el sa se scalde impreuni Cu
Breazu, acolo, in báltoace.
— Fratilor, bietul Ciciull s—a scrantit (IC tot, saracu
Uitati-vi Ia ci, a dat in mintea catârului
Aa se veseieau pstorii, privindu-i pe eel doi.
Dar Cciu1 a continuat s1 se scalde In acele bMtoacc,
pâná cc s-a inzdrvenit dc-a binelea. Cmnd i-au dat seama
ceilalti pästori Ca apele sunt atát de bune pentru tàmáduirea
dureriloir din oasele br, In care raceala i durerile au patruns
dc-a lungul timpului, umhlând dupa vite prin ploi i
vanturi — dei, la Inceput, nelncrezatori — s-au pornit si
sii-i lecuiascà picioarele, bovite de dureri reumatice, sci1dân-
(lu-Se In acele báltoace; lecuindu-se de dureri, au dus vestea
mai departe, printre oameni, despre minunea acelor izvoare.
Cu timpul, unuia dintre satele care s-au Infiripat acolo,
la izvoarele tàmáduitoare de pe malurile Oltului I s-a spus
Satul lui Cáciulà, sau — mai scurt — Caciulata...
Dupà cáteva clipe de tàcere, moul, privind in departare
Si Poate ascultând la cucul care cánta când intr-o parte, cánd
In alta, ba uneori cântau doi trei cud, Inganandu-se, a grit
usor, parca mângáindu-si cuvintele : ,,Canta cucul, canta pentrecute,
ca daca vine vara, lace pana la anul, aa cum zwe
i cântecul

Vine postul Sfântul Petru,


Pàsàri cucul bungetul
$i turtureaua vàlceaua
Si mándruta poteceaua...
Zicea frurnos bátrànui. A tàcut o \reme, apoi a tras cavaJul
de la bráu i a cántat cántecul pàstoruiui care i-a pierdut
11110.... Dubs, (luleros Ia inceput ; so sirnea, so auzea in sunetul
cavalului curn parc ii chearna oile pierciute, curn le strig...
Gñsindu-le, càntecui devine vesel i sáltñret — pãstorul din
(antec se bucurã i joacà de bucurie...
In continuare, bàtrãnul le-a cântat, din caval i cu VOCCa,
c(iteva dome haiduceti, Cad ei, ciobanii unt prieteni CU halducn
; ii spun necazurile, ii cântà durerile i bucuriile...
Doina se Infiripa parcà materializatà, plutind peste varfurile
brazilor, ale codrului, peste creste páná-n zare, spro
orizontul care se rumenea, pe màsurã ce soarele se apropia
do scñpãtat, invàluind crestele:
,,Foaie verde foi ca nucul
Trece prin codru haiducul
Singur, numai 01 cucul,
i cum trece singurel,
Plinge frunza dupa 01...”
Fostului haiduc i s-au umezit ochii...
*

* *

Când au plecat de la stiina, au multumit i au vrut sä


pkitoascà pentru opitalitate ; pàstorii au refuzat i ic-au spus
Ne-u facut pläcere i vä rugäm sä mcii poftii si altddatä; rnui
vedem Si noi lume si mai vorbim despre una i despre altu...
Cei doi au pornit uor la vale; mergeau i täceau. Ea
1-a privit i simtea nevoia sä-i spunà ceva, un cuvânt bun, o
vorbä caldà. 0, ce frumos ar ti sà-l abatá de la gândurile
triste, amintiri i dureri trecute... Oare numai trecute? Cat
de mult Ii inelege dar nici acum i, poate niciodatà, s-ar putea
sa n-aibà cum sä-l mángâie In durerea i singurätatea sa.
Poate Ca el are dreptate, ei flu vor putea fi niciodatä alaturi...
In urma 1, la câtiva pai, mergeau uor cei doi argai
inarmai, care fácuserà baie i se Inapoiau cu traista cu pete;
aveau tocmai atát cat le trebuia pentru Crnà, aa au spus.
Erau insà tot mai nedumeriti de prezenta acestui personaj
care avea aa mare trecere In toata partile pe unde treceau;
la mánàstire, la stânà, la schit...

61
— Trebuic sà ‘fie vreun Mitropolit, a optit unul dintre ci.
S—ar putea clar parri lVlitropoliçii flu partiI sabie
-apoi, de ce se plimbà atáta prin muni?
— Poate are nevoie de aer... Insi jupflnia noastrñ e
numai ochi i urechi cInd stau de vorbi irnpreuniL.
A doua zi dimineata, rädvanul a pornit Inapoi spre casL.

Cäläretul pãrea a fi mai degrabà vñrstnic decãt tinàr;


dacü era privit in graba, tinereea i—se ascundea Sub barba i
mustile crescute. Avea o tinutä mPindrä i naturaii In a, de
parcà din totdeauna cäiärise. Pãrul castaniu Inchis, care-i ieea
In plete de sub càciula-potcap, ii flutura uor spre ceafñ.
Barba, mustata, nu exagerat de man, precum i statura potrivite
la care se adàuga privirea interiorizatä — ochii sal andeau
ca doi cärbuni de jar nestins —- toate acestea fàceau ca
trecatorii cu care se intâlnea sá Intoarcä pnivirea dupa ci, Intrebñndu-se
: cine sã fie? Aràta tare bine i era frumos calarc1
u1... DacEi ipñngeaua n—ai’ fi neagrñ an putea fi luat rnai
curánd drept un voievod. Venea dinspre Craiova; iar pe la
scäpàtatul soarelui, a intrat In Fi1iai i calul a domolit pasul
stapanul flu trebuia sá-1 Indemne prea mult, pentru ca murgui
Ii ineiegea nu numai cuvintele i gestunile, dar parci-i
simtea i gándurile. Pànä la intrarea In Fi1iai, mersese rnai
mult la trap, ba urieori, Intne sate, a rnai i galopat. Amungul
inroea la apus cerul i nonii se involbunau deasupra padurilon,
de parcä acestea luaserà foc... La marginea de dincolo
a satului, rásäneau, printre arbori, curtea i conacul. A bätut
uon In poantà i a fäcut un semn cu mána unui argat care,
trebàluind prin curte, cand a auzit loviturile Intorsese capul.
S-a apropiat de poartà : — ,,Sàrut rnàna, domnia ta”.
— Bunä seana. Spune-mi, rogu-te, jupãnia Iiinca este
acasä?

-— Este In odaia dumneaei. Cred ca citete ceva, ca --


reu citete. Sau poate coase, a raspuns cam guraliv argatul,
voind sa arate en are cunotintn de preocuparile celor din
casa Filisanului.
-— Dar boienul, dumnealui e acasä?

62
— Nu; boierul, jupáneasa i boierii cei tineri sunt pie-.
cai. Boierii üì man, bütrànii, sunt dui la Strehaia i se
intorc numai maine; dumnealor, boier Barbu i fraii sài,
toti trei sunt dui la Bänie cu treburi ostãeti, pentru cáteva
zile. Dar dacà aveti treabá, puteti vorbi cu dumnealui, cu
vátäe1u1, care trebuie sá soseascá de la moie, sau cu jupñnita
Ilinca.
— Anunta-ma la jupânita!
Dupa ce a anuntat-o pe Ilinca, prin fata din casñ, argatul
s-a Intors, a deschis poarta i i-a spus drurnetului sñ intre
i sä descalece, Ca este ateptat.
-— Tine un galben — i-a spus cälätorui i fii bun sã fre
bine calul meu cu un omoiog de paie sau de fan, In timp cc
ci va mánca ceva gráune; dacã n-ai, vezi Ca mai am eu
Intr-o traistà legatà la oblãncul eii. Poate-i dai i ceva fan.
— Am Inteles, voi face cum poruncete Domnia ta —
rñspuns, satisfàcut i supus, angatul.
Si-a aranjat tinuta, Indreptándu-i cingätoarea In aa fel
meat sà nu se observe spada de sub pelenmna i a intrat I
pnidvorul casei. Ilinca 1-a poftit In odaie, dar ci a socotit cà
e mai bine sà ràmãnà In hol la intrare, unde au stat de vorb
arnuindoi mai putin de douà pãtrare de ceas; se putea sa fi
fost i mai mult, dar In asemenea momente, timpul zboarà
rnai repede.
— Tu, aici, haiducule? ! Mi-a gnáit fata Ca un strain
vrea sa-mi vorbeascñ, dan nu rn-am gtndit...
— Mai Incet sà nu se afle, nu-i vreau neplaceri din
cauza mea, pentru cà nu mai ai trai cu ai tài, flu mai spun
de mine, cà flU tiu cum m-a descurca daeà a fi desoopenit...
Poate a fi pus In situatia nepläcutà sa ma apär i-ti dai seama
ca mai degrabä m-a. lãsa prins in mhnile ion, decuit sä lovesc
pe vreunul din ai tài. Te nog sä ma ieni, am venit sà te vád.
Mi-era tare don de tine i ti-am adus Alixändnia, povestea
iui Alexandru Macedon. Este i un motiv pentru mine do a-mi
face caie sà te vàd. Nu e uor sã treacá sáptámàni, luni de
zile sä to port mereu cu mine in gñnd, in inimã — ma
usuc de dorul tàu.

63
— Ce bine-mi pare ct al venit! 5i eu çineam mult si Ic
vñcl. Ii muIurnesc i pentru Alixñndria ; n—ai uitat cä i—o c
rusem i asta ma bucurà. Acum citesc o copie dupä 1nvãà-
turile iui Neagoe Basarab càtre fiul sàu Teodosie... Dar te poftesc
inãuntru.
— Nu, multumesc. E mai bine pentru Domnia ta Sn ramñnem
aici; ar putea oricând sã intre careva, sä treacñ dintr-o
odaie In alta, i sã ne vadä cã ne-am Inchis amàndoi acolo.
Ti-am adus i ceva amintiri de la Cäciulata. Si zicánd aceasta,
i-a intins o casetã mica, de màrimea i formatul unei gutui
mai man, foarte frumos lucratã.
— Dar ce mãndrã mai este! E minunata! E frurnos din
partea ta cä te gândeti mereu la mine.
— Nu e cine tie Ce. Dacà-ar fi din aur, atunci, cia. Nu e
nici macar de argint. 5i veti fi avãnd destule lucruri scumpe
prin casà, Insà, särac curn sunt, n-am avut de unde i curn
sn-i aduc un dar pe màsura dorintei mele. N-am tinut nirnic
pentru mine dirt aurul adunat de pe la mar11 boleri i negus—
tori, cand ma ocupam de el ; am dat totul Ientru birul sa—
iacilor. Astàzi, cea mai mare comoarà pe care o am, o port
mereu cu mine i aceea eti tu, este chipul tau...
— 0, tiu, flu e nevoie sa mi-o mai spui, dei Imi face
plñcere sà te aud. Vreau sa spun cà te cred i chiar dacñ
aceastñ casetã ar fi din aur i pietre scumpe, flu ar avea precare-i
are aa cum este ea, numai pentru cä mi-ai adus--o
tu si-mi vorbeste de locurile acele...

Aa i—a rãspuns, zámbind uor i 1nva1UifldL1 cu privirea


caldà, duioasa — cea mai duioasà privire din lume — aa i s
pñrea lui...
Stàteau fata In fata, sorbindu—se din óchi, iar aläturi, pe
pereteie din stanga intrarii, se afia o oglinda mare ovalà, intre
sfenice mici, aplicate pe perete, cu câte douà brate fiecare,
In care ardeau iumânári albe, Inmiresmate... Ea era imbrñcatñ
intr-o rochie lunga de casà, eleganta, do un aibastru deschis
ian pärui, strans uor pe spate — cu o funditä de aceeai cu—
bare — stràlucea, reflectàndu-se In lumina lumanarilor din
oglinda. Ochii capatasena reflexele azurii ale unui cer cu luna
plina. Lui I se pàrea en ea p1utete aeriana, ireala i luminoasa,

64
incuit daci s-ar stinge lumânàrile, In locul br ar lumina chipul
ci. bi dadea seama cii, dacü ar ii c1upi ci, n—ar rnai pleca de
lñngá ea niciodatà i totui... in aceste clipe, ea a desfácut
uor capacul casetei din care a scos un irag de perle, apoi
punându-le la locul br, a exciamat: ,,Ce mãndre sunt.” i
a dus repede mâna la gurä, adáugánd: ,,Uit cá flu trebuie
sá m bucur In voie de nimic de la tine sau In legãturà cu
tine. Trebuie sä gráiesc numai In oaptà. Ce frumos din par-
tea ta! Numai tu po face asemenea surprize; Intâi, Ca Vii
sã ma vezi aa de departe i apoi, Imi aduci i daruri. Dc altfel,
sà tii cã te-am chemat mereu cu gandul, cu inirna, cu
dorul. Gândurile mdc te cautà mereu pe unde eti prin lume.
Le trimit pe urmele tale In fiecare zi i mi le inchipui stoluri
de rñnduneie care-mi duc solia la tine... Spune-mi,
darurile tale simboiizeazñ cheia cu care se deschid inimile?
Tu eti de mult timp acolo unde trebuie sã fii, meat
nu mai ai nevoie de vreo deschizatoare. incü de pe cánd
phngearn in lunca de la Valea Rca, te admiram. Nu-i mai
spun cat de mult mi-a piãcut modul in care ai pãtruns cu
oamenii täi In ceardacul lui Coofeanu, sarinci din tei, de
parc’i ai pleat din stele...”
Ii spunea toate acestea surâzând atâta de uor atâta de
duice, incflt ar fi dat, o lume Intreaga numai sn-i zñmbeascEt
mereu astfel. Clipele acelea valorau iDentru et cat vcni’cia.
Ea a Inchis caseta tot aa de uor curn o desfäcuse, punandu-i
capacul i, In timp ce-i privea, trecea uor palma peste ea,
mnngâind-o de parcà ar fi fost vie...
Nu le venea sail creada ochilor, era de parcà viseaza,
prea era frumos ; dacà ar fi puLut, ar fi oprit clipele pe be,
timpul, eternitatea...
Cu o seará In urma, pe cand ci se culcase, numai cc atipise,
o väzuse pe ea aa cum este acum, de parcà coborase
din seninul noptilor pe o scam din raze de lunä ; státea tot la
fel, luminoasã In fata lui i i-a spus cä pärintii vor s-o casatoreascà
fàrà voia ei...
Sá-i spunã i ei ce-a visat? A fost ca o vedenie de o
clipa; s-a trezit abátut i s-a gândit cà ar putea fi adevarat.
La urma-urmei, cine este ci pentru lumea aceasta a stäpni1or

5—c.758 6
de páminturi, de oarneni i de tarn? Este aa de departe de
aceastà lume... Ca i cum i-ar fi auzit gmnduri1e, Ilinca a Intrerupt
tàcerea:
— Stii Ca vor sã ma cäsátoreascà? Nu-1 vàzusem niciodatà
pe eel care vor sn-i iau de bàrbat. Mi 1-au prezentat
zilele trecute. Nu-mi place nici cum aratii i nici ca fire:
virsta flu conteazà. Nimic flu conteazä In lumea noastra; numai
moia, rangul i interesele politice. Atãt. Bärbatii notri
pot sã fie nite copii tembeli, vãrstnici hetivi i ticä1oi. Dacñ
au moie i ranguri, restul flu conteaza. in schimb, dacà dorim
sá ni-i alegem fbi, ceea ce flu se prea obinuiete, dacá sunt,
tineri, ni se spune ca-s copi1ároi i proti, dacã sunt mai In
vârstä, ca-s prea bàtrâni. Aa cà fibi, fetele, nu avem voic
sä visäm, sñ ne facem iluzii. Au simit ai mci cã Imi stäpàneti
inirna i vor sà mi te scoatá din minte, din suflet. N-am avut
treabà i le-am spus impresia bunà despre tine. Am vorbit
cam mult de tine i ti—am luat apãrarea i acolo hi sinclrofia lui
Coofeanu i dupà aceea, sustinãndu-va pentru a vñ ierta i
primi Ia oaste pe toti haiducii care vor sã se Inscrie.
— Aa se intâmplà uneori cu copiii buni, crescuti In
ascultare, cuminti i sinceri fata de pärinii br, fatá de toti
cei din jur. Se intãmplà cà, dupa o vreme, pnrintii, In dILLgostea
oarbà pentru odrasiele br, fàrä voie, le zdrobesc mimile,
viaa Intreagn ; jar cñnd Ii dau seama e Prea tárziu.
Aceasta pentru cà merg pânà acolo meat Ii descos In amanunte
i le intorc inimile pe dos, sä nu ramana nimic necunoscut
de ci. i poate este bine dar, la o vnrsta, poate fi
i räu, pentru cã fiecare dintre noi are un 1ocor, un
ungher In inima sa, cu ceva sacru, de tainà, unde pästreazñ
cele mai frumoase impresii, i scumpe clipe din viata, cu
dorurile sale; i acolo nu poate pätrunde nimeni, sau n-ar
trebui, nici cei mai apropiati. Câteodatà, nici El sau Ea, adica
omul drag. Aitfel n-ar mai fi nimic atát de frumos, pentru
inima in care räsar cele mai mândre flori, unde pästrám
chipul celui ales. Patrunznnd acobo i a1ii, orient de apropiai,
cu sau fãrà voia br, risipese toatà poezia care se destramà
ca un vis pe care càutám zadarnic sn-i reconstituim. Ccl puin
acolo, In sufletul nostru, sä ne putem reculege ca intr-un altar,

66
s fim numai noi inine... Cunosc un caz In care o mamñ,
iubindu-i feciorul, i-a distrus casa i viata. Se cäsàtorise din
dragoste; fata — se ine1ege — Ii iubea la fel, färã rezerv
Totul a fost bine pânä dupà nuntà, cñnd mini, trecinc1 in
odaia nupialà au fost Insotiti de mama mirelui care, nici mai
mult, nici mai puin, s-a culcat Intre ei. Da, flu te mira, s-a
culcat Intre ci, de teaml ca flu cumva mireasa sn-i oboseascà
feiorul, cã s-ar putea imbolnävi ; acesta, cresut sñ nu iasã
din cuvântui párintilor, n-a protestat i lucrurile s-au repetat
inca de citeva on. Mireasa exasperatã si-a parasit sotu1, hi care
flu s-a rnai Intors niciodatà..
Dar este de necrezut; aa ceva e grotesc, este...
-— i totui, lucrurile aa s-au intàmplat. Este purul adevar.
Toate au nite limite In viata, In lume. Am spus aceasta,
fiindcà a venit vorba; dar cu fbi, lucrurile sunt mult mai
grave enci noi facem parte din lumi diferite i din generaii
diferite.
Ai un rang; e drept, ai fost i càpitan de haiduci, dar
acurn eti càpitan In oastea Bániei i nici pãrinii tài sau eel
puin tätal täu nu a fost dintre oamenii de rand.
— Am mai discutat despre asta. Ei nu uita c am fost
un ràzvrãtit, un ho de codru. El flu fac deosebirea Intre
hoti Si haiduci i nu mi te vor da niciodatà mie, oricát
de mult am dori-o. Asta ma doare atât cat n-o sà pot spune
nimänui, niciodatà...
*

* *

De cáte on se Intâlneau — i se Intámpla aa de rar —


ii propuneau sa-i povesteasca toate câte le tráiserä i cum
petrecuserã unul In lipsa celuilalt, ateptandu-se, càutãndu-se
cu gàndul. Ilinca Ii pusese In gãnd sa-i spunâ atâtea de mandne
cuvinte i cu eel mai duios grai de pe lume, aa cum vonbea
cu el In gánd, ateptându-1. Dan cãnd se Intãlneau pierdeau
firul cuvintelor. Ce sa-i spuna mai Intii? Timpul era
seurt, la aceasta se adàuga emotia revedenii dupa lungile
ateptäri...
Cerul se Innourase i tuna puternic; fulgerele so aprindeau
unul de la altul, luminánd ineàperile conacului.

67
— Mi—c tearnI, — a optit ca, ]iprndu—se de e
nindu—i capul dc umlru1 lui ; ci i—a sürutat cretetu1 i
trecut mñna peste pärul lung i màtäsos.
— Totdeauna mi-c teamà cñnd este furtunà, când bubuic
si tràznete...
— Nu-ti fie fricá, astea sunt toanele naturii. Aa este ea.
Dar trece repede. Sunt ultimele toane ale ploilor do varL.. 0
rnángâia in continuare peste pletele bàlaie, apoi i-a prins fata
cu amãndouã mâinile i s-a uitat adânc In ochii ci, care erau
când cäprui, când albatri, datorità reflexelor rochiei. Ploaia
a trecut repede lar ei trebuiau sã so despartä i nu tiau dwa
i-au spus tot ce doreau s-i spuni. Dc fiecare data, cuvintele
Ic ràmân neisprävite...
Dupli ce a ieit pe uã, 1-a urmrit do la fereastrá cum a
inciEilecat i a dat pinteni, pornind cu calul sau negru, iar pietele
i pelerina ii fluturau In vuint. ii admira tinuta mimndri
In a i modul cum ii poartä cñciula. i Ii privea curn disparca
pe drumul care se topea In amurgul serii (10 Inceput do
toamna. Undeva, spre Jiu, peste padurea do dincolo do Ia
Gura Motrului, secera iunii aurie stralucea pe cerul transparent
dupñ furtuna care trec’use i care duraso nici atñta cat
intâlnirea br. Din ochii ci, lacrimile, In care so reflectau razele
cornului de luná, se rostogoleau doruri grele, tainuito,
dupã cc mai intli striluceau pe rmnd Intre gene i picau peste
gulerul do horboti aibä... Va purLa a( easta imagine saptamani,
luni de zile, pânà cc norocul poate 10 va surade iar. Dar cand
va fi aceastä zi?
*

* *

Nu tie cc este cu ci astàzi ; este cop1eit de tristete. A


venit la fantana i o hàuiità gorjeneasca Ia caval, care se aude
de undeva din apropiere, Ii Intoarce pe dos. Pune caldarea
pe cheile fântânii i câteva clipe stà de parcà n-ar rnai face
nimic. S-ar tot duce... Dupà cc scoate apä, lasa caldarea alaturi.
I se umezesc ochii... Acuma, ccl care cântà la caval zice
dansul Mandrele! i mindre mai erau! Parca veneau din
Llita lume. Poate cli erau din altä lume, din alte vremi... Mult

68
timp a mai trecut. Asta ce mai este? A, da, Chilabaua, Indräcitul
dans Chilabaua”. CL! mána dreaptá pocnind din degete,
capul uor ridicat i, privind la mánà, surzánd, le duce pc
amândouä deasupra capului, in faà, la spate, htând din
palme, in timp cc picioarelc, (and pe calcaie, când pe vãrfuri
saU frãntc, —- CL! genunchii indoiti lasI impresia ci sunt
trase de srori nevàzute...
Nu i-a dat seama când a Inceput. A durat cuiteva clipe?
Nu tie cuit a durat. Pe la porti, pe la ferestre, oamenii priveaU
Ia ci cum omoarui puirnuintul CU picloarele pe 1âng funtuinui.
Altii, porniti su ia apu, so opriserui mirati in drum...
Deodatá, trezit ca din vis, se oprete i Ii reazimui fruntea
do gardul de care se tine cu mâinilc; umerii apoi spatele
i Intreg corpul se scuturà de plans...
—- Ce este, vecine, cc faci? Ti mntreabui cineva venit
Ia apa.
El privete ruinat parci de ci i
— Nimic, venisem su iau apà... A luat cuildarea cu api
a plecat...

A visat? Ce ciudat! A visat cui fuicea coca cc ii povestise


altadat, pe când traia, mama, despre un orn pripit prin
satul vecin, cásátorit acolo, venit flu tie de unde...
Prin fereastra Intredeschisa, ci audo cum afará, undeva,
melodia cavaiului plutete in departare...
Cánd a deschis ochii, nu-i dádea seama dacui viseaza In
continuare sau este realitate. Odaia in care so afia era mica,
doar cuit sui incapa patul in care sta culcat, un scaun langa o
masu, aluituri de perete i un mb dulap la capuitul patului. Pc
masa acoperitui cu o fatà de panza alba, imacuiatui, era o carafa
cu apui i un pahar; aláturi, Intr-un sfenic, ardeau Cateva
lumuinuiri. Patul se afla fixat Intre perete, dulap i fereastrui,
de care era la un pas-doi distantui. Státea Intins in
pat, cu capul spre dulap i cu picioareie spre fereastrui; flu
tia cui este acolo din seara trecuta. A Inchis difl nou ochii,
nu-i dàdea seama unde se afia i daca nu viseaza. Dc aitfel,
toatui viata tráise parcà plutind, intre vis i realitate. Dupui
cuiteva clipe, a intredeschis iarài ochii i era mirat cui rede

69
In faa sa Un portret mare cat fereastra Cu chipul unci femci.
o ferneie foarte frumoasà... Dc unde o tie? I se pare CUflOS-cutà
i nu-i aduCe aminte de ijnde ciJnoate femeia din portretul
acesta mare; i este atâta de frumoasä! A, da! Când
a fost in Ardeal, mnsoind solia lui Matci Vodà la Rackoczi,
a väzut-o la un osta din garda principelui. Ostaul avea un
mic portret, gen medalion, de màrimea unui galben florentin;
zicea Ca i 1-a adus cineva de la Venetia. Era Madona Sixtinñ
Ic Rafael... Dar aceasta din fata sa n-are copilul in brate...
$i cc mult seamänä! Numai cä este prea mare spaiu1 gol de
deasupra capului madonei i cam Intunecat tabloul de la mijbc
in jos. Clipete din ochi i privete atent. Dar ce se intampla?
Madona pldnge... Este vie? i de ce pldnge?.
Se trezea dc-a binelea... Dc lingà fereastrà, de unde so
afia, ca a fácut cativa pai i s-a apropiat de patul lui; i-a
pus uor mana pe frunte i, in timp cc ci murmura Ce vis
frurnos! Ea, mangaindu-i fata i pãrul, ii spune : ai fierbinteli,
dragul meu, stai linistit, sunt eu...
lnCepea sà so dezrneticeascä. In bãtàlia de lä Ojogeni, luptase
in detaamentebe Spátarului, alàturi de paharnicul Bradcscu
i se distinscscrä In luptà. El fusese uor ränit; dupa
bàtàlie, s-a retras la ruda sa, pustnicul, In munti, pâná cc s-a
fâcut bine. Apoi, dupà vreo doua luni do zile, a fost poftit
la o petrecere a boierului de la Brádeti — Barbu Brädcscu.
Venise insotit de trei ostai mai apropiati i de doi cñpitani
prieteni. Erau acolo, pe langa altii, Spàtarui Mihai Cotofeanu
CU familia i Fi1ianu, de asemenea, cu cci trei fii i cu fiicàsa;
Ilinca se càsàtorise recent cu Preda Bràtäanu. Cum nu
a avut veti de la Ilinca, privirile br s-au Intâinit i, uimiU,
flu le venea sà-i creadä ochilor, ci vazand-o alàturi do barbatul
ci, iar ea ii privea ca Inviat din morti, In urma unui
zvon cà ci ar fi càzut pe campul de luptà... Ea a càutat o
ocazie i i-a spus cum a fost i cà Ii pare ráu. Toti ai sñi au
stáruit sä se màrite cii Preda Brátáanu, jar ea, crezänd cá
zvonul e adevarat, voise sá rneargä la mânästire; ai sal n-au
làsat-o puiná cc nu s-a cäsátorit...
-— Nici flu se putea aitfel, pentru Ca nimic nu e mai potrivit
decat tusea cu junghiul ; suntei amândoi din aceea-i

70
lume! Si flu vei avea nepiàceri i necazuri cum s-ar fi putut
sà le ai dacà te-ai fi máritat cu mine. 5i acum, cc mai vrei?
Ti-c teamà sà flu ràmái vàduvà i Inca aa de curánd?
Ea ii cerea, II ruga, sà se fcreascã de bárbatul ei, pentru
cà acesta vrea sà•-1 ucidà...
— Sà nu fii aa de dumànos cu mine, cà n-am dorit-o
nicidecum, dar n-am avut cc face. Dc cc atâta cruzime? Dour
atãt, voisem sI .te rog sà ai grijã de tine, cà te ucide, asta
dorete. Tu-1 vei invinge dacä te provoaca, te cunosc, dar ci
te va ucide Intr-un mod 1a. Va pune sa fii urmàrit i, cu primul
prilej... Asta voiam, sá te previn... A podidit-o plânsul.
— 51 cc daca? Este prima oarä cand se ucidc’ mielete
in lumea voastrá? Pc täranii de pe moii nu-i ucideti in fiecare
zi, aducându-i la sapà de iemn, lovind astfel in neamul
nostru Intreg? Ca flu vedeti in ci decát nitc robi i vite
Vitele cu care muncesc ci pe ogoare le sunt mult mai apropiate
decãt va sunt ci vouà. A taranhlor e tara, al br e pamántul
pe care-i muncesc doar pentru voi. Ale br sunt piaiurile
cu iarba legãnata la adierea vántului i semänate cu flori
i cu turme de mioare ! Ale br pàdurile care le freamata in
suflete i hora cerului cu stele, dupà care-ji indrumá viata
odatä cu rotirea anotimpurilor, cu plecarea pásárilor toamna
i inapOierea br primàvara... Acestea sunt comoriie br sufletesti
care ràsunà In traditii si In cántecc. Da, a br este natura
care ii se oglindete in sufletul In care se rasfrâng zorile i
amurgurile purpurli ca rozele, (a sángele pe care-i varsã sa
apere un pàmánt pe care-i iubesc i-l muncesc, dar nu pentru
ci! Ale voastre sunt minciuna i ticàloia! V-ati rupt de tarä,
flu mai aveti pàmãntul sub picioare, in timp cc ci ii mângâie
i cu palmele si-i fac sä dea roade, jar iarba atingând-o cu tàipile,
ie da sänätate... 5i toate acestea tràiesc In lumea br spiritualà,
pe care voi n-o mai puteti inelege. Vouá flu
canta dupa natere un cántec do leagàn i n-ar avea rost sã
vi se doineasca

.sa creti mare, voinicci,


sa te duci cu oile,
Pc cámpul cu florile...”

71
Vol nu patei oile, lu cosurnai numai bránza i mieji. Nu
veti Ine1ege niciodatà cc este in sufletul unei fete de tàran
cànd se spalã pe cap la venirea primàverii cu Iarbá Marc, sau
când, dimineata In revärsatul zorilor, udándu-i palmele cu
roua de pe iarbà i do pe flori, so roagt sà fie frumoasi ca
ole i si fie ,,drag la feciori” ! Voi, la ora aceea, dormiti in
netire, osteniti de trindàvie i petreceri ! Nu mai faceti parte
din lumea atáta do purà, de suavà poczie. i de la mine cc
doreti? Sà flu-ti ucid Nirbatu, cumva? N-avca nici o grij,
ma vol bate, dacá mt provoacà, cinstit, cavalerete, ca s1 flu-mi
rámâná iubita vàduvà!
— Nu-mi mai zdrobi inima sau ce-a mai ràmas din ca i
nu ne bäga pe toti in aceeai oa1i, ci mai sunt i printre fbi
iubitori de tará ! tii situ asta. nu suntern toti niste nemernici
! Doream si—ti gràiesc si to fereti. Pentru toato acestca
care zac in tine, pentru astca, a vrca Sn trIieti...
— Do cc sn tràiesc? Nu pot indropta lucrurile do unul
singur! Cu o rflndunicn flu se face primàvarà... Dar va voni
o primàvarä a br, a nearnului Intreg, 1)0 care voi, boierii, n-o
s—o doriti niciodatà sau ccl puin nu toti...
*

Preda Brätanu observñncl lipsa Ilincai, aflâncl i väzin—


du-i Irnpreuni retrwi lii o parte, a trimis si o cheme. S-au
despärtit; ca a plecat plângànd. Apoi, ci, sotul, apare brusc
in fata fostului haiduc
— Cum Indrazncti, cipitan do hoti, sà—i vorboti jup
nesei mole?
Càpitanul nu i—a spus ci Ilinca 1—a cäutat i i-a vorb
mai intái ea.
— Boierule, lertare, n-am avut timp sà-ti ccr voie, dar
to rog, tine minte en nu sunt càpitan de hoti; am fost do haldue
dar nu do hoti i a don, din respect pentru jupâniñ,
sà incheiem discutia ndastrà aici...
— Auzi, ticàlosul, vrea sn spuna cà nu so tome ! i s-a
repezit cu máinilo In l)iePtUl capitanului. Era cam do aceeai
staturi, poate ceva mai solid, mai lat in spate xi putin earn
rotofei. Cipitanul 1-a Indepártat, izbindu-l de perete. Se aflau
hingà mesele Intinse, alàturi de pridvorul conacului Bridescu.
Lurnea se adunase In jurul br. Femeile au strigat sI flu-i base
sI so batl. Sptarul a intervenit i cu vorba i-a desprit pentru
o clipa, dar Britanu 1-a provocat din nou, dei Dumitru
Fi1ianu Ii ruga sà so potoleasc. Zadarnic. Boierul so baza
poate i pe intirnidarca i pe discreditarca fostului haiduc in
fata tuturor... A intervenit IllnCa
— Eu 1-am Intrebat cc faCe, cum a Inviat din mori?
Pentru c mi-ai spus toti C a dispàrut din viati...
N-o mai asculta flimeni. Tn timp Ce ca vorbea, Britanu
a luat 0 CUpi Cu vrn i a aruncat-o in fata càpitanului. ACesta,
uimit ci toate cole spuse de Ilinca so adevereau mai curand
decât si-ar fi Inchipuit, si-a ters fata cu batista, s-a scuturat
pe haini i In acecai clipà, a tras spada pentru Ca Britaflh1
fàcuse la fel...
— Cine pierde do trci on, ccdeazi. Si sà luptai dupi
toate regulile duelului ! a strigat SpItaru1 Cotofeanu; atàt a
mai putut face. Britanu, ca turbat a urlat In fata tuturor
Priviti-1 pe ticábos p’mn1I nu-1 spintec!
S-a repezit i a izbit cu spada. Fostul haiduc a parat invitura
i, dup eáteva eschive, nimeni n-a vázut cum i undo
a bovit, aa de repede s-au petrecut lucrurile, c sabia boicrubui
i-a srit din rnánà la câtiva pa.51. Càpitanul i-a dat ràgaz
s-o ridice. Multimea care nu so ateptase ba asemenea spectacol,
se adunase jur Imprejurul br la o distantà destul do
mare do aitfel i urrnirea Cu privirea inCordata do emotie i
de teami pentru cci doi adversari. Meseic Incrcate cu tot felul
do bunitäti din curtea BrIdescu1ui nu mai atrigeau pe nimeni.
Brtàariu a sàrit pe rnasà, lovind Intâi napraznic sprc capul
càpitanului, (are a Iarat fu1geritor cu muchia spadei astfcl
incàt sabia boierului s-a rupt In doui atunci a aruncat cu o
carafà do pe masà ; càpitanul s-a ferit i vasul era cat pe-aci
sa—1 lovoasca pe Barbu Filisanu, cumnatu—sau c1aci acesta n
so fcrca i ci, iar vasul s—a spart do pcrcte...

73
— Respectà onoarea rangului, cumnate, a cinului ! — i-
st.rigat el lui Brátàanu, ipoi a adàugat : — Tine spada mea
i lupti cinstit, cava1erete; Barbu, zicánd acestea, i-a intins
sabia.
— A pierdut cinstea la Tismana, a làsat-o acolo cánd a
spart vistieria mánàstirii, a strigat unul dintre ostaii aflati de
fat. Aluzia era stràvezie. Britãanu, trimis in misiune la mnàstire,
a abuzat de putere i a jefuit vistieria, insuindu-i c
parte din obiectele de pret...
— Nu—i mai dati altã sabie, sá inceteze ! — a strigat
clintre jupánese.
— Aa este ! — au strigat giasuri din multirne. Dar, dcgeaba.

— Dã-te jos, boierule, este pàcat de mesele i de vasele


Domnici sale, boier Bràdescu.
— Ti-c teamà, hotule, cà ti—a vemt rándul sã plàteti
ii Intorc pagubele Brädescului dublu, o data cu capul tàu
— Ti face hot pe fostul haiduc care n-a pàstrat un galben
din haiducie pentru el, In timp ce ci, Bràtàetii au dat iama
prin vistieria tarii i prin a mânástirii, jefuindu-le ? — a strigat
iar careva dintre ostasi. Boierul se bàtea bine, loviturile lui
càdeau ca tràsnetul, dar cápitanul, suplu i flexibil, se rnica
foarte repede i scàpa loviturilor dumanu1ui sàu. Apoi a sarit
dupà ci, pe masà. Cc mult ii ura acurn ! $i pe cci ca el i cc
singur Sc simtc printre ci! Cine este alàturi de el? Poate doar
slujitorii de la curte, argaii i ostaii sài din subordine, cci
doi-trei prieteni. Dar aici cc se poatc face? Nimic. n asemenea
irnprejuräri, nimic. Nu se terne, dar nu tie curn e bine, pentru
cà ar putea sci-M lichideze dumanul din eMeva lovituri.
Dar n-o poate face. L-ar un ioU cci de fatà, toate rrJu’imile
Si cum sñ ucidä? Si totusi acesta ii vrea moartea. Sc
repede dupa boierul burduhànos i lovetc dar acesta pareaza
iar lovete i iatà, acum, 1-ar putca da gata, cà era sà cadà de
pe marginea mesei. Ii dä rägaz sà-i revinä i acesta sare greoi
jos. Fostul haiduc, dupà ci. Duelul s-a Intetit din nou. Lovitunic
curg una dupà alta. Simulând de câteva or fostul haiduc
Ii deruteazà pe Preda Bràtàanu i, printr-o loviturà de maestru,
Ii zboarà iar sabia din rnánà, care cade zbârnàind lángà

74
ci. Acesta i-o intinde cava1eretc i duelul reincepe. In retragere,
boierul urci scärile, cãpitanul dupa ci i 1ovete repede
de cáteva on ; bolerul gáfàie ostenit. Fostul haiduc Ii dã o
clipà de rgaz, apoi fandeazä, izbetc naprazmc i ii rànete
uor in umár, dupã care sare din pridvor In curte. Boicrul
rànit a privit jos la ci i, cu o strámháturi, a coboràt uor
scàriic spre cäpitanui care—i atepta hi càiva pai, spnijinit in
spadà.
— Incetati, Incetai ! — au stnigat cci de fatá, boier
ostai, mai marl sau rnai mici. Boierii, de teamà pentru Bratã
anu, ceilaiti pentru fostui haiduc sau poate pentru amándoi...

— Sã se-mpacc ! — a strigat Spatarul Cotofeanu. IrnpIcati-v

— Sn se dea bàtut Brätàanu — a adàugat boier Bràdescu


Dar, atát i-a trebuit iui Brätäsanu, cà s-a nápustit iar asupra
capitanuiui, care — suplu i fiexibii cum era — pàrea en s
joacà, parándu-i lovituriie. Apoi, deodatà, Ii reia mi1cäriie repezi,
meteugite i din nou ii zv:irie spada ; de data aceasta
cade de sus chiar lãngä ci, unde se Infige in pàmánt.
— Ne mai pomenit! Dc trei on i-a dezarmat. Parcá ar fi
cavalerul de Brabova, aa frumos i-arunca spada din mann,
strigä careva incãntat. Poate cà era Spàtarul, care-i amintea
de duciul säu — duel in giuma — petrecut cu ani in urm
Intre ci i Dc Brabova, care a cäzut in bàtälia de hi Piumbuita,
in 1632. Pc fostui cápitan de haiduci n-a avut nimeni ocazia
sà-1 vadà dueiánd ca astàzi, cu atàta meteug. Sc luptase, In
special, In ràzboi, unde aitele sunt icgile...
Bñtránij ii aduceau aminte do celebrui duel dintre Stroe
Buzescu i cumnatul Hanului tatar, din 1602... Dar flu era
timp de meditatie, de amintiri. Ce suplu i mñndru, cc repede
se micã fostul haicluc, aa de fnumos de parcà se joacà i nu
se bate pe viata i pe moarte. si-a dezarmat de trei on adversarul
i o data i-a rupt sabia... Dc data aceasta, cu paii ran,
cu spada lui Bràtäanu prinsã do vãrf, Inainteazä spre boier
si i-o intinde cava1erete, pentru a treia oarà. Boierul, in be
s—o prinda tot la fel curn i s—a intins, o trage lnvártindu-i-o i

75
m’iná, spintecñndu-i astfel palma. Apoi, Impunge cu ea, re—
pede, in coastele fostului haiduc. Acesta s-a ferit, dar era prea
tárziu...
— Mie1ie, mielie ! — au räsunat vocile ostaiior. Nu
drupt, i—a UCiS prin mielie pe Invingätor ! El de trei on i—
iertat, 1-a dezarmat i, generos, i-a dat arma i rigaz... Huo,
huo ! Se auzeau giasuri din muitimea sIteni1or adunai in
jurui curtii i in apropierea duelu]ui, unde unii itrunscserà
intre timp...
Càpitanui a cazut, lásñndu—se uor pe spate. Pornii, oa—
menu, casele SC Invàrteau tot mai repede, tot mai sus, acolo
sus, unde este norul acela aib care se Invàrte atàt de repede
meat amctcte.
Undeva, departe, departe, se auzeau giasuni multe i plan—
sete... 0 fi Ilinca ?...
Fratii ci au vrut S-O Indeparteze cand i-au dat seama de
mielia sotuiui, dar ea nu i—a ascultat. 0 mintisera suficient
páná atunci .i iatà urmàriie ! Ajutatà de oamenii Bràdescuiui,
in a carui curte se afiau, si de prietenii cäpitanului, 1-au dus
Intr-o odaie mica, pe care boierul o tinca mai muit pentru
refugiu personal, cànd obhnuia sà se recuieagä, sà mediteze
la vreo problema personalà sau sà citeascà ceva... A fost adus
i vraciul peste noapte, i cam atàt, era tñrziu...

Rcvenmdu—i si—a dat seama en nu este vorba de niciu


portret ; ea desprinzandu-se dc langa fereastra de care statea
rczematà cu spatele, s-a apropiat. El a optit
Apà, apä... Ea i—a dat i ci a gustat diii pahar apoi,
a ronbnuat : iartn—mn, iartà—mà
— N-am cc sà-ti iert. Tu sà ma ierti, sa ma ierti, dragul
meu, — murmura ea Printne suspinde, printre lacnimi.
— Ilinca, Domnita mea... — Era prima i ultima oara cán
ii spunea pe nume, apoi a adàugat : ,,nu mai plange, nu plânge.
A fost frumos, era i mai frumos dacà... Dar a trebuit sà ne
multumim cu atàt de puin”.
Dc afará, prin fereastra intt’edeschisä, Sc auzea tot mai
departata doina din caval...

76
VALEA LUJ PATRU

Lirmirind povestea bunicului Cu haiclucii de la Valea Rca,


mi se p’rca cii somnul m parasise cu totul. Cñ auzisem de
rnulte on vorl)indu—se despr IiitWnp1ri mai vechi sau niii
fbi petre’cute acolo, ete Lldeval-at, clar In ultima vreme s
vorbea rnai rnult despre hotii ()l)iSI IUItC Si RU do faptele hai—
(tu(i101 (10 dIldCIltd...

DupI citeva clipe de tñcere, nenea IV[ariu, uiclIiul diipa


tata, incepe sü cinte CU VOCCI Sa melodiousa
I1oricica nicsunea.
rjl.jjs fliafl(IrlLta inca,
Pc doi pui CL turturea
Sn rnñ chic pnnn la ea
Ruispunsei pe—un pui dc cti(,
Dinir—un lñstñrel do rate.
nu pot sà mt mai due...

Deodatn, spre pnrerea mea de mu (Incepuse sn c(Inte aa


(le frumos) si—a Intrerupt cflnte ul i 1--a intrebat pe bunicul
— Cum zici Ca a fost cu Pätru — haiducul, tieI, (fec
ru l)ILflICULU ii spuneau Ticä, dirninutivul do In tnticl—tiiticn),
do In ci si—a luat numele satul Valea lui Pñtru ?
— Or fi fost si inaintea lui Pntru haiducul case miii man
sau mai mici, bordeie, dar nu mai tie nimeni curn s-o fi
chemat satul In vechime; dupn cc a haiducit Pntru i-a fncut
— aa cum zice povestea o colibü acolo in vale, Lingn ph77
ruiu, locul a devenit a lui. PC vrernurile acelca grele, Oarfleflhi
Ii Incropeau coilbe i bordeie prin 1uminiuri i ochiuri do
pñdure, ca sã flu-i gàseasci návñlitorii.
Poate cà tot atunci, sau a.ltñdatñ, mai inainle sau mai tlr—
ziu, turcil care veneau ta rñzboi, ia foe i pari pe capu nos—
tru, ceruserñ la Argetoaia sà ii so coacñ cñteva (uploare de
paine ; cu cine sà vorbeascá pentru treaba asta ? Au vorbit
cia preotul, cà In vremea aceea el era rnai mare In st. Apai,
popa a vrut sau n—a vrut, intirnp1ar’ea a fäcut ca atunci (and
s—au Intors turcii sã ia páinea, PAINE, IOC eurn spuneau ci,
adicä nimic. Nu 0 copseserà, nu era gata san aa ceva. Ce
credeti cä an fñcut paganhi? L-au luat pe bietul popä aa cum
era, viu i 1—au aruncat In cuptorul de (opt paine, inroit i
en járaticul in ci. $i a murit, ca in chinurile ladLilul...
De accea, rornñnii cmnd Ii prindeau la striimtoare, nu-i
iertau In nici un chip. Se spune ca odatä, un cletaament do

turci pradase satele de prin pñrile Argetoaiei, pana incoace, spre Valea mi Pàtru i se intorceau cu pradü bogatä vite
cornute, cal oi I robi. Cäci luaserà multi robi, barbati, femel,
i mai ales tineret ; erau toti 1egai en frlnghii i—i manalL i
pe e, i pe vito, fara alegere, la fel...
Haiducul Pãtru cu ceata lui Ii urmarise din pliclurea care
i astäzi este mare la Valea lui Patru, darñmite atunci cflnd
era peste tot, i pe vale i pe dealuri. Numal drumurile i
cñteva iuminiuri mai marl san mai mid apàreau pe aid, C
acolo, pe undo, ii päteau oamenii vitele, pentru cà in apropiere
ii aveau i bordeiele. Se mai gàseau unele päuni din
lee In bc, de o parte i de aita a drumeagului ; o poianâ mai
mare era la marginea de ràsàrit a satului, pe unde, ca i astazi,
un drum do care i cãrãrilc pàstorilor sau ale drumetibor
treceau dealul Namaieti1or, pe la curmäturà, de la Valea
lui Pàtru Ia Sfircea, stràbãtánd printre crãriguri i stejäriuri.
In rest, piidure cat vedeai cu ochii ceea ce a rlirnas astazi pare
nimica toatà pe langa codrul de odinioarà.
n poiana aceea mare de lángà sat, la marginea pàdurii,
au làsat haiducii cátiva cal si pascá, dinadins, ca sa-i vadü
turcii care veneau dinspre Argentoaia, mânându-i pràzile

78
lirin Salcia i Valea lui P1trLl. Caii aCeia ernu a1ei i ii pre—
gâtiserã pentru treaba asta, mal multe zile In ir. In I iecare
zi, ii duceau la páscut, apoi intrau In pädure i, de acolo,
haiducii momeau call cu ovàz, fluierindu-1e ; la inceput treal)a
asta se fäcea de la câtiva pai, apol numärul pai1or (retea
mereu, pná cc call au Invatat sá cunoascà fluieratul, care
semàna Cu al miertel, pentru Ca nu trel)Uia nimeni sa bànuias’cà,
Cu atàt mai mult dumanii, cá undeva, In apropierea
cailor, se afiä oameni ascuni in pñdure. Dupà ce au dresat
caii, acetia cánd auzeau fluieratul, porneau In galop siI-i
primeascã ovàzul...
Cánd au ajuns pägãnii la marginea satului cu sutele do
vito, au poposit In poianà sã le mai pascä, jar ci sá se odihneasca.
i totul a fost aa cum gandisera haiducii. Cãnd au dat
cu ochii de cci cinci-ase cai, unul mai frumos decat ceiálait,
cuiiva calareti turci au pornit In trap spre ci; dar s-au oprit
repede, pentru Ca cineva din ai br ic-a strigat ceva; au incl—
lecat aproape toti i au pornit In galop, spre locul unde pàteau
caii. Cum distanta flu era nici de un kiiometru, vã dai
seama cc ateni trebuiau sä fie haiducii sa nu-i piardà caii,
care au ridicat capetele, privind la cavalcada detaamentu1ui
care se apropia. Dumanii parcurseserä deja drumul jumätate
i, In câteva clipe, ar fi inconjurat caii; dar atunci, Pätru l
fratii sài intr-ale haiduciei au Inceput fluieratul cunoscut caibr
care, imediat au nechezat i, cu coamele in vânt i cu
cozile ridicate, au pornit In goanã, intránd pe drumeagul din
padure. Turcii, fãrà sá1i dea searna cà este o ine1àtorie, au
ciupit din momealà i au pátruns pe drumul Ingust, care-i
obiigà ia subtierea detaamentu1ui, in padure, dupa cai. Trebuie
sä fie mai multi, poate o herghelie Intreagä undevu,
ascunsä in vreo poieniä. Aceti cinci-ase cai, au scäpat supruveghetorilor
i au ieit din pädure. Aa gándeau i aa au
dorit i haiducii, care pregàtiserä totui, de parcà tiuserã en
aa va fi. Era doar o incercare. Dacä nu reueau sn-i momeascá,
o altà capcana se afla rnai Ia vale dincolo de Cotofenii
din Dos, la Sudoame.

79
DeocanKlatü, a prins bine capcina dc iici, de hi Valea mi
Ritru. Turcii erau muIi. Cine tic cñi, poate peste o stit.; 1,
Cine a stat sá-i numere? Au rámas cu vitele i cu oarnenii
inrobii i legai, adunati de prin sate cincisprezece-douazeci
de pãgâni. ceila1i goneau pe drumeagul din pãdure,
dupa caii haiducilor. Or fi auzit i ci fluierãturile, dar semãnau
aa de mult cu ale mierlei, ca n-ar fi putut banui ca astid
inträ In gura lupului. Ingustánd coloana, cnláretii s-au
inirat pe o distanã mai lungã In padure, In timp cc caii haiuuciior
au dispãrut In negura codrilor...
De-o parte i alta a drumului, prin tufiuri, so aflau aeza
i la pñndã haiduci i àrani arcai care au Inceput vñnütoarea
dumani1or. Cum se aflau in galop, pànä säi dea
seama do capcanã, turcii càdeau de pe cai, stgetai de Cdi
ascuni, iar In faa br, dintr-o parte In alta a drumului Ingust,
se aflaLi fránghii legate zdravñn de rate dui copaci groi,
In aa fob Inct sã fie manevrate uor do cloi f1üciiandri váno.i
i curojai, urcati i ascuni In frunziul acelor copaci. Astfel,
durnanii care au scàpat de sägei1e din tufiuri erau aruncai
(tin a... Totul s—a petrecut at;it de repede i dc neateptat
pentru dumani, dar i pentru oamenii notri, care, dei preg
itiserã totul, flu le venea nici br sá creadá intr-o capcanii
atit de reuitä. Dumanii, pánä sá-i dea seama, pierduserà
jumàtate din efectiv; o buná parte dintre cci càzuti de pe cai
i-au frànt oasele In cädere. Restul detaamentu1ui trezindu-se
Ca dintr-un vis urât, s-a Intors destul de greu, pentru Ca locul
era stràmt i desiul pãdurii de nepãtruns, jar din urmñ, yeneau
In goana caibor alti cálareti. In ingràmadeala creatá —
un inva1màag nemaipomenit — curgeau sàgeile ca ploaia,
ucigumndu-i pe dumani. In sfàrit, In gãlägia pe care o creau,
vociferànd i strigând unii la alii, au inteles pànà la urrnii
comanda ofiterilor i au reuit sà iasà din capcanä, urmati
Indeaproape de haiducii i täranii care, acum, ieeau din tufiuri,
incàlecànd din mers i urmarindu-i...
Cànd au ieit din padure, dumanii au observat, spre mirarea
br, cà in poiana, unde làsaserá vitele i oamenii robiti,
flu mai era nimeni. Ce se intiimplase? Haiducii pusesera -
cai ascuni In apropiere, In tufiuri1e ráz1ee din rnarginile
poienei, de unde i—au vünat pe püzitorii vitelor i ai oamenilor
1egai. Apoi au mers i i-au deziegat pe nefericitii care au pus
mñna pe armele i pe sábiile dumani1or ucii, pe präjini i
pan i ateptau ascuni, iar acum ieeau In calea turcilor. Vitele
au fost mânate de cñtre femeile i copiii e1iberai, ascunzñndu-le
In pãdurea de pe deal, de dincolo de drum. Haiducli
au ieit din pädure i ajutati de taranii i pàstorii care au
fost cu ei acolo, au urmàrit dumanu1 pánà Ia Sudoame, unde
Ii atepta o altà capcanä, din care n-a rnai scápat nici unul...
Se zice Ca de atunci, In amintirea colibei haiducului Pátru
i a faptelor sale, satul se numete Valea lui Pàtru.
DRUMUL LUI MARCU

Incheind povestea despre Valea lui Pätru, bunicul a tñcut


o clipã, apoi a rostit Ingãndurat ca i curn ar fi fost singur
,,multe a rnai pàtimit i neamul nostru românesc; toate câte
se povestesc i s-au povestit din bñtr1ni sunt adevñrate.. .‘
Apoi a tãcut iar. Dupä o clipã de tácere, nenea Mann 1-a Intrebat

— Sâ fi fost chiar aa i In vremurile vechi ca astãzi, drumurile


i satele astea de pe aici?
Ascultam, privindu-i pe rand, sä väd ce mai urmeazü
— Au fost... Chiar dacä flu se nurneau toate la fel ci
astñzi i flu erau exact pe aceeai vatrà pe care sunt acum,
se aflau mai aläturi, prin vãlcele, dupa curn ii se pärea oamenilor
ca-i apãrñ mai bine codrul de nñvãlitori : de asta
Ii cântà românul iritotdeauna. Fie cä ii câritá durerea, bucuna
sau dragostea, el Incepe cu pàdurea, cu frufizele ei i Cu
florile câmpului. Cântând pentru ei, oarnenii acestor pámânturi
au cântat i pentru codrul care i-a adapostit atata arnai’
de vrerne.
Am fost un timp cantonier de drurnuri i poduri i
am lucrat i prin cornuna Salcia. Dc acolo, rn-am ales Cu
inCa un nume: pe inginerul, eful meu, Ii chema Cãràianu.
Acesta avea multe lucràri i rn-a läsat la Salcia sà termin Un
pod, iar el a mers pe alte antiere: Oamenii, confundându-ne,
mi-au spus pe nurnele inginerului; tot pe nurnele lui i-au
spus i podului : Podul lui Caraianu... i uite aa se poate
intra In legendá...

82
Tot acolo, In comuna Salcia din Dolj, am aflat despre
1)rumul lui Marcu. Este o legendá despre Drumul lui Marcu
Aurel. Cicã aa Ii chema pe un mpàrat roman care ar fi fost
pe aici dupa ce Traian a ocupat Dacia i ar fi fäcut drumul
sau, poate doar la reparat. Cine sã mai tie astüzi cum o fi
fost? Ce tim, este Ca se numete Drumul lui Marcu Aurel.
Se poate sà nu fi fàcut aitceva decát sà fi trecut pe el, In
fruntea vreunui corp de ostai; sau sa nici flu fi fost el pe
aici, ci sã fi trimis vreun general al SáU cu armata prin Dacia,
cñtre Craiova, cá i acolo era o cetate— aa se spune — sa
la Ràcari, on la Brädeti, pe unde, la fel, erau cetati In care
stàteau de pazã soldatii... Or fi mers in ajutor, Ca veneau de
la räsàrit navalitorn care prädau i ardeau satele i cetäile...
*

* *

Mai t(irziu, peste arii, am aflat i altele despre acest drum


din povestea bunicukii, dei este drept, cam sumare. Se
spune Ca drumul care vine de la vest de Argetoaia i trece
spre räsärit, prin Valea lui Pätru, ocolete dealul Nämãieti
i prin satul Sfircea trece mai departe spre Räcari este numit
Drumul lui Marcus Aurelius.
Este acelai spre Craiova unde, In imediata apropiere, se
afla antica Pelendava; brau1 drumului care trece prin satul
Sfircea i merge la Ràcari este doar o ramificatie a drumului
Imperial. Dacä va fi trecut sau ha Imparatul pe el -— e greu
de tiut. Avãnd In vedere ràzboaiele grele purtate de acest
Tmparat in apusul Daciei, cu marcomanii, populaiile migratoare
de la ràsãrit au profitat de faptul cà unitati militare din
aceste zone au fost dislocate i trimise pe cãmpurile de luptã
din Panonia i Noricum — Austria de astàzi — slábind astfe
apàrarea Daciei, làsãnd-o descoperita In calea nàvàlitorilor.
Tmparatul a fost nevoit sà ia unele mäsuri Impotriva acestora
i este cunoscut faptul cà s-a preocupat de reorganizarea ad—
ministrativà a Daciei romane, cu care ocazie, se poate sà fi
refacut unele drumuri. Parcà-1 mai vàd i-l mai aud pe tata
de la vale, bunicul dupa tatä In seara aceea de Anul Nou,
când ii depàna povetile sale i când, referindu-se la acest

83
drum, achuga : ,,Apii dacá cirurnul era pe vremea romanilor,
eu cred en va ii fost i mai inainte i ei n-or Ti 1äcut decât
sá-1 intreinä, sá fie bun pentru a merge cu ostaii pedetri
i cu cn1ãreii; sà se poata deplasa mai repede unde aveau
nevoie, sá flu se impotmoleascà In noroaie. Vor .fi trecut pe
el trupele, spre cetãtile de pe sttnga Jiului...”
A tácut apoi i, dupà cáteva clipe, a reluat discuia, revenind
la situatia prezentã. S-a fácut c-am tñrziu; ar trebui
sä mai plecäm pe la casele noastre.
— Ne-a pläcut cc ne-ai povestit, tatà; a zis mama. N-am
sirntit cànd a trecut timpul, en povesteti aa de mnndru...
Tineam tot mai tare de genele care deveniserã grele,
grele, i-i auzeam vorbind tot mai departe. Pc mäsurá ce se
indepartau cci din odaie, apäreau in imaginaçia mea i In visul
rneu cohortele romane, mñrà1uind pe Drumul Irnpñratului,
spre Rãcari sau, poate, spre Craiova, nu-mi dädeam seama,
Jar tiam en acolo, undeva, au ajuns dumanii cu care purtau
lupte apnrntorii cetatilor. Cohortele treceau In pas alergntor,
urmate de cä1ärei cu coifuri strülucind In soare; sàltau in
trapul cailor albi, roibi i negri; calnretii veneau grupai pe
detaamente, dupn culoarea cailor. Si erau tare frumosi...
Apoi, se fäcea cà dumanii pusesern foe la sate, en luaserä
robi Si vite. Vedeam In vis coloane de càläreIi dumani ale
cñror iruri unduiau ca un val Ingust i lung i mi se pnrea,
la un moment dat, cã valul se prefàcea intr-un balaur urias
cu solzii marl i strälucitori ca scuturile br ; i au venit halducii,
au slobozit robii care i-au recàpätat vitele. Rämásese,
In mâna br doar caleaca lui Fi1ianu, cu mândretea sa de
fatn i o duceau cu ci; pe bàtrâna jupâneasà dadusera jos.
Ea plângea, smu1gãndui pnrul de pe cap. Atunci un grup
de haiduci impreunã cu cäpitanul au gonit spre ca1eacà. In
toiul luptei; aceasta s-a rnsturnat, dumanii au fugit i enpitanul
s-a Intors càlare cu copila In brate...
5i iarái au apàrut escadroanele de calareti romani — cu
coifurile br lucitoare — precedate de un grup de trompetiti
care sunau din trompetele de care erau aninate flamuri. Dupn
ci urma Impnratul, In armurn auritn i cu o pelerinn purpurie

84
care flutura in viint. Era insoit de o suiti de enera1i i
alti ofiteri superiori. Veneau apoi cohortele de infanteriti i-l
auzeam pe bunicul curn, in fruntea soidatilor, didea tonu i
cnta Impreuná CU ei:

1k vremuri, militarul,
la oaste cánd pieca,
Ti sigila nevasta
i lacàt ii punea...

Dar ca, cum e femeia,


Cu multe viclenii,
ti descuia, isteata,
Si-apoi sà mite tii...
*

* *

Toate cole povestite de bunicul in seara aceea se suprapuncau


In visul meu, in felurite imagini i se succcdau ca
intr-un film...
Adormisem rezemat de o pern, la capátui patuiui... M-a
trezit mama, sà ma dezbrac i s ma cuic. Bunicul Incepuse
un cântec de dragoste, poate din tineretile sale; mai auzisern
cántecul, dar parcà niciodatà flu mi se páruse aa de frumos
i n-a fi crezut cá, dupa ci, puteau merge in cadenta cohortele
infanteriei romane. Imi dádeam seama, odatà trezit din somn,
ci acesta era alt cintec pe care-i cinta tata de la vale, adicá
bunicul, impreunà cu soidatii romani pe Drumul Imparatuiui...
Sc sculascrä musafirii sà piece i bunicul continua sã cânte:

M-am jurat de mu de on,


Hai, hai, Lenuta mea!
Ca n-o sa-ti mai scriu scrisori,
Hai, hai, Lenuta mea!

85
Nenea Mann i tata Pátita, gata de plecare, ii luaserà
fetitee adormite in brate. Bunicul, In timp ce cánta, ii tinea
cu mâna de peste umeri pe nenea Mann jar tata zimbea tñcut.
bucuros In sinea sa, pentru Ca In ultimul timp cci doi, bunicul
i fiul sáu — nenea Mann — nu se aflau In relatii prc’a bun
acum erau semne cá supãrarea le trecuse...
Astàzi, dupá atátea decenii, stau de multe on i mñ gndesc
cum treceam In fiecare ZI pe Drumul lui Marcus Aurelius,
färã sã fi bànuit macar cã ar putea fi un Drum Imperial...
*

* *

Pe mo lancu Catãnescu nu-l tiam mci Ca povestitor i


nici g1ume sau cñntiret, cum crau altii din sat ca rno. Matei
zis Picoace sau nea Ionitä Serhan zis Nitie. La acesta din
urmä te ateptai intotdcauna la o 1uma sau Ia un cántec, dar
mo Matei isi deschidea sufletul mai greu : cii rnai multà stã—
ruintá scotearn si do Ta el cãte o istorioara, Un c[intec i, In—
deosebi, colinde. Pc mo Lncu Càtànescii, In schimb, nu-l
aazisem niciodatà cntand sau povostind.
La vârsta aceca frageda — din prima copilarm aveam
o nedumerire i nu rni-o putearn explica in nici un fel; mI
intrebam In sinea mea de cc bàtrânii satului purtau haine albe,
spre deosebire do ceilali bàrbati sau flaci, Inbrtcai Ifi cubare
inchisá, mai cu scamà Cu hainc neore. Doar noi, copiii,
purtam cámàile aiho ca laptele i lungi, pánä li qenunchi,
cusute cu amid rou i albastru i cu panta1onau1 — indis—
pensahil — tot din pànzá, cusut Ta fel cu rauri do arnici, cum
era i cámaa. Si tot Imi puneam Intrebarea : do cc doar bàtrânii,
In afara de noi, copiii, poartà culoarea albã, ba uniT
dintre ei, printre care i hunicii mel, incepuserä sà Imhracc
haine inchise? n schimb, mo Matei. nea lonita Nitie i frate-säu,
mou’ lancLi zis Trocan, mou Cãtànescu se Imbrãcau
numai In aib. i flu tiu cum n-am rugat pe niciuiiul dintre
pàrintii sau bunicii mci sa-mi lamureasca aceasta nedumerire;
poate i pentru faptul ca-i asaltam mcreu •cu intrebàri care
Incepeau intotdeauna cu ,,de cc”, pâná cc pe biata mama, nu o
data o auzeam ,,mai taci odatà cu mntrebãrile, H-ti-ar cle ce-ui
al pácatelor sa-ti He !“
Aa cà am apeLit tocrnai hi mou lancu Cátánescu, cu care
nu discutasem sau discutasern mai puin pàná atunci. Ocazia
s-a ivit Intr—o seará cãnd tatàl meu, tata Pun, (Urn Ii spu—
ncam noi spre a-i deosebi dc tata de ia deal i de tata
de la vale, bunicii dupa mama i dupñ tatã, pleca la târg, la
Tàntàreni. n cazurile acestea, care erau o data la un an sau
la doi, tata Ii chema pe bàtr1nu1 Cátánescu sã ne pázeascä
ograda i casa. i cum plecàrile aveau bc vara, rnou1 se culca
pe tinda magaziei, — o mica platformà --— In fata celor dou
ui, cea de la pätulul cu porumb i cea de la magazie, unde se
aflau gráui i fãina. Alàturi, dedesubtul pMulului, era legat
caineic care incerca a se obisnui cu mosul. In scara aceca,
duoä cc ne-am sculat de la masà, tata a pornit Ia târg, jar
mou’ lancu se aczase pe prispd, la postul sãi.i de pazñ i, in
timp cc ii scutura luleaua de scrum, murmura un canter.
Cum cram Intotdeauna numai ochi Si urechi la bätrânii care
povesteau san càntau, dupä cc am dat mâncare cãirieiui, am
Incercat sà mñ apropii de batran, dar acesta a intrerupt cantecul.
Mi-a pdrut rau i flu tiam cum sà-1 far sà cante, fãrã
sà tiii dac:á este un cãntáret adevárat sau ha; mi-a fost jenã
sä-1 rog sa canto, dar, hodoronc-tronc i-am aruncat intrebarea
- Mou1c, do cc dumneata i a1i bátrñni din sat purtati
haine albe ?...
Bätránul, parcá-1 vàd i astäzi, aezat pe tinda magaziei
pe care mama ii intinsese o scoartd, státea a.ezat cu picioarele
pe treapta de mijioc a scàrii ; avea mustata mare ca Un fuior
aib, la fel ca i pärul care U ieea de sub cáciula albà data uor
pe spate. S-a ultat atent la mine, a pärut si zambeasca, apoi
a privit peste capul meu cãteva clipe. Dcasupra rlealului, incotro
ii indreptase privirile, so vedea coama neagrä-verzuie
a salcâmilor care-i 1mbràcau i peste care stelele licareau stràJunitoare.
Greierii Isi Incercau instrumentele i cântecul br
Incepea sa se Infiripe; cântec prin care, zice traditia, anuntau
ca in curánd vine toamna i se coc strugurii. Aerul era Inmi87
resmat do mirosul de Pe1inià, do Izrna i do Regina nopii,
flori care se aflau in gradina noastrá de alàturi. La cc s-o fi
gñnclit mou1, In acel moment? Poate privea in lurnea trecutului
i a amintirilor sale. Imi era tearnà cä 1-am supárat, Vazánd
cä taco ; apoi, dupi cáteva clipe, trezindu-se din gándurile
sale, rn—a privit iar atent, inVàlLL1nc1U—mi cu o privire d
ioasñ, scäpàratà de ochii säi, pe sub spranccnele stufoase i
albe Si a zis doar cateva (uvinte : ,,hei, hàiatul rnoului, ce hine
faci cà Intrebi si \‘rei si stii lururi care n-or sà so mai tie...”
i jar a tàcut, privind acolo, deparle, càtre stelele, do undo crcdeam
cu ca Ii culege räspunsul. Apoi, a reluat firul : ,,mai
Inainte, In vrernea do demult, toU oarnenii In Tara Romàneascä
so imhräcau in aib. Asa a fost intotdeaiina poporul
nostru, al românilor i asa ar trebui sä ràrriãná, in culoarea
albá ; i man i mid se imbracau in aib i iarna i vara. Nurnai
boierii so mai imbràcau i aitfel. Rareori täranhi. aveau vrco
hainä inchisà la culoare cáteodatá, hainele erau seine, fàcute
din iina oiior negre sau In amestec cu lana albà. Dar cele mai
multe haine erau albe i Intotdeauna. sau aproape intotdeauna,
càmáilo erau cusute cu arnici, cu flori frumoase la poale, la
guler i la máneci i copiii i cci man, f’ciorii i 1ñrbatii lo
aveau la fel. Tot asa erau si ale fetelor si ale muierilor : i iile,
si poalele erau cusute cu floricele sau cu frunzisoare la rnâneci,
la altite i la poale. Numai fotele, catrintele, valnicele erau
colorate, cole mai multe cu rou i negru. Bãrbatii, aveaU cáciuli
ca i astäzi : i negro, i albe. i furnunii. Dar sI Ui minte,
nepoate, cà Intotdeauna in portul nostru românesc, culoarea
alb avea primul bc. Dc aceea se vorbete de Lumea Albá. In
ara noastrâ era Lumea AIbä. Pentru cà aa gandeau moii i
stramoii notri (a trebuie sa Ic fie i gflndurile si haincle,
curate ca zäpada cánd o (erne cerul de sus... Asa qmndeau oamenu
Ca trebuie sà Ic fie hainele xi inima i sufletul, curate
ca lumina soarelui; Românul a venit pe lume de la Inceputul
veacurilor, Invaluit In aib ca Intr-o lurninã. Si de asta, báiatu’
mou1ui, sá tii minte, se Imbràcau oamenhi, altàdatá, In alh,
pentru cà albul este semnul curàteniei, al gándubui rnândru i
curat. 5i sa tii, nepoate, ci la fol zico i cántecul despre graiul
i despre portul nostru
,,Mândru ni-i portul i plaiul,
Dulco cántecul i graiul...”

veau sñ treacd multi ani pánà sà mi—i reaminlcsc pe ba—


trán, i cuvñntul siu. i, spre bucuria mea, sá constat en in
epocile vechi, in protoistorie, pe eñnd miturile i (rec(iflt,ek SC)lare
erau In zonele Daciei la ole acasñ, in aceste zone a fiinlpi
un personaj, sirnhol al cuitului solar, i al culorii ]iimiriii cu—
loarea albà — ci insui mai apoi zeificat ca Zeu al soarelui, al
luminii, al (ñntecului i al poeziei ; est.e vorba de Apollo sau
Apollon. Imprunuitat do câtre popoarele vecine, a ajuns pmnn
In Elada i in Asia Mica, intrand apoi In rnito1oia clasicá, prin
care a ocupat un bc definitiv in cultura universa]ã. i atunci,
am Inteles rádácinile adánci i viguroase ale traditiilor, ae
legendelor i ale portuiui popular romàncsc, In care — In uncle
zone — mai dominà Inca culoarea albà, de undo i zicala
s-a dus in lumea albd.
In seara aceca, acolo, pe tinda rnagaziei, mo lance, inchcinduii
povestea, a tàcut, retragandu-se in gándurilc sale; eu
ma lipisem parcá do scara magazici i nu Irni mai venea sà ma
dczlipcsc de acolo. Dar rnou1 tãcea i privea orizontui sñgctat
de razele stelelor i ]eginat de corul grcierilor, asuita poate
ocourile unor doruri strabunc. Totui, am reuit sä-i mcii
smuig o istorioarä...

Lunea ciba —— simbolizáncl i Lumca dc rlinc1o, a zeilor, a l


mmii soareiui i a stelelor...
FANTANA LUI MIRCEA

Intre timp, am observat en mama i fratele meu au intrat


In odaie; se vede lumina lämpii pe fereastrà. tiam cä mama
prcgàtcst patul pentru eulcare i tare mi-era teamà c ma va
(hema in casà; eu ramaneam ca vrájit lngi bãtrãnul aib ca
iarna, cu trãsñturilc sale de paren erau dàltuite In piatrñ, cu
câciula albá, scurtã i conica data ucr pe ceafà. Faã de ceilalti
}iitr[ni cunoseuti, in prcajma eärora ma aflasem mai mult
sau rnai puin, el avea totdcauna eaciula albi .i dreaptà, poate
pentru cä era scurtä. Ceilalti ic aveau indeosebi negre. mai
lungi si eu varfu] usor Inclinat intr-o parte, pe spate sau In
fatñ. l)e exemplu, mos Nitie purta enciula aproape dreaptñ,
curn o purta i mo Matei nea Dumitru Turcu o pJrta rotatà
smi turtità, bunicii mci le purtau drepte jar tata, aplecatà in
fata, ea dacii. Càciula lui mos lancu Càtãncscu senàna CU 0
(iuperca mai mare, eum avea i pnlaria, care era neagrä; singurul
object de care imi amintesc en ii avea de aceastñ culoare.
Dar i palaria, ca i cäciula, erau tare vechi i roase, cum nii
mai vàzusem decàt càciula lui mo Matei Picoace. Dupa ani,
aveam sà constat asemánarea izbitoare a t,rasaiuri]or acestor
oamcni i a portului br, cu chipurile stramoilor notri getodaci
scuiptate pe celebra Columnà a lui Traian.
— Mou1e, ii zie dupä cáteva clipe de tacere, de teamä Ca
n-o sä rnai vorbeascà i n-o sä cânte eum ma ateptasem, când
1-am auzit murrnuránd, e ziceai de nite poduri la cM grele
i fataM Cu apà lina?

90
Imi dàdearn seama Ca intrebarea nu prea c bine Corrnulatà
sau poate flu c la locLil ci, dar in nerabdara inca de a-i face
sã vorbeascà p[iná flu mi cheama mama la culcare, i-am aruncat-o
peritru a-i trezi din visare i a-i provoca la vorbä.
-— Lai noi, la romumni, a reluat ci cuvñntul, intotdeauna,
oamenui 10cU1LU s-au gándit i la cci care sunt caia tori. Iatá,
Podul cu Mäciuci de peste osea, ia hotarui cu Scaietii; s-ar
putea trece pcstc pnraul acela i farñ pod, clacá eti flLlrnai cu
picioarele, dar, chiar dacä n-ar fi vorba de carele care tree
intr-o parte i In aita pc ci, strãinii necunoscitori ai iocuiui
nu s-ar descurca noaptea prea uor, cu toate ca yam apa seacà,
flu mai ajunge nici panu la glezne. Cci din sat pe vrcrnuri, rar
aveau nevoie sã piece Lindeva Cu carui. Lumea era putina i
sàracà... Nu mai vorbesc de cci ca mine care nu avcau i flu au
care i vite. Dc accea, ii spun ca podurile Sc fac i pentru càlätori.
Tot aa cste i cu fàntánilc. Sà iei scama, fie ca oamenii
le-au facut In grup, sau numai do cätre o famiiie, ic-au sàpat
in afara curtii, pntru facerc dc line, sä bea i trecñtcrii Insetati,
sà flu fie nvoic sà cearñ la poarti o can cu apt : on este
omui acasá sà-i dca sä bca, on nu cste... Dc ncca, nai toate
fantaniie s-au construit ‘n afara curtilor sau la rãscruciie dru—
munilor. Aa cste i a hunicului täu dc la deal, kingà hotarul
cu Ochioru1, tot aa ccii de la Bcucà, sau du Ia inoul tñu lancu
Trocan i cea pc care o aveti aid, lñngà curtca lui Ton Iepurc.
Fántáia accasta au fácut-o Ionità $crban, zisc Nitic, iinpreunà
cci Pavel Nicolin Margincanu — strñhunicul tñu : i cum fie—
care dintre ci au contnibuit in mod ega] (U chcltuichlc, pentru
a flu se simli vrcunul nedreptait, au hotarat sà sape fântâna
langa curtea unui al treilea, vecin cu ci: Socrul lui Jon Iepurc,
zis Boteu. Acesta a retras gardul de Ia osea cu ‘rco patrucinci
pai i a làsat be pentru fantana care se afla astfci iángà
marginea ose1ci, sä poatii lua apa cand este nevoic i sfi bea
càlàtonii insetai. Aa rnai sunt i aiteic, curn este iintâna iui
Preda din vale sau a lui Tea dc lñngà coa1à. si ma multe
alteie... Toate se aflä in calca oamcnilor. $1 cele do ia camp,
la fei : a iui Gheorghc Mátu do din vale do tarlaua scurtá,
aproape de ZVO (ca dintre iziazuri... tn lana noastrá, oamenu
fáceau fántáni i poduni pentru folosul tuturor i pen-

91
tru pomenirea br In veac. Este drept Ca boierii ii fãceau fantáni
mai Intái in curtile br, sà aibà apa acasa. Dar de la Domnul
àrii i páni la omul de la sate, toti so ndeau sà lase
cva In urma br, pentru folosul urmai1or... $i sa nai rtii en
((latiI oamenii puneau pe la })orti, po lngI hñncile do odihna
do la umbra pomibor, onto o cutie do scanduri fixati in gard,
doasupra bnncii cutia avea o nä i o polita oc care so aeza
o cana cu apt Si o bucata do Wrtñ do màlai sau dc paine penI
ru (allteruI strain si flarnand asa fnceau romhnii altdata.
i tot aa a facut si Mircea ‘\‘oda cU fantana do Ia Corn U.
-— Mircea eel Batran? am Intrebat nornbditor, pãrin(lu-mi
apoi ràu cà 1-am intrerupt.
Da. 1\’Iircea care a fost Domnul tnrii noastre, odata,
rnai demiilt. Poate c—ai invàtat, dupa cate vid, la coaIa. Eti
Inca mic, dar odatá vol tii rnai multe...
Domnul, care aflase prin iscoadele sale, en trnparatul turcesc
vine cu räzhoi Impotriva ärii ii atepta, crezand cä trece Dunàrea
pe Ia Vidin. Dohorilse turcul deja Bulgaria i Serbia, Ic
trecuse prin foe i sable i acum xoia sa faca la fel i cu tara
noastra, mai ales ca romanii ii alutasern pe sarbi Impotriva lui.
E tare mult de-atunci ; au curs multe valuri pe vadul timpu—

Aproape ase sute do ani, mosule am zis, voind sn-i


aràt cn tiu i eu câte ceva. Tnsà ci a continuat
Era toatn tara Imbracata in páduri. Sc intindeau codri
pe dealuri i pe esUri pann la Dunàre; numai din icc In bc,
se aflau curaturi pentru ogoare i pentru pnsuni. Pentru en
so semana in lunci i prin codri, In adapost dc tirgie. pe unde
aveau i satele a doua vatrn a br, la care so refugiau la novoie
do bejenie. Dc aitfeb, satele i tàrgurile erau aezate In
adapostul paduribor i in apropierea br.
$1 cum spuneam, Mircea Ii atepta pe imparatul paganibor
la adnpostui codribor, acolo unde este ast?izi satul Cornu
i unde, pe vremea aceea, va fi fost poate vreun càtun sau
cáteva colibe rnziete de pástori.
Stiam en bàtrânui nu este nàscut In satul nostru i b—am
intrebat:

92
Durniioata eti do Li Coinu, rnou1e ? \Ioiam [t aflu
atatoi do muite.
Nu, nu sunt do la Cornu, stint do hi Sopot. Am ajuns
i pe la Cornu cñnd cram fecior. Am umblat pe multe drumuri
i am muncit pentru o bucatà do ptine ; am fost srac mntot-deauna
Si sñrac am rñrnas. Tot aa ant ajunS i In. satul asti,
Ia Sfircea, unde rn-am priponit i n-am mai plecat dupñ cc
rn-am Insurat cu Maria mea. Dar sLI-ti spun rnai departe.
Acolo, Ia Cornu, am vñzut lumntãna lui Mircea Poate 0 rnai
fi i astñzi. I—am ascultat povestea do hi un bãtran, aa um
o ascu1i tLl acum do la mine. $i incepu iar a povesti
In vara aceea, zice-se Ca, acolo la Cornu, sà fi LlS taL
tra i si fi ateptat Domnul cñteva saptimani sà aparñ dumanul.
inca din primavara, trimisese (etc de cMärei prin
Partea iocUlUi, pentru cà flu tia do undo va nñv;ili. Apoi a
venit cu otirea dupa ci, acolo, mai aproape de hotare; i a
stat i pe Ia Cornu, Linde a poruncit s so sapo pentru a (auta
apá i au fácut fántñna ; au gdsit acolo izvoare cu apa lim—
pcde i rece, cã bei sánätate, nu alta... Tot aa do bunü era .i
pe vrernea cind mñ aflam cu acolo. Era bunà apa, ca izvora
din achincul pämmntului ; i era pentru oarnoni, (a laptelo
rnarnei pentru copiii sai.
Locul undo a lost tabñra de in Cornu a ritnas insemnat
prin fántina iñsiriti ca o poveste, sa lie- pentril pomeniro
in veci.
Pini sä vint duinanui, unii ostai din tabara, lucrati
alàturi la fantana, iar o fata din partea Iocuiui a incirñgit un
cápitan al lui Mircea...
In timp cc rno lancu Catanescu povestea, mi se parea ca
vorbele sale yin din alto vrernuri ; cram numai ochi si urechi
i culegearn povestea cu amanuntul, rnai stufoasa i rnai ro—
manticñ.
MARGARITA

Intr—o zi, cipitanu1ui i—a fost aclusà o fatü do (atr cl


otasi ; fata avon in rnñni un Luchet do fiori.
— A trecut hotarul in tabärà, cpitane, raporteazi unul
(hntre ci.
Ce cauti pe ctiCj ? Nu stjI cI nu este ‘joie s intri in
tabára otirii ?
— Stiu, capitane, dar n—am fost atentá, n—am bãga
searná la parii cu stcagurile nici sträjile (are ernu departe
flu ic—am vizut clecat atunci cñnd mi—am dat. seama Ca su
in ocolul otirii culegeam flori. ‘Fe rog sñ mñ ierti, cápitane
a rñspuns uor speriatt fata, clar sttpiinindu-se.
—— Dar ce caut.i ? Catunul vostru este in marinea ce
lalta a COCIrL11Ui.
-— Aici, aproape de labñrá, In padure, este o curãturi
veche pentru semñnatui grñuui i meiului i rnai sunt runcuri
i poieni IJentlu pascut vitele. Acolo so aflà tafli neu i fm—
tole mai rn c1eciit mine, Cu vitele i avem ciiiva stupi — o
prisacä i un bordei unde ne adäpostim, clacñ ne prinde
vremea rea. M-a trimis mama i ic-am adus ceva do mâncare.
Dar sä tiIJ ca nu fac niciun rñu ; i tata a fost osta de seami,
era ceta. A fost rànit in timpul lui Vlaicu Vodä, pe când fàcea
parte din armata condusa do pàrcñiabui Dragomir i cnd a
fost schilodit la picior...
Fata purta In picioare o pereche de opincut,e i era Imbräcatà
cu un valnic cu ráuri de fiori gaibene, ro$ii, albastre i

94
verzi, pe un fond cirmiziu. Bustul ii era acoperit de o elima
e, o ic aibli ca spurna laptclui, jar a1tie1e i rnñnecile,
cusute cu viiniu; pe cap, avea ufl batic uor, do culoarea
frunzelor gälbui do toamnü. Culoarea aibli a fetei, pãrul en
rnätasea porumbulul toamna, straucirea ochilor aproapo
negri, Ii creau 0 imagine aproape irealñ, de V1S, do basm;
era ca o fiicli a cámpului, a codrului.
— Bine, fetiço Dacä ni treabli pe aid i vii pe Ia ai tlii,
poi trece cãncl doreti pe ilingli tablirñ, dncñ-ti este mu
aproape.
— Mu1iumesc, càpitane
— Sn lie slobodli sã mearg uncle dorete ; ai Inteles,
oteni?
— inteles, cäpitane!
— Poti pleca, dar flu ne-ai spus CL1 te cheamli.
Märglirita, cãpitane, a spus fata, roindu—se, áznd cli
e privitä insistent, atát de cci doi ostai, clii. si de cci care
lucrau in flintãnü.
—— F’rurnos nume ; bine, Mñrgñrita, poi sà pleci.
—- Multumese. Dar inainte do a pleca, pot Sn te rog
ceva?

0 poi face, cc vrei sñ mli rogi ?


Este mai aproape fñntna ostaeasca dect cea din sat.
Pot lua apä de aici atunci clind ma aflu In curturã, la muricá
sau in vito?
Este voie, este slobod tot omul s boa apá din ca. Dupã
ce vorn purusi noi tabära, Va rámane voUä f!ntdn.a i o veti
avea cdtä vrerne o veti Ingriji; i sä tineti mirite cä ea a fost
sápatä in vremea iui Mircea Vodä, cdn.d Domnul tdrii a pus
tahãrã aici, La poalele codruliii.
S-au mai vàzut dupa aceea. Fata venea de multe on Sli ia
ap cu ulciorul i i-a picat cii drag cäpitanul, cii toate cà era
mai api’opiat, ca vârstá, de pñrintii ci decât de en ; era chipe
i ca tras prin mel. i i s-a pant tare bun In ziua cánd 1-a
cunoscut. S-au Imprietenit i, In timpul liber, att ct 11 avea,
cpitanu1 o Insotea cãnd venea ia fàntñn, cu ulciorul, pánñ
aproape de bordeiul din padure.

95
.\sta Li lost (le C’HIeVLI Oi’i... (LId, iiitr—iiiia din zile, cn
iriergeau Pc lnaq4ineu pãdurii, 1ati a observat Ia brául cápi—
tanului un fluier.
— 5tii sñ cànti Cu Iluierul ?
Da, i cu fluierul i cu raiu1. Cñnd am raz, dar
acorn nu rnai prea avern, pentru c ne pregetim s intmpinàrn
durnanu1.
— 0 si—i hateti i acorn, 0 sa—i a1ungai ca i atunci, c
trecusera Dunñrea pe hi Vidin, In vremea lui Vlaicu Vodi.
— Aa nñdãjduim, ciar sunt multi i vor veni mult rna
numeroi decât in 1369 sau in 1377, cànd a luptat i tatàl tñu
cu ei. Dar speriirn sã-i biruim. Cu noi este tara, ca este a
roastri, sunt codrii care ne adipostesc sateic i oastea ; cu noi
sunt rãurile i pamantul, in care se odihnesc stràmosii din
veacurile trecute. Si tot cu noi este timpul, tot viitorul; vom
birui, deoarece noi ne apärñm libertatea... Dar si làsäm pentru
o clipá politica i istoria sä vorbirn despre aitceva. De aitfel,
totul este istorie; fiecare pas pe care-i facem In via, la
muncii, la nuntñ sau la razboi, totul este istorie.
— Ce rnndru tii sà le spui, capitane, de parcü citeti
in carte.

—- NLI mai frurnos tiu s cñnt, dar nu ne las durnanii.


Vremurilc nu no lasñ sñ cñntñrn, Sã no \leselim i sii ma bucur
(a sunt astazi irnpreunä cu tine, Màrgñrita. F’ata ii sorbea cu—
vintele i ii sorbea Cu privirile. El purta mustata mare, p1eo-
titá, ca a lui Vodä, aa curn se purta atunci; peste tunica inchisà
la culoare, era Incins cu o centurä latà, cu pafta de argint,
i purta o spadà mare la o1dul stung. Cizrne i pinteni,
ca toti calñretii ; içarii albi, strini pe picior, Ii subliniau su—
pleea corpului. Peste pletele man, castanii, purta o càciulä,
Inclinatu uor spre stânga, iar in partea dreaptu a cäciulii,
cñteva pene albe prinse cu o arafä, In care stràlucea o piatrñ
de safir. Fata nu-i mai lua privirile de la ci.
Càntà, te rog, cäpitane! $i mie-mi place si cant. Ce
hine este cãnd stii sii cflnti. Bunica mea spune cii oinu care
cuntit are inimá bunu.

96
— iti voi (anLi 0 doiflu. Este (antecul eel mai veehi al
neamului nostru ; care a adunat in ci suferine, nidejdi i dorun,
de mu de ani. In doinà Se af là lacnirni i duioie de la
toate generaii1e care au trait pe pñmñntul Daciei páná la noi.
Am sä—i cant doina Oltului...
S—au aezat pe Un copac cioboràt do furtuná i càpitanul,
uitänd de sine, cãnta; in cántecul sàu trãiau parcà toate
suspinele oarnenhior, rnLlrmurul izvoarelor i freamátul pãdurilor;
era in càntecul sàu, destinul unui neam intreg. Màrgärita,
aezatá alñtLlri do ci, uitase, tulburatá, Cu tcutl de ea
i de toate...
-— Sunt, dLlpá bunicii mci, de neam din rnarginea Sibiului;
erau oieni de pe acolo, a spus el dupä o vreme. Bunicul
meu a venit cu oile prin pärile acestea i s-a aezat definitiv
ceva mai sos de oraul Craiova; i n-a mai plecat, in Ardeal
acolo, pentru romüni, odatà cu suirea pe tron a lui Ludovic
ccl Marc, sau inmuiit persecuiile, Ii se rãpesc pàmànturiie,
credina Si limba... A fãcut casã la margine dc codru i flu
s-a mai intors In Ardeal.
— 5i de asta to cheamà Mãrgineanu? Pentru Ca eti do
bc din marginea Sibiului, sau pentru Ca bunicul a pus casa
Ia margine de codru?
-— Poate i pentru una i pentru alta, dar este siur cã
suntern din neamul màrginenilor sibieni, ajuni pe aceste
meleaguni.
—— 5i cum te mai cheamà aitfel? intreabt Márgãnita.
— Nicolae, Mängineanu.
-— lmi place numele tao. Si unul i celàlalt.
— Nu sunt rele numele, dar tu ai, fetito, un nume foarte
mimndru; Màrgàrita vine de la rnàrgàritar...
Mi se mai spune i Làcràmioana. Mai ales bunicii Imi
spun câteodatñ Làcnämioana, alteori Màngànita..
— Este frumos nurnele tao, oricurn ti s-ar spune, pentnu
ci imediat amintete miresmele aeelei flori minun ate cane
se cheama màrgàritar i face fborile mid ca nifte lacnimi. Do
aceea, tu, lWingñnita, xci fi pentru mine làcnàmioara mea, jar
dacñ \ ci voi, Imi vei Inmiresma casa, viata, pentru ci doresc

7—c.758 9
Ca, dupà ce a1ungrn dumanu1, st te cer de la ai täi si hi
pentru totdeauna a mea, femeia mea. Imi vei Inveseli casa,
care este aproape pustie ; i dacã flu e de tot pustie, este Ca
am Ufi copil numai de cinci am. 1-a rnurit mama i II crese pñrintii
mci; am ràmas väduv cu vreo trei ani In urmä.
— Ooo ! A vrea, cum sa flu vreau, capitme, dar sunt aa
mica pe lafiga tine.
— Ai dreptate. Abia dacñ ai trecut de jumàtatea v[lrstei
mele. Dc aceea, ii SUfl sã te gandeti bine i, daca doreti,
te mai atept vreun an, sä rnai creti...
— Dar In primävara trecutá am iinj1init aptesprezece
ani! Nu sunt chiar atãt de mica... Numai riu stiu dacá ai mci
ma vor da... Tata, mama i buflicii...
— Cafid ma rntorc de la räzboi, acum flu mal avem timp,
yin sà te iau, sà te cer de la pàrifl sü le spui dc mine, dacä
flu le-ai vorbit pana acum, sá le gräieti Ca arnándoi suntem
inelei sã him umi sá facem casã...
— Am sà le spUfi. De aitfel, am rnai gràit cu ci. I zici cu
p1ecai totui. Asta rnseamfla Ca vm dumanii...
— Da, au sosit iscoadele trirnise de Domn i au adus
vestea cii Baiazid inaiflteazii spre mirna àrii. Este adeviirat, flu
atãt de repede, cum ar don; nu-1 lasii cetele de calire trimise
de Vodii, care-i hiiruie rnereu. Si apoi, tot cc n-au reuit oamenu
sii ia In codrii din calea dumariului, au ars, iar fiiritânile
ic-au otravit. 5i asta ii iflgreuneaza maru1. Vodii Ii intocme
te oastea i la noapte pornim pe sub padure...
— Unde rnergei?
— Nu tiu; i dacii a ti, flu i-a spune. Despre lucrurile
astea nu se griiete, on ciitä incredere vorn avea unii in
altii. Numai Vodä tie i doi-trei dintre cñpitanii mai varstnici,
care sunt i in Sfatul iirii. Numai aceia vor fi stiind unde
ne ateptdm nwsafirii pentru petrecere. Dar a don sii te rog
ceva...

— Spune, càpitane, roaga—ma ! Margarita avea lacrirni

98
— Dacá p1ngi, nu te mai rog. Lasñ lacrimile penti’u câncl
vei fi mireasa mea i-4i vor cinta läutarii

.,Ia—ti rnireasá, ziua bunci,


Dc Ui tatã, de la rnimá...

-— Jar tie, aclauga 1’vlärgirita, zimbind printre lacrimi, când


te vor bàrbieri cu vir

Ginericä, ginerel,
Roagä-te de bärbier,
Sä-i mcii lase-un firicel,
De cdnd erai tinerel...

— Aa este, dar sà-ti spun drept cà i la nuntä, clacã te-a


vedea plãngánd, mi-ar pärea riu i Inca de douil on.
— De ce, de douà on?
— Intái, pentru ca-mi pare rüu sä te vàd plãngind; apoi,
pentrLl cá m-a gndi cá nu-i place sä vii dupa mine. Oricum

este tiut Ca desparirea de pàrinti i cãntecul te fac a plánge, ehiar clacà iti este drag eel dupä care mergi. . In ceea ce ma
privete, cântecul ginereiui aa spune, cá acesta sà se roage
de bärbier, ,,sä-i rnai lase-un firicel / de ciind era tinerel”, dar
pentru mine, clacä pânã sä fiu bàtrân, va mai trece vreme, niel
tinerel flu mai prea sunt la aproape treizeci i patru de ani;
tânár, da, dar flu tinerel...
Au râs arnumndoi, In timp cc ci Incerca sä-i teargà lacrimile
cu degetul arütätor i nereuind, le-a Inlãturat, särutándu-i
ochii.
— Ce voiai Sn ma rogi?
— Sä-mi spui ce doreai tu sà ma rogi, a râs ea, au râs
am[thdoi din nou.
— Voiam sä to rog sà vorbeti cu ai tái, sä-i pregáteti
sa fie de aeord sà to dea dupn mine. Ne întalmm alci, ia fantana
lui Vodà, dupa cc terrninárn cu bàtaia ; vii aici sà-mi spUi
cum te-ai Inetles cu ai tài i stabilim ziua cánd voi veni Insotit
sa te cer de nevastä i poate ne va cununa chiar Vodä;

99
doar lac parte din garcia Sa, imi CUm)ate situaia i sigur se
‘a bucura.

—- Ar Ii aa frumos ! Dar curn o s tiu c1n(i sü te-atept?


Cunosti eintecu1

Spume mdndrá cdnd sá vi’u,


Dcvreme sau mai t(1TZiU?
Sii mu vii sewa devieme,
Ca vccinul taie lemue...

A ráspuns zñmbind, ningñindu--i cose1e ; apoi :i (On—


inuat

— Dupà ce afli ci s-a terminat pràpädul, 1ai sä treact


trei zile; apoi numeri apte räsàrituri de soare i in a aptea
zi, ma atepti aici, iángä fhntánà, cánd da soarele spre chindie.
Dacá nu yin, dar sà nadajduim... Totui, daci nu yin in a
aptea zi, lai s1 mai treacã inca apte zile i, daca nici
atunci n-am ajuns aiCi, rnai vii o data clupü aRe apte zile; de
trei on i dacá nu voi fi ajuns Inseamna ca nu mai .
— De ce sá flu vii?
— Nu te speria. Eu doresc si yin ; prin foe i prin apa
a veni, a goni calul pana la tine, vorba cñntecului
La fdntdna cu dor mare,
M-ateaptã mdndra-m cdrare... 0, (urn a mai veni, numai sà
fie bine. Dar dacà n-oi mai fi, de unde sa mai viu?
In acel timp, s-a auzit un sunet prelung de corn; Ia vest,
peste ereasta padurilor, soarele scàpáta, rumenind zàrile i
aterna peste coama codrului vàlurile purpurii ale arnurgului.
Apoi, au Inceput sà sune trornpetele i tobele... i se observa
cum se adunau ceeie In poianà, rflnduindu-se dupñ ste:tguri;
arcaii, läncierii, calai’etii rãsãreau ca din pàmIint. Fiecare
copac parea ca se transformñ in otean. Suna adunarea ; Dorn—.
mu voia sä vada intreaga oaste Inaintea Inserarii, cflnd vor
porni la drum.
—- Trebule sá plec. Peste puin timp, pornim. Mdne, cine
tie pe uncle vom Ii.

100
Si—au luat rñmas bun.
— Te las cu bine i cu bine s to gàsesc.
— Mergi sänàtos i si vii tot aa. Si facem nuntä mare,
CUI11 fli SUS...
El a indilecat i s-a citis...

a trecut timpul. A venit sorocul re\c(Ierii Si Máràrih


a mers la locul Intilnirii. Dar (apifanul n—a niii venit nici Ia
prima intálnire, nici la urmtoarele...
Acolo. Ia Cornu, iáng locul Padiw Ackinccta, i In apro—
piero do Valea Cornztlu’i, erau pe atunci 0 mandrete do poieni
do un verde aproape ireal In care, in primàvara aceea, au inflorit
tot felul do flori ghiocei, viorele, tàmioare i, ceva md
tárziu, cimpul parc a fost zrnáBuit cu romanite, care mná1biserI
poienih’. Ea stitea los in poianá Si privindu-le. i so umplea mai
tare inima do dorul lui i tria intro clipe do speranti i do
disperaro. Privea cerul prirnivàratec. azi irlu, rnai tra rspa rent.
i mai curat dcct lacrima, toate florile din ocian, expozia de
muuri si do erdeati a codrului, ascuita cntecele i ciripitul
pásiri1or. Toate acestea o fáceau si sufere si mai tare
totui venea acolo do parch asculta o tainic chemare. rumai
do ea auziti. Si Inteleasi. o chemare ca Un cntec care ii inunda
inima... Ti se prea câteodat c ii vede curn vine sore ca,
aproapc. tot mai aproape Si atunci frumusetea peisaiului dobándea
pentru ca noi dimensiuni si noi Intelesuri. imainea
celui atoptat ii apirea ca aevea, lar florile Si iarha, care Ia
adierea zrfirului so aplecau uor, fceau s i so par Màrguiritei
Ca SC Inc1int (Ic draul lui, a imaginii 1oodnicului el, do
dratml i de dorul iubirii br netarmurite... $1 eb flu era, dar
ea Ii vedea ochii man, aproape negri, a cáror privire duioasá
o Invãluiau. Ii vedea pletele ieind de sub cáciula cu penie, inclinatà
uor spre stânga i parcä-1 auzea spunàndu-i: ,,Am
venit sá te ?cLU. Ai vorbit cu cii täi? Iatä, en am venit sá mer10•1
gem La ei sá le spunem Ca amdndoi nc-am inteles si urn hotárát
sá facem Impreunä cctsä, sã n.e luäm...”
ntr—un amurg de sfárit de toamnñ, un ca1are ii adusese
vestea tristi... Fata flu credea a continuat s:i meargã la f1n-
tânà, la fiecare apte zile, mai multi ani la rnd. Acolo, lângà
fántânä, reträia dipole petrccute cu ccl care trchuia sä-i fie
bàrbat. Apoi, s-a stins inainte de vrerne. Sc spine cá umbra ei
mai vine i astázi in preajrna fntànii i trece pe cäririle pe
care altàdatà s-au plimbat impreunà. Oamenii povestesc cà
uneori, in amurgurile senine, ea SC aude suspinind In apro—
pierea fântânii

,,Pc càrare, la fntáni,


P]ñngc rnándra i suspiná...”
11 ateaptà pe cci care n—a mai venit niciodatã...

‘p *

Moui a tácut din nou, cäzánd pe gánduri i ml se pärea


cà este un sträbun venit prin secole, ca o tafetä a strámoilor
ajuns pãnä in zilcie noaStre, intre oamenii prezentului, o chezà
ie a legáturii neintrerupte dintre gcneraii, dc-a lungul
timpului...
A fi dorit Sa-i mai intreb ceva, dar mama a desehis fe—
reasta çi rn-a chernat la culcare. Sc apropia miezul nopii.
Bàtrnu1 a rärnas rnurmurând -

,,Fácui poduri la cài grele


Si treacà oameni pe dc
i fántâni cu apà lini,
Cinc bea de dor i-alma...”

102
CAVLERUL DE BRABOVA

Intr-o zi do vacantá eiam mai mu1i copii grupai pe izlaz


Cu vitele i vorbeam aprins despre räzboi.
— Ati auzit, a Inceput Nicu lui nea Ionitã, zis Burlanu,
nerntii vor sä porneasci jar räzboiul, ca in 1914 ; tata citete
ziarul i zice cà sunt nemulturniti cá n-au cátigat räzboiul
mondial i cà ei voiesc sá inrobeascã alto popoare. Acum
s-au pregàtit jar si sunt Inarmati •pân in dinti. N-ateapti
decât momentul...
- - Päi nu titi’ ce zicea nea Ghitã Dumitriu zilele trecute?
Ca aa ne trebuie cã i-am lásat sä se Inarmeze Si aurn Isi
fac do cap; au ocupat Austria i cer Cehoslovacia i maine,
cine tie ce mai vor, pânà ce pornesc präpàdul. i rnai spunea
cà, In timp ce francezii fäceau pudrà i parfum, nemtii au
fãcut tunuri si motorizate. Dar eu cred cà e mai frumos sñ
faci parfum, sä creti viLe, sà someni i sá seceri holdele do
grâu i sà fie pace.
— Asa ar fi bine, dar vezi cà nemtii flu ne intreabà p
noi ce dorim sau curn e mai bine, rn-a intrerupt Costicá al
lui nea Mitricá Prcduleasa zis Cocos.
— Am aflat curn ii cheamà pe ala do vrea sä faca
ràzboi ; le-am spus cu. De la tata tiu, ii chearnä Hitler; el
este acum conducãtorul Germaniei i face •pe grozavul, crede
cñ o sà-i meargà, dar iasä-l uor, o sá vadá ci... sä nu-1 lasam do
capul lui ! Trebuie sä mergern la hotare sà apãràm tara i sá no
cumpãrám caii; eu, tata Pàun, frate-meu, 11 luám i pe nenea
Mann. fratele tatii àl mijlociu i pe eel mic, Grigore; are
aisprezece ani, dar nici eu nu sunt mic. La toamna, Implinesc
unsprezece. Frate-meu e mai mic cu doi ani, dar pâná
pornete Hitler mai cretem. Il 1uàm i pe várul nostru,
Mann Negru zis Bulea; poate mai merg i allii i fratii mamei,
are doi, nenea Tudonita i eel mare, nenea Virgil si deodatá
suntem apte, ba opt, cu Cosrticá, fratele tatei eel vitreg,
suntem nouà. Bunicii flu mai merg, sunt bátrâni... Când vom
porni In trapul cailor i apoi la galop, satul se va infiora i

103
vor veni bátránii pe la porti i femeile, i fetele i vor face
semne cu mâna i cu batista, uncle poate vor plânge; apoi
ne-om duce... Pardi aud do pe acum hármdaia câinilor...
Tata i cu fratii sài vor fi ca Buzetii ; càpitanii care au
dus faima romñnilor aláturi de Mihai Viteazul, In lupt&e cu
dumanul. Sá pofteasc Hitler, dacà Ii convine; poate n-a auzit
de noi, dar lasà-l meet... Nu .tiu cc sà facern en recele; ci
merge cu noi la bátaie, aa cum mergeau domnii do altádatá
MirCea, Viad Tepe, Stefan sau Mihai? Daci nu, ii schimbäni,
nuunem unul clintre noi care s-o arita mai vitcaz. Tnsà, mii
Intâi, trebuie sá no pregitirn, sá avem cai. Era bunà iapa
suri a lui tata de la vale, ce mai fugea, Doanine. Doamnc’
Fulger, flu alta ! Nu mai tiu sigur, parcà o chema Rândunica,
eram mai mic pe atunci. Oricum i-ar fi zis, nenea Grigore.
fratele tatei eel mic, a câtigat cu ea Intrecerea cu Gicu liii
nea Nico1i Sávulescu, care avea un cal frumos, aib, ccl mai
bun din sat... No trehuie cai i sbii : Ii spunern mi nea Dinu.
fierarul satului, sá iie fac. Eu vreau un palos i si no fadi
I)intcm ca ai lui tata Pun ; sunt frumoi, ii are do eând
a fácut armata cu ei, la cavalerie. Cápitanul II mai mare
va ii tala. Apoi, in timpul luptelor. vom aiunge i noi càpitani
si vom primi conducerea cetelor de ostai i un nume. ca pe
vremuri. Cum In lupte n-avem timp sI ne tundem, imi va
crete párul mare i frumos, ca al lui tata i mustile, hi
fel, negre... Tata o si fie Banul Craiovei si fratii si, ajutoarele,
cäpitanii. Nenea Virgil sI fie Ban do Severin i frate-siu,
nenea Tudoritl, ajutorul Banului. Eu am s ma fac tot un
fel de Ban, mal mic, la mnceput, sub ascultarna tatii : e cam
aspru, dar n-am ce face... Un Ban rnai mic. dar undo? Stai,
nu-mi aduc arninte, am citit sau ne—a spus la coahi domnul
invatator, sau popa Briac, când a fost invItàtor la noi, ci era
mai demult, cam pe vremea lui Mihai Vodá, un fel de ef
care stãpânea prin pirtile Brabovel i ii zicea ot Brabovci.
Dar ce era acest ot Brabova nu mai tiu. Se zice Ca ,,ot”
Inseamnà ,,de” sau ,,din” dar care este povestea, n-o mai
tiu. 0 sa-l intreb pe tata, dei tare mi-c teamI c-o sà-mi
spunà ca-mi trage cáteva, dc-mi stinge lampa; Ce ai uitat?
cc altà grijà ai ! Cc, Iti plâng copiti dc foame? Dc aia flu-i
rnai intreb... Imi vor zice Conte de Brabova. Nu este prea
räu nici Conte. Aa tiu din istorie cà erau unii Contii, aii
Duci sau Maichizi, adicñ Bani, care pur’tau numele dome—
niului ; aa erau Duccie de Lorena sau ccl do I3urgundia i,
tot pe acolo, in apus ; prin Anglia, au fost ducele de Somerset,
contele de Warwic i altii.
Mi—ar trebui un nume, si eu n-am domeniu ca si-mi
zici ,,dc”... Dar ce fel do ,,de” sá fiu ? Satul nostru, Sfircca,
nu sunà pica frumos, i nici comuna ; e drept, are muite
sate, dar nici unul n-are un nurne mai de Doamne ajutà
Ta stai, satul Purcàrosti n-ar li bun ? ,,de Purcireti”. A nuuu
Purcáresti, Porcàrcsti, e chiar urât. Dar satul Schit ! Nu,
nu merge ; cum o sá fiu ,,de Schit” ? nu se potrive.5te ; Ochior
ar suna mai frumos, dar e pica mângâiat ; nu se poatc.
Trebuie cñutat un nume In aitä parte ; tot aa rirnan.e, ca SUfli
mai frumos de Brabova. Esto vorba do o oca1itate vocho
româneascà care, so vede treaba, ii trage numele i existenta
din vremuri vechi. Este un sat, poate o comunà mal
mare, undeva spre sud-vest do satul nostru, peste. dealuri.
N-am fost acolo niciodath dar trehuie sà rnerg s-o vId ca sá
tiu cc nurne port. Oricum, deocarndatà, pânà una, alta, am
si fiu conte de Brabova. Nu suná urât; .i, dupI ce Ii vom
dovedi pe dumani In lupte, o sá firn rIsp1átiti dupii fapte...
Am fost odati Ia Tântáreni, la târg i acolo flu orau
dccât vite de vânzare ; tancuri, avioane 5i tactica nu crau.
Zj(ea vrui rneu cI tancuriie sunt niste masini man de fier,
din care dumanui trago ott armele in noi, in noi s’i trageni
In fier i poftim de-i nilzbeste... Trebuie sii ne cumpárim i
tancuri; cu ele i cu •avioanele se ucide mai uor si se fac
rnai man distrugeri. Dacà rn-ar làsa tata, m-a duce sil vàd
dacä sunt do vánzare la piat?I, la FiliaI sau la Craiova. i
tacticà, trebuie sà avern i din asta; sä aflám unde se gàsetc.
Jar când le-om avea pe toate, sà Ic tragem o sàpunealá... i
când se Va face pace, párintii — dupä nizhoi — vor s
cuminti po Ia caseie ion, in timp cc noi piecàni sã no càutnn
noveste, pe unde vom fi umblat cu rzboiu1. Voi gãsi o

105
fatã frumoasà, s-a iau Cu nunti, cu co1Icari. Dacà flu ni le
var da pärinii fetelor, le furäm; mai ales dacà dc vor vrea
sã vinà cu noi. Se mai fac de astea i In zilele noastre, Ca
pe timpul strñmoi1or, când latiniii au ripit fetele sabinilor...
Dacã pãrinii flu vor, fata fuge cu flàcául; când flu vrea nici
ca, este mai greu. i cu voia i färá voia fetelor, (a sà le
furàm trebuie cai. Sau, a fi vreo nefácutà i te pomeneti
Ca este nevoie i pentru treaba asta tot de tancuri, ca itt
rEizboi ! Dacà aa este moda acorn, cu tancuri... Hitler, dacà
s-o fi Insurat, va fi fàcut nunta cu tancuri ; ci are destule
Se spune cã are motorizare, puzderie ! Sä fiu cinstit, flu tiu,
dar flu prea väd cum ar sta mireasa In tanc; sà stea In
turelà, in picioare, ca In tràsurà, s—a vadà lumea c-at e de
frumoasà. Mireasa sã stea In tanc! Dacà este ceva mai micuta,
abia dacà i se vede capul din päntecul tancului; nici làutarii
flu se rnai pot auzi din cauza zgomotului. Altã belea ! Ca sñ
se audt’l muzica, ar trehui sà tacà tancuriie ! Tot cu trisura
o mai mândrà nunta... Da, sä tacà tancurile i sà cânte lãutarii...

Cam aa zburdäm, ametit do vise, sub cerul (-opilaliel.


i (urn nu-mi ieea din cap de Brabovci, am mers la mo
Jancu Càtänescu...
In seara aceca, pe ma Tancu Cátänescu 1-am gàsit la
poartá, pe un scàunel, ingándurat ; trIgea tacticos din lulea.
M—am a.ezat jos, aiäturi de bàtrân ; dupà câteva glume avea
sä-mi spunà despre oteanu1 viteaz dc prin pàri1e Brabovei,
localitate care socoteam cà trebuie sà fie cam in zona satului
natal al Làtrânului. i tot gandindu-ma la acel Ot Brabovi
sau Braboveanu, care nu-mi ie.5ea din cap nicidecum, ma
i vedeam ca acest eiou din poveste, ridicat prin fapte de
arme la rangul de càpitan...
— Mosule, 1-am Intrebat, satul In care te-ai nascut
dumneata este apraape de Brabova?
— Este i nu prea. Depinde cum ine1egi departarea.
— Dar ai fost pe la Brabava vreodatà?
— Am fast; pe unde n-am fast dupá lucru, ca sa am
a bucatà de paine, dupà curn ti-am mai spus data trecuta,
când am fast la vol.
— Nu tii o poveste de pe-acolo, cu un otean viteaz
care se numea Braboveanu sau Ot Brabova, adic. din Brabova?
— Awia, aicea voiai sà ajungi ? Mài, sã tii ca eti Un
bäiat istet. Ma iei pe ocohte, pânà cñnd ajungi unde doi’cti
dc unde ai mai aflat i despre Ot Bra bova ãsta?
Do la coa1a am räspuns stánjenit de tcam sa
nu-mi cearà sã istorisesc povestea pe care poate n-o ine1e-
sesem cum trebuie, dar i-am luat-o Inainte. Mi-a plãcut,
mcu1e, insà n-am inteles-o binc i doresc s-0 mai aud inca
o data de Ia dumneata, cà povesteti aa frurnos. Ai vrea Sn
tiu dacà satul are numele acelui viteaz sau ci pe al satului.
Apai sa moore sá-rni amintesc iJovestea caei, este vreme
la mijioc, de când am ascuitat-o. Dar in legatura cu satul,
flu mai tie nimeni care a fost mai inainte : oul sau gäina.
Nu putern spunc cà viteazul acela pe care Ii chema cle sau din
Brabova a dat numole satului, pentru Ca satul era nai veehi,
indata cc ci avea conac acolo Si era din Brabova; asta Inseamna
ca el sau stràmoii si au luat numele de la sat, jar dacà spun
unii ca abia dupà Viadimerescu sau dupá revolutia de la ‘48
sà fi fost injghebat satul — in vrcmea boierului Constantin
Braboveanu — nu este tocmai asa; oamenii se aflau risipiti
de multa vrerne, din cauza näválirilor straine, prin codri i,
cánd apeie br s-au mai 1initit, au icit do pe undo se ascunseserá
din calea rautatilor i s-au aezat cu caseic pe valca
Brabovei, Ia linie...
Dupà cáteva clipe do täcere, moul a inceput sá vorbeasca
din nou, incet cu glasui rar
— In yam aceea, am lucrat ia via unui boier de pe dealurile
Brabovei : am rárnas acolo din primavara, do Ia sàpitul
viei, i pânñ dupa CU1OSUI struguriior. Odata, era intr-o searä
ca asta, Cu lunä piinà: cc mandra seam ! Sc apropia do sfàrit
cubestil viilor din satele do acolo. Seam rarnâneam cu
paznicul la vie; rn-a adormit cat am muncit la vie, cu snoave
i povcti. Nu cram decât un flàcàu necopt Indeajuns, poate
Cu trei-patru ani rnai mare decât tine. Cáti ani ai ?
— Aproape urisprezece, rnou1e.
— Hei, am zis bine; Cu trei, patru sau poate cinci ani
mai mare ca tine sn fi fost. Ca tare amarat cram; sa pleci

107
de-acasà la paisprezece-cincisprezece ani, sà-ti câtigi 1Jâinea
nu e lucru uor. E mult de-atunci ; au curs anii ca apa Jiului
la vale. S-a dus veacul mai mult do jurnitate; sunt aproape
eizeci do ani de—atunci. I—i—i, Doamno, Doamno — mu
Incet ca pentru sine, bätrrnu1 -— curn aU trecul, i n-am trMt,
(lOal’ rn—am amáràt, ri—am trait...
Auzindu-l, mi-era teamá ci mo5ul Ii Indreapt.á gândurile
PC alt fàga i mi-ar fi pirut ràu. Dupi câteva clipe de
tàcere adâncá, a continuat
— Parcá aud si acum ce mândru cânta in serile cu 1uni
paznicul do la vie cu cavalul, in ua covercii -— o colibi rnici,
mic .5i tot aa gràia i din gur
Legna-rn-a, iegàna
Ca frunza si ca iarba
Tot ca iarba do pe munte
Bàtut.à de vânturi multe...

Mai mult murmura cântecul. L-arn repiodus, la rándul


rnou, din memorie, dupä atâtea decenii, aa cum 1-u fi reprodus
i btrânu1 In copilària mea, dupá cum zicea, la aproape
aizeci do ani de cãnd i—i cântase paznicul. Este atâta timp
de atunci. Ceea ce tiu este cà m-a micat foarte mult, si
cuvintele i melodia, spusá meet, parcI optità. Imi lácrima
inirna. Ceea cc tiu este cá rn-au micat foarte mult, i cantecul
i melodia. Cântecul suna uor, tare uor, meat viersul
rnou1ui Irni pàrea un clarinet, sau poate un flaut. Niciodati
n-am crezut cà mo lancu Cátánescu poate fi aa ráscolitor
rapsod. Dacà ar fi continuat, nu rn-ar fi mirat ca frunza celor
trei-patru pomi din mica sa gràdina de langa casa care era
cat o colibä i nu numai frunza, dar i lernnele uscate ale
podului de peste ant i pietrele sà suspine, legànate In ntmul
melodiei : ,,De e ploaie, do e soare !, eu n-am nici o
särbàtoare ‘. Apoi a tàcut iar. Luleaua se stinsese i o tinca
cánd In coltul guru, cánd in rnânà, din obinuintà. Nu i-am
tulburat tácerea. Imi párea chiar ràu cà i-am ráscolit amintirile....

“iers, in vorbirea popularà inscarnnà melodic.

108
De dincolo de dealul Tatoi’nircstiuliii luna suia rniindrd
Je s(arile cerului... Dupt cc bñtrânul a murmurat cântecul,
ca un suspin, greierii de prin grádini i de prin vii i-au
Incercat cteva clipe strunele i au Inceput sá cánte, In timp
ce luna Invàluia valea i satul pitit la subsuoara deaiului,
cu voalul sàu argintiu; in razele ei au strilucit douà lacriini
prinse Intre genele rnou1ui. i atunci, privindu-l, cu mustài1e
i sprâncenele sale colilii, CU cäciula scurtá albá, conicã
i roasà, chipul säu ml se pàrea desprins dintr-o icoani veche.
El täcea ; täceam i eu. Cãntecul ma rnicase profund i mu
gândeam la trecutul sàu, la copilària sa necajitá, despre care
Ii amintea cântecul, i, dupá câteva clipe de tácere, timp in
care cram disperat Ca flu vu mai vorbi, a reluat povestirea
CU 0 fatu mai duioasä decdt o doiná si mai rndndrä decdt 0
colindä...
— $i ziceai sü povestec clespre Ot Brabovu, a Inceput ci,
adunandu-i gândurile.
— Dacä vrei, i-am spus Cu vorba moale, pentru en mi-era
teamu si nu-l supãr. A reInceput cu gias dornol
Era odatà, pe dealurile din apropierea Brabovei, o curte
nu prea mare, a unui boi’er care se purta mai bhThd cu oamenu
din satele sale. Nu—i asuprea cum obinuiau altii din
emul sun boieresc. Era acel boier osta de meserie i iubitor
de tarà ; fusese In tineretele sale cupitan vestit sub Mihai
Vodä Vi;teazul. CLI o ceatä dc voinici, unul i unul, lupta i
acum, dei bátràn, alàturi de oastca Bániei, dacu nuvnleau
dumanii dupu pradu. Veneau turcil de la Vi:din sau de la
Ada-K’aleh i de la ràsàrit, tñtarii care treceau peste Moldova
i ajungeau panu la Bucureti i pànà la noi... Eroul zice-se
cu se numea Aga Fárca din Bra bova.
Tntr-o zi fusese plecat butranul la Craiova, iar cand s-a
irtors acasà, a gásit curi1e i conacul In flucuri ; cuteva mu
de turci pràdaserá satele din acek locuri i le dasern focului.
Pe lângà jaful i vuilvàtàile care mistuiau averea, nnvalitorii
ii luaserñ i fata, 0 nepoatu de vreo zcce-unsprezece ani ; Copila
ramusese orfanii i ü cretea ci. Cu cci doi fii ai sib, Stc*

Rang boieresc.

109
fan i Giura, se vedea rar pentru (a erau cu S1Ujb1 In oastea
Bñniei si fiecare cu casa i rostul SUU. Bñtrnu1 a pornit in
grabá cu cetele pe care le avea la indemuiià i i-a prins pe
dumani aproape de Dunre, in camp dcschis. Se bñtea bine
bätrànul ; era meter in ale rñzboaielor, dar vulrsta Inaintatil
Ii fñcea sã simtà oboseala. I se mLliaU bratele. Ah ! -— Isi zicea
ci — Linde sunt anii chnd eram ziua intreaga pe cal i lup—
tam, alergand In dreapta i in stãnga, incurajindumi ote—
nh !... i parcà se ved jar la Vidin cand, trimis de Mihai
Vodä, s-a luptat cumplit Cu paganli i, dei a fost respins,
(eraLl irea numeroi dumanii), le-a fãcut man pagube... A
lupUat In Transilvania, la $elimber, apoi a fost cãpitan al cctatii
Fägàraului; dupã cãderea lui Mihai la Turda a luptat
aläturi de Buzeti, In oasLea lui Radu $erban, bàtându-se pe
viatà i pe moarte CLI tätarii la Teiani... Dar acurn... Unde-i
sunt tineretele, unde—i sunt pLiterile ? Se Incuraja, optindu—
(alUiLli ,,Hai, rnurgule, hal Sa—ti arat la bätrñnete :(LWfl hip—
tam In tineree !... Pc ci, flãcäi, a strigat, croindu-i drum Cu
paioul In invälmáaia iuptei... Bätñlia a fost grea i, cine
tie dacä scäpa vreun roman din incletare, ca erau tare puini
-— eateva sute --— iar dumanii care—i inconjuraserá e
càteva mu. Tocmai atunci a ajuns Ia locul luptei oastea Baniei
; insñ toti la un bc nu erau pe jumàtatea flcIValitOrilOr,
dar, luati prin surpnindere de cetele craiovene, dumanii au
fost zdrobiti. S-a Intors acasà ránit. Un otean tánär de Ia
CLlrtea Banului 1-a ajutat In tolul luptei sà-i salveze copila.
Putin timp dupa aceea, s-a stins din viatà i fata a ràmas
singurä. Ea nu avea pe nimeni ca rude mai apropiate, d’ecât
pe mà’tua-sa, mama Rada, cumnata unchiului care se afla In
casa br i se ocupase de ea de cánd era mica. Smaranda, aa
se numea fata, sufenise prin pierderea parintilor i a unchiu—
liii ; speniatã de cñnd cu rápirea, era depnimatà, aproape bolnavä.
Oarnenii abia o vedeau de draga ; tinusera la ci i la
ea, mai ales cä 0 tIaLI orfanñ. VechilLil care era un unchi Indepàr
tat, i-a adus un vraci s-o facà bine, sänàtoasä; acesta
i-a spus cã se va inzdràveni dacà schimbà locul i aerul ; aa
a ajuns Smaranda la conacul de langa manastire i lángà codru,
Ia munte. A mers insotita de mama Rada care era, i ea, sin-
guri pe lume ; avusese tin fin care cazuse intr—o batalie i Ii
däruise inima i viata cretern Si educñrii Srnarandei. La mnàstire,
mama Rada avea o rudã tot aa de bätrãnä ca i ca,
era rnaica Sevastia, càIugàrii. Arnñndouá s—au ocupat mai
departe de instruirea i educarea Smarandei care invasc
Inca, de acasà sà scrie, sñ ciLeascä i sä socoteascà. Pe crind
träia tatäl sàu, ii adusese de la Curte domneascä un profesor,
tin grec, care a deprins—o sä mne1eaga cite ceva din slavonä,
greacñ i latinñ era o devàratà domnità. Cu timpul s-a Inzdravenit.
Aerul de murte i-a fãcut binc, insà 0 tristete
moale ii inunda inima, iar glasul Ii devenea pe zi ce trecea
mai unduios i mai dulce ; trecuse prin atàta suferinte In
prima eopilärie... Dar a crescut ; anii trec repede...

* *

Mánástirea Tismana arñta i atunci, privitñ din afarã, ca


o mica cetate san ca un vechi conac boieresc; in zona aceea
submontana, rãul Cerria curge murmurând cu undele sale
cristaline printre dealuri impàdurite i contribule la completarea
peisajului cu atmosferà de poveste. Zidurile puternice
care inconjoara clàdirea fa’c din ea o mica cetatuie. Nu departe,
se afla i conacul boieresc in interiorud curtii cäruia se
aflau acareturile : magazii, grajd, cotete pentru pãsäri i grädma
cu zarzavaturile i legumele necesare unei bune gospodãrii,
cu familie nurneroasa, cu argai la grajduri, cu fete In
casà. Tot acolo era o frumoasã livadä cu pomi. La toate aces-
tea se adauga numeroase strautri i ronduri de flori diferite.
Intreaga curte, cu casele i acareturile sale, se afla sub supravegherea
unei maicute varstnice dc la manastire, matua
vechrlului, administratorul care se ocupa de curtile i motenirea
Smarandei ; caiugrita era rudá apropiatá cu ei toti i
sora cu mama Rada, en care Smaranda a fost adusã acolo.
Frumoasa gospodarie a conacului de sub codri, en cele câteva
zeci dc hecitare, trebuiau sà fie impàrite Intre aga Farca de
Brabova, pàrintii Smarandei i vechilul care — dupa moaiea
pärinilor fetei — administra averea ei. Atât cãpitanul Farca,
cat i parinii ci, amanasera aceasta treaba, tinand seama cà

ill
vtru1 loi eta mai scaI)atat si nu ar H ramas cu mare lucru
din aceastii gospodirie, In timp ce ei aveau moii rnai rotunjite.
De aceea, I lñsaserà cleocamdatà nurnai pe el sà Ingrijeascä
de conacul de sub codri, cu toate càte Ii aparineau,
promitandu-i sà-i vàndà fiecare partea sa. Acesta, neavând
copii, nu s-a prea grabi’t sä cumpere, cu atIt rnai mult Cu
cat ceilalti nu-i prtindeau dijmñ de la conac; so multumeau
Cu ce le aducea el din produsele de acolo : cteva couri Cu
frudte, Cu flUCI, cãteva putini CU bránzà — aveau acolo Si 0
turmà de oi — i, de asemenea, cateva zeci de kilograrne de
miere. Dc aitfel, verii sài primeau acestea toate ca un fel
de surplus, do plocon, deoarece ei nu duceau lipsil de asemenea
bunuri. Vechilul dusese la conac, si-i lie de ajiitor
mätuii sale, un nepot, barbat ‘tumnär, cäsàtorit, care s-a instalat
acolo cu Intreaga familie i, harnic fund, nu se simtea
lipsa vechiluiui, de clnd acesta se ingrijea de moia i curtile
Smarandei. Cälugiirita Sevasiia, rnñtua care se ocupa do
gospodàrirea conacului ajuiatá de fetele din casñ i de sotia
nepotului, se impitca bine cu mama Rada, sora sa, i cu Sina—
randa, bucurctndu—se ca acestea an venit la mnunte, la aer SH—
nitos — cum le spunea ea.
Codrii, care imbrácau munii pñnñ in zare, coborau PC
dealuri i pe coline, invecinandu—se U livezile de porni i (11
ogoarele sätenilor din apropiere sau cci cole ale conacului.
Acolo fusese adusa Smaranda, pentru a se inzdràveni, pentru
a se Introrna Cu sänätatea ci, deveniti cam ubreda, dupá pier—
derca pñrintilor si a unchiulul Farcas de Brabova. Smaranda
so afla sub supravegherea cihigñrielor do Ia Miinñstirea
rjiSifl1fii

* *

Uneori, fata i maina Rada, mergeau pe acasi cici cLirtile i


(asele fusesera reparato clupa incendiu, Sub ochiul experimen—
tat al mamei Rada i al vechilului. Odatà, la sarbatorile do
iarnà, an mers câteva zile acolo. Smarandei ii piàcea sà fie
In mijlocul oamenilor cu care crescuse. Se fàcuse mare i tare
frurnoLIsi, avea pñrul castaHill inchis i trupul unduios en
trestia, mr obrnjii, (a florilo de rnñr, iurninai cie doi ochi ca
murele, vorba cante’cuiui : DOl ()ChL n’cgn cci mzcra/Sa-i vãndã
i-a cumpäia”... Cñnd vorbea sau (and z(imbea, dinii aptreau
ca douñ iraguri do mñrgñritare Intro buzele ca fragile pciurii.
AI a vñzut—o i a eunoscut—o cñpitanul Izvoranu,
vitat do cci doi von do Särbñtori, in eurtea br in Brabova.
Era Llfl bIrI)at in douñze’iFopt—treize. i do ani, nici mare, niel
mic, tras (a prin mel, cu pñrul i cu mustäile en teiunile,
jar ochii in fel, (a doi carbuni, Ii luminau faa. Cãpi:tanul tre—
cea drept unul dintre eel mal vrednici ostai ai Bäniei. Dei
flu prea solid, era agil In rnicäri, cu tenul i trsáturiie p0-
trivite i cu dantura ieitñ din cornun do frumoasñ, meat era
mereu intrebat In glumá unde i—a comandat—o. Ohii interioriza
fascinau pin duioia i hlándetea iriviri’l’or care, in
ace1ai timp, patrundeau parea, dezvñiuind interiorul gandu—
rilor interlocWorului, iar in siparare scaparau fulgere. Prin
felul sñu corect do a fi, do a vorbi, do a se prezenta, era atragàtor
i lñsa impresie foarte placuta ; dei hainele sale nu se
deosebeau de ale ce1orlali ostai, imbrácate de ci, dobñndeau
elegan1 i distiricie. Tinula, mersul i modul cum ii purta
capu, mãinile i sabia sau folul In care calarea capatau la ci
un farinee aparte, pentru cci din oastea Bániei i pentru toti
cu care se intálnea. Din aceastà cauzà eeilalti, care ernu mai
neglijeni, i-au zis ,,Cavalerul”, — poreclã pe care prietenii
i chiar el au acceptat-o. Do asemenea, In legãturà cu
destoinicia sa ostäeascä, circula o aneedota i anume, se
spunea cñ s-ar fi duelat, In glumä, cu Spätarul Cotofeanu,
recunoscut ca foarte bun spadasin acesta i-ar fl spus cãpitanuiui,
care era Inca foarte tãnãr
— $1 cum, manzocule, ai curaj sa-ti inerei puterile CU
mine ?
— 0 incercare, Domnia-ta, fárñ supñrare, moarte n-are...
$1 au Inceput a so bate cu spadele; cãnd lupta era mai
inverunatá i cci de fatñ credeau ca In cuiteva clipe spãtarul
va da gata pe tinereiul eãpitan, aeesta — cu o iovitura me$te
ugita — i-a azvârlit sabia lui Cotofeanu in cativa motri

B — c. 758 11
depIrtare. Spátarului nu-i venea sii-i cieaclá ochilor i, dup
o clipà de buimàcealä, i-a spus
— Mäi, feciora, eti nebun?
— Nu, Domnia-ta, sunt cavaler — I-a rltspuns capitan
Izvoran intinzndu—i spada zambind... Spàtarul 1—a fe
cit at...

Pe cat era de cumpamt la vorbñ i comportament, 1)e


atât era de aprig pe cãmpul de luptá, unde s-a dovedit un
temut luptätor i nu numai cu spada. Dc la intiimplarea cii
Spätanul Coofeanu, erau rare cazurile cñnd cineva indraznea
sä se mai dueleze cii ci, fie i in glumñ. NLlmai eel doi frai.
Stefan i Giura i se mai potriveau ; cci trei erau nedespãrii,
fapt pentnu care neprieLenli se tineau la distanä de ci. Toate
acestea ajunseserñ la urechile Srnarandei mai inainte. De sarbaton,
cñnd a venit la curte cu mama Rada, pnivirile celor
doi, ale fetei i ale iui Izvoreanu, s—au intãlnit i inimile ic—a
sfñrilit, ca fulgerele. S-au piácut unul pe celalalt i faptul
nu ic—a scapat celorlalti, rnai ales verilor, care asta urmñ—
riserñ i au inceput a glumi pe seama prietenului i sri-i
spunü, mai in gluma, mai In serios, -—- de Brcihova, pentru
cá fata era din nearnul Brabovenilor. Asifel, cipitanul a devenit
dintr—o glurná, Cavcilerzil de Baibova...
*

Dc atunci chipul Srnarandei II urrnärca i ziua i noap—


tea in somn, visànd-o adesea, Ian dacà se intàmpla sa treac
un timp färñ sä-i aparä In vis sau in gñnd, Ii pärea rãu U
simea lipsa. Pãnà la urmã, numai cu taria sa de caracter i
cu vointa puternicà la care se adàugau preocupàrile ostàeti,
s-a eliberat oarecum de obsesie. Insä, undeva In ungherele
inimii, imaginea ci statea ascunsà i ieca cñnd .i
cand la luminä, ca o stea sau ca Tuna printre non; 0 melodic
indrägità, un peisaj, càntecul pàsäniior, un gand fnu—
mos, toate acestea se asociau CLI imaginea Smaranclei, In junul
ciireia se rotea Inireaga sa lime sufleteasca...
mntr—una dn zile s—a mtflmplat ceva deosebit. A lost d
parcà cineva i-a optit : este Ea care, cu apte opt ani In
urm, când era doar o copi1i, cizuse In rnáinile turcilor i,
impreunà cu unchiul ci, ai salvat-o din mãinile br...
0 suferintñ dulce Ii inunda inirna ; Ii era dor de ca..
In aceIai timp, Smaranda avea sentimenle semãnitoare;
so Intreba de unde ii tie, pontru Ca Ii facea impresia ca 1-a
mai viizut undeva i nu tie unde. Era de parca triiserà in
altà viatà, In altñ lume i acum so reintàlneau dupa rnuli
ani de instràinare. Apoi si-a aminUt ca de tin vis, un comar
navala turcilor, jafurile do bunuri, de animale, inrobiri de
oameni si incendierea satelor... Ea, o fetWi de zece ani, a fost
smulsà din mijiocul casei i purtatit càl.are de Lifl càlaret pa—
gln, In goana spre Dunäre, impreinñ cu cei1a1i nñvälitori.
Din urma, i—au a,juns, Intr—un galop disperat, (etele unchiulu
i ale Bãniei. A urmat lupta, o luptä grea, o vede ca prin
vis ; raniti .‘i morli de-o parte .i do alta, cai sfartecati, strigate
i nechezat. Unchiul sàu 1-a doborat de pe (al p pagan
dar au särit asupra lui vreo cincilase dumani ; a fost rnit
gray. Atunci, in toiui vacarmului, unchiul Farca de Brabova,
abia se mai tinea i era cflt pe-aci ca pe ca s-o ia din
nou turcii. Au aparut in juru—le cuiiva ostai ai Bäniei care
1—au ajutat... El, da, ci era aceb care i—a fäcut drum cu spad
printre dumani i a salvat-o. Pc atunci, era un simplu otean
foarte tumnär, abia Ii mijea mustata... Peste ani Ii va
aminti mereu cu duioie de ci, curn a scàpat-o de robie...
Apoi, revede.a seara aceea cand i 1-au prezentat vorii sñi, stefan
i Giura, la sarbalorile de iarnñ... Daca 1-ar putea aduce
cu gandul i Cu dorul s-o ajute jar...
Aa se gànclea, optindu-i numele i inima Ii suspina
Intr-un cantec duios i trist pe care 11 auzea undeva, In sufletul
ci; i era atãta de pur, de elevat, cântecul en nu se

115
joate descrie In cuvintele din graiul yin ni(iodata. Acorduri
ale inimii, rásärite din doruri fñrñ margini, balsam pentru
cci dragi, dtespàrii in timp i in spaiu, care nu pot comunica
Intre ei decát pe calea guindului, a clorului calator

* *

Smaranda, a rarnas pñnñ hi urmñ h mnàstire, unde


o adusc’se vñrul tatálui, vehilu1 br (are cia loarte ingrijorat
pentru sdnátatea ci i aranjase en vracn si C) faci si fnc—
leagñ en e bolnavä i trebuie sñ rämñnñ Ia munte, pentru a se
reface. Smaranda — dupn vreo trei-patru ani — avea sä m
primeasca o dubhi loviturñ mama Rada s—a stins de bñtrñ—
nete, mai apoi i sora ci, bltrána Se\’astita, astiol mncát fata
nu mai avea pe nimeni care sä-i fie aproape, CU care Sn Sc
sfñtuiasca. A Post adusá o nouá femeie, o eumnatá a vechilu—
mi, care ráspundea acum de ospodárirea conacului aceasta
era mama Maria. Cu toate cü ii era apropiatà, mania Maria
flu le putea inlocui in inima ci pe celelalte doun. Smaranda,
indureratá, a creat Un motiv in plus pentru ca vechilul, prin
oamenii sal i vracii trirnii s-o consulte, s-o sfatuiasca sa
rumann mai multü vreme acolo — daci este cazul, pentru
totdeauna. A rñmas izolata. Dupñ decesul narnei Rada,
vechilul dorea ca Srniranda si nu pnrnseasci zona conacului...

Si a trecut vara, a venit toamna, a yenit Si a trecut iarna


i, din nou, a sosit primävara, cu explozia ci do verdeatà, do
ciripit i de cântec, do ncstävilite doruri pentru viati; cheman
neIntelese parca o indemnau, o Imbiau sà porneasca
departe...
Codrii, natura inti’eagã se primeneau, se deteptau Ia viai,
ca Intotdeauna in anotimpul ccl mai frurnos al anului.
Smaranda, singurñ, departe de curtea .i casele sale, do
ale unchiului, visa i suferea izolatä i supravegheata de catre oamcnii vechilului, mire ziclurile straino inimi sale. Ii devenea
tot mai apisñtoare atmosfera din Sfflntul lñca. ira tot mai
convinsà ci ru oste bolnavñ singura sufcrinã care ii seca
inima era izolarea de lurne Si clorul de El... Do unde sá-1 ia?
Este sigurá cà ci ar ajuta-o, cäpitanul, ar ajuta-o, ar face totul
pentru ea ; a.a simte, aa crede, pentru cà i ea ar face la fel
pentru ci. 0, ce n-ar face, i-ar da i viaa dacã iar cere-o
Sc gándea adesea la càpitan i uneori flu mai putea; sufletul
ii era prea pun de dor, de suferine i lacrimile rupeau zàgazurile
i Incepea plánsui. P]ángea i se ruga singurl In chilie
si flu stia nimeni cc este In inima ci, in sufletul ci, unde ima—
ginea lui era Inrärnatä. Sc ofilea do dorul lui i dupñ
lumea in care crescuse si din care fusese srnulsã brusc i dus
departe. Când o aVea pe mama Rada, parcã flu era aa do singurà.
Numai ci, dacà ar apãrea de undeva i-ar lumina inima,
gàndurile si càràrile ; lumea ar fi alta. i ci, cäpitanul, nu tie
nimic despre Ca; i-au spus atãtea do putine in seara aceea
minunatá, a sàrbätorilor de iarnà, pe care n-a mai uitat-o i
venic o Va purta In amintire. Da, i-au spus aa do putine
cuvinte. Au vorbit mai mult ochii, cu privirile nesioase cu
care se sorbeau reciproc i nu Sc mai sturau. Ti amintete ca
in dimineata urmátoare ci a plecat Ia Curtea Bàniei, i cà nici
ole, en s m:mn Rada, n—au rImas mai mull aasi Ia Brabovi.
Cpitanu1ui i s-a lipit do inimä imaginea ci, i s-a intipirit
in minte. Ii preocupa toate gánduriie; este atáta de singur.
Ar duce-o CU ci sà si-o facä sotie. Ce frumos ar fi ! El càpitanul,
ar pleca la oaste i, pe cámpul de 1upt, ar purta cu ci,
ca pe o nesternatá, imaginea ncvestei sale scumpe, rmasà
acas, ateptándu-1 si so intoarcà sánátos. Da, cineva drag sà
te-atepte acasá, sà te-ntorci de la muncà sau do la luptà, este
mare lucru, este totui in viatà... Pànä acum, n-a tiut decát
oastea, pregàtirea ostailor i a sa, s fie cat mai buna
se lupte cu durnanii care, In ultimul timp, nu no mai dau ragaz
nici sà respiram. El n-a avut cànd sà tràiascà aitfel, decIt
pentru oaste i pentru câmpurile de bätaie; flu tu casà, nu tu
masä, nici nevastà i copi.i... Si ani trec fàrà milà. A trecut deja
o parte din tineree, ba chiar cea mai frumoasä... Pánà s-o
cunoasca pe Smaranda, nu-i pusese asemenea probleme i
zilele-i treceau ca norii i ca apa, când, deodatà, a aparut ea.

117
Toatã lumea sa sufleteascl, toate ánduri1e sale, se rotese in
jurul imaginii acestei fete. Trebuie sä Intrebe — aa gândea
càpitanul — pe cci doi pricteni ai ski, yen ai Sniarandei -—
cc e cu ea? N-ar putea s-o Ia de Ia mánästire? Dar cci cloi
frati i-au spus ce tiau. Fata trcbuie sñ rämânà o vremc acolo,
fund suferindä. Dc aceea, el a trebuit sá-.i stavileasca visele
deocarndatà i, cu toate Ca imaginea ci Ii sttruia In suflet, prins
cu trehurile ostáscti, ii aducea arninte tot mai rar do ca..

Era spre sfáritul zilei. Càpitanul, cu uh grup de càlärcti,


a poposit in satul de làngà mánàstirca de sub codri ; se aflau
cu misiunea de a recruta oteni pentru oastea Bàniei. La poalele
pädurii, se intindea o poianà tocmai potrività pentru paunat
caii i pentru hodinä. Aa cà, in timp cc au läsat caii
sá pascá, otenii au Imbucat ceva dc-ale guru, din trài.tiile
de la obláncul eilor, apoi cativa, cci rämai Cu caii, s-au in-
tins la umbra iar ceilalti au pornit in sat pentru recrutare...
Când au terminat treburile, s-au intors In poianñ jar càpitanul
— nu tic cum — s-a trezit In apropierea unei ferestre a m
nástirii, care dädea spre poienita. La fereastrã, se vedea chipul
unei tinere, peste ghiveccle u mucate albe i roii ; vorbea
Cu cineva din curte. Càpitanul aflat la câtiva I)ai departare,
a ramas acolo cáteva minute, ca pironit locului. Nu tia unde
a mai väzut chipul din fercastrá. I se pärea cunoscut. Dar
cine-ar putca fi, cu cinc seamànà? $1 giasul acesta — o auzea
vorbind cu cincva — aja moale, duios, parcà 1-ar cunoate.
Tot uitându-sc la ca i ascultãnd-o cum vorbete cu vizitatorii,
in admiratia sa s-a trezit optind ca pentru sine : ,,E mai duioasã
ca o doiná Si mai rnándrñ decát o colinclà. Incerca sã-i
gàseascñ cornparaii printre (unotinte1c sale, sà o asemenc cu
cineva i poate Ca semána, dar nu tia cu cine. Gándurile 11
trimeteau la uncle picturi ale Renaterii, despre care mai mult
auzise decát le vãzuse, la uncle chipuri de pe picturile unor
palate i, mai ales, ale unor mánástiri din Moldova... i iarài
revenea la chipul de la fcrcastrã. Numai Ia Smaranda nu sc
gándise nici o clipä.
La timpul stabilit, ost.asii s—au adunat i au pornit in dru—
mul br. Tárziu, in fruntea cetei, de parcà cineva 1-ar fi scuturat
i s-ar fi trezit dintr-un vis, càpitanul a murmurat ca
pentru sine : ,,Ea, este Ea ! Dar acum nu ma pot Intoarce din
drum...”

Trecuserà cáteva sàptñmáni. Cñpitanu], reveiiirid hi ma—


nastire, a vorbit CU 0 máicuá In várstñ, are a trimis sa
o cheme din chilie pe Smaranda la cäpitan; acesta a fost
sfátuit s-o atepte in fata bisericii. Acolo 1-a gásit fata i, dupä
cateva clipe de uimire, a optit
— Càpitane, cum ai rcuit sä mñ afli ? Dumnezeu, certil
te-a trimis... Dc cand te caut, te chem Cu toate gándurile
mele...
— Srnarandá, rn-am gándit adeseori la tine, dar treburile
ostàeti... 5i nu tiam unde cti. Cánd am fost la verii tñi,
Ia Särbátorile de Cräciun, am stat atát de puin de vorbä i
nu tiam dacã te-ai fàcut sänätoasà si nici unde te afli ascunsa...

— Ai zis bine, ascunsä ; poate cà este rnai mult decát atât.


Dat’ sá stii cà sunt sànätoasà. Si atunci eram sänätoasã. Cánd
am fost adusä aici, ma aflam intr-o stare de deprimare dupà
Pierderea mamci, a tatãlui rneu i a unchiului... Le aveam
aici, in schimb, pe mama Rada i pe mama Sevastita, rude ale
noastre, dar s-au stins amãndouá. Sunt singurä pe lume. Doar
dumneata ai venit... Verii mei flu yin pe la mine; unchiul rneu
— vechilul, nici atât. M-au uitat toti aid. A don sä ies in
lume, sà merg acasà la mine i nu ma lasà. Ajutà-rnã, càpitane,
ajutà-mà i flu te voi uita toatä viata. Daca aitceva nu
ai pentru mine, ajutà-mñ ca pe un cunoscut apropiat, care
arc nevoie de ajutorul dumitale, cà n-am de ba cine sà-1 atept.
Surtt atát de singurà pe lume! Ochii i s-au umplut de
bacrimi.
— 5i eu sunt la feb. Te rog sà flu plângi... Te-a lua cu
mine acum, pe calul meu care ateaptà afarä, lángá ziduri, flu
departe de poartá, dar tiu Ca flu 0 sá se poatà. Nu va fi aa
de uor. Totui, intr-o zi, o vol face.

119
— Multumesc, cäpitane. $i calul e singur? Nu ti-c teamã
Ca se pierde?
— 0, flu. Ii päzete Corbea, un dulàu ciobànesc.
— Ce bine, cc frumos ! Astäzi, oricurn, nu pot merge. i
parcà flu-mi vine sä cred... i flu ti-au dat o scrisoare verii
mei, flu mi-o dai?
— Ba da ! Dar este mai mult forrnalä, ca sá ajung sä pot
vorbi cu tine.
— Asta este binc. Dar nu cred Ca vechilul meu se va bu(ura.
Incep sà am indoieli ; nu mai am incredere In el.. Daci
ai ti cc te-am mai ateptat i cñt de mult am sperat cà trehuic
si apari de undeva, trebuic sà vii! Inima Imi spunca cñ
asa va fi.

i spunánd aceste cuvinte, ochii ci s-au umplut din nou


de lacrimi. El o privea neputincios, pentru ca i—ar ii uscat
lacrimile sárutiindu-i-le ; dar acolo, in acele con.ditii, n-o putea
face. Ahia de i-au stráns máinile.
Nu mai plánge, te rog, flu mai plânge. Dacà vei merge
cu mine i vei vrea sã fii sotia mea, totul va fi bine; vrei?
— 0, ma mai Intrebi ? Vreau, cum sä nu vreau ? Pc cinc
aitcineva mai am pe lume ?...

S—au mai intálnit do cMeva or Ultirna oari s—au sfñtu


indelung cum sà procedeze. El escaladase zidul, seara tárziu,
dupa Ine1egere, undeva, In spate, unde pàdurea se prelunge
te pana aproape. Do acolo i pani la fereastra chilici Smarandei
sunt doar càtiva pasi.
— Buná seara, Domnita mea, i-a spus, imbrñtiñnd-o.
— Bunà sä-ti fie inima, salvatorul meu... Mi-era atãta do
dor de tine, meat toate zilele Imi tree atàta de greu i sunt
atát de posomoráte. Numai noptile, In care vii tu, oricát do
Intunecate i de lungi sunt, so lumineazà prin prezenta ta
aici... Dragul meu, càpitanul mou!
— Copila mea, ii optea mángâind-o pe obraji... Apoi i-a
spus : tii la cc ma gândeam, venind la.tine?

120
— La cc?

— Ca eu sunt acela din cántecul : Lu ‘l’ismazw-ntr-o yrãdma


/ Mi-a pins dorul rädáciná.
— Si tu ai vrea sä—1 lel cu tine si räcläcinile—1 line b
cá au zice cantecul mai departe.
— Da, a rãspuns ci si au ras uor arnàndoi.
Peste crestele pàdurii, luna a apàrut stràlucitoare, imhi’acànd
muntii, codrii i zidurile cu razeic sale argintii. Ochii le
stràluceau In lumina ci, fñcñndu—i parcã mai frumoi i Infä—
uràndu-i in aureola romanticä a unor cr01 do IDasm.
Aa este, dragul rneu, numai Ca, vezi tu, fbi suntem
aici ca nite hoti intr-o gràdinà. Ci flu ma iasà durnanii sa
páräsesc Inchisoarea asta...
Or sa no laso, cá dacà nu no lasa, o sñ Ic faem fbi U
fostà, sá no tina minto. Mai ales en vcrii tñi sunt aláturi do
fi 01...

Ràpirea s-a petrecut destul do repede, meat flu Ic venea


a crede; a fost un moment grcu pe care aveau sá-l treaci...
Calul, un cal suplu i negru corb care tanea din lou ca
sàgeata din arc i prietenul säu Corbea, cñinele ciohànesc, erau
kngà zid calul pàtea i Corbea statea hingà ci i suprave
ghea imprejurimile. Stàpánul ii làsasc pe amñndoi, dupà cc
ii tratase cu cáte o coaje do paine. In arnurg, descälecase in
apropierea pori1or manastirii. A ocolit zidul cu calul de frau
panà la locul cunoscut de ci. tnaintc de a escalada zidul, i-a
spus cáinelui : ,,I1 pazeti bine, Corbea ; stai aid cu Soimu —
i ai grijñ do ci sà flu vinä lupii.” Ciineie a miçcat din coadñ
a scheunat uor. Calul a inceput sa pasca, cU caineic aiãturi,
intr-LIn unghi umbros, unde padurca se invecineazñ cii zidurile.
Acoio, intr-un con do umLrã, cãpitanui a pipait zidul,
funia era -— ea de obicei — agãatá pe zid, la iccul pe und
trecuse do atñtea on când venise la Smaranda. Trage puternic
de funie. Era bine pninsa; mai privete o datñ spre cole douà
fiinte. care so aflau la cátiva pai do ci, eñinelo ii urrnãrca

121
atent, jar ealul pätea 1iniht. S—a prins cu rnáinile de fran—
ghie i In cáteva clipe a lost pe zid de unde a dispàrut in interiorul
curii. Grija era mult mai mare decñt in alte ocazii.
Nu trebuia sá bãnuiascà nimeni ceva. Ncreuita ar ii stricat
totul. A rhrnas lángä zid. Dc dàturi, de lángà urL porn, se
apropie o umbra ; este ca ? Parcã nu... S-a lipit de zici. Umbra
crcte, plutind parci... El a optit uor cuvintck de tainñ
doar dc ci tiute, dupa curn sc’ intelesesera
— Eti luminoasà, ca luna..
9’

Rispunsu1 trebuia si fie uor dar imediat : ,,Cutezátor ca


un haiduc”... Dar raspunsul ei n-a venit. Prevàzàtor, trasese
fránghia dupa el i avea tot timpul sà sara zidul Inapoi; dar
ceva, nu .tia cc anume, ii tinea pe bc si se Intreba : ,,sà fie o
cursà? 0 fi vorbit ea? Sc poate sà Sc fi destàinuit cuiva i
s-a aflat... 0, Dumnezeule, flu te mai poti increde in nimeni
pe lumea asta !“ Dar cc 1-a incrememt aa? Trebuie sã actioneze
cat mai repede; daca nu este cine trebuie, n-are decal
sà sara zidul inapoi. Aitfel, descoperit, poate vor sà-1 prinda
o rnai fi i aitcineva pe aici... Puse rnána pe mumnerul säbiei i
gài-idea infrigurat ,,dacà vor fi multi, ma vor prinde i-mi vor
cere sà marturisesc planul nostru... Umbra care se apropie nu
este a El, nu, nu este Smuranda ; dloar ii cunoate pana i
umbra

,,Uite, mdndra, mu e mundra


Cd eu ii cunosc si umbra...”

Da, ii cunotea i umbra, cu toate cà dupa regasirea lot’,


nu SC vazusera decât de càteva on. Apoi, dacà ci Intárzia sñ
vinä, ea Ii scria cãte o carte, cánd avea ocazie sà i-o tnimità;
mai ales cä vechilul fusese pus in gardä de cineva, nu tic
de cine i de aceea, Smaranda Ii comunicase cápitanului obstacolele
ivite in calea planului br. Se urzea rásturnarea planului
casatoriei ; vechilui a pus in micare oamenii sài do la
conac, vraciul i pe altii, care sá-i urmàreascà. S-a intãmplat

122
insii ca verii Smarandei. tefan i Giura, sà afle gândurile
ascunse ale acestuia i sã se Impotriveascá, protestánd energk
— Trebuia — i-a spus ccl mic, Giura — ca eel pu
parte a veniturilor aduse de motenirea Smarandei, in anii de
cnd se afla dusä la rnuinástire sà existe in numerar; fie i
nurnai douàzeci-douàzeci i cinci Ia sutä sn-i restitui, presupunnnd
Ca restul s—a cheltuit Cu intretinerea curtilor, CU
munca, cu reparaii1e... Doar sunt drepturile ci; ce-o sn-i oferi,
(and dupa apte ani, cat au trecut de atunci, Sc intoarce aeaSã
sà-i ia In primire motenirea?
Ràspunsul a fost neateptat
— Nu se va intoarce ! Am aranjat totul i acolo ii vor
putrczi oasele
— Dc aceca, ai trimis vraciul s—o convingà de irnboln
vire ? i cu problerna succesiunii i a drepturilor ci de rnotenire,
cum rämàne?
— Ca mai inainte. Am fñcut totul sà avem acoperire ; ca
tutore al ci, ràrnán tot eu, in continuare in aceeai situatie,
adicá ii administrez bunurile pñnà la intoarcere ; dar faptul
a esta nu se va intámpla nicioclatä
— $i crezi Ca este drept i cinstit sà procedezi astfel ? —
a intervenit fratcie eel mare.
-— Cu cinstea i Cu omenia, mon prost ! Va las voun ptinul
meu dar Si mostenirea ci! Sau flu pnicepeti o data? Cci
doi frati, nepotii sái, s-au privit reciproc, uimiti
— Noi nu iutem sà fim de acord, nu ne place fapta
aceasta a dumitale — a gräit, tàios, ccl mic. — Nu ne ajung
cà am profitat de drepturile ci aproape zece ani, dacà adàugam
i cci trei ani dupà moartea tatálui ci?
— Dc apte ani, de cand a munit Farca dc Brabova, —
tatàl vostru — daeñ nu cram cu, averca ci se risipca, conacul
se paraginea...
— Ma estc, dar trebuie sa aibà i fata ceva, cä au fost
ale ci toate. Sà-i facem o zestre cat do mica i sn-i làsám parnántul
i toate ale ci ! — a Inclràznit nicvasta vcehllului, care
se gasea de fata.

123
— Tu sà taci, sà flu te-arnesteci, Ca astea nu sunt treburi
muiereti — s-a ristit, autoritar, CU obidà, vechilul la ferneia
sa.

— Mai bine ai spune, unchiule, cñ flu sunt treburi tocmai


curate. Dimpotrivä, sunt murciare, pentru C, cu viclenie, 0
indepártczi pe Smaranda de la drepturile ci...
Giura, fratele cel mic, este intrerupt brutal, pentru ca a
mdrazmt sà—i sublinieze necmstea.
— Atãta timp — a continuat vechilul — cat vorn face
arate faptele ca legale, flu ne pasñ i n-am cheltuit atàtia galbeni
ca sä renunt la planul meu. Asta mai trebuie! Auzi, cob,
sà-i fac i zestre
— Iartà-ne, unchile, dar flu te vom làsa sà mergi pe calei
asta, lipsitã de cinste i de omenie. 5i de cc ai cheltuit atñtia
galbeni? Ca sà-i p1àteti pe cci care o tin acobo ca in robie?
Vorn fi Impotriva dumitale...
Fratele ccl mare, 5tcfan, i femeia vechilului flu mal
spuneau o vorbà. Erau tot mai surprinJ de cc le auzeau urechile,
pentru cà, in nici Un caz, nu se ateptaserà la aa ceva.
La acest consillu dc familie, sotiile celor cloi frati flu erau de
fata. Veniserà färà ele. Dc aitfel, flu be spuseserà deocarndatá
curn stau lucrurile ; nu trebuiau sà cunoasca prea multe amanunte,
pánà cc nu se lñrnureste situatia. In ceea cc o privete,
nevasta vechilului, idea Leanca, era mai degraha roaba decñl
sotia lui ; in schimb, era mandra de nepoii br, nu numai pen—
tru ca tiau carte ci i ientru ca devenisera càpitani in oastea
hñniei. Si spre deosebire dc unchiul br, aveau un suflet ales;
sä-i pui la ranä, nu alta. 51-i mai plàccau accti frati pentru
cá erau impotriva ncdreptätii pusà la cale de vechil
— Nu te vom läsa sã mergi pe calea asta, ine1egi? Sun-
tern impotriva dumitale
— Va puneti dc-a curmeziul? Sã-ndràzniti!
— Vom indràzni, pentru cà te oprim sä faci o fapta nelegiuità.

— Atunci sunteti nerecunoscatori

124
— Nu dorim s motenim zestrea Smarandei i vom anita
lumii aclevñrul, daci flu te poto1eti ; i flu Vei reui, pentru
en te vom Impiedica sñ faci murcläria asta. Noi no multurnirn
cu cc este al nostru si vom rñmñne cinstiti !...
Intre timp, lelea Leanea, femeia vechflului, a stat de VOrba
cu cei doi frati i le-a spus
— Faceti asa fel ca totul sñ fie bine si Smaranda sñ-i ia
In stñpânire mostenirea, ca este pñcat, maicà, sã iei dreptul, zestrea
altuia, cà nu tine de caid; odatä i odatà, vine rândul i
plàtim peritru nedreptatea fñcutñ cuiva i se alege praful, en aa
a fost Intotdeauna pentru eel care nu s-au multumit cu ce-i al
br i au râvnit la bunul altuia. Jar pe ci lasati-1 In plata cerului...
0 si-i parä mu cá era pe cale sà facã o fapta nelegiuitñ.
Veti vedea cà am dreptate, eu Ii cunose. Voi deja i-ati zdruncinat
gândurile, planul necinstit; chiar dacñ mai este supàrat pe
voi, máine-poiniñine va va multumi, eel putin in gumnd, en
l-ati oprit de la o faptã uratn... Mergei i facei curn titi en
este rnai bine. Vorbiti cu fata, en enpitanul, care mi s-a pärut
un om tare de treabà Si ajutati-i sà se uneascà, sà formeze 0
familie, sà nu ii se stingã neamuL. Aa este barbatul meu
intotdeauna; ar don sa fie toate cum zice ci. Dan de data
aceasta, 1-ati Infruntat, i pe drept, en trebuie s-o ajutai ie
biata fata. Lul o sn-i treaca... E-hei Ce muit am rnai suferit
cu ci, en rn-a socotit Ca pe-o servitoare, flu Ca C 0 nevastñ.
Aa mi-a poruncit toata viata. Dan aa este ci! 0 sn-i treaca,
va spun eu. Poate Ca pe undeva, i-o mai fi rñmas vreo picaturn
do bunàtate in inimà...
— Biata femeie! ia spus Giura lui Stefan, ciind s-au dopartat
de màtua br, ràspânde.te bunatatea, ca soarele lumina...
Fratii au plecat fàrà alte cuvinte; de aitfel, spuseserã
totul. i incepând de-atunci, au aetionat febril. Au fost la vraciul
cu pricina si, eând acesta Incerca sa abatà lucrurile pe un
fnga mai convenabil Iui, i-au ripostat
— Vei Infunda pucària!
Au mers apoi la jude, care trebuia sñ legifereze nedreptatea
vechilului i i-au spus
— Dc astazi Inainte, veti actiona numai in numele ci i
lientru ea, pentru Smaranda, care nu mai este minona .i nici

125
1)oinava, curn ciorctc VCChi1tL i ali1, intei’csai. Vñ confor—
mati intocrnai, flu vñ rctragei, duceti lucrurile Ia bun sfIrit,
a1a cum Va spunem fbi.
— Adicà?

— 11 convingei de gravitatea situatiei dacä se mentine


pe poziie; una Ia mana. A doua : evaluati cu aproximat.ie
circa douázeci i crnci hi suta din veniturile bunurilor Sma—
randei, pe anli cat a stat la mânàstire; ccl puin atât sã poata
primi din veniturile anilor trecuti, odatñ CU Intreaga mo.5tenire
care i se cuvine. Trei : In limita legii, banii prirnii de Ia ci
daca va trebui sI—i restituii, cã nu rn-ar rnira si—i ecara,
veti primi de Ia noi; Vom suporta toate cheltuielile. In felul
acesta, rezolvãm problema in mod cinstit si Smaranda va intra
in drepturile sale. Totodatñ, faceti o fapta bunñ i inläturãrn
raul care se pregàtete. Cheltuielile cu repara,iile, i renovärile
fàcute de ci in gospodiria ei flu depáe.sc, cred, douñzeci
icinci la sutñ din venituri. Restul, páná Ia zestrea care i
se cuvine din veniturile anilor precedenti i-au revenit vechilului...
Tot aa, cci doi yen ai Srnarandei I-au ajutat pe Cavalerul
de Brahova Ia ,,urzirea i aplicarea planului pentru rñ—
pirea fetei i cñsàtoria Ion.

Deocamdata, (apitanul se afh sinur In curtea mumnñstirii...


Nu avea de unde sa tie cine este umbra care se apropia.
Dc aceea, toate acestea i-au trecut prin minte In câteva clipe,
aa cum se intâmplñ In manic mornente... Umbra Ii deruta,
parcã. Nu tia ce s-a Intámplat, cc face ea, de cc n-a venit,
dupà inelegere... tn sfârit, umbra vorbete
— Cutezàtor, ca un haiduc! Era cuvântui Ion de recunoastere,
dar nu era ea.
— Nu và temeti, a reluat umbra, flu este nimic gray. E
ceva, dar flu gray; veniti cu mine, a mai optit ea.
S-au indreptat undeva, trecànd pe langa clàdirea bisericii,
Ian umbra a continuat, optind : A venit un vraci, care i-a re126
comandat, grijullu, sI mat rñrnánñ ctiva ani awl sau, dacn vroa
sñ schimbe locul, ar putea-o duce In aità parte. Ca sñ vezi
dumneata ce-i trece prin cap vechilului? SEt o mute cine .5tie
pe unde, sEt flu mat tii de ea i, poate cu anii va scEtpa cumva
do nepoata, care a devenit de-a dreptul incomodEt pentru ci.
Asa cEt ai fEtcut bine, cEt ai venit s-o let de aici. Este tEtnEtrEt $i
frumoasEt, tie carte multEt site poti mândri cu ea; este un orn
cu sufiet mare, ales, cu inimEt bunEt. Itt va ft recunoscEttoare
toatEt viata. E drept, nu are nici douEtzeci de ani, d-mi spunea
cEt dumneata ai cam stat la indoialEt, spunEtndu-i cEt nu tii cc
sEt faci, cEt eti cam In vârstEt pentru ea. Biata fatEt zicea eEl
dacEt flu-i spuneat dumneata, n-ar fi crezut. Dc când te-a vElzut,
s—a zElpElcit do tot, i do atunci nu rnai dorcte nimic, nurnai hi
dumneata se gândete.
— Bine, mEticutEt, aa sEt fie, dar spune-mi cc face acum ?
Ce trebuie sEt fac? Do ce n-a venit ca? El se gàndete sEt flLI
fic atras intr—o (apcana i (10 accea stEt moreu cu mEtna pe
mânerul spadei...
Am spus cEl este urmEtritEl cu mine e aitceva. Nu pot fi
bEtnuitEi. latEt, Ia fereastra aceea — i, lntinzând mEtna, Ii aratEt
prin intuneric o fereastrEt luminatEt slab, la care ci se putea
duce cu ochil mnchisi — tremurEt o lumânare. Este chilia ci. Eu
ateaptEt... Când au ajuns acolo, mEticuta a bEttut uor, foarte
uor, cu degetul i ua s-a deschis. Smaranda era ImbrElcatEt Intr-o
rochie de culoare inchisEt i lungEt. In picioare, avea ghete
negre. AlEtturi, In patul ordonat, so afla o boccelutEl cu lucrurile
ci. Cánd Ic-a deschis usa, s-a tras un pas inapoi, sEt le facEt bc;
fata Ii era albEt, marmoreanEt, usor rumenEt de emotie in pometi
i luminatEt do fluturarea unui surEts. Ochii, uori prelungi, 1-au
privit duios t umezi de lacrimi, i-au rEtscolit inima de iubire
i de milEt. Simtea ceva nedefinit; o melodie ti inunda
sufletul... Ea i-a luat mâna si a sEtrutat-o; ci a fEtcut la fel.
Au rEls uor ; i-a prins capu in mEtini i a sEtrutat-o, jar ea
s—a rezeniat de urnEtrul sEtu i, in timp cc cI o mElngElia, fata
pluingea uor.
— Haide, gata, am venit, draga mea! Luna, unde este
luna mea ? Mi-at trimis altEt lunEl la Intfllnire... Incerca sEt glumeascEt,
pentru a-i abate gândurile triste.

127
— Dragul rneu, salvatorul meu, tu eti totul pentru mine...
A venit iar vraciul care rn-a declarat bolnavá i rn-a amenenintat
Ca, dacñ nu stau 1inititñ, vol fi dLlsá in altd parte Cu
forta; apoi, a Incercat sä ma lãmureascà aitfel i mi-a spus cá
dacñ vreau, ar putea sà ma duca In alt be, dacà flu imi place
aid... Ineiegi tu? In altà parte nurnai acasà nu. Te rog sñ mergem
unde tii, unde vrei, riumai sà le putem dovedi celor care
Irni x’or raul ca mi au dreptate, ca sunt sñnñtoisu...
Aa vorn face ! Ca eti sanatoasa, o tiu i ei, clar ar
vrea sñ scape de tine. 11 intereseazä zestrea ta daca ai mere—
(lere In mine, sa ma urmezi puina la sfñrit... Da?
— 0 da, cu tine merg i In Tad.
— Te cred, dar sà nu uiti, Smaranda, sà flu uiti cã flu am
altñ avere deciit calul i pe Corbea, cñinele ; sunt cei mai siguri
prieteni ai mei i, bineInteles, sabia...
— 0, avem ciestul, nu-mi pasä de avere ! Ne cijUnge zestrea
mea i, chiar fara ea, te urmez, pntru Ca tiu cä sunt alñturi
dc un om Lun, cu intentii bune fi CU gánc{Liri frumoase...
— Aa este, dar sa tii cà i caile iadului sunt pavate CLI
intentii frumoase —— i—a spus ci si a sarutat—o pe Irun
raS mar amñndoi. Fetei ii straluceau lacrimile inrc’ i.ene...
— Totul Imi place la tine — a reluat Smaranda firul discutie
— curn vorbeti, i modul In care pori cãciula i 1pm-
geaua, mersul uor i oehii, a caror privire n-o pot suporta.
Ai atâta duioie i farmec in ochi, cà ma pierd cu totul cand
ma mnvaluie cu privirea br; iar zambetul uor din coltul guru
apare ca un semn de bunatate. Nu degeaba ti-au spus verii
mel ,,Cavaberul”...
- Ajunge, cà ma copieeti — i-a zis ci —— aa ne
mama naturà când vrea sa ne pierdem capul...
Ea lb prinde de umeri i i.i reazimã capul de pieptul JuL
suspinñnd... El o mângâie uor pe cap i-i spuse
— Fata mea, copila mea, parca e.ti o copilñ... Sn ne grñbim,
n-avm timp de pierdut...
Doamne, Dumnezeule ajuta-ne, ajut-o parmnte atot puternic
sñ fie libern i in afara de once primejdie. 0 incredintez
puterii tale, Doamne! Al grijñ de copila mea i a nimanui...

128
Se ruga mñicuta care Ii Insotise in chilie. Se rugase la Inceput
in oapt, in timp ce Smaranda pliingea In braele lui, jar
acum, continua sñ se roage, murmLlrñnd : ,,Tatäl nostru carele
eti In ceruri...
Terrninánd rugàciunea, se apropie de ei
— Haide, gata, trebuie sà plecati — le-a spus ea, Cu och
umezi. Trebuie sñ ajungei departe, Inainte de a se lumina de
ziuä. Sn flu uitati en a fost insat din totdeauna ca femeia sã-i
urmeze bnrbatul, sI-i fie sorà mama i sotie, iar el sà fie apàratorul
ei, tatäl, fratele i barbatul ei. De-acum Logodii sä f’ii
In veci! Prin iubirea voasträ i prin inimile voastre curate,
acurn i In vecii vecilor, Amin !“
In acel moment, càpitanul Izvoran i-a pus In deget inelul
de logodnà i amândoi s-au sàrutat... Ochii le stràluceau jar
odaia era parcà mal luminoasa; candela, sub care se rugase
càlugària, lumina mai tare, ca un candelabru. Sau poate sur
isuI fetei, atáta de enigmatic, care ii este aa de scump enpitanului...

— De-acum Inainte, sunteti logodii In fata cerului i a


pnrnnntului, sunteti unul al celuilalt — a incheiat maica Maria
särutându-i i a adnugat : când i când, mai treceti i pe la
mine; Irni va fi dor de voi. Acum ne despärim. Pàstreazá,
Smaranda, acest rnedalion. Medalionul este o madoná; ii
seamànà. Apoi, se adreseazä càpitanului : Irni spunea Smaranda
cà aa o vezi dumneata, ca desprinsa din portretele
Renasterii. Aa este. Iat-o ! Este a dumitale.
Smaranda i-a oferit, In schimb, cälugãritei de care se despár
ea cruciulia ei de argint.
— Acum ies sà väd daca este linite pe afarà, le-a s
ea; dar sá nu uit frânghia, sà flu ràmâná pe zid dupa ce piecati...
Voi lovi uor cu mâna In geam; atunci sà ieiti i sá yeniti
dupä mine..

Cnpitanul Izvoran s-au urcat cu frânghia i, ajuns sus pe


zid, urma ca Smaranda, ajutatà de maicuta sà se urce i ea iar
el s-o prindà, intinzându-i mâna i s-o treacà dincolo. in ace’l
moment, de pe zid aude oapte i pai In Intunericul nopii i al
pàdurii; câinele a Inceput sá mârâie i apoi sà latre rar, por9

— c. 758 12
nind intr—o anume directic... Cñpitanul h—a fñcut semn ceim
douã sá ràmànã 1initite pe bc. Din desiu1 p1durii, s-au
desprins rand pe rand mat multe siluete; intr-o clipà, ic-a numàrat
In gând : douà, trei, patru... a numãrat cinci umbre, care
se apropiau. A sàrit jos de pe zid i a tras sabia, strigând cainelui
: Corbea, ezi cuminte; — apoi, cãtre necunoscuti
— Pot sä tiu cine sunteti Si cine v-a trirnis?
— Vei afia indatñ, când vet trece in lumea de dincolo —
i-a ràspuns unul din fruntea br, probabil efu1 care, In acel
moment, a i izbit cu sabia.
Izvoranu i-a parat lovitura i simulând câteva micIri 1-a
lovit näpraznic in cap i 1-a doborãt. Väzánd cá este pe cale de
a ft Inconjurat de ceilalti patru, se retrase uor, apàrându-se,
spre zid. Dar unul dintre dumani, din cãtcva sãrituri a fost In
spatele iui i a ridicat spada sã ioveascñ. In acel moment, Corbea
a sirit in ceafa dumanu1ui i a cñzLlt cu el grmad. In
cñdere, 1-au 1ovit pe cápitan peste picioare i acesta s-a impiedecat,
dar nu si-a pirdut curnpátul. Unul dintre cci trei du.mani
care se mai aflau in picioare, a sHrit sn-i impungn cu
spada; momentul era foarte greu pentru Izvoranu dar, de jos,
CU 0 loviturà de spadá i-a zburat sabia din mânà; acesta viizând
situatia, s-a aruncat peste el.. Cnpitanul i-a bänuit intentia
i a ridicat picioarele ; cu ajutoru br i ab mâinilor, I-a
aruncat peste cap. Dumanu1 a cäzut grnmadn, lovindu-se de
zid, aläturi de eel care se lupta cu câinele. In acele clipe, s-a
auzit tropot de cai i au apñrut incn doi cainreti, strigând
— Dc Brabova. ?Lnde eti, ccwalere ? Sntem noi
Verii Smarancici... Tine—te bine, ca terminàm repede cu
tñlharii

Càpitanul a profitat de buimàceala dumanior t a sãrit in


picioare; ii revenise i cel care cäzuse fulgerat de spada sa.
S—au ridicat toti (mci stráinii hi luptà, dar apropiindu—se
cci dot — dupn câteva schimburi de ]ovituri, dumanii au fugit,
facandu—se neväzuti, in cadru; urmáritt doar de Corbea...
Fata n—avusese timp sà se Intrebe cc i curn a fost. Cnpitanul
a ajutat—o sñ treacñ zidul i, de-acolo, de pe zid, de sus,

130
au vzut spre bticuria Or, calul (rO ptea in PI’eajflla locului,
jar cáincie care atepta, ostenh de hiptñ, numai ochi i urechi,
a.5ezat lângà cal.
— Ce faci, Corbea? — i-a spus el, de pe zid, câinelu
apoi a sñrit jos i a ajutat-o pe Smaranda sá coboare; cu ea de
màni, sau apropiat de cele douã animale — Ai avut griji de
Soimul nostru ? Te-ai bãtut bine cu dumanii, m-ai ajutat, prietene,
i-a rnai spus el, mángâindu-1...
Câinele se bucurä, gudurându-se i se apropie de viitoarca
sa Stàpânä, micãnd uor coada, semn ca-i pare bine de
ciinostintã Si Ca o recunoaste ca viitoare doamnà a casei i a
stäpânului sàu. Càpitanul de Brabova a chemat calul; 5oimul,
auzindu-i numele, s-a apropiat la pas, nechezând meet, prietene
te. 5i-au primit fiecare, I calul i câinele, câte-o vorbi
frumoasñ. Apoi, au incäiecat toti — eel doi yen 5tefan i
Giura, aduseserá un cal i pentru Smaranda — i au pornit
impreunñ la drum. Se desprindeau din noaptea care se destrãma
cu Incetul i alergau spre zorile revärsate, In timp ce in
codru privighetorile se topeau de dor, iar stelele de lumina
dimincIii.
0 FATA CALARE TRECEA...

Niciodatà n-o sä-rni pot explica cum, fapte i mntâmplãri


aflate sau träite, la o c1istani de peste patru decenii, sà-mi
parà ca o poveste. Da, o poveste pe care cineva, ml se pare,
Ca mi-o opte.te din interiorul mcci. Era In pun rlzboi
abia trecusem de optsprezece ani i flu arätam decât ca un
copil de cincisprezece ani i ma bärbieream o data pe sàptàmânä,
dumineca, pentru a-mi crete barba. Mai trebuia sa
treacà trei ani pãna sà fiu incorporat rnilitar. Dar eu am pornit
de-acasä, intr-o searà de sfãrit de martie; ma Inrolam vluntar.
De necrezut? Nu; au mai fost cazuri flu e ceva neverosimil,
totui... Läsam atñta gol In inima mamei, atátea lacrimi.
Jar faptul fàcea sä-mi vinà greu i mie; i am plecat...
Aveam i cáutam argurnente solide, credearn eu, pentru a-mi
demonstra mie insumi necesitatea plecãrii, dar flu le putearn
spune nimänui; riici mama nu ic-a .tiut pe toate... Ce doruri
netiute ne macma sufletul i gandurile, cc forte ne indeamnà
sä mergem pe o cale i flu pe alta, sà ne fàurirn un destin i
nu altul, este greu de .tiut...
In amurgul acela de sfârit de martie 1943, era Intr-o
durninicà, in care cântau brotaceii sau racafleli, cum le mai
spune; cántau in balta de la Vamvu de langa 0chior, slàvind
parcä primävara, ale càrei miresme erau tot mai mult prezente
In atmosfera care trezea natura din amorteala ierflui; flácài i
fete ieeau pe la pori, ca de obicei In serile frumoase i la
sàrbátori; se adunau la vale, la coa1à, altii in deal, la pod,
lângà casa lui nea Tori a lui Toma Stanael sau la fántána cu

132
cumpãnã, hi mo lancu Trocan. Mergeau in grupuri, glumind
i cântánd, apoi se incingea hora dupä fluier... Frate-meu Nicu,
rnai mic cu doi ani, Implinise aisprezece, a ieit i el. Eu n-am
mai ieit. Am rämas Cu mama; era foarte tristã. Plángea pe
aSCUnS ; tiam, sirneam aceasta. Peste cateva zile eu trebuia
si p1cc. Am dat mãncare la cairn i am mai trecut pe la oi.
Avearn vreo cinCisprezece-aisprezece, si-mi erau atãt de dragi
Ca erau a.a de blànde; vorbearn Cu dc de parcà erau oameni.
Le-am separat pe cele CU mieii mici do celelalte, am controlat
sà vàd dacà rnai au nutret. Cind rn-am intors in CaSa, mama
CUràtaSe masa, spãlase vasele i a intrat CU lampa In odaia In
care dormeam. ToCmai atunCi, veneam i eu de-afarà.
Tu flu mergi nicàieri astàsearã? Este duminicà... a ZiS
Cu ginsul scàzut, aezndu-se pe pat lângä sohä; era mereu
friguroasñ. Simteam Ca o ineacñ 1acrnii1e i-mi venea tare
greu ciind o tiam cà e gata sä plãngà. Imi prea ràu c suferà.
M-arn aezat PC scaun lângá masa de la fereastrà...
— Nu mai merg, am räspuns, nu mai am la Ce...
Inca din toamna trecutä, càutasem sä am cat rnai puine
rclatii cu fetele, cu baietii, tiind, fàrà sä vorbesc prea mult
despre aceasta, Ca le vol rupe i nu-mi va fi uor; mereu Imi
zburau gándurile i peste Jiu, la fata cu ochii ca aluna...
— Si totui p!eci ? a rnai zis Incet, do parca voia sá nu
ma supere.
Aveam sà mai shim impreunä doar douä sau trei zilo.
Credeam, a continuat, cà poate te rázgândeti i rámái
acasa... Cánd a spus aceste cuvinte, i-au dat lacrimile.
— Mama, nu rnai plánge. Ureazä-mi noroc, sánätate i
lasa plânsul. Acum i sä vreau sà ràmân, flu se mai poate.
Mi-a venit ordinul do Incorporare ca voluntar, deci mi-au aprobat
cererea i cu armata nu te poti juca. Nu mai pot da inapoi,
dar nici flu doresc s-.o fac.
—— Nu s-a uscat bine tarãna pe mormântul tatàlui tu
acum pleci tu; cum sã nu plang, dacä flu pot aitfel... sá fi
rámas acasa, sunteti numai doi, aveti ce và trebuie, n-aveti
motive sà flu va ine1egei. Curtea i gradina sunt destul de
man; Un pogon i jumàtate; cste bc pentru patru case nu
pentru douà...

i3
— Nu este vorba do asta, mama ; nu cà n-avcm undo sta
sau cc mánca, sau cà p1cc pentru cà nu no IneIegem. Nu. cà
Nicu este o a]tà fire i gándete aitfel decat mine, asta este
aitceva. Poate i dumneata gándeti aitfel. Vci veclea ci, de
cum voi pleca. flu va trece un an sau ccl mull doi, i ci se va
insura ; dar eu i dacà a rámâne, n-a putea-o face.
-- Dc ce? a spus, tergându-i ochii cu coltul bsmalci.
— N-are rost, mama, e räzboi. Anul trecut au fost Incorporate
douñ contingente de recruti deodatá. n primávara
aceasta, poate vor lua unul, poate doui, cine tie... Nu tim
cñt mai dureazà ràzboiul i dacá vor incorpora tot doui contingente
i in primàvara aceasta, la anul viitor sigur voi fi
incorporat i cu. Numai In caz de pace, a mai avea trei ani
pánà la armati. Aa cà, vezi dumneata, doresc si nu Incurc
lumea. S-ar putea sà ramiin In armatá, sau poate Ca nu raman;
vom vedea curn stau lucrurile. (Nu i-am spus cä s-ar putea
sá flU \rnai viu...). Dar este mai bine sa p1cc Inainte.
— De ce sá pleci? Poate pana-i vine rândul se termina
prapadul asta de pe capul nostru. $tiu ca eti gata sà-mi raspunzi,
cum mi-ai mai spus, cà tara are nevoic do so1dai, dar
eti debil cu sanatatea i slábu1. Sà mai fi stat un an macar...
eti aproape un copil i mai sunt trei ani paria sa-ti vinà -
rocT!11...
Mi-era teama ca-mi spune jar de nenea Grigore, unchiul
eel mic dupá tatà, care clizuse recent in razboi; i nU:mi
pläcea sá cobeascà. Dar flu 1-a mai pomenit. Biata mama! Imi
frângea inima Cu Intrebárile I cu lacrimile sale, sperând Ca
totui, voi ràrnuine. $i mi-a venit In rninte dimineata aceca do
noiembrie; era o dimineatä rece i ultimele frunze picau vetejite
de brumá dir arborii care ràmâneau triti si goi. Bunicul
dupa tatà rn-a strigat afara, la poartà. Venea de la primàric cu
o hártie In mana. Mi-a intins-o. Tn ea am citit Ca unchiul eel
mic din partea tatälui meu. nenea Grigore, a cázut pe front,
la Derebenskaia, la nici o lunà dupa cc plecase dintr-o permisie
de trei zile. Acasà 11 ateptau o sotie frumoasá de nouasprezece
ani i o fetità de un an...
— Ten i alaltàieri, mi so tot parea ca-I aud — a spu
bunicul cu glasul tremurat. - i parc-1 vedearn si-I auzeam

134
cum venea seara cántánd cnd se apropia do casà, schimba
cuvintele, ma anunta sá-i deschid ua

Frunzulitt viorea,
Deschide, tati, ua...

N-am mai spus nirnic, parci Impietrisern. Vestea càzuse


prea pe neateptate. Noi socoteam cà nici flu va fi ajuns incñ
PC cámpul de luptà. Imaginea sa mi-a apárut clara in minte
do staturà potrivitä, mai degraha scund, dar bine legat, cu
pàrul castaniu cleschis, cu ochii càprui i cu dintii albi i srinato
i. Vesel, i totdeauna canta, i CC iTi1 CantCCC, cc rne]odii!
Parca-1 aud i astazi

De tiam, mandra, tiarn,


Nu ne mai amurezam...”

Am intrat in casà i i-am spus mamei, care a inceput sa


plàngL. Dar flu puteam spurie nimànui câte aveam in cap i
In inirni. Nu rn-ar fi Inteics, sau nu rn—ar fi crezut.

Diii anul cedárii Basarabiei i Ardealului de Nord, nu


visam decát sa fac parte dintre ostaii care vor zbura peste
hotarele nedrepte, sà ne eliberàm teritoriile ràpite, pentru Ca,
flu tiu prin cc intuitie, de unde i cum, nu rn-am Indoit
niciodata Ca ziua aceasta va veni foarte curând. Nu voiarn ca
eliberarea sà se facá fàrà a lua i eu parte la marele evenimont.
Pc lángà acestea, mai era ceva... Dc dragul tatàlui rneu,
care in armata fusese cavalerist i In amintirea sa, doream sa
ma inrolez i eu tot la cavalerie, dei flu cram sigur ca, in
Imprejurarile create, când se Imputinase cavaleria, voi mai
putea nimeri la aceasta arma. Singura solutie era voluntariatul,
pentru ca-mi alegeam unitatea militarä...
— Ce titi vol cc este räzboiul? am auzit-o jar pe mama,
trczindu-mà din gândurile mdc. Nu i-ar mai rábda pàmântul
p ai dc-l fac i care se bucura la vetreic altora. Aveam abia

135
paisprezeàe ani cánd a inceput celälalt; cc repede a mai curs
timpul. Doi ani au bubuit tunurile la sárbi i pe undo-or mai
fi fost i apoi a intrat i armata noastr In foc; a trecut in
Transilvania — mi-aduc aminte ca astäzi — i totui parcä
fost un vis. Nu-mi vine sä cred cum uità oamenii cc n-ar trebui
uitat niciodatä. Au plecat toti bárbatii tineri i toti feciorii
din sat dar dintre ci n-au mai venit decát o parte. Unii s-au
Intors raniti, ca socru-rneu, bunicul vostru, sau ca nenea Lache
Surdu, care-a venit cu un picior do lemn. Altii au stat prizonieri
In Germania doi-trei ani sau mai mult, i când au venit,
te mirai cà nu }e-auzi oasele zdrànganind, de slabi cc erau;
noroc cu pielea cã le tinea, aitfel ii s-ar fi risipit care-ncotro.
Nea Ionitá Neacá zis F1eacä era asa de lihnit de foame cilnd
a venit, incât a mhncat o gäinà cu o mimMigá intreagä. Bietul
om, mai-mai sá se-mbolnáveascã, si moarà tocmai când so
vázuse acasä. Prizonierii cãzuti la duman erau dui la munci,
dar máncare n-aveau decãt sà nu moarà do foame, sau nici
atát. Numai noi, románii, am hrànit prizonierii ca pe musafin,
fie ci rui, nemti, turci sau do alt neam. La noi, omenia
este la bc de cinste, dar vezi tu, nu in toate pàrtile lurnea
e la feb... Sà nu uiti cà rázboiul flu e o joadi i sà ai grijä sil
nu rcäteti ceva ráu...
Mai crescusem cu doi ani, continua mama, dar cram totu
i o fetitä i tata Sãnditá ma trimitca cáteodatà tocmai 1:i
Buiceti, cálare, la sora-sa, care era màritatI acolo. Ma obinuisem
cu iapa noastrà i atunci, In toamna aceea, din 1916,
intr-o zi, rn-a trirnis la Buiceti...
Mama s-a oprit i a rämas pe gânduri. Dc teama sã nu
intoarcá jar la lacrimile sale i pentru ca-mi placea sá-mi p0-
vesteascä din copilänia sa i din timpul primului ràzboi mondial,
am rugat-o sa continue
— Spune, mama, cum a fost cánd to-al dus càlare la
Buiceti?
— Hei, am fost de mai multe or $i cálare, i pe jos; cc
ma mai duceam !... Este atata timp de-atunci. Au trecut anii
cu grámada...

136
A rämas jar pe gInduri càteva clipe, apoi am auzit-o mur—
niurand : In zori dc zi, cMare...
Parcü spuneai c era seara, mama?
Da, atunci era seara. Dc aitfel, am plecat dupa pranz.
N-am m:i intrerupt-o; am làsat-o si vlid ce-mi spune.
A fi dorit once, numai sà n-o mai vad plangand...
Aa cum am mai spus, intrase si Romània In ràzboi. Ostaii
notri trecuserà muntii, ci erau acolo rornani sub stàpñnire
strãinñ de aproape o mie de ani. La Inceput, i-au respins pe
dumani i au ajuns dincolo de Braov, pana la Sihiu i In
alte sate i orae, iar lumea ii primea cu flori, bucuroasà ca
sosise ceasul eliberàrii. Soldatii notni mergeau fnedonánd In
grup cintece din satele br sau ostàeti, inv1ate la anmata

,,La arme, pentru neam i pentru lege,


Chnd patria ne cheami sub drapel,
Datoni sunt to copiii sà alerge,
Sa-1 apere, sà moarà pentru ci...”
$i la fel cñntau : ,,Sa treceti batalioane rornane Carpaii...”
Unchiul vostru àl mare, Vergilà, le tia pe de rost. Dupä
o ]unã de zile sau mai bine, au adus nemtii trupe muite, tunun
i mitnaliene ; ai notni nu aveau nici pe jumàtatea br i
cnau mult rnai puini i ca nurnar. Si ne-au lovit nemtii i de
la Dunare. Ca sä flu-i prinda la mijioc ai notri au Inceput
retragerea nu fugeau, Se neträgeau luptñnd. Nemtii, cu toate
cä aveau pierderi, parcà tot mai multi veneau. Dupà cáteva
sàptämãni de lupte grele, au ajuns la Tg. Jiu i la Turnu
Sevenin, apoi la Tantanen... Tneceau mereu nefugiai spre
Cnaiova ian noi tot spenam ca dumanii von fi opnii. Incepusenà
sà se nefugieze i oamenii din comuna noastnà. Intr-una
din zile, tata mi- aspus : — Auzi, tu, boanä
— Ce este, taM? am ràspuns. Cred Ca va trebui sa piecam
i noi, continua ci. Ii simteam supararea In glas i teama.
Eram ase oameni cu bunica apte; panintii i noi, patnu copu
sora-mea, Liuta, era cea mai mane, avea optsprezece ani,
eu aispnezece, ian fnatii, al mane, paisprezece i Tudonita,

137
nouä. Unde sñ ne ducem? Apoi vitele, vreo douãzeci i cincitreizeci
de oi, boii, o vacá i iapa noastrà blándà ca o mie1uea
i care avea o stelutà In frunte, pentru care ii spuneam Stelu
a... Apoi casa cu gospodària, sà le 1ai toate baità... Totui,
unii Incepuserä sá piece. Tata parcá nu se hotàra. Avea la
deal, la Buiceti, PC sora-sa, miritatà acolo. Era mama nevestei
lui flea Ionin, zis Cucñialii, din satul nostru. Voi sun—
teti yen cu copiii br.
Iei iapa, i—a urmat tata cuvintul i pleci la Buiccti
i o intrebi pe mMusñ-ta cc fac ci? se reCugiazà on ba?
Daci da, sñ plecãm impreunà. Sä-njuge boii i sä vini. Miinc
la prinz si fie aici, cu tine i ne-om duce i noi unde-om yedea
cu ochii. Tata ajunsese la cincizeci de ani. Pc front nu
1—au mai luat, Jar SC putea st—1 ia nemii la eorvoki cu caru
deocarndatà flu tiam cc sä ne facem cu totli. Unde si plecãm
in prag de iarnñ ? Te cluci, mi—a niai spus tata i s-nnoptezi
acolo, si flu te prindà intunericul pe drum. Dar maine pied in
zori, sa fii acasà pãnà la pránz.
l3ino, tatà, ma due, am rñspuns cu glasul sclzui. Situatia
in care ne aflam irni täia curajul, cu toate cá mai iii—
sesem la Buice.ti. Fratii mci erau mnci copii, jar sora-mea,
dei rnai mare, nu se apropia niciodata de iapà, aa ca u
cram cea rnai nimerita pentru drumetie.
— Ce flu-ti mai place si mergi la rnätul-ta? s-a rastit
tata supärat. Mananci de pranz i p1eci imediat i, aa cum
ti-am spus, maine la amiazà eti inapoi tunurile se aud
de-aici, dar sunt destul de departe. Nu-ti fie teami.
— Am inteles, tatà...
Am mñncat de pranz i am pornit cu Steluta, ctnd mai
tare, cimnd mai uor, ca sa pot ajunge pñni seara. Steluta era
aa curninte, ca ma Ine1egearn bine cu ea. Era o dupa amiaza
frumoasà de octombrie, cu o luminñ ca horangicul. Altàdatà,
veneam seara târziu de la sora tatei i nu Imi era urãt; dar
acum, cánd auzeam tunurile care bateau i bubuiau intr-una
dincolo de Tánärcni, cu toate cã erau peste doisprezece kilometri
pânà acolo, mi-era teamà. Mi se parea cà in dosu] fiecarei
tufe, al ficcàrui copac, sc ascunde un duman. Pc atunci,

138
casele i satele erau rnai mici i mai rare decñt astäzi ; de a
Bra1otia hi Schit, era lung drurnul intre sate i Jiul cu zivoiu1
aproape do la Schit la Bálta i rnai departe, era la Id,
pe lângà Motru. Ce sã rnai spun, nu rnai puteam de fricñ.
Vorbearn mntr-Una CL1 iapa ca sã uit. Täceam numai cinc1 mu
intálnearn cu oamenii, care nu erau prea dei i so duceau in
drurnul br, gràbii i necaj1i. lapa rnñ auzea, ciulea urechile
de parcu tia ce-i spun — i poate cà ‘tia dar simWa
ca—mi c’ste teamu. i curn si nu fie necñjii omenii, cà nu
terminaseru do arat i do sernñnat toate ogoarele : abia daci
stránseserä de pe camp porumbul i cocenii. Treaba mergea
mncet, muite brate lipseau, erau hi räzboi. rni venea sui-i blestern
pe cci care au fàcut sä lie ràzboie pe lurne, sà moara oameni,
sà dàrârne i si arda case, su jefuiascà i s-i batri
dumanii joe curn vor de fetele si ferneile oarneniior... $i mr
vorbeam cu iapa si-i spuneam : ,,Ce rau irni pare, Steluta, en
nu sunt un bärbat puternic, sa piecàrn acobo, pe front, sà ne
bateni u ncmii dar aa, o biatñ fatñ...
Sàptàrnána trecuta a fost PC in noi sora murnii de in Vi1ia
i, rnàtua cea mare din partea ci i ne—a spus 0 int[mniplarc
Cu o fata de la Gorj, Catalina fata s-a rugat de frate-sàti.
piangand, s-o ia cu ella razboi i ci n-a iuat-o. i ràzboiul
ajunsese lângà satul br
— Ramni, i-a spus ci, cata vreme voi lupta cu, tu n-ni
nevoie sà pui mána pe armá. Sà ai grijà de casà i do cartile
tale!

— Ca vezi tu, Steiuta, ea invàta carte. Era sau trebuia sà


lie invàtàtoare. Si nu stia bietui frate-sàu cu in càteva zibe ci
nu va mai fi ; a càzut In luptele de ba Jii, mr fata, cñnd a
aflat, a aiergat la el i, daca a vazut cu nu mai este nimic do
fäcut, i-a luat arma, plángând, i a strnns-o la piept ca pe 0
sorà. Da, ca pe o sora, Ca doar fusese In mâna fratelui sñu;
i cu arma in mann s-a prezentat la regimentul fratelui, ccrand
ofiterilor s-o base sà iupte. Dar ofiterii flu voiau sä audã;
auzi, cob! 0 fata cu puca In mánà pe front, sà se batä cu
nemtii ! Mai mult ar Incurca soldatii, care — in bc sà-i vadã
do datoria br — ar fi cu ochii dupa ea... Dar Catalina nu s-a
]àsat; a ajuns panu la general. Auzi tu, ba general s-a dus.

139
Aa spunea sora mumii de la Filiai... O-o-o, i cea mai bubuie
tunurilc astea ! Iti dai seama cà flu prea este bine pefltru fbi...
— Aa, cum spuneam Catalina a mers la generalul, pc
care nu mai tiu cum a spus ci-l cheamà, Dragul sau Draga...
A-a-a, Dragalina, parcà; da, Dragailna. Mândru nume...
generalul nu voia nici macar s-o primeascà. El n-avea timp
sa stea la taclale Cu 0 fatà, asa Spunca ; o ftl care nu—si dñ
seama cà locul ci flu e pe front, in linia intñi. Dar ea flu s-a
làsat i, cnd a primit-o totui i a vizut cc inimà mare are,
a intrebat-o
Ce cauti, domnioarà, in iadul ästa? Nu e locul dumitale
aici

— ladul ne-a prins pe toti. domnule general i am venit


sä-mi apà tara. Va rog sá ma inelegei cà flu pot sta de-o
parte cuind este atita nevoie de luptátori. Aa a fàcut Catalina
i astàzi se bate vitejete cu dusmanul; toati lumea vorbe
te despre ea.
*

* *

A cloua zi In zori, am pornit cu raspunsul matuii (IC la


I3uiceti, sora iui tata, maritata acolo, sà-l duc la fbi, ‘la
Sflrcea. Màtusa si nenea de la Buiceti au spus ca flu pleaca
nicaicri i c de la ci nu pleaci nimcni; vor merge In padure,
pentru o vreme. Acesta era cuvántul Iui nenea bàrbatul
matuei mele.
Pàdurea a fost sprijinul nostru Intotdeauna la izbelite,
aa cum zicea mania Gherghina, bunicà-mea ; dar oarnenui au
uitat ca ne-a fost ca o sora si au tàiat-o cu nemiluita. O-o-oh!
Undo sunt pädurile, ca pe dealurile do Ta noi n-a mai rãmas
nici cñt sa se ascundä iepurii. Acolo Ta Buiccti, am aflat Ca
frontul a ajuns lángâ Filiai; acolo a fost Catalina ranita. Imi
venea sä plang i parcà m-a H dus la Càtàlina, sa-i aim
durerile. Biata fatà! sa pot rnerc in locul ei.
— Dac’ar tii, Steluto, tata Sandita, cc gânduri Imi tree
prin cap, rn-ar sàtura de bàtaie cu dumanul. Ar zice cà nu

140
sunt In toate mintile i ci, dei am aisprezece ani i jurntate,
n-arãt nici cat Una de cincisprezece. Dar sà merg cincisprezece-douazeci
de kilometri dus i Intors, singura, doar u
tine, pe asemenea timpuri, sunt bunñ. Oricurn, daca a peca
pe front, Steluta, te-a lua cu mine...
lapa ciulea urechile cand ii auzea numele i poate
Intreba ce tot Indrug acolo, pe spatele ci, dar eu Imi spuneam
gãndurile cu grai viu, ca sà uit de fricá. Altádatä, cãnd mergearn
la Buiceti, sau chnd ma Intorcearn de a-olo, pe drum,
intro sate, cantarn uor ; erau prea frumoase lunule JiUIUi
i ale Motrului, rnai ales la Gura Motrului i crtingurile de pe
dealuri, cu poienile inverzite, unde piteau vitele... Erau
o mñndete locurile astea si flu urlau tunurile, nu era rázboi.
lntr-o dimineatà, pornisem de a Sfircea Ia Buiceti ; era
intr-o duminicà de vara Si ma-rnbracasem de sarbatoare
cram primenitä i aa veselñ... Si murmuram ‘n sinea
mea un cantec. Dac-ar ti omul ce-i ateaptà in viata ,,n-ar
mai bea, n—ar mai miinca’, cum zice cñntecul pe care-i canta
mama Gherghina:

,,De-ai ti, neicà, de ce-ai da


N-ai mai bea, n-ai mai mimnca,
Ca iarba te-ai legàna...”

Si era frumoasà dimineata de atunci i Jiul i Motrul


curgeau la fe] de limpezi la vale dar nu so auzeau tunurile
la Filiai, doar la cátiva kilometri do noi. 5i cum mergeam
(alare, prin satul Schit i-o fi plàcut cuiva cum arát, ca am
auzit dintr-o gràdina, pe un om zicand nite vorbe rnãndre
ca un cantec: ,,In ori de zi, cäiare, o fatä trecea...”. N-am
Intors capul, sà-1 vàd, n-am in’dräznit. 5i ma gandeam c-a, era
feciorul unui om de la Schit, care fusese dat pe la co1i sñ
Invete sñ se facñ popñ i nite colegi de la coa1ä, i-au dat
o alifie -— aa spunea lumea; i—au spus cà e buná s
dea pe cap cu ea, sà-i facà pãrul frumos; ci aa a fäcut i i-a
picat tot pärul, cà nu i-am mai ràmas decât la ceafñ i la
tflmple, i nu s-a mai fäcut popä; cc rai sunt unii oameni

141
Nu tiu de cc, ciar aa crcdeLlrn Pc itunci, ci ci trebuie s Ii
zis cuvintele acelea frumoase...

Cánd am ajuns acasä, era pe la prànz, i i-am spus lui


tata Sänditá cc ràspuns a dat sora sa de la Buiceti i s-a su-pärat
rüu; Tinea mult la ea i voia sà plecàm In refugiu impreuná;
zicea cà dacà tia, nu rnai atepta i cram p1ecai de
azi dimineatã, aa cum au plecat altii i am fi lost departe la
ora aceea... Tot In dimineata aceea, cáncl ma intorceam cu
Steluta i ma grabeam sá ajung acasá cu ráspunsul, tata
fusese trezit pe la primul cántat al cocoilor, de nite oameni
din sat, ca sä meargä la podul de lemn de la Jiu, sa-l strice,
ca Sn nu treacã nemtii peste ci, de la Räçari la noi. Aflaserã
oarnenii cã i-au rázbit nemtii pe-ai notri i au intrat In Fi1ia
i ; i crau multi oamenii i unii dintre ci bñtrãni. Altii se
tineau bine, erau ceva mai tineri, cum era tata, la cincizeci
de ani. Dar au pornit toti, crezánd cá fac o treaba burnt
Erau : Ioni Preduleasa, Heleciugn ãl bätrñn, veteran de la
1877, Coandá i Pavel Nicolin Màrgineanu i a1ii, tot aa cie
batrani, de la Sfircea de la Bralotita. Abia ajunsesern i cáncl
incepeau sà-1 dárâme, au aflat de la nite cälátori care veneau
dinspre Fi1iai Ca frontul este rupt In toate partile, cà nemtii
au intrat in Argetoaia, iar pe Amaradia Inainteaza spre Craiova
i, en oricum, cu pod sau fara, ajung i la noi. La Filiai
Hi notri opun rezistenta pãnä spre searã, pentru a putea Sn
evacueze nite vagoane Cu munitie i alimente. Alte zvonuri
ei’au ca dumanii, care veneau dinspre Dobrogea, ar fi ajuns
Ia Dunàre. i clte i mai cáte veti rele se auzeau. Si s-au
Intors oamenii de la pod — amarati — pe la casele br i n
tiau cc sã facä; unii ziceau sä-njuge boii i sa piece cu ce-or
putea lua cu carul; altii credeau ca e mai bine sa ramnna
Erau i unii care n-aveau vite de injugat sau de Inhamat. Erau
destui din cci care credeau en e mai bine sâ ramana, cu toate
en nu aveau unde sá se ascundà pânà trece prapndul; i iarna
era aproape. -. Dar tata Sandita a hotarat sà plecnm, rnai ales
cn värul sau ccl rni batran, nenea Icà Viad plecase Inca de
ciimineati. Am pus o brurnn de boarfe, ente poti arunca
Intr-un car, unde trebuiau sa Incapa i un sac—doi de fninn,

142
de mñlai, cflteva vase, o putinicñ Cu brnz, o oalñ Cu unturñ,
slãninñ, ceapä, urma sä ne mai urcam i noi in car. Cu rñndul,
Cad nu puteam merge numai pe picloare. Eu mergam
cálare, dupà oile pe care le-arn luat cu riui. Vaca am legat-o
clupa car... Sorà-mea, Liua, i muma cu cci doi frai
s-au urcat In Car, jar tata pe lãngä boj i am pornit. Càinii flu
tiau ce sá facà; simteau situatia i lãtrau, scheunau, ba ar fi
mers, ba ar fj ràmas. Si unde ne duceam? Nu tiam. Sã pleci
in lume cu toti ai tñi, sä lasi toatä gospodäria, casa la voia
Intämplãrii. Ràmánea bunica, mama Gherghina, care spunea
c e bàtránä i vrea sá moarã acasá. Päsàrile i pisica rimäseserà
si ele de asemenea, acasä. La vale, in mijlocul satului,
In poiana unde este astàzi coala, se mai adunaserá cuIteva
care, gata de plecare; i era lume multä, unii plecau, altii,
care rmâneau, veniserá i priveau i ne rugau sä flu p1ecim.
Dar plecaseri destui. Nenea Icã Viad plecase ca i noi cu
toatá familia; cu cele douà fete dada Ruxandra, mñritatñ cu
Invätàtorul Sopoteanu, dus pe front i cu dada Lenuta, care
s-a ináritat cu Tudor Badea, pe atunci plutonier reangajat.
i Cu nenea Tea rnai plecaserä Iiicà vreo eateva care, do dimi—
neatI ; Era lume multá in poianü, In jurul noslru. Sc aflau
acolo i Stan Nicolnitã, Danciu Sopoteanu, Danciu lui Proda,
Bdnjcä (LI nevasta-sa Bänicoaia Si altii ; unii cu carele
Incärcate, cu nevestele, cu CO111 saci nepotii, alii lara
care, aa cum am mai spus. Era lume multI i vito ca
la tirg; i câinii lätrau sau urlau prin ogrzilo oamenilor,
femeile i copiii plãngeau, oamenii discutau Intro ci sau Ii
certau nevestele sà nu maj plãngã; erau toti tare necàjii. Nu
tiau ce sà facà. Era jab multà, jar tunurile bubuiau, bubuiau...
Pornisem i ii indemnau oamenii boii când, de pe drum,
dinspre Scaieti, ne-am trezit cu cei care plecaserà dirninea’ça
sau seara trocutà, cä se inapoiau; un ir do care... Unii ajunsesorà
pân la Craiova. Acobo au aflat cà nemtii so apropie
do ora, dinspre Amaradia, yin do la Me1ineti i, tot la fel,
veneau pe alto cài din alto parti, dinspre Brabova i dinspre
Argetoaia. i zicea Nenea Ici, acum, la Intoarcere, cii ic-a
spus primarul do la Scaieti cii nomtii au ocupat Fi1iau1 i,
pe la Ràcari, inainteazii spre Tatomireti... N-aveam undo no

143
mai duce. Eram prini la mijioc; pânà seara sau pIni a doun
zi, vor fi i In satul nostru. Mai spunea nenea Ten, vñrul tatei,
cà men de seara, ic-a spus un ofiter, care trecea cu un grup
de cáláreti spre Craiova, cà flu este bifle sñ ne refugiem, pentru
cá nu se tie unde i cInd se va stabili frontul i cine tie
pe unde putem ràmâne, farn adäpost i fnrä hranä, In plinn
iarn1 Aa ne-a zis ofieru1. Dc aitfel, dumanul urmñreste
armata, flu popu1aia. Intoarceti-vä acasã, oarneni buni! Apoi,
au dat ostaii pinteni cailor i au pornit mai departe. Si-acurn
eu vá spun vouñ cà ofiterul are dreptate. Nu mai e ca pc
vremuri, cànd ne ascundeam in paduri. Nu mai avem pãdurile
de-atunci i pospodàriile sunt altele, mai man decñt acelea
de pe vremuri, flu le puteam lñsa la voia intimplnrii...
Am oftat uurati; pentru cà, rãu sau bine, ràmànearn In
casa noastrà. Pánà la miezul riopii, am terminat de descarcat
i ne-am cLilcat. 0 putinicä cu brñnzä, oale cu unturä, grâu,
porumb, mai Ingropasem, dar putinica cu brânzä care a fost
cu noi n-am mai avut timp s-o ascundem, era tnrziu. Am làsat-n
in tindã. Dimineata, in zori, nemtii erau in curte; parcà
au venit dupá miros. Erau vreo cinci, i-au desfàcut capacul
cu o baionetä, au fluierat de bucurie, cãnd au vàzut cc se
aflà In ea, i au zis : gut-gut; Se zice cà vorba asta inseamnã
la ci bun sau bunã. i au iuat-o, au pus-o intr-o càruta mare
si dui au iost...
Cánd au intrat In tarà, ase sàptämãni au tot curs la vale,
zi i noapte, de credeam Ca nu se mai terminà. i au ràmas
doi ani pe capul nostru. Ne luau ouà, fàinà, unturà, grñu,
porumb i la fiecare douà case, luau i cãte un pore i un
bou; apoi, Ii obligau pe oameni sà impartà porcul de la
gospodarul càruia i-a ràmas, cu acela de la care 1-au luat. La
fel urmàreau sà se ajute cu boii desperechiai, pentru a Semàna,
cà le trebuia i grâul. Dupa cc au fost bàtuti, nemtii au
dispàrut intr—o noapte; parcà n-au fost niciodatà. Cci mai
multi s-a retras pe oseaua Mare, de la Craiova la Fi1iai.
AeLim se atm jar in tarà, de peste doi ani. Cine tie cñt
or mai ràmâne, ca sà stoarcà biata tara. Bietii oameni !

144
M-arn gàndit cle-autnci, de multe on la mama cum a
procedat cu mine, in seara aceea, inaintea p1ecirii mdc, vo—
luntar... Ii depñna amintirile pentru a incerca sá abatä sau
sü mnt[irzie lacrirnfle care aveau sñ curgñ din be1u c1upL cc
voi pleca de-acasri...

Trei zile dupli aeea, miercurea urrnitoare, tot intr—un


amurg la tel de frumos, am pornit la gar. tmi veneau In
minte versurile unui cumntec pe care—i auzisern cnd cram co—
pu, (IC Ia vecinul nostru, nea Ioniñ Nitie

Frunzu1iti nuci seacii,


Mñine toti recruti-mi pleacà,
Jes ,pIrinii si—i petreaci,
Dar pe mine n-are cine
Cñ SUfl singur&1 pe lume...
Numai gindindu—m la cThtccul, care Imi suna in minte
i la mama, pe care am lñsat—o trislñ, rni Inecau lacrimile.
Chiar singurel pc lurne nu cram, dar la gari am pornit singur.
Recrutii cOfltingefltUlui 1944 plecau peste cñteva zile
crau si ci Inrolati cu un an mai devreme, dar nu cu trei, cum
m .inrolasem eu. Am pornit de—acasà cu doui zile Inaintea
ermenuhu. Dc aitfel, in ulUmul tirnp, mai CU seama In ul—
tima siptämàná, sUfteam ca PC ghimpi. Nici somnul i nici
mincarea nu-mi mai priau. N-am làsat pe nimeni sà ma
conduci la gara; Nici chiar pe mama; nu puteam s-o vad
piangiind, pentru cà nu mi-a fi stñpumnit lacrimile de mila ci.
Mai apropiat dintre baietii din sat, In ultimii doi ani, imi era
Nicu Viad, zis Boaba, unu.l dintre verii mci din partea ma-
mci. Cu ci am vorbit si vina i rn—a prins din urmä ; am pie-
cat prin gradina, peste camp, pentru a nu ma Intalni cu cineva
care mi—ar fi putut stârni lacrirnile. Si totu.i, dupà ce am
trecut Jiul pe podul de la Ricari, nu mai aveam nici doi
kilometri pani la gara, printre puti’nii càlàtori, am Intalnit
douñ cunotinIe din sat : erau doua fete, Anica Badea i Vona

10 — C. 758 14
Dan a lui finul Ion a lui Colità. Mi—a prins birie ci cram po
partea opusã a oselii i, cu toatá pärerea de ráu, ic-am salutat
numai, fñrà a merge la ole pentru a-mi lua rmas bun.
Mi-era teamà Ca, intrebàndu-rni de cc am plecat, sau de cc
flu e nimeni dintre ai mei CU mine, sau altele ca acestea, Sn
flu-mi dau de gol slàbiciunea i indoielile care mñ rodeau.
Mai ales, dacà mi-ar fi spus : ,,i nu-ti pare ràu ?“ ar fi fost
jeflant pentru mine sn mñ vadä cu lacrimile In ochi. Asa crcdeam.
Ce le puteam spune? Dc la toi ai mei, do ia buni.ii
dupñ mamñ i dupä tatn, de la unchi i d( la matui Imi lua—

sem rámas bun in seara trecutä sau in dimineata ilecñri . Cu cele douá fete fusesem coleg la coa1a din sat ; diipñ aceea,
.nu ic—am rnai vnziit niciodatñ. $i m—arn diis...
*

* *

Se terminase do mLllt timp räzboiul an trecut anii i


flu-mi fàceam timp sn merg pe acasn, prin satui natal. Eram
prea prins de diverse probleme profesionale jar concediul II
fàceam prin statiuni balneare. Scriam din cànd In cánd mamei,
fratelui meu, imi scriau i ei, dar destul de rar. Intr-o
zi, a venit pe la mine mama; a venit sà mñ vadà i sá mñ
certe duios Ca nu mai merg pe-a’casà
Sa mai vii i tu prin sat, cã flu vei mai ti cum aratà; sa
tii cà s-au schimbat i pe la noi multe... Acum trecem Jiul
pe un pod nou, oamenii din sat i-au cumpàrat aparate de
radio, televizoare; lumea se schimbä i pe la noi... $tiam i
eu i-mi era dor sà merg, dar aa greu imi fà’ceam timp i
aa de rar... Si revenea din nOu la ce-o durea mai mult. Dar,
pentru a ma convinge, mereu pe ocoiite; Imi povestea iar
de pe-acasà, rioutäti do prin satele vecine i din regiune : la
Scaieti s-a fàcut o fermà agricoiä, câmpul este presàral cu
sonde, se cauta petrol... La Ia1nita este un combinat mare
undo lucreaza oameni i din satul nostru. Si la Fi1iai s-au
fáeut fabrki ; nu mai e doar un tãrg mai mare, e un adevarat
ora. Am ultat sä spun en avem luminà elerctricà. ... Apoi,
mama revenea jar la subiecui preferat : sa nu no ulti i si
nu ramni singur... Sn nu ràmãi i-nultà vreme singur, en un e

146
bine. Cu cut vei amfina mai mult timp cusutoria, cu atât o
sä fie mai greu sñ fad 0 treabu bunñ (i cut adevàr era In
cuvjntele sale !). Toate lucrurile i faptele bune so fac la
timpul potrivi’. Dacà rni ii minte — cu vii aa do rar prin
sat i stai aa do puin cñ flu mai cunoti oarnenii — poate—
•aminteti de Leanca lui Puiu Sopoteanu. Puiu, bärbatu—sàu,
n-a mai venit din 1916. A càzut pe front. Leanca a rämas
doar cu o fatñ de-o seamã CU mine, Lisandra. Amundoua singure,
s—au descurcat cum au putut. De la Un timp, cand i
Lisandra a trecut peste aizeci cle ani, ce i-o fi zis : mama are
peste optzeci de ani, imbàtránesc i eu ; sá haâm pe cineva In
Casa, Cu noi, sñ se ingrijeascñ de butrunetile noastre i s ne
motencascñ.. Au adus doi insurätei cam do vârsta ta, sau
poate mai tineri, bärbat i nevastã. S-auzi, sä vezi i sá flu
crezi ! Ca de asta Iti spun, sä nu rà1miii singur pe lume, Ca
nu e bine. Cum spuneam, i—au adus pe cei tineri care aler—
gai i muncean ca la el ; se putea aitfel ? Dar tii cum zice
o vorbä PvIänca—v—ar tciica de mthizi inulte ! Ale dracul
gun multe I lntr—o searä, oamenii cci tineri viii de la camp,
de la sapä, de la secerat, numai tiu de unde, flamanzi i
osteniti de muncä i de caldura. A pus ferneia cea tanara i
a fàcut mämàligà, a pus lapteic la fiert i oui Cu gràsirne, i
came topita In tigaie i s-au aezat la masä... Una dintre cole
doua bàtrãne, a de—o seamà cu mine, Lisandra, a urmàrit toate
micàri1e i când masa era In toi, 0 strigà pe batranu, pe
mama-sa Leanca : Murnä, rnumä ! S-au dus dracului cdrnatii
i costiele noastre! Màndncä átia de parcä yin din prizonierat!
Mändncá i aura apcz de pe ei! ... Aa ca-ti dai seama,
tinerii — vàzãnd cum stau lucrurile, au lilecat Intr-ale br
i le-au làsat In plata Domnului... Bietele batrane! 0 viaá
rntreaga srngure, nu so puteau obinui Cu altii pe lângä ele,
i de asta—ti spun cà nu e bine sä rämâi singur... Dar tu sà
nu te superi jpe mine...
— Uncori nu tie nimeni cum este rnai bine, mama!
I-am spus i am prins-o uor de brat i am dus-o la fereastrà.
Haide sã-ti aràt ceva. Uite, vezi, sus in coltul ferestrei, afarä,
am pus 0 scânduricà i ceva iarbä uscata, pe care i-au fàcut
cuibul douu vràbii. Am pus-o anul trecut In primiivará. Dádeau

147
tàrcoale pe acolo nite rândunele i credeam ca Ic ajut sá-i
facá cuib dar n-au mai venit. Nu lc-o ii pläcut locul. Rmndunelele
s-au dus. Cuibul 1-au fãcut vräbiilc in primvara asta.
Cam aa e .i in viatä : Iti pregãteti cuibul pentru rândunici
i to trezeti lângà tine cu pupàza... 0 clipà, biata mami
n-a mai zis nimic, apoi a schitat un zâmbet i a spus uor,
mm mult Ca pentru sine : Dar flici aa on e bine ;
cc pacatelor! Ca n-or ii toate pupezo. Or mai fi printre do
i rândunele i turturele... ti aminteti ca-mi spuneai când
ai venit diii arrnatà, cä ai sá fad o nuntci frurnoasü i
aduci mireasa cu trãsuri cu cai albi... Mama irni ra$COIea gândurile
i imi rechema amintiri din primli ani ai copilariei
când vàzusem o nuntä; mirele venea do la Tatomireai sa
in mireasa de la noi, de la Sfircea. Dintre nuntai, s-a desprins
un cälñret cu (alul nib, i—1 juca in faa casei soorilor, jar (liu1
superb ii arcula gatul cu coama bogatñ i Impoclobita cu pangilci,
In timp cc el Ii deptna mesajul, oratiiie do nunta, prin
care ceiea inta socrilor. 0 nuntä en nceea snu mm fiumoasñ,
In care eel pLLin doua trñsuri trchuiau sñ aibñ aii albi -
vi sam...
— Imi spuneai —— mi—a intrerupt mama iruI amin
vrei en in nunta in sa ai lautari, ie langa cL1ii, IJO flOH
Costicñ Gapar do in Cornita 5i 1)0 nopotu—sau tie in ValcLl
lui Pãtru : ci sa flu lipsoascñ, mama, aa clorosc ! !\u lreciit
anii, a muiit Gapar i nunta tn..
i iarái gânduriic ma purtau razna, amintindu—mi cum
ni-am Intâlnit cu vàrul mou, Mann Negru — pàduiar — car
mi—a povestit cum i-a cãntat Ga.par pentru ultinia cara, i-
pidurea do Ia Valea lui Pàtru sau de in Cornita. l3ãtrãnut
rapsod intrase In legendà men din viata. Era renumit cu
clarinetul sàu peste apto pote, aa minunat canta. ,,Intr—una
din zilo — spunea padurarui — 1-am intâinft pe carare
paduie. Venea sau so ducea dintr—un sat in (elalalt. Era CII
puin Inuinto do a se stinge. Mergea uor, cu clarinctui in
subsuoarn. I)upä cc ne-am dat binete, am disculat despre uui
i dospre alta... apoi Mann i—a introbat : ,,Nu to dospari en
niciun chip de instrumentul asta al dumitale ? Nu ma pot
dospnri ! 0 viata Intreagñ mi-a tinut de urát i am fost

148
nedespártiti ; am (antat cu ci pentru dorurile mdc i pentru
ale altora, Ia nunti, la botezuri, Ia cumetrii, i la multe baluri...
Am cântat pentru mu1ti lume. La multi le-am legánat inimile
5i ic-am mágâiat dorurile... E.ti ncmntrecut. nea Costici, neIntrecut.
Ba nu; Ia salon, la tangouri i la valsuri, ma Intrece
Florica de la Ialnita. Dar cu popularele e aitceva sau a
fost, Ca astàzi, nepotii imi iau locul, Sc iau la intrecere CU
mine; eel de la Valea lui Patru ca si cel de la Raznic...
Batranul a ramas o c1ipt pe gânduri, dupi care a continuat
Am cántat i la botezul táu. E-hci ! Cc mai petrecere a fost
Cu nasii tai, cu nea Sandita Viad i CU blii’etii sai, Virgil i
Tudor Tudorità I CU fetele, cele doui fete, Liuta i loana.
Hei, dar cc lume ! Unde-i astazi lumea aceea? ! 51 cc hora
mare so rotunjea .i se legána In fata Casei voas’tre. acolo, in
spatele co1ii ! ... Dupà càteva clipe do ticere, hatranul a continuat
: Ti—am cantat la botez ; tu n—ui cum sa stii, CC oamcn
cc ba-ba.t1 si cc sirbatori, cc fete si cc fcmci frumoase ! Petrc—
cerile cele mai muite crau, pe vrcmea aceea, in mm i iUfllc
— pmni spre Sânziene — i toamna — de Ia culesul v
cand e vinul tulbure — i pânl cc so läsa frigul, prin noiembrie...
Pc undo—or fi asUIzi oarnenii din acei ani ? Si tot ci
a raspuns, continuand : unii s-au prápádit in al (lmlea razboi,
alt.ii — rnai rutunJiti (a varsta pe când to natcai tu — s—
stins dupa aceea. lar unii din cncratia mca, care—or mai fi,
isi numara paii spre groapa, ca mine... Mi-ai ascultat cántecui
do cánd te-ai ridicat de mai multe on. Sa-ti rnai cant o data,
pentiu uitima oara, un cantec do duca, o doina, cum I so
mai spunc... Intre timp, nea Costicá s-a aezat pe-o buturuga
iar Mann padurarul, jos pe iarba. Bàtrânul a râmas câteva
clipe pe gânduri, de parca Ii rechema din nou amintirilc.
Apoi, a plimbat usor mâna dreaptà pe clarinet. In timp ce
varul meu Imi povestea scena, mi-i imaginam pe rapsod
mángâindu-i clarinetul, cu semnificatia unui ritual ajuns
pânà la noi de dincolo de veacuri... L-a dus meet ia gurà i,
mai Intâi u.or, apoi tot rnai tare, a Inceput sà legene cu cantecul
säu pädurea, dealul i vàile, peste care pãrea cà se
aterne o ploaie màruntä cu lacrimile ci de toamna. Melodia,

149
1inititoare i räscolitoare In ace1ai timp, ii Iua zborul spre
inàltimi; pásàrile incetaserä ciripitul i càntecul. Nu se rnai
auzea decât clarinetul lui Gapar. Frunza, pàdurea toatà
plutea odatà cu cântecul in care se frângeau suspine i
mintiri... Pádurarul imi povestea Si Ii vedearn ca aievea pe
bitrmn in linitea päclurn, existanci acolo din totcleLluna, (a C
Llfl erou dinir-o Doveste veche. Dupà cc a sMrit doina, a tIcut
jar cateva dlipe, apoi, Mann 1-a intrebat
— Spune, nea Costidi, mat mergi pe la nuni ?
— Nu mai prea merg. Doar in satul meu, Ia Cornia. Cáti
ani ai? 1-a Intrebat pe pàdurar.
— Aproape patruzeci.
— Ca sii vezi, a continuat Gapar, cam atát aveam CU hi
botezul täu. Ce-au mai curs anii, ca apele s-au dus i eu cu
ei. In curând ma despart de lumea asta, numai de instrumentul
meu, nu; ii iau cu mine sà cant i pe-acolo...
Imaginea bttrânu1ui rapsod, In pragul trecerii sale spre
eternitate, mi se contura tot mat clara, mai luminoasá, de
o seninàtate olimpicà, am zice traco-dacicá. Orfeu, prinul
mitologic i ci trac, a trecut in lumea umbrelor cu instrumentul
SáU muzkaJ. De asemenea, pastorul Mioritei ii roaga
mioara, care Ii avertizase despre tragicul sfârit, sn-i puna
In mormânt fluierul cu care cântase

Jar Ia cap sá-mi put


F1uiera de fag,
Muit zice cu drag!
F1uiera de os,
MuTt zice duios

F1uiera de soc,
Mult zice cu foc !...

Reflectam in sinea mea cum, In curgerea mileniilor


Intálnim Ta oamenii acestor zone, in momentele supreme,
aoeeai impàcare, aceeai comuniune cu natura in mijiocul
càreia au trait .5i cu care se contopesc In venicie...

150
FLORICICA

Astäzi, dupä ce au trecut atátea decenii, imi apar In


minte bàtrânii, in preajma càrora am copi1irit. Nu tiu cum
Va fi pentru altil care au avut ocazia sa fie in timpul copiiàriei
In anturajul unor monegi, buni povestitori i cântá—
reti ai vechilor dome i balade ; pentru mine este mai mult
deciit o plàcere; e o revelatie a le reconstitui imaginile din
imintirc i a le revedea, de parcà ar fi aievca, chipurile
zñmbitoate i biânde de patriarhi ai trecutului, pe care
reueau sá ma faca a-i trai prin cuvântul i cântecul br.
ntre acetia, nea Jonita Serban, zis Nitie, detinea unul
dintre primele locuri In inima mea. Istorisea câte o intâmplare
din trecut i apoi, fara aita pregatire, trecea la cântec. La ci
povestea i cântecul erau intotdeauna Ingemnate, meat alternarea
aceasta fácea din cele douá elemente un tot comun,
bine Inchegat. Uneori, imaginile acestor batrani i povetile
br ma urrnàreau atât de muit, meat de câte on ramaneam
singur, Intr-o imprejurare sau alta, Imi fäcea impresia di-i
aud, ca-i vid. lar noaptea, daci se Intâmpla sa ma trezesc
din somn, bätránii aceia, imaginile br, Imi tineau de urât
ca i atunci când be sorbeam fascinat graiul i cântecul. Nu o
data mi se Intâmpia ca, urmàrindu-i In povestirile, legendele
‘i càntecele br, sä ma trezesc cá particip aláturi de eroii
Intâmplàrilor povestite de ci, din trecutul Indepártat sau mai
putin indepàrtat, eroi cu valoare de simbol. Aa se fàcea ci
uneori reproduceam sau continuam Un fapt sau altul, o poveste
sau alta i, nu o data, In somn, retráiam cele relatate de

151
bätrànul Nitic i de a1ii. Parcà-1 aud i astàzi IDC nea lonita
,,Sá spui i altora ce-ai aflat de la mine i sà Ic mai spui
cum in vacanta, cu oile, sau in serilc lungi do iarnñ, tl-am
cântat i ti-am povestit (Urn rn-am priceput rnai bine”... Sà fi
avut presimtirea C in acel an va muri? E greu de tiut;
n-au trecut nici douä luni .5i s-a dus pentru totdeauna, làsându-mi
In inimà si-n arnintire imaginea lui blândà, cu pàrul
cárunt aproape alb i cu oChil iflChni Ia culoare, aproape
negri, surazatori, CU cfeiuia aplecatñ inti-o parte, CU spatele
uor incovojat i Intotdeauna gata de glurnñ.
*

Cnd am inceput a-i cunoatc miii bino, era intr—un


amurg dc toarnnä ; rnñ aflam irnpreuni cu pñrinii PC podul
de peste anuI din fata CUSOi sale So adunaserä mai multi
vecini In imurgu1 acela do sfhrit de toarnnui, femei i bir—
bati, unii mai tineri, altii mai x arstmci, CU Copiii dupã ci;
Cei mai multi cram Intre cinci i opt ani, .i ne jUCam pe
lángä cci mai man decht noi. Incepuse a so insera i fund
särbàtoare, fcrneiie nu veniserà cii do obirci cu ftira in hráu
nirneni nu lucra. Se discuta, so giumea, so vorbea despre faptul
Ca au terminat cu struinsul porurnbului i cocenilor de po
camp, C In curánd este gata i serninatu1 i cà sunt semne
pentru vremo cu ploaie... Cátiva copil mai riisilriti dintre nol,
i mai neastâmpànati, au aprins un foc de vreascuri In antul
ose1ei, aláturi do podul lui Nitie.
— Ce-ati fàcut acolo? Do cc ati aprins focul? a strigat
mama Maria; soacra iui nea Ionità Burlanu.
- Lasa-i In pace, ic-a luat apararea noa Jonita Nitie, cl
Incepe sà se Intunece i no vedem mai bine la lumina focului;
i mai frumoi, a mai spus ci, giumind.
Copiii au mai adus nite cutii do carton i un brat de
surcele, din care puneau din când In cimnd pe foc.
Dc la deal, do pe osea, dinspre capàtul satului, a apàrut
un grup de flàcái i fete marl ; sá fi fost Intre aisprezece i
douázeci do ani. Mergeau ia vale, In centrui satului, In poicrná,
la dant, adicá la hora. Pentru fbi, cci mid, toti erau marl i

152
frumoi. Printre ci so aflau : nenea Jean al mamei Rada lui
Sticlaru i sora sa Leana, fratele mamei eel mic, nenea
Tudorita, cu vñrul säu, nea Mitrict Viad — zis Tandral : era i
nenea Auric He’eciugá cu surorile sale i mai erau Mitra i
F]orica, fetele lui nea Costicä a lui Oaie. Apoi, a mai venit
nenea Alexandru Ncacá, zis Mindinelul i alii, la care so
adãuga i loana, fata lui nea Ionità Nitie. Toti acetia, sau
aproape toti, s-au dus de muBi ani dintre noi. Nenea Jean
cThta cu fluicrul ; fetele murmurau o doini. Cnd au ajuns
la pod, s-au oprit nfl timp, atrai de glumele i cuvàntul lui
nea Ionità. Dupi cc an spus buna seara i oamenii le-au ràspuns,
nea Ionità Nitie 1-a rugat pe nenea Jean sà cánte o hori
iar feciori i fete sà joace un pie, Inainte de a merge mai departe.
Si, uite aa, s-a mncins jocul Floricica, Un dans bitrhnose
uor 1egnat i Cu 0 melodic care inmuia inimile una
dintre fete cñnta in timp cc dmsa
,,l’runzñ ca siica
Jucat.i Floricica...

Mai ales pentru noi (CI mici. erau aa de mtndri toi tineru
aoeia i dansau atñta dc ritmi(, de legmnat i chiuiau i
fluierau, in t.imp cc birbatii i ferneile priveau la ci de po
pod i do pe banca de alàturi, de la poarti san do pe unde
mai erau aezati. Noi, toti prichindeii fàcusem un alt cero in
jurul horii. Intre timp, a tras fluierul de lii bran i, nenca
Aurica, asa (a dansatorii aveau acum doi instrumentiti, dol
fluierari. 5i au rnai dansat, dupa Floricica, Cum se bate
(tea gãná) Dunärea. Dansurile erau anuntate defiecare datñ
en V000 tare do càtre nenea Jean, al carui fluier mai mare avea
sunet do caval. Numai pentru faptul ci erau anuntate CU
numele br pitoreti .i-rni retineau atentia, ma fàceau cu att
rnai (urios. Toatà lumea Ii sorhea din ochi; mai ales (and unii
dintre fläcài au Inceput dansul Cu La ua cortulul, cu bàtaia
palmelor deasupra capului, apoi in fatà. i Ia spate, cu bataia
calcaielor i cu indoirea gcnunchibor, genuflexiuni repezi,
intr-un ritm Innebunitor... Eram en totul vràjii de cci cincisass
flàcäi (e dansau pe intrecute, mn timp cc fetele so legä153
nau in ritmul rnelodiei i bateau din palme, tinând astfel han-
gui fluierelor. Chiuiau i strigau, razand, odatà cu bàieii:
Uite-aa i jar aa,
Nu te da, flU te làsa !...

Admirain Ia fete pánñ i modul In care-i tineau palmele


aproape de mnaltimea capului. Mai târziu avea sà-mi dan
seama (a le lifleaU Ca pe dairale, mbcandu-1e i bátindu-le
cind la dreapta, cánd la stànga... Apoi, doua dintre dc s—au
antrenat Fri dans, a1ituri de feciori, de parcà erau la Intrecere
CU ei; flu tiam pe care sá-i admiràm mai mult, aa de repede
si de màndru dansau toti. Unei fete i s-a làsat basmaua de
d Cap spate i, In bc s-o deranjeze, a prifls-o CU mana .i
0 jUca intr-un anume mod i CU atáta graie, de parcà ar II
lost un dans al butistel. Att fetele, cat i baietii dansau aa
de frumos, meat imaginile br Imi apar i astàzi la fel do
c]arc... La un moment dat, flu se mai auzeau decât fluierele.
Unul cu melodia sa de caval, al lui nenea Jean, jar altul, eel
(‘U (‘are cànta nenea Auricä. CU sunteul specific fluierului, làsau
impresia Ca sunt mai multe, patru-cinci i flu doar doua. Fara
sä vrem, fle trezeam dánd din picioare 1 fbi, cci mici, de pe
margine, era de parcä fid ridicau de jos, parcá pluteam. Nu
1-am vazut pe nenea Tudoritä sà joace cu atáta foe de la
storsul strugurilor cánd juca dansul mustului, iar mustul
curgea rubiriiu i spumos...
— Aa, baieti, aa, neicà, striga Nitie, jar mama Maria
ilil mo laficu Cätànescu ii tergea lacrimile cu dosul mâinii
Si murmura ca pentru sine : ,,mânca-v-ar, maica, sä vá manánce,
cà màndri mai sunteti i mândru mai jucai...”
La lumina crepuscularà a focului, In seara aceea de toamnà
tarzie, umbre i oameni, ritmuri i cântec, melodic i dans se
im:pleteau i se suprapuneau. Mi se parea cà ma a1u la hotarul
dintre basm i realitate; era de parcà poposisern intr-o
tarä feericä, de poveste. Si poate sã fi fost o poveste sau visul
unul copil. A fost o searà cum pune voi fi avut In copilàrie.
Nu tiu cat va fi durat, poate zece minute, poate ciricisprezece
sau mai mult, dar tiu ca-mi parea rau Ca s-a terminat. Dc

154
atunci am rnai avut ocazia sà asist la spectacole marl, cu
multi muzicanti si dansatori numeroi; eu Insumi, la rândul
meu, rnai tàrziu am dansat la coa1ä, ca elev i la horä In sat,
dar niCiodata n-am väzut ceva mai frumos, mai fascinant...
tnainte de a pleca spre centrul satului, au mai jucat c
horn 1inititä, aa CUm Incepuserà cand au venit; unul dintre
bäieti flu are de lucru Si prinde de-alàturea horii o fatà mai
ràsãritã CU patru-cinci ani decât noi ceilali copii ; era Jent
ui Burlanu ,,haide i joadi !“ i—a zis. ,,Nu tiu sà joc bine,
nene”, a räspuns fata, timidà dar s-a prins totui In horà..
,,Nu e nimic, ai sá invei” a rnai spus ci. Fata flu dansa ràu,
dar fñstácità, mai pierdea ritmul. i atund, Nitie i-a strigat
,,Nu aa, nepoatã! Ca fad ca ala
Al cu paie, al CU fin,
Al CU mãmñliga—n san.

A 1)01 a adaugat : Uite—aa i s—a prins mou1 in horà, 1(ing


ca; dansa uor apãsat, parca marca cu stángul i chiula pe
un ton g1ume, cu pauze, dupa ritmul dansului
Cñt e mou1 de batran,
Ar rnánca mere din san...
Vine idea de la rau,
Cu poalele prinse-ri brñu

xi zicea mai departe


Sä tràiasdi sutele
Ca màrità slutele...
Vai sàracu’ mà1àiau1,
Ca ci mnsoarã unchiau1!

i, pe rnásura cc se antrena la joe, continua chiuiturile,


lrecánd de la una la alta:

Dragu-mi-c câmpui cu rniei


i mándnita CU cored - . -

155
Apoi, tineretul a pornit mai departe in drumul sàu,
càntnd i glumind, spre centrul satului, unde se afla adunatã
floarea fetelor i feciorilor Ia locul numit In poianá, pomenit
(U acest nume de la bàtrãnii bàtrânilor, de pe cánd era acolo
o poianä largä i verde la poalele dealului impádurit, jar
satul se afla adàpostit pe vâlcea, sub poale de codru...
Am pornit cu pàrinii spre cas, urmàrit de imaginea
jocului i de strigáturile bitrànului; dar CU mintea mea dc
copil, nu prea inelegeam sensul uneia dintre strigituri
,,Dragi-mi-o rnindruta chioará,
Sufià-n foc, se uità-n oalä...”

Mai t’krziu, peste doi-trci ani, când aveam sà fiu ImpreUflà


cci btrânu1 pe deal sau pc vale on In ierniie lungi de
iarnñ, ducñndu-mä in vacantà Ia ci acas — doar treceam
cseaua — 1-am ascuitat de multe on povestind, glumind
cñntñnd. Uneori, trecea brusc do la o g1umI Ia un cãntec sati
Ia o poveste i myers. Tráia cu adevárat cele istorisite mai
ales, doinele; ii 1egna uor capul dupA cum era melodia.
rouind si—nii (apteze atentia. La rândul meu, participam Cu
atita intensitate, incñt de—atunci Si pãnà astizi, Ia clistani dc
postc 0 jumatate do secol, mi—am impnimat in memorie i in
inimñ tot cc mi—a povestit, tot cc mi—a cintat. Uneori, m
trczeam cu rñscolitoarelo sale mntrebàri — do uaroñ ar fi
interprctat un rol, ca in versurile do o ptiritate i de1icatcc
fàri seaman

Floricele irci sulfine,


Cine ma puse pe mine
Sà pnind drag i dor do tine’?
Bätránul povcstca do parcñ intotdeauna tot asta fñcuse
i tot coca cc spunca era interesant aa mi so ptrca i mti
captiva de fiecare data.
CURTILE LUI LER—IMPARAT
(varianti)

lntr—una din zile, batrinul Niie a povestit clespre CurUle


lul Ler-ImpIrat
Se spune cà Ler-mprat avea palate marl i frurnoase In
mijiocul unor curti intinse cat o arie undeva pe malul Oltulul,
Ia Rornula—cetate, pe unde se aflñ astâzi satul Reca. i mai
avea 1rnpratul un palat mare si mândru In cetatea de in
Sucidava, pe malul Dunirii acolo unde Llceasta se impreunñ Cu
Oltul. In acel palat avea Impàratul un fecior tare mandru i
voinic, dar tare nefericit, pentru c de a natere era ursit si
flu trñiascI decât pInI cc l-o vedea soarele. Din aceastà cauzñ,
ieea din palat nurnai noaptea SI SC plimba prin gràdinile lui
tatane-siu. Privighetorile i alte psñri cântau de mai mare
dragul, iar florile inmiresrnau aerul. Ziua o petrecea mai mult
inchis In odaile sale, cu perdelele trase, la ferestrele in care
bMea soarele; si era tare amàrât feciorul i suferea mult (a
nu iese ca toti oamenii ziua, sñ vadi curn aratá Iurnea.
lntr-un amurg a vàzut o fatI care trecea intr--un car, impreuna
cu tatàl ci, prin fata palatului ,pe drumul de piatra,
numit Drumul Roman, care mergea paralel cu Oltul, dc-a
Iimgul râului, incepând de Ia Sucidava i trece mat departe
prin Rornula-cetate pe la Turnu-Rou In Transilvania. Era
tare frumoasli fata aceea, sau poate aa i s-o fi parut fecioruIui;
avea ochii ca de viorele i pàrul desfaurat In plete, en
borangicul, incât Ii lumina chipul ca lumina lunii. i a trimis
feciorul oamenii palatului si Intrebe cine sunt cci doi, tatal i

157
latLl care trcceau (U carul, pe drunnil dc piatni. A al lat, dar
a pástrat pentru el tot ceea ce aflase. Incepând din acel amurg,
nu a mai avut lini.te feciorul, pân ce Intr-o searä, pe la asfintit
a pus eaua pe calul säu eel rnai bun, un cal aib nãzdrãvan,
care mergea ca vântul i ca gândul, iar culoarea sa albñ, strkicitoare
Ii lumina calea ca lumina zilei. A pornit Intr-un suflet
la aceea care Ii stàpânea inima i a càrei imagine Ii obseda de
când a vàzut-o. A gàsit-o In grñdinü, tocmai terminase de udat
florile i se odihnea pe o bancà, cu gáleata lângã ea. 5i aveau
pärinii ei o casä curatä i väruità proaspàt; arita ca 0 mireasñ
care i.i ateaptä mirele. Oamenii erau din popor : nici prea
sñraci, dar nici prea bog4i. Dupà cc i-a dat binete, a intrebat-o
— Nu vii sà uzi i florile mele?
Era prea frurnos voinicul i prea arãtos ca sñ flu-i rñspundñ
i ea la rândul el, cu cinstea (uvenita si cu omenie, cu toate
en nu stia cu cine vorbete.
— Dar unde sunt florile dumitale, drumetule?
La mine acasñ, ceva mai la vale, mai aproape de
Dunàre.

i tot glurnind i povestind s-au Imprictenit. El nu i-a


spus cine este, peritru Ca se temea sà n-o indepflrteze dacñ
ufiã Ca este fecior de Imparat. Apoi i-a spus ca flu poate
verii la ea s-o vadá decat seara, noaptea,, ct ci nu trebuie sa
lie vñzut de soare. Si aa, a mnceput feciorul sà viná seam
de searà la ea In gmadirin. Stäteau pe o bancà, la adäpostul
crengilor aplecate peste ci. $uoteau, ii spuneau cuvinte
dulci i ràdeau uor ca sä flu fie auziti, pentru Ca nimeni nu
tia ã fata flu stä singurà in gradina. F’eciorui a rugat-o sa
nu spunà nimänui cà vine acolo seara, sä se intàineascä cu ea;
n-a trebuit sã-i spunä de clouà or pentru ca i fetei ii
(onvenea, cä aitfel phrintii n-ar fl lasat-o sã primeascñ
pe cineva fara stirea br.
Cánd vremea era ploioasa, mergeau In odaia ci, unde stateau
la sfat pana la primul cantat al cocoilor, cand ci trebuia
sà se Intoarcä pe drumul de piatra, ca sà aibñ timp sa
ajunga In palatul imparatului Inaintc do a masari soarele. $i

158
tot aa mereu... Feciorul tinea mult Ia fat, dupã cum i ci II
era la tel de drag. intr-o zi feciorul i-a adus Un mel de aur cu
o piatrà scumpä, mare, In care i se vedea chipul ca intr-o
oglindà, i i 1-a pus pe deget. Aitãdatä, i-a adus o brãarñ, tot
din aur, bàtutà cu pietre scumpe, apoi o cununà din frunze
de aur pe care i-a pus-o pe cap.
— Arãti aa de frumoasà, de parcà ai fi o zânà, i-a spus
el. Nu tiu cum, dar n-a mai pleca de lângä tine nieiodatà...
Fata, de atãta fericire, a uitat sã ascundà podoabele i a doua
zi, când ic-au vàzut pàrintii i au Intrebat-o despre ele, pentru
cä tiau curn numai oamenii foarte bogai, Regii i Impäraii
au asemenea lucruri frumoase i scumpe, a fost nevoitä sä le
spunä povestea feciorului. Cu toate rugàmini1e ei sà n-o facri,
seara, oamenhi au Inchis cocoul In pivnia i au vorbit i cu
vecinii sà facEt Ia fel, pentru ca feciorul sEt flu mat audEt cantecul
cocosilor i sEt-i prindEt ziua. PEtrini i-au dat fetei yin
pentru a-i omeni, pe strEtin, sEt bea cEtnd le va fi sete. Nu tia
fata cEt In yin oamerili au pus buruieni pentru somn!
Când a venit feciorul, a stat cu fata mat mnti In grEtdinEt,
pe bancEt, apoi ca 1-a poftit in easEl i i-a dat sEt bea. A gustat
i ea ; i au adormit sornn greu. Dar curn ea bEluse, mai puin
s-a trezit inaintea lui; cu grije pentru a flu-i prinde soarele
pe drum, s-a uitat pe fereastrEl tocmai se revElrsau zorile.
L-a trezit pe fecior, iar ci cu mare greutate s-a sculat.
A aiergat in grEldinEl, a incEliecat calui i a pornit In goanEl.
Tocmai atunci se sculau pElrinii fetei, care sperau eEl-i vor
gEtsi pe amElndoi adormiti. Feciorul era departe, gonea ca
gEtndul spre L)unElre. Dar oricElt era ealul de nElzdrElvan, n-a
mai ajuns la timp. A rElsEtrit soarele, tocmai cEtnd se apropia
feciorul de curtile lui Ler-ImpEtrat ; i acolo, la Romula-cetate,
soarele la topit cu razele sale ; i-a poto pit cu lumina i 1--a
prefEtcut intr-un rEtuor, care panEl astEtzi se cheamEt Poto pin.
Zadarriic a ateptat fata In serile urmEttoare, In grEldina ci,
sEt vinEt i sEt stea ImpreunEt pe bancEt, cEt feciorul n-a mat apElrut
i flu tia cc s-a intEtmplat cu ci. A plEtns rnultEt vreme
apot si-a iuat inima In dinti i a pornit In cEtutarea iui, dc-a
lungul Oltului, la vale, sEt ajungEt la DunEtre, de unde tia eEl

159
venea ci; i tot Intrebând pe cci ce-i ieeau In cale despre
cñhiretul tânär i mândru, cu un cal aib cc stri1ucea ca Juna
piinä noaptea, i-i lumina càile, a aflat pânà la urmã cum i
uncle 1-a prins soarele, potopindu-1 intr-un ruiuor. i i-au aritat
oamenii curi1e lui Ler-Impärat. Ajunsi acolo, fata a intrat
in palat. Se vede treaba cã i ea a lost ursiiã, sau poate
ca o pedeapsà cá n-a pàstrat taina feciorului, ci pe data cc a
intrat in palat, n—a clorit sã rnai piece i n—a mai ieit dc acol
Lw palatul s—a lñsat. meet—meet, scufundandu—se pe nesim
Intreg i frumos corn era. Ceilalti oameni din palat au ieit,
(and i—au dat searna cá se scufundà, nurnai ca a iárnas acolo
i s-a scufundat odatà cu palatul in care triietc singura
in veci, tinara i frurnoasä, parcà tot rnai frurnoasa
este Imbracata Intr-o rochie de màtase albà, peste care se revarsà
pietele galbene Imbräcând-o pânä Ia mijioc; pe cap
poartà cununa de aur, iar pe mânà i pe deget, brara i
inelul primite de Ia feciorul lui Ler-Impàrat. Intr-una din camerele
palatului, acolo In adâncuri, fata tese in fiecare zi o
pânzà de aur, presarata cu rnrgaritare rasarite din lacrirnile
ci. Tese o pñnzn pe care nu o termina niciodatä tot tese i
tot plânge rnereu. In odaia a doua, se afIi rnai multe vase din
argint i din aur, pe masà i pe Ia ferestre mici làzi poleite,
care pàstreazà in dc pietre scumpe, cercei, mdc, brñtàri i
Imbracarninte de màtasc cusutà cu fire de aur i de argint.
Dar ea n-are cc rnai face cu dc... In altñ odaie, existà patul cu
scoarte 51 perne din lana 5i matase, vopsite In culori frurnoase,
himinoase i o rnasà dc argint cu scaune hi fel, din argint,
poleite toate cu aur. Pc masLi, se aflä un coco din aur, care
cântà Intotdeauna, incepànd dupä miezul noptii 5i pana ia ziua,
pcntru a-i aminti dirnineata cu pricina, când feciorul de impñrat
a fost transformat intr-un rausor.
Toate acestea la un bc — odoare din aur, argint i pietre
scumpe — lumineaza odaile ca lurnina soarelui. Insa fata se
ciita Ia dc 5i plânge pentru ca, oricât de multe ar fi podoabele,
odoarcie i oricât de strälucitoare, flu-i ajutñ Ia nirnic dacñ
lipsetc eel caruia Ii daruise inirna i Intreaga ci viata. Se uitñ
din când In când In oglinda de aur 5i-5i admira chipul, care,
—- pe zi cc trece — parca devine tot mai frumos, ca o pedeaps
pentru pcatu1 de a flu fi pástrat taina celul care trebuia sit-i
fie birbat. Si totui...
0 data pe an, in toiul verii, sunt citeva zile de adevãratü
slrbätoare pentru singuratica fatä din palatul lui Ler-Imparat.
Când este secetñ, ráuoru1 seacã in mare parto i undele sale
limpezi — cate mai rämñri se ascund in pàmánt; acolo, in
adãncuri, SC produce transformarea ràului, care ia chipul celui
cc a fost altädatñ. Atunci voinicul care, In inima sa a iertat-o
pentru grea1a de a nu fi pàstrat taina pe care i-o incredinase,
merge la palatul do la Curi1e lul Ler-mpärat ascuns sub
pamant i imbriazã mandretea do fati topitã de dorul sãu,
rámànãnd cu ca in acele zile. Si ráde fata de bucurie In bratele
iui, fericitã cã Ii revede; i plãnge, cã nu-i poate retine
mercu cu ea, tiind cä dupa cateva zile se va topi ca o umbra.
Jar ci o soarbe din ochi de dragá ce-i este, i-i mângãie pietele
mñtäsoasc i genele Inrourate do lacrimi, sàrutându-i-le.
Amandoi ii spun cuvinte alese, in ccl mai dulce grai de pe
lume; dar cuvintele le rämán neisprávite pentru cà, la sorocul
plecàrii, cocoul de aur incepe sà cãnte neIntrerupt, semn cà
fericita br intâinire a luat sfârsit. Si cántã cocou1 pânä cc
feciorul, pe nesimtite, dispare de lãngà fatä, ca un vis. Jar ea
Intinde mãinile dupà umbra lui, care se Indepàrteazà plutind
cu spatele spre uà i piere cu Incetul. II strig, rugându-1
du-l: ,,nu pleca, te rog, flu pleca, mai ràmâi cu mine, ràmái”...
dar umbra nu poate ràspunde i degeaba Ii roagi fata, Ca ràmane
cu mãiniie Intinse, jar feciorui flu mai este nicàieri. i
cade in genunchi làngà prag, suspinand In singurátatea ci...
Dupa o vreme, incepe din nou sà teasa, ateptând nerabdatoare
vara viitoare.
La cãteva ziie dupà disparitia feciorului, undele râului ies
in vad la suprafatà i curg u.or i limpezi lit vale, murmurând
povestea de la Curtiie lui Ler-mpärat.

11 — c. 758 16
ZANA FLORILOR

Tn vremea aceea, intr-una din zflele vacantei do primavarà,


ma aflam Cu nea Tonita Nitic, cu oile, pe deal, pe loiana
cea mare. In apropiere, era päducelul ccl batran care, cine
tie de cata vreme, stñtea acolo ca un soldat de paza, in bñtaia
vInturi1or i a viforului, singur In poianñ, CU trunchiul uor
rãsucit i cU coaja crapata, era ai de incarcat de floricele
albe, de parcá ninsese peste el. Ceva rnai departe, la vre-c
sutà cincizeci do pai spre miazä-noapte, räsárit i apus, poiana
era incadratà de perdele de pädure, indeosebi salcuimi ; pdurea
de altädatá, in care dominau stejarii, fusese Inlocuitä
cu salcami. Ma Imi povestea nea Ionitcl zis Nitie : A fost tiiatñ
pñdurea, din pàcate, nepoate. Oamenii si-au dat seama, e drept
cam tárziu, cà fàrä pàdure flu so poate; ea ne dà ploaie,
vreascuri pentru foe, aer curat .i cântecul pasarilor. Unii
dintre ci au mai plan;tat pe lángà vii, pomi, jar pe pante,
pe coama dealului, perdele de salcâmi...
Stàteam Cu bàtrãnul pe iarbà verde i priveam la oilo care
pãteau linitite; mieii zburdau Imprejuru-le, de mai mare
dragul, i mi se pãrea Ca amandoi, cu i nea Ionitä Nitie, no
aflàm In miezul unei poveti. Eram incàntat do soarele de primãvarä
i de ciripitul pàsärilor, de cucii .i turturelelo care
so ingñnau, luandu-se la Intrecere, Cu ciocarliile care asaltau
väzduhul i dispàreau In apele lui dare, albastre, In timp ce
privighetorile erau numai cãntec i dor. Florile do tot felul
de pe poianá i de prin arbutii din apropiere, porumbarii, i
macieii, cu rujele br de culoare roz-albe, Cu miresme suave
Imbätau aerul.

162
Din poianñ, do pe cuimea dealului, privearn In zare peste
i vedeam ca In palrnü satele do peste Jiu la vreo patru-cinci
km depártare ; unele so aflau i mai departe, ca Piliau1 spre
nord-vest sau. la risärit i miazã-zi, Cotofenii dIn fa, Isalnita,
pIni la Craiova... Nu rn-am putut abtine i i-am spus batranului
: ,,nea lonita, ce frumos i lirnpede este cerul, ce mandru
miroase aerul, i se vede ca mntr-o ogindä pânt la Fi1iai
i Craiova”.
— Hei, nepoate, numai alaltäieri a fost sárbátoarea zânei
florilor care soscte odati cu primavara, .i pentru ea, pentru
zknñ, so prirnonete tot câmpul, doaluri, vi1cele i zävoiul jar
pasarile o intàmpinä CU cántecul br i iarba cu florile ii a.tern
cirarile i Ii Improspäteazà aerul Cu miresme...
— Dar duminica trecutã au fost Floriile ! — am spu
inirat, pentru ca flu tiam nimic despre zana florilor.
— Aa este, dragul rnosului, clai Floriilo insearnnã Floralia,
asa so chema särbátoaroa zànei florilor, aa Ii spuneau
dacii i romanii in vechime. bar zñna era Flora i de aceea,
sñrbätoarea ci so numea Floralia. Tot aa, sarbtoarca rozelor
so numea Rozalia, adicã Rusaliile.
— Mou1e, dar fetele pe care le cheama Florica, tot de Ia
zñni Ii au numele ?
— Apoi, tot de acolo, numai cä uncle au numele la fel
ca al znei florilor, Ic chearnà Florica dar sunt urâte foe...
— Dar zãna este frumoasä, moule?
— Efte, cä do aia e zãnä i Inca zâna florilor; este irn—
bräcatñ Intr-o rochie lungä, albä, Impodobita Cu flori mándre
ca ale rnäcieu1ui jar pe cap, peste pletele bàlaie, are o coroni
a din Lion albe, albe ca fulgii de zäpada; are ochii azurii
i limpezi, cá te vezi in ci ca in undele izvorului.
— Dumneata ai vàzut-o vroodatã?

— Nu ; mi s-a parut Intr-o zi, când cram copilandru, ca


am vàzut-o, ca o pärere, o clipà, dar a disparut. Numai rareori
se aratà oarnenilor tineni cánd sunt Indragostii. Doar cu
florile câmpului, cu luncile cu pasarile are treabà...
— Dar de unde stii cum era Imbràcatà?

163
— Aa se povestete din bitrtni, din vremile trecute, PC
când zánele i fet.i-frumosii tráiau printre oameni. Ea aduce
primãvara; vine cu ramuri verzi i cu finn do tot felul. Pñ—
särile o Insotesc., ii tin calea Cu ciripitul br, cu canteCo, o
urrneazü la tot pasul; tot la Inclemnul zñnei, porncsc :Llbinob
spre toate zñribe, zbuniind din floare in floare sä adune
polen pentru miere. Do dragul ii, infloresc (ampule, luncile
i rnurmura izvoarolo legende i povoti do dernult, uitate...
Träiam intr-o incñntare fárñ scamñn, plutearn parcä intr-o
beatitudine, un vis, cum flu mi s-a intñrnplat do multe un, fliCi
In Copilärie i, cu atñt mai putin, mai tirziu. Piutind astfel
intro vis i realitate i privind In directia zñvoiului din vale,
rn-am trezit spunându-i bñtrãnului : ,,oste aa de frurnos dimpul,
mou1e, i aa de limpede zarea, cã mi se pare Ca SO vocle
plopul triiznit Intro salcnle de Ia maiginea zavoiului, pe lñngn
drumul care treCe spre Tatominesti.
— Aa este ; se vode i mai departo ; daci n-ar ii zivoiu1
ti-as aräta undele limpezi ale Jiului i locul din apiopiore,
de la Casa Podarului. Dacñ vñd eu pñnà acolo, (a sunt bñtrân,
daràrnite tu...
— Dar, nea Ionità, undo este Casa Podarului ?
— Mai bine ai spune undo a fost, pentru c ast:zi flU se
rnai aflä acolo decuit locul ci si arnintinen.
— Cine a fäcut-o tocrnai 1lngá rlu?
1-Ici, are i oa povestea ci.
— Spune-o, rnou1o, to rog, spune-rni-o
nea Ionii a Inceput sa povosteasca o intimplare despre
Casa Podaruiui

Cu toato ci o vrorne i so rnai spunea locului : La Casa Podarului,


doan numele rnai rãrnisese. Cu citiva ani in unmi,
Inca rnai era acolo, uitatä. Nu era prea mare, uirnpotivt,
era ca un bordei. Se afia po un tñpan In apropierea Jiului.
Parcá rasanise acolo din veac... i poole cä aa vu Ii lost;

164
de ciind c lumea lume, prin satcie din zoná au trecut oamenii
pe drumul pe care—i tii curn pornete din sat, de lángã
coaiä i merge printre lanuri i printre iziazuri, pe lângà
zavoi, pana la mu, spre Tatomireti. Casa rImisese uitatà
acolo. de pc cãnd se adäposteau In ca poclarii, care treceau
oamenii cu podul plutitor, de pe ui-i mal pe altul al Jiului.
Podul se afla pe moia boiereascã, cum erau altàdatà i satele;
de aceea, vama ii revenea boicrului...
Dc la o vreme, s-a construit podul de Iemn peste ruiu mai
sus, la drumul care cluce spre Ràcari, jar ccl do aici, ccl plutitor
era folosit tot mai putin i tot mai mar, pànñ cc a lost
pñrñsit. Coliba a rãmas singurà i cu vremea s-a ruinat. Casle,
la fel ca oamenii, au nevoie de càldurà sufieteascà pentru a
putea dàinui... Numai paznicii boiere.ti ai holdelor, ai závoiului,
se mai adäposteau In ea la vreme de ploaie. Ca once locuin
, cIt de säracá, avea Si casa Podarului o vatrà i un co, sai.i
horn cum Ii mai spune, pentru cazul când se fàcea focul In ea.
Zilele se scurgeau uncle dupà altele i nu mai trecea nimeni
pe lángà Casa Podarului, nici dintre oamenhi boierului
Si fliCi altii...
Intr-o varà pe miritile boiereti din apropierea Jiului, pe
lingä Casa Podarului, se aflau cu vitele la pñscut civa copii
un grup de apte-opt prichindei, Intre zece i doisprezece
ani ; nu se stránsese Inca tot grául came se afla, ca de obicci,
adunat in camp, Cu SflOpii stmáni In cárstáti — grámàjoame de
treisprezece snopi. Uncle dintre dc se gàseau chiar in apro—
pieme do colihà. Copiii, vom ft aflat i ci de intirziemea reformei
agrare ; mai stiau de la párintii i bunicii br despre mevolta
din 1907, cà s-au apucat sà se joace dc-a hoierul i tranii.
Imediat i-au mepartizat molurile. Unul dintre ci a devenit boier
i altul vatasel ; — tar vàtàselul era unchiul tãu Mann. Printre
ci au mai lost Jorgu lui Stànicä lepure, Codin Negru i altii.
Ceilalti erau täranii. Unul dintre ci mai rasanit, lorgu sati
Codin, au devenit eful ion. Curn venisera cu vitele, doar cu
o nuia in mana sau Cu biciul, s-au apucat i din x’reasctirile din
zàvoiul de aláturi, i-au fácut bate, cáte o lance, furci i iatá-i
Inarmati pentru ràscoalà. Toti, ràzvratiti i Inarmai, au pomnit
inspme coliba pe care au transformat-o in mintea br Intr-un

165
conac boieresc in care se instalaserä boicrul i vätäselul ; cu
mare hàrmàlaie, au ajuns la ua conacului, strigánd sà iasà
boicrul la ei. Strigau i ameninau cu bàtele, cu láncile i cu
furcile
— Pàmânt, sä ne dai pämánt, boierule ! Dà-ne pñmãnt,
Ca dacá flu, ii luám tot i-i darn foe conacului, ca la revolta
din 1907
— Pämánt, boierule!
— Dä-ne moia cä, aitfel, nu seapi cu zile
Auzind hàrmälaia, moieru1 care era Alexandru Dan, 11
trimite afará, la grupul razvratitilor, pe vátàe1, sà vadá
ce Vor.

— Boierul intreabä cc vreti, do facei aa rnre zarva?


— Pámánt vrern ! Sà no dea pàrnántul sà-1 impárim.
Sà iasá afarà Ca, alUfel, intràrn peste ci, In conac
Vátäe1u1 a intrat ináuntru i, dupa câteva clipe, a ieit
impreunà cu stãpânul säu, boieru1.
— Cine sunteti i cc vrei, oarneni buni ? Cinc v-a su—
pärat aa tare? ii s-a adresat boierui.
— Suntern taranil de pe moie, boierule. Durnnealui vatà
e1u1 ne cunoate — a ràspuns ccl rnai rãsàrit dintre ci,
care era conducàtorul br.
— Suntern necajiti cà flu vrei sä ne dai parnant, sã avem
i noi ogorul nostru. Jaca, de aia suntem supärai. Cine ne
poate supàra? Nurnal domnia ta, boierule — a strigat Un
altul.

— Si pentru asta v-ati adunat toi cu furcile i cu lancue.


Pe cine vrei sà ucidei?
— Pc nimeni... Dacá primim pärnánt, clacil nu...
— Dar eu nu vii pot da nimic piniI flu vine agronomul
cu ordinul de la Craiova.
— Aaaa !... Domnia ta no dal rnoia, dar nu vine agronomul
sä Impartii piimintul...
— Ii Im:prim fbi — a siirit unul rnai indraznet.
— Nu, oameni buni, nu este bine sii no certiirn cu legea.
Uite, merg eu la Craiova, sii yin cu agronomul sii vii irnpartii

166
pámântul. Linititi-vã i rämánei acasà; vãtálul o sá Va
spunà când ma intorc.
Boierul a plecat la prefecturà sà aducá ordinul i sä
caute agronomul ca sã impartà pämánt tàranilor. Cu alte
cuvinte, bàiatul s-a dus ceva mai departe lãngà vite de
unde urmàrea joaca, i nu s-a mai intors. Grupu razvràtitilor
a ateptat in 1inite cáteva clipe, ceea cc insemna — in joaca
br — cáteva zile. Si vàzând cä boierul nu mai apare fliCi CU
ordin, nici fàrà ordin, au devenit. din iou turnufluoi, ame—
ninàtori. Au inceput sà batá cu bâtele in poarta ,,conacuhii”,
i si strige sá iasi ,vätáelu1. Acesta iese.
— Ne-a tras pe sfoara boierul, vàtàe1c a strigat unul
dintre ei.
— Ce va mirati ? Ca intotdeauna , a adãugat altul.
De Ce nu mai vine ? — strigi unul, mnvirHnd prajina
care trebuia sà fie lance.
— Dc unde sà tiu en cc s-a intámplat, mai, oameni
buni? Vedeti bine Ca doar i eu atept ca i voi i nu tiu
Ce-O fi acobo la Craiova, unde s-a dus dumnealui.
Puneti maria pe ci sà-l legàrn, Ca se preface. E vorbit
CU l)oierlJl — a strigat efu1 br.
— Sa-1 legám, sà-1 legám
$i au sárit toti i 1—au imobilizat Pc vàtáe1 ; unul a adus
funia pe care a desfãcut-o din coarnebe hoilor .i 1-au legat
cobza de o saicie, infáuràndu-l de la pulpe pana la umár.
— sa-i aruncàm inàuntru i sà dam foc conacului ? —
adáugat careva.
— Nu-i dam foc pentru ca, dpà cc irnpãrim moia, din
comic facem coa1a, sà nu rnai rneargä copiii sa Invete carte
tocmai la Bralotita; e departe i iarna e frig i zapada mare...
— i—a sfatuit bätrdnul br conducàtor.

— Aa este ! Bine zice nenea Codin Negru.


— Aa ete, aa este ! au adáugat in cor ceilalti.
— Ei, acum, fratilor, sà impártim moia ! Jata, tu iei
de acolo de la margine pãná la a doua cârstatá; tu iei mai
departe páná Ia o patra; i tu, la feb...

167
.i misurau cu pastil in aa fel ca fiecare sä aibà pe
lotul sàu cáte douà cárstài a treisprezece snopi de grâu...
— Acum, hai sà treierm grául, dañ este al nostru
Sà-l treierãm, sIX-i treierIXm Ce mai ateptIXm?
— SIX zicem cIX nu mai este cOnaUl ici, e mai departe
i facem din casa asta maina de treierit graul, batoza, pe
care am adus-o pentru treaba asta. SIX-ncepem...
$i doi dintre bIXietii mai rIXsIXrii au devenit deindatIX coari
i s-au ureat pe coilbIX, lIXngIX coui acesteia care se
transformase pentru ci In cou1 batozei ,pe care trebuiau sIX
intre snopii de grIXu pentru a fi treierai, in timp cc bIXieii
celeilalti cIXrau snopii i Ii ridicau cu furcile, adicIX Cu prIXjinile,
pc colibIX. Coarii dezlegau snopii i Ii Indcsau, until
dupli aitul, pe cou1 colibei i huruiau din gurlI cIXt ii tineau
puterile, ca sIX imile batoza. In mai puin de douIX ceasuri,
cáteva cIXrstIXti erau date gata, cu grIXul risipit de la mirite la
colibIX i, binemteles, coul ac’esteia nu se rnai vedea dintre
spicele din snopii ridicati acolo, pe care cci doi vrcdnici coari
ii indesau fIXrIX hodinIX InIXuntru...
VIXtIXe.lu1, legat de saicie, uitase de ci i de situatia in
care se afia ; privea la efortul sustinut ii arnarazilor sIXi de
joacIX era in toiul ci, cánd — deodatIX — dc la vite, eel car
CIXcuse pe boierul, adicIX Alexandru, a inceput sIX strige cat ii
tineau puterile:
Fugii, mIXIXIXi, fugii, CIX vine nea pIXndarul! Fugii!
Si au Inceput sIX fugIX cu vitele indepIXrtIXndu-se. Coarii
au sIXrit de pe colibIX i au luat-o la sIXnIXtoasa. Alergau dupIX
vite, cIX nu le vedeai picioareie. VIXtIXeiul, rIXmas legat de
salcie, striga la ei
— Dezlegai-mIX ! Unde fugii i mIX lIXsati aici? Fire-ati
ai naibii sIX fii Unde fugii i mIX 1sati? Dez1egai-mIX, dezlegati-mIX!

5i vIXzIXnd CIX nu-1 mai ascuitIX nimeni, ha, dimpotrivIX, tot


grupiil fugea iepurete, a inceput sIX plIXngIX, smucindu-se sIX
scape, insIX fIXrIX rezultat. Era bine infIXurat cu funia bo1or.
Dc aitfel, era prea tIXrziu. Paznicui (pIXndarul), fIXrIX sIX-i
observe, ajunsese lIXngIX colibIX. CIXnd a dat cu ochii de toatIX

168
risipa accea do griu i a rnai vñzut i spicele pe acoperi, s-a
ters Cu mána in ochi, do parcà nu-i venea sà ereada. $1-a
luat pàlària do ie cap, a dus-o In dreptul sràncenelor, i ferindu—se
do razele soarelui, a privit spre co.u1 colilDei intrehñndu-se
: ce, mama clracuiui, a fost aid ? $1 intorcánd capu
1—a observat po eel legat de salcie
- — Dar CU tine ce esto acolo ? Cine to-a legat?
— Lasä—rnä, none, sñ nu ma baii, en cu sunt vñtñclu
De—aia rn-au legat oamenii do pe rnoie, en s1-mparta moia
i sã treicre grául. $i eu n—am vrut. $1 rn—au legat aici... A
vrut sa dea foe conacului i sñ mñ arune in foe.
- - Care conac, ma, cc eti nebun ?
— Nu, nene, Casi Podarului i-au fñcut-o intài conac i
iurnai dupa am au zis en e maina do troierat gràu... Sn in
mñ bati Ca cu n—am facut nirnic ! —— $1 a inceput sñ plá
dc-a binelea.
— Bine, nu te bat ; daca vrei sà nu to las aci legal, do
snide, sä Ce mancince iighioanele in noapte, càncl or sã iasà
din zävoi i-or da peste tine prins gata ; sà-rni spui al cui
eti i mergcm acasã la tine. Sn mi—i spui i ie ceilalti, en sa
vorhesc i cu pãrinii br, sä pliiteascn pagubele...
— Bine, nene... Da, cia...
PLOPUL TRAZNIT

(,,Ca pe vrornca iui Pazvante”)

1V[—arn afiat do multe on in preajma lui flea Ionità Nitie,


dar ca In primävara aecea, —-— in Sàptñmna Mare ——
avea sä lie ultirna pentru ci, niciodati flu mi-a spus i nu
mi-a cántat i povestit atâtea do multe.
Ma preocupa de mult timp, cãncl i In ce imprejuräri a
fost träznit plopul eel mare din marginea zävoiului. Atata (at
umblasem prin zàvoi i pe dealul care, pe atunci, mai era
partial impadurit nu vazusem Un copac mai mare, mai gros,
ca Plopul tràznit pe care abia dc-i euprindeau trei sau patru
oameni cu mhinile Intinse. Trebuie sñ fi fost tare bàtrân i,
(lflC tie, cãnd va fi avut bc intàmplarea ; Era paria1 uscat
i Innegrit de cánd fusese fulgerat i In cinstea cine tie cirei
amintiri legatä de povestea sa, devenitä legendà, oamenii
i-au ocolit, läsándu-1 sà traiasca Cu amintirile sale. Dorinta
do a cunoate misterul plopului, m—a fäcut sa—l rog pe
trànul nea lonita Nitie sa—mi spule daca tie ceva despre plop.
Acesta se afla alaturea cu drumul, care taic campia de 1
Sfireca i treeca peste Jiu spre Tatomireti, iae lñngä marginea
zavoiului eel mare.

— E o poveste rnai lungä, nepoate, a ineeput bátrànul sñ


vorbeascà. i do intâmplarea Cu pbopul so mal leagà i alta,
de pe timpul lui Pazvante. Apoi a refiectat o ciipà; eu, neràbdàtor,
flu i-am dat rãgaz
— Dar cine a fost Pazvante, nea Ionià ?

170
M—a fäcut Curios, cu atát rnai molt Cu (at auzisem de
multe on, in diverse ocazii, spunándu-se : ,,Ca pe vremea lui
Pazvante !“
— Era pe vremea fanariotilor un general turc, a rontinuat
nea Ionia, (IC la Dii, sau Viclin. Aa ii mail spunca Vi—
dinului pe vremea aceea. Dii...
— Spune-o, nea Ionitä, am sárit en, auzind Ca C langa
cea cu piopul mai este alta, care — bainuiam -— trebuie
fie intcr’esanti, Ca intotdeauna poveti1e batranilor.
— Generalul, a reluat moui cuvántul, s-a revoltat mi-.
potriva sultanului ; nu pentru bmele oarnenhlor, pentru ci s—a
revoltat ; voia sà fie stãpãn acolo, la Vidin, In pártile Bulgariei
pe care o ,jefuia cánd voia i cat voia ; i tot aa fàcea
i In Serbia i la noi. Cànd avea poftà, trecea Dunàrea, cu
(etele i präda satele i oracle, pe Care Ic ardea i ucidea oamenj
sau ii lua robi pe eel zdraveni i fete i femei frumoase
i nimeni n-avea ce-i face. A adunat armata mare pe care 0 intretinea
din jaf i din dárile luate din t,arä ; domnii täri
tnimisi de turci sà domneasci la noi, cci mai multi
jefuiau tara la fel, sà se imbogäeascà ci i oamenii pe care-i
aduceau cu ei. Dacà au fost unii dintre aceti domni
maii omenoi i làsau tara sä mai respire, o làsau doar atat
cñt Ii läsau i pe ci sultanul i Pazvante. Pentru cä, tncbuie
sà tii, nepoate, i unul i allul se aprovizionau cu tot
cc le tnebuia de la noi din tarn : cci vite, en graiu, Cu lemne,
cu sare, cu aun, cu nobi... Si dacai erau nernultumiti, veneau
i luau ci, mai ales cand ii Se parea en Domnil nu le tnimit
atáta cat cer. Dc Pazvante, nu niai spun en ci càuta pnilej
mercu sà tnimita cetele peste Dunàre, la noi i, CuITI Oltenia
era mati apnoape, veneau i dc cateva on pe an. Era vai de
tarà dc oameni !... Aa sa tii, nepoate, era vai dc biata tarn
Cu toate Ca Imparatul tuncesc a tnimis armata Impotniva lul
Pazvante, nu 1—a iutut bate i nici pninde. Cand se simtea
mai slab decât cci cane veneau Impotniva lui, ii cumpàra.
Avea cu cc!

Cu glasul silu uor gutunal i dornol, legànat, ma purta


cu deccnii, cu secole inapoi, meat uitam unde ma aflam i

a71
tráiam aievea cole cántate sau povestite do bàtrãn, participáncl
cu tot sufletul alàturi de eroii sài. Apoi, mou1 relua firul p0-
\Testjrjj

— Erau vrernuri gr&e, cum n-ar trehiii sâ mai lie


niciodata. Pentru asta se—nfriteiu oamenii cii pdure-. do
care noi n-am avut grijã, am uitat binele pe care ni 1-a fãcut
i ne-am pus cu securile p0 ea, p0 vrernea liii Pazvantc, ñncl
tara nu mai avea arrnat i omul flu mai avea niCi 0 putere,
(T ]ulsat Ia ia Intàmp1irii i a jefuulorilor, curn sñ nu—i ii
lumea-n cap, sà pui frunzä-n huzi i s to faci haiduc? Sn
1oveti in cci care plecau cu puni]c I cu 1ikziIe cu aurul stors
din sudoarea Si din sñngele rorninu1ui, din munca i din hi—
crimile lui sii ici In calea ciocoiuhui i s—I dospoi, (Urn zice
i cantecul. i hitrinu1 inc(pe s zica doina, de parca uitaso
dc povestea cu care, do aitfel, chntcctil so lea

Aoleu, cicoi, cicoi,


Do te-oi prinde, to jupoi...
Doar haiclucii mai fáceau dreptate in tara noastrñ, relua
mou1 firu Iovcst.irii. Pc vrcinea aceca, lrni spiinea bunicul
meu cà batrinii sáj I—au ha intr—un car Cu doun protapu
s—au afundat in ädirc (and ai.i dat nnviln cetele Jui Pazvant.c
i n—au ieit de—acolo decñt dupä vreo douà—trei sàpti
Au ajuns nivà1itorii, cii jaful i CU pràpadul pana sub rnlinti.
Au ars Cernetul i au mers prnn pro Tirgu-Jiu Ii ciutau pe
Tudor Viadimirescu care, cu pandurii sài, ii pàruise altadatn,
cánd mai nàváliserá. Craiova a ars In Intregime. N-au ràmas In
picioare decnt casele do càràrniclã, cu zidurile nuinate i innegrite
do foe. Casele cole mai multe erau din ]emn, au ars
repede. Cánd s-au iniors o-arnenii, n-au rnai nsit decàt semimul
i cenua. Dc sate, nu mai vorbesc. Colibele i bordeiele
ardeau in cáteva clipe, dar bietii oameni le fñceau jar i iar,
do fiecare data dupà ce trecea prapadul. Padurea era aproape
i le dàdea lemne. Tot atunci zice-se sà fi fost Intámplarea cu
Plopul Tràznit. Era mai tanar copacul, dan tot mare i in
plinñ putere ; acurn, aa curn tii, e partial uscat i innegnit
Dupt cc au ars Craiova, turcii s-au risipit In cete dupn
praclñ In goana cailor, prin satLic de pe valea rnàradiei i pe
valea Jiului, In sus, atàt cat puteau jefui, ceea cc oamenii flu
upucaserä sä ducä In codru. A ajuns i pe la fbI o ceatá dc
vre-o sutã de cáläreti; oamenii i vitele flu se vedeau riicäieri.
Satul se afla atunci In Intregirne pe vãlcea, Intre codri. Tot
acolo, deasupra dealului, la adapostul padurii, era o poianñ
mare, care nu se vedea din vale; acolo pàteau vitele. Dour
càteva case erau raziete, mai departe de sat, in vale, lñngñ
poiana care se afla unde este astäzi coala i care se Intindea
In vale, páná In luncá. Vitele tatomiretenilor treceau, ca
i astiizi, Jiul sã vinã la päscut; aa cum tii i tu, ci flu au
páuni prea bune i le treceau Incoace, In lunca boiereasca,
aIliindu-se ca i sfircenii, pe moia aceIuiai boier; cñnd au
venit oamenii lui Pazvantc, cireada de la Tatomireti se afla
la päune, in luncá. Pe alocuri erau poieni, cu tufe mai mici
dc salcie, de sánger, do rächita ; pñlcuri de ariini i plopi, cate
un stejar sau doi-trei umbrcau poicrnle in care püteau vitele.
Do obicei, turcii se fereau do pádure ; flu intrau in codri i
In zävoaiele man; nu CUflotCaU locurile i se temeau. tiau
cà nu o data o päiserá In asemenea locuri, unde fuseserü
atrai pe vremuri In codri i teama rãmäsese If amintirea
dumani1or. Acolo, rntr-o rarite, pe o pajite frumoasà, au
ieit, neviriovate, nite vite la vedere. Turcii, care ajunseserä
in poiana In care astãzi se afla coa1a, aruncñndu-i privirile
in vale, pe luncà, au vàzut vitele i, urn drumul mai departe
spre Bralotita se strãmtora tot mai mult, lunca devenea rnai
deasä i se impreuna cu padurea care cobora de pe deal, trebuiau
sà facã intoarsã calea i s-or fi gãndit cii nu le—ar strica
sii ia cel puin vitele care se vedeau In luncii, la Sfircea, hanuind
cii acolo se afli mai multe. Aa cii au dat pinteni cailor;
in ciiteva clipe, cii nu erau deciit vreo o sutii cificizeci sau
douii sute de pai pinii acolo, au fost la dc...
fri timp ce se apropiau de vite, au observat pnintre boschete
un cauiret galopind In vale, spre rilu; o clipii, nedumeniti,
turcii care tocmai opriseri, so intrebau cc sii fie i cc
sii facii. Ciuiretul gonea calul ciit 11 tineau putenile in faa br,
173
Ia CatC\’a sute (IC pai. S—a viizut apoi lutLLriuitd coitu
unel marame de pe capul fugarului ; era o iatü. ,,O Ii lüsat
vitele i a fugit de teamã”, gàndeau ci. Dar o fatã flu ic-ar
strica nici br; vitele le vor lua când se intorc cu fata, pe
care o vor vinde ca roabà sau intr-un harem, daci este frumoasá.
Pc aici, pe la ghiaurii acetia, pe la Kara-Iflac, cum
SUflCL1 ei ‘arii Romãneti, sunt fruinoase fetele... Toate
acestea ic-au gandit in cáteva clipe i au pornit ca vantul
dupà ea. Eata fugea, ci dupã ea...
In acelai timp, in zare, clinspre apus de peste coarna
päduribor i a dealurilor, se lãsau non grei, tot mai flegri i
tot mai aproape. La Inceput, bubuiturile erau departate, apoi
tLlnete pLlterfliCe SC apropiau mereu i anunau l’urtuna
incep sñ cadà stropi ran i man, jar fulgerele i tunetele Se
repetau, sprntecand cerul Intunecos. Fata fugea i urmñritorii
(iUpü Ca, mai aproape, tot mai aproape de calul ci, doar Ia
cñteva sute de pai ; doi dintre ci s—au desprins din frun—
tea cetei i ajunserá 11ngá ea. Cind s—au apropiat, ii s-a pärut
cloar o copilä i, cum ea Intorcea mercu capul sä vadã dacñ
urmáritorii sunt aproape, acetia au observat o fatã o cosñnzeanä,
flu alta. Baticul se läsase pc ceafä i pàrui castaniu
inchis se infoia In vântul care Incepuse odatá cu furtuna. Cci
doi urmäritori se gãnideau, väzñnd rnindretea de fatà, cc multi
galbeni vor putea lua pe ca.. Cnd fata a ajuns lángã zàvoiub
eel bñtrán i Intunecos, a dat pinteni i, a dispñrut, pe la Plopu]
Tràznit, In adãncul zävoiubui. Urmànitorii, pe drumub care
parcá dispärea i ci, s-au oprit lângà plop. Fata se bàsase uor
spre stñnga, In negura codrubui iar ci i-au pierdut urma. Norii
erau tot mai joi i intunecosi... Dupä cc au Incetat goana,
turcii s-au strâns toti gràmadã i ascultau tropotele care se
indepartau odatä cu fata, se auzeau Infundate i neclare, acopenite
de fulgerele i träznetele care nu mai conteneau. S-au
apropiat de plopul ccl mare i de copacii din apropiere, cIut
ind adäpost Inpotniva funtunii care sc dezlãntuise. Un fulger
a brãzdat Intuncnicul i a càzut cu vuict asunzitor iângà ci,
spintecànd Plopul ccl mare i doborându-i o creangà groasñ
(a 0 gemãnare, la pämánt. Jar flñcärile 1-au cuprins pe ci i
arborli vecini, ridicándu-se pentru cuiteva clipe Ia mare Inñl174
tune, cleasupra \drf irilor. Caii au suirit spcriat,i in douñ
picioare, ciçiva 1L1rC1 LIU (aZUt 1u1gerai : doi flu S—JLL 1fiai
ridiat. Toti (ejialti, de pe jos, i de pe cai, 1—au strigat Pc
Allah dc cñteva on... Jar cerul parcä ii rupsese báierile
norii s-au spart i deasupra br turna cu gàleata. Ploaia a
trecut i, de la apus, soarele a zñmbit de pe creasta pädurilor
de la Bra1otita, Inainte de a scñpãta de parch ar fi intrebat
V-a plàcut?
Apoi, s-a làsat o linite deplinã peste pâmântul ràcorit
i spàlat, dar nu ferit de prirnejdi. Linitea a fost sffliatñ de
sunete de corn... Ce sà fie?

Fata desprinsà de urmiritori a ajuns undeva, In apropiere


de Jiu, la un bordei incäpätor i bine amenajat, Intr-un
urnini era casa Podarului. Acolo ii aveau adäpostul pazfllCll
Si pàdurari boierului, care erau pe jumtate haiduci SU
oamenii acestora i ai pandurilor. F’etei i-au ieit in cale un
barbat ca de treizeci-treizeci Si doi do ani cu Inca doi cam do
(10 aceeai vârstã:
— Ce veste ne aduci, fetito?
— $i bunà i rca, neicä, a ràspuns fata.
— Cum, i bunã i rea? Descalecã i vorbete. El se
apropie s-o ajute sà descalece, dar ea srit de pe cal Inainte
ca el s-o poatä ajuta i...
— Oh, neicä, nu-ti pare räu de mine ?... Veste buni cti
i-am adus la Plop cum ai voit. Rca cá sunt cam multi. i
flu-ti pare räu de mine cà erau gata sà ma prindà ? El o
strñrise la piept, o mángâie pe cretet, o sárutã si-i spuse:
— Imi pare, cum sä nu-mi parà, dar n-aveam altà cale
mai buná sa-i putem aduce In marginea zàvoiului. Altfel,
luau vitele oamenilor sau intrau pe välcea i gáseau satul. To
credeam mai curajoasñ i tu eti aa speriatã... Ei i-au dat
lacrimile
— Aa credeam i eu; dar cand am vàzut cà arapii sunt
gata sá punà mána pe mine, ma pierdusem cu totul. Intre ci
era unul negru, cu ochii holbati i cu dintii rânjiti, de mñ
bàga In friguri; norociil meu a fost calul, care parcà m-a In175
teles, aitfel cine tie dact ne rriai vedeam. Nu-i aa, zrneule?
so adreseazñ calului, care se apropiase de ci; acesta neehezi
uor. Ea 1-a mángñiat pe frunte i apoi s-a Intors Ia ci
— Neicä, flu e timp de pierdut.
— Spune, ce mai este?
— Sunt la plopul eel mare i sunt multi. Cred c vre-o
sut, cut am putut numära din ascunzätoarc, pflnñ sñ alerg
i ncoace.

— Cam multi. Incalecá si treci Jiul la Tatorniresti. Stii


cu apa acum e mica. Nu—i ajunge mci la genunchi, calului.
Mergi la Pachia, sã vinà cu oarnenii 1. Ei vreo treizeci, noi
vreo cincisprezece, poate Ii facem pe turci sà creadá cá sun-
tern mai multi. Le-o fi udat ploaia armele. Oarnenii mci sunt
deja acolo, In preajma plopului, In marginea zàvoiului, ascun
i. Am tiut tot. Am avut o iscoadá In plopul mare i cánd
a vázut ca-i aduci, a venit fuga i mi-a spus. Eu i cu ci doi
te-am ateptat sä-ti spun ce ai de fäcut. Acum noi mergem Ia
turci. Dar tu zboarà repede. Hei, de-ar fi aici, indatä, pandurii
de pe Amaradia !.... Constantine, mai dä semn cu cornul, a
mai strigat neica la unul dintre cci doi care erau cu ci. Acesta
a sunat do cñteva on... Hai, fata rnea, du-te ! Von auzi scmnalul
i pãna ajungi, sunt gata. Poate-i intãineti când treci
râul. Dc cãteva zile de când au dat nävalä, tãlharii lui Pazvante,
toti oamenii sunt cu lancea i cu puca In mânà.
— IvIa duc, neicà. Dar te rog iar, cum te-am mai rugdt,
nu-mi mai spurie fetito i nici fatu mea, ca flu mai sunt o ictitä.
Doar o sà-ti flu nevastà...
— Bine, bine, fata mea. Sà firn sänätoi cä atunci, fuel
tu nu-mi vei mai zice neicä... Du-te, cà furtuna, poate ne Va
Ii i ea de ajutor...
Se Insera. Cireada de vite fusese scoasà din ascunziuri1e
luncii la vedere i era mãnatä spre ráu dc vreo patru-cinci
bñrbati i wt de-atãia feciori. Vitele do la Sfiruea flu se yedeau
i flu se simteau pe nicuieni ; stateau probabil ascunse
acolo, la paunea ion din Poiana Mare, cum so nurnea platoul
do pe dealul do la Sfircea. Ca i satul, care era ‘in imediata
apropiere, In valcea, flu so vedeau din luncá. Aa en turcii nu

176
aveau aitceva de fücut decát si se mu1umeascá cu cele cincizeci-
aizeci de capete de vite ale tatomireteni1or, care acurn
le ieeau In cale. Cu atát mai mult, trebuiau sä piece cu cut
erau nelinititi de sunetele de corn care se auzeau In adincimea
závoiului. Dar ce s-o fi Intâmpiat, cã vine cireada spre
ci? in cáteva clipe, dupã ce s-au dezmeticit de tráznet i dc
furtuná s-au hotárät totui sä meargä spre cireadà. Numai
ca, tocmai cánd intorceau caii sã porneascä, s-au trezit Impro
cati de gloaneie din bosehetele din zävoiul eel mare, in
marginea càruia se opriserã. Câtiva s-au präbuit de pe cai,
lar caii an fugit in závoi, dupa ai celorlalti doi, ucii Ge trãznet.
S-au aezat In formatie de semilunã In micare, cu variurile
spre directia impucaturilor care nu-i slãbeau, i au
inceput i ci sä tragä; dar incotro sà tragä, cà nu vedeau
nimic i In plus, unora nu ie luau foe armele; Le udase
tare ploaia. Totui, unii dintre ci au reuit sä foioseascã putile
i pistoalele, dar nu tiau unde trag. Dc aeeea, au páràsit
lupta, indreptându—se In galop spre cireada care se oprise
i care, spre mirarea br, nu mai avea nici un om pe langa ea.
Pc eánd incercau sä mntoarcä viteie spre a le ma en ei, an auzit
din nou sunete de corn, trompete i un galop surd de
calareli chiuind venea dinspre ráu. In fruntea br, dràeuoru1
de fatá care-i aducea. In noua situaie, dumanii au fost ob1i
gai sa iase jar cireada i sã se pregàteascà de iuptà. Intorcánd
spatele vitebor, s-au trezit Insà cu impueäturi din apropiere;
erau oamenii de ia cireadà ascuni In dosul boschetelor i al
copacilor ràzleti din iuncã. In ace1ai timp, din zàvoi, au ieit
cci cincisprezece calareti adui de neica al fetei. Riscãnd sñ
fie Inconjurati i netiind cati ostai ar mai putea fi ascuni
In apropiere, turcij se desprind din iuptà i, de unde, la
Inceput voiserâ ca pradä i cireada i fata, acum ar fi fost
multumiti sà scape teferi. Grupul cci mare de cälàreti pe care-i
adueea fata erau oameni din sateie de peste Jiu: Tatomireti,
Bradeti, Rácari. Erau cu ci i pandurii de pe Amaradia, care
toemai se Intorceau dinspre Aibeti, de unde alungasera alte
cete ale turcilor care, dupa cc arsesera Craiova, porniseru
dupa jaf, pe Amaradia In sus. Erau panduri lui Magheru, Un177
chiul viitorului general de hi 1848. Fata Ii mnUilnise tocmai
cünd trecea vadul la Tatomireti.
Dumanii i-au dat searna cam tàrziu, (a fata, care alergase
Inaintea br cánd au intrat in 1unci, a lost doai’ momealã
pentru a-i atrage In cursa. Astfel au intrat in g1oanele haiducilor
i pandurilor. Unii dintre acetia fáceau pane dintre
cei care, impreunã cu lancLi Jianu, uurasera careta zapciibor
in apropiere de Craiova de aurul strñns de cätre acetia de
prin satele din Oltenia, dupá care au intrat In oastea lui Tudor
Viadimirescu. Dupà o incercare de rezistentá, vizànd penicolul
de a fi Incercuiti, dumanii s-au desprins din luptä, au
dat dosul i au Incercat sá pàriseascã câmpul de luptá. Le státea
Inca In cab cireada, iar din spate i din flancuri curgeau
gloane1e... Pñnñ la urmá s-au impärit in douã iruri i,
ocolind cireada, in goana cailor, au pornit càtre Scaieti, spre
Craiova, urmariti de aproape de cätre ai notri...
Linitea i noaplea au invi1uit lunca i codrii de pe vale
i de pe dealurile cu colibele oarneniior In care se adunau,
osteniti i necãjilii, Sn se odihneascñ...
Aa a fost pe timpul lui Pazvante. Din hntrâni, se p0-
vestete Ca fata accea ar fi lost mama haiduculvi Pamanteanu.
De atunci i s-a spus i pbopului -— Popztl Trãznit.

Nea Ioni Nitie a terminat i imi pnrea rñu cn s—a


sf’irit povestea. La masñ, nu vedearn mñncarea, vedeam seenele
i imaginile din timpub incletànii br cu dL1manuI i mai
ales, ml se pàrea ca observ curn fata aleargã spre Plopul Triiznit.
Trecutul i prezentul ii dàdeau mãna In sufbetul meu
visub se Impletea cu nealitatea. Am adormit ametit de succesiunuea
imaginibor din povestea bàtrñnului. Se fácea ca cram
pc atunci, pe timpul iU Pazvante ; i alergam Cu roibul cat i
tinau picioareie, spre znvoi, sà anunç pe cci ascuni acolo cã
yin turcii sà prade vitele. Am ajuns langa cei doi trázniti
odatà Cu pbopul i ic-am luat pistoalebe i ic-am pus ba bruIu.
Am luat apoi sabia unuia, am legat-o de a, jar pe a celuilalt

178
am pus-o Ia o1d : era i timpul, cä o ceat.á do turci ajunsese
Iángà mine. Dar din zävoi, aU apárut haiducii i pahdurii. Si a
inceput o 1upt pe viatá i pe moarte intro noi. In iureu1 bhiuiei,
mi-a sárit pàlària de pe cap i s-a pierdut pe sub copitele
(ailor. AIát.uri do mine, so lupta fata aceea, ‘frumoas ca un
1ii’eaFir sau aa mi Sc pirea strñiucea acolo prihtre dusma—
nii negricioi, i ma Incuraja dä-i, háieta, ascz, dä-i nainte
Vàzancl durnanii ca—i rizbirn. au parasit lupti. mntorcind caii
Si au liiat—o la fLIgi. In acelai timp, unul a aruncat o frànhie,
un fel de lat, sa Inface fata, s—o ia cii ci Intr-o c1ipiti am dat
CU spada i am taiat funia, cu care era ata s-o dea jos do pe
cal. Dar sabia s-a rupt i atunci am vrut s-o folosesc PC’ cea
atai’nat Ia ea flu reuseam s-o desprind, timp in care
turcii no Inconjurau, pe mine i pe mandretea aceca do fati.
Norocul nostru a fost ca ne-au venit In ajutor e1u1 accia u’1e
panduri sau poate càpitan do haiduci, caruia ca fata, ii Zicea
rzeicä, 5 cu inca doi-trei voinici ne-au scos din primejdie...
Turcii fugeau i noi dupii ci. Fugeau dumani, fugean, jar noi
pc urmele br... I3ucuros ca i-am alunat, chiuiarn si invárteam
spada...
Dupä un timp, ne-am Inapoiat i fata Ii spunea lui neica
aratandu-ma pe mine
-— El m-a scäpat, neica. Altfel, ma luau diismanii cu ci.
— Nu te làsám noi sa te ia Ce ma fàceam eu fárà tine ?...

Ne aflan intr-o poiana. o pajite cu multe lion i pasarne


cantau pe crengile copacilor Si pe tufele do rkhit de po
IiIngli noi. Eram Impreuna Cu fata, pe care am intrebat-o
— Vrei sä-ti fac 0 coronita din flori i frunze Si sa ti-o
pun pe frunte? sa fii ca zâna florilor? Ca eti tot ca ea de
frumoasä
— Dar de unde tii cum era ea de frumoasa?
Pal aa spun toate povetiie i basmele, cà ea era
foarte frumoasa. i tu eti tot aa...
ne-am aezat amándoi pe iarbä, fiecare cu cáte un
buchet do flori albe, galbene, roii i de aRe culori, dar cele

179
rnai niulte crau albe. athe a lumina zilei, ca lumina so-irekii.
am Inceput s-i impletesc cilnunà. Ti mrisuram canul Cu 0
nuieiuà do rãchità peste rotuniimea fruntii. si nil-i Pie coroana
mica san prea mare. Ea rhdea. artndu-si siragul dinthor
mici i albi ca ihioceii priniivara. cnd ics dc’ ub z1-
padá : si—i stràluceau in soare cositele -astanii, aproapo nocirc
i ochii catifelati. parcà pluteau In rout Tocmai atunci Imi
aminteam cum. intr-o IDoveste s-ui poate cra ii” ntmc PC
care-i cânta no Ia noi. pe-acas. mItusa-rnea duoi .J”nica.
cánd Inca flu so maritase la Sciiesti. flu plecase din sat i no
vizita adeseori. San poate chiar mama Ii va fl cântat pe vremea
cánd Inc nu so Imho1niisc tata. Si cmntnc’ ii san povestea.
mi so oIrea mb, orau fcutn parci pentru fata accea
càreia ii prec’äteani cununa. Pcntrii ca ca avea. asa rum soUnea
povestea sau cantncuI, pc care mi Sc pàrea c 11 aud

()chn. roua florilor,


Mrrsul caprioareior. - -

Si psàri1e cirineau i turtuircicic cantau In zubvoi, dar ala—


sul ei era mai frumos dect al br I-urn spus weasta Si ea a ris
uor, a zmhit puin intristala. sau poate mi s-a párut, apoi
mi-a optit
— Ascu1tL tu auzi ceva?
— Ce sI aud? am Intrebat-o tot in oapta.
— Un cantec tare mândru ! Pardi e mai frunios decPit
corul de la coa1á. Tn te duci la scoalá?
-— Da, i-am raspuns.
— Dar sã tácem i sä ascultàm, a optit din nou ca, ridicând
degetul in fata buzelor.
i era un cor, parcà optit do adierea vântului sau poate
cineva ii cánta in inirnile noastre. Irni párea cunoscut cantocul;
parcà-1 auzisem pe bátrânui Niie cántându-1. si-i deslueam
chiar i -vocea, ii vedeam chiar chipul ‘i privirca blândà,
duioasà. So -fàcea Ca irni cántà anume mie sau nouà, dar gla
sul sàu era insoit de alte ZCU de gasuri ; parcñ i florile
cântau legãnándu-se i frunza i iarba i apelu Jiului murrnurau
melodia

,tii, tu, mandra,


tii, tu, tii,
Cñnd eram noi doi copii...”

Melodia i corul spuneau povestea noastrñ : 0 poveste care


‘-a intrerupt, cñnd ma ateptam rnai puin. Tocmai atunci a
ieit din bordeiul adàpostit de nite sálcii aplecate ‘peste ci i
pe care nu-] observasem, poate i pentru faptul cà n-avcarn
ochi deciit pentru ea, a ieit neica al fetci. A venil. spre fbi i
1-am recunoscut, ci era, efu1 sau cäpitanul do haiduci sau do
panduri, care a prins-o de pe:ste mijioc i i-a spus sarutnd-o
Fata mea, fetita mea, mica mea nevastà... i au pornit amândoi,
ca la plimbare, prin poenià... i rn—am trezit din nou ci sunt
copilul de zece-unsprezece ani, singur i ea, o fatà mare. la
optsprczece ani si flu rnai cram do aceeai vârstä, cum mi so
piruse In acele clipe, când ba cram amândoi copii, ba eram
Sl Cu fecior c.a de optsprezece-douàzeci de ani...
Ramas singur i necäjit, am Incalecat calul care pàtea In
poianà i am plecat In galop pânà la Piopul Tráznit, undo am
clescàlecat si rn-am aezat jos, rezernat de plop, cu coateic Pe
genunchi, cu capul In palme i am Inceput a plângc arnar...
i nu tiu cat vol fi plans acolo. dar dupà un timp, am auzit
un cá1ãrct care s-a apropiat i a dcscälecat; cand am privit,
am vàzut-o pe ea, venea la mine
— Ce s-a intâmplat? Dc cc plângi? rn-a Intrebat mirat1
si trist.

— Pleaca! i-am strigat. Pleacá. sä nu te mai vàd!


Am strigat aa tare la ea cà biata fatà, pentru o cl.ipi
netiind cc sà creada, a fàcut câtiva pai Inapoi, apoi a prins
calul de frau, care Intretimp so apropiase de ca, i era gata sà
Incalece i mie parcà Imi pàrea ràu cà pleaca; i rn-am trezit
cu ea.

— Aaa! Asta era? Si eu sä nu-mi dau seama ! Bietul


bàiat... i s-a apropiat iar do mine i avea atâta duioie in

181
glasul ci dulce, curn nu mi-a mai vorbit nimeni niciodatà
Poate numai mama, ceind cram mai mic i ma Imbàlnávisem
de pojar, i avea sã-mi rnai vorbeasci aa doar odatà, mai
tirziu, cñnd militar fund, am venit in permisie. Inainte de a fi
pornit pe front. Nu Ic scrisesern cà vol fi pornit i flu ic—am
spus nici atunci, dar poate mama simtea Si SC temea. i mi-a
tinut calea, In capätul grädinii, cñnd veneam acasà, intre pruriii
bàtrñni .5i lanul de porumb verde i Inalt i rn-a strâns Ia
piept, spunándu-mi printre lacrimi : Báiatul rneu! Báiatul
meu... ! Abia Implinisern optsprezecc ani (and am plecat mi—
litar... i era atata de duioasà mama... i tot astfel, acolo,
Iángâ plop, fata aceea Imi vorbea dulce i n-am mai alungat-o...
— Copil nefericit ! a mai zis ea, care era zâna florilor
pentru mine, mãngàindu-mi cu mñna pe fatñ i sñrutándu-mii
pe Irunte... Fericit i nefericit. ! NL1 mai plange, rat mai plánge
Repeta ca. Nici n-ai intrat bine in viata, sau tocmai do
aceea plângi cu-atâta foe, cà n-o cunoti; nici eu n-am cunos(ut—o
suficient, abia acuma Incerc sà bat la porilc ci... Este
adevarat Ca Mántuitorul a spus cà sunt : ,,F’ericit,i cci cc
pláng...” Totui, sunt prea multe lacrimi...
Viata Incepe cu copilària care se aseamànà cu o zburdál-.
nicie pe Gurile de Rai, o plutire Intre vis i adevàr. Copii,
bàieti .i fete, pot sa fie tot cc ii doresc in visele br; pot sà
fie Printi, Printese, Voievozi, Feti frumoi pe Cal názdrávani
i Záne... $i, fãrà sà-i dea seama, so trezesc izgonii din paradisul
copilàriei, spre care privim cu nostalgic din când In când,
pe parcursul de.erturilor vietui... Iatä do cc te sfatui sá nu mai
plangi ; pastreaza lacrimile pentru alte varste, cñnd poate VCI
reui, chiar suferid, sa Ic zagazuieti sau, ccl putin, sa le
tainui

Tine minte ce-ti spun i te rog Inca o data nu mai plñnge,


ci Intre noi doi nu sunt doar .apte ani, sunt mai bine do o
sutápatruzeci. 0 nepoata de a mea, fiica haiducului Pamântanu
a fost stràbunica ta. Tu sà-ti tràieti veacul i sã .tii
ca flu vei mai plânge rezemat de Pbopul Tràznit. Noi, cci cu
care ti-a fácut cuno.tinta bátrânul lonita Serban zis Niie, sau
altii ca ci, suntem de multa vreme tàrânà. Oale i ulcele sun-
tein. i Pazvinte, bleslenmtñ lie—i inernoria, nii mai este deeM
o tristi fi amarà poveste. Jar noi, cei din timpul lui Pazvante
sau din alte epoci, tràim doar prin voi; poveti1e i amintirea
noasträ, voi, urmaii, sä le purtati mai departe, In veac pentru
generaii1e care yin. Altul este timpul tãu .i alta, lumea; iar
tu, aa cum ti-am spus, flu vei mai plârige sprijinit de Plopul
Tràznit... Altele vor fi cäràrile pe care-ti vei risipi lacrimile,
dragul meu copil. Spunca ea, mingáindu-mà i punñnclu-rni
rnmna pe umàr. Apoi, mi-a optit : ,,Trebuie sä p1cc, en e tñrziu...”
A incälecat i t pornit In goanã spre soare-rñsae, spre
ru i orizontul o sorbea CLI ineetul i se fScea tot mai micS,
tot mai micS. . lar eu Ii simtam mñna men pe umár i ii
auzeam graiul duios: ,,Nu mai plànge, flu mai plánge !“
— Dacà tiai ce frumoase au fost zorile azi dimineatS, n-al
ii dormit atàta, a zis mama, scuturindu—mà de umãr. Ai visat
ceva, ci plângeai i suspinai In somn. Mergi i te spain .5i mSnâncã;
altàdatà Iti ràs5rea soarele cu oile In izlaz, acum, mi-c
teamà Ca te prinde-acasä...
N—am spus nimic. 0 auzeam InsS nwreu pe fata accea
(urn ma roagä sã nu rnai plâng i parcn o vedearn cum se
Indeparteaza in goana calului. Toata ziua am fost ingândurat
i trist.

Bucureti — clecembrie, 1985 —— Cñ1imSneti, iunie, 19


S MAR

Un cuvant do prezentare . )
IIiiiea — Fiica mi Filisanu in capti’. itatea haiducilor . I 3
Valea lui Pätru . . 77
Drurnul lui Marcu
Fn’tiina ui ]\Tircea 9Q
Mñrgrita .
Cavalerul din Brabova I 03
0 fat cñlare tiecea . I 32
Floricica . . . . 151
Curtile lui Ler-lmpñrat 157
ZIna Florilor . . 62
Plopul Träznit 1 70

Eclitoi: OC1’AVIAN POPESCI]


Consilici Iiteiar : TUDOB OPI{IS
1{oclactor: CRISTI N A MAUI A-ALINA POPESC1J
Tehnoredactoi-: MARIA POPESCU

Tiparul executat sub comanda nr. 759


IMPRIMERIA ,,FILARET”
Str. Fabrica de Chibrituri ni. 9—il
Bucureti, ROMANLA

S-ar putea să vă placă și