Revoluţia română din decembrie 1989 a fost parte din revoluţiile

europene ale acelui an care au dus la prăbuşirea regimului

comunist. Înainte de revoluția română, toate celelalte state est-
europene trecuseră în mod pașnic la democrație. România a
fost singura țară din blocul estic care a trecut printr-o revoluție
violentă și în care conducătorii comuniști au fost executați.

Pe 22 dembrie, puterea a fost preluată de Frontul Salvării

Naţionale, care a anunţat un program ce a mulţumit milioane de
români. Comunicatul program conţinea zece puncte esenţiale în
care România se reorienta către valorile occidentale, atât pe
plan intern, cât şi pe plan extern.
(itn news)

Ziua de 22 decembrie a marcat și deschiderea Radiodifuziunii

Române spre revoluţionari și tipărierea primului număr al ziarului
Libertatea, primul ziar liber al româniei. (poza)

Pe 27 decembrie, Ion Iliescu este recunoscut de Consiliul

Frontului Salvării Naţionale ca noul preşedinte al României.
Noua putere a fost recunoscută şi pe plan internaţional,
începând astfel prima bătalie pentru instaurarea democraţiei.
(bbc)

Anul 1990 a fost unul al marilor speranțe pentru România.În

haosul de după revoluție, țara care tocmai se eliberase de
dictatură, se bucura de un val de simpatie pe plan mondial. Erau
vremuri unice: românii erau încă bine priviți.

După căderea regimului comunist în România, fostele partide

politice ce au fost închise în timpul fostului regim au început să
reapară. Astfel, începutul anului 1990 aduce Partide
precum:Naţional-Liberal, Naţional-Ţărănesc, Creştin-Democrat.
În ultimile zile ale lunii decembrie şi începutul lunii ianuarie s-au
format şi diverse grupuri politice care susţineau puterea, dar, în
acelaşi timp, a apărut şi opoziţia. Bătălia pentru putere începe în
primele alegeri libere pentru România.
Primele alegeri au avut loc pe 20 mai 1990. Campania electorală
s-a desfăşurat cu incidente şi acuze datorită faptului că unii
simpatizanţi ai Frontului Salvării Naţionale nu erau de acord cu
opoziţia lui Ion Iliescu. Alegerile au fost câştigate de Ion Iliescu
cu o majoritate copleşitoare.
(video iliescu)

Romania-ȚARA CU O SUTĂ DE MII DE ORFANI CARE TRĂIAU ÎN CONDIȚII

GROAZNICE
Subiectul predominant în presa internațională din 1990 era situația tragică a copiilor
insituționalizați. În august, LA Times scria că în orfelinatele din România trăiesc, la
limita subzistenței, o sută de mii de copii și adolescenți. Fără hrană și fără îngrijire
fizică sau emoțională. Situația aceasta era pusă de jurnaliștii americani pe seama
politicilor agresive duse de regimul Ceauşescu pentru creşterea populaţiei,
interzicând avorturile și oferind facilități familiilor cu măcar cinci copii.

În condițiile acestea, în jur de 400 de familii de americani doreau să adopte copii

români, numai că până în august 1990, doar 35 reușiseră. În ciuda poveștilor
despre adopțiile pe bandă rulantă din România, mai mult sau mai puțin legale, nu
era atât de ușor să adopți un orfan. Pe lângă birocrația consacrată, adopțiile
internaționale fuseseră suspendate, în iunie, de Guvernul României.
Voluntarii străini care veneau în România se loveau de lucruri groaznice: copii
legați de pat, înfometați și pe care nimeni nu-i ținuse vreodată în brațe.
19-21 martie 1990 - ''ROMÂNII ÎI PERSECUTAU PE ETNICII
MAGHIARI''
Conflictul interetnic de la Târgu Mureș s-a concretizat în
confruntările grave care au avut loc între 19 și 21 martie 1990 la
Târgu Mureș, în urma cărora cinci oameni și-au pierdut viața,
sute de oameni au fost brutalizați și răniți, iar conviețuirea
interetnică în Târgu Mureș a fost alterată considerabil pentru o
perioadă de timp.

Presa națională și internațională a prezentat în primă fază un caz

din centrul Transilvaniei unde agresorii români au bătut mai mulți
cetățeni maghiari, printre care și un cetățean de etnie maghiară
îmbrăcat într-un pulover verde. Imaginile șocante îl aveau în prim
plan pe cel îmbrăcat în verde și menționau ura cetățenilor români
față de tot ce are legătură cu maghiarii, inclusiv culoarea verde
prezentă pe steagul Ungariei. Imaginile filmate au fost redate și
comentate până în momentul în care a fost dezvăluită identitatea
celui bătut: un român din Ibănești.

New York Times publica un material intitulat „Romania still

persecutes its Hungarians", în care autorul se-ntreba de ce
autoritățile de la București continuă „politica de intimidare" a
minorității maghiare.
După o lună, tot în New York Times, apărea un articol care
analiza rivalitățile etnice din țările Europei de Est. Despre
rivalitatea româno-maghiară, jurnaliștii americani remarcau că:
unii etnici maghiari părăsesc România, în timp ce românii se
mută din zonele locuite predominant de maghiari.
13-15 iunie 1990-PRESA INTERNAȚIONALĂ RELATA VENIREA
LA BUCUREȘTI A MINERILOR CHEMAȚI DE ILIESCU
Pe 13-15 iunie 1990, în centrul Capitalei, minerii, alături de forțele
de ordine, au intervenit pentru a nabusi revolta din Piata
Universitatii, inițiată din pricina nemulțumirii generale cu privire la
evoluția vieții politice post-decembristă. Ion Iliescu a chemat
“toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul
cladirii Guvernului si televiziunii, pentru a curma incercarile de
forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia
atat de greu cucerita.” Numărul victimelor este controversat.
Oficial, numărul răniților este de 746 iar numărul morților este de
șase.

DUPĂ REVOLUȚIE S-A SCHIMBAT ȘI VIAȚA ROMÂNILOR DIN

EXIL, NU DOAR A CELOR DIN ȚARĂ
Revoluția din 1989 i-a eliberat și pe românii care fugiseră în
străinătate, nu doar pe cei din țară. într-un articol din LA Times,
din ianuarie 1990, românii din exil mărturiseau că au devenit mai
relaxați și ca pot forma o comunitate, în adevăratul sens al
cuvântului. Până la căderea comunismului, românii nu prea
vorbeau între ei, se bănuiau unii pe alții că ar fi spioni ai
Securității.

"Cea mai mare victorie a comunismului - o victorie relevată

dramatic abia după 1989 - a fost crearea omului fără memorie, a
omului nou cu creierul spălat, care nu trebuie să-şi amintească
nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a făcut înainte de comunism."
Memorialul de la Sighet
Intervalul următor de timp poate fi caracterizat ca fiind unul
provizoriu, cu multe conflicte interne şi cu lipsuri în ceea ce
priveşte legitimitatea.

Fără să realizeze, România a intrat din nou într-o izolare politică

şi economică. Cu toate acestea, la începutul anilor 2000,
imaginea României în presa internațională a început să se
îmbunătățească și să scape de clișeele vehiculate frecvent în anii
de după revoluție: cerșetori, copii abandonați și bolnavi,
delincvență și sărăcie.