Sunteți pe pagina 1din 2

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova

Centrul de Excelenţă în Economie şi Finanţe

Tema discursului:

,,Eminescu trebuie cunoscut întocmai


cum este:ca un mare și inconfundabil
poet al omenirii.’’

Elaborat: Luchianciuc Marina


Grupa: FB 1710G

Chișinău, 2019
Dragi colegi, astăzi vreau să vă vorbesc despre o personalitate marcantă , poet, prozator și jurnalist
român, socotit de critica literară drept cea mai importantă voce poetică din literatura română - Mihai
Eminescu.
Dintre marile teme ale creaţiei lui Eminescu, slăvirea iubirii ocupă un loc foarte insemnat, manifestând
un înţeles extrem de adânc. Iubirea se constituie ca urmare a unei atitudini ce aduce sub semnul ei forţa
cosmică ce hotărăşte destinul fiinţei.
In poezia « Floare albastra » tema Erosului se axeaza pe aspiratia catre o iubire ideala, ramasa
neimplinita, careia i se subordoneaza motive precum : implinirea iubirii. In poezia « Lasa-ti lumea... »,
iubirea este perceputa ca o reintegrare in cosmos, prin somnul indragostitilor, o iubire aflata in mijlocul
unei naturi primordiale, sustinuta de motive precum : frumusetea .
Ideile eminescene despre artă nu se constituie în poezii anume, ci se regăsesc în întreaga sa creaţie , fie
în publicistică, fie în poeziile despre artă, concepţiile sale despre condiţia poetului şi menirea artei sale
fiind exprimate într-un fel sau altul , în majoritatea creaţiilor lirice. Câteva creaţii ale lui Eminescu
direcţionează concepţia poetică: „Epigonii”, „Glossă”, „Odă(în metru antic)”, „Criticilor mei” care sunt şi
cele mai valoroase creatii din punct de vedere literar şi profund filozofice.
Crezul artistic al lui Mihai Eminescu este acela că numai arta eternizează creatorului, îl poete face
nemuritor, idee exprimată în poezia intitulată sugestiv „Numai poetul…”:
În ramurile gândului,
Numai poetul, În sfintele lunci,
Ca păsări ce zboară Unde păsări ca el
Deasupra valurilor, Se-ntrec în cântări.
Trece peste nemărginirea timpurilui:
Poemul Floare albastră reprezintă și o capodoperă a creației eminesciene din etapa de
tinerețe, purtând în germene marile teme și idei poetice dezvoltate mai târziu în Luceafărul
Valoarea capodoperii de geniu în poezia ,,Luceafărul’’este una inestimabilă pentru poporul român cât
şi pentru literatura universală. Eminescu dă dova-dă de maturitate creatoare şi reuşeşte să făurească o operă
pe care toate generaţiile următoare o vor avea ca mărturie asupra geniului creator ce a fost Eminescu.
Vocile critice au apreciat operele de față, văzând dincolo de tema naturii și iubirii, prezența adesea în
operele romantice. Vladimir Streinu, remarca un aspect esențial legat de poezia ,,Floare
Albastra,,.Albastrul sgerînd infinitul, eternitatea.Pentru Eminescu, ecest simbol reprezintă un simbol
romantic după un ideal necunoscut.
Constantic Coica spunea că din poezia Luceafărul avem de reținut un lucru , nu e vorba direct despre
geniu, ci de soarta Luceafărului,o soartă căreia căreia cea a geniului îi seamănă puțin.
Eminescu a știut bine să includă în poeziile sale si specificul meditației, ca de exemlul în poezia
,,Glosă,,;
Vreme trece, vreme vine, Nu spera şi nu ai teamă,
Toate-s vechi şi nouă toate; Ce e val ca valul trece;
Ce e rău şi ce e bine De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu te-ntreabă şi socoate; Tu rămâi la toate rece
.

În concluzie vreau să spun că și la Mihai Eminescu, asemenea marilor poeţi romantici, natura şi
dragostea sunt teme permanente, aflate în consonanţă, deoarece natura este pentru aceştia o stare de spirit,
iar înfăţişarea ei este relaţionată cu sentimentul. Aşa se explică faptul că, acolo unde dragostea este una
fericită, împlinită, cadrul natural este luminos, feeric, de basm, iar când dragostea nu se împlineşte şi poetul
trăieşte un sentiment de tristeţe şi dezamăgire, natura este sumar schiţată, de obicei în culori întunecate,
reci .