“Celei care pleaca “ – Ion Minulescu

Poezia “Celei care pleaca”, de Ion Minulescu, apartine prin imaginarul poetic si prin mijloacele artistice
folosite curentului simbolist. Tema si motivele sunt specifice acestui curent artistic, precum si
cultivarea simbolurilor (tarmul de mare, pescarii, cantecul), pentru a sugera despartirea cuplului
erotic.

Iubirea s-a sfarsit, ca orice cantec sau ca orice vis, iar starea sufleteasca este vag nostalgica, trista,
dar oarecum impacata. Prin simbolurile calatoriei (pasarile albe, marinarii, locurile
exotice) este sugerata inconsistenta sentimentului de dragoste. De asemenea, muzica nu este doar
principiu de constructie specific simbolist, ci si tema: iubirea este un cantec sentimental rostit de
pescarii si marinarii singuratici. Epitetul personificator „albastrul razvratit” ilustreaza cadrul in care se
naste povestea de dragoste – din albastrul apelor marii, pe un tarm uitat, cadru diferit de spatiul
comun al lumii obisnuite.

Ultima strofa a poeziei este un distih ce reia simetric, ca un refren si laitmotiv, incipitul: „Tu crezi c-a
fost iubire-adevarata? / Eu cred c-a fost o simpla nebunie!”. Punctele de suspensie avand un rol
afectiv in incipit, sugerand nostalgia rememorarii, sunt inlocuite la final cu semnul intrebarii si cu
semnul exclamnarii, accentuand armonia sonora.

Asadar, intrucat reuneste numeroase elemente specifice, utilizand tehnici variate de compozitie,
poezia “Celei care pleaca” de Ion Minulescu apartine curentului simbolist.