Intersecții de poliedre

Cap. 8. INTERSECȚII DE POLIEDRE

Din intersecția a două corpuri geometrice rezultă una sau două linii poligonale sau curbe
închise, de regulă spațiale, care reprezintă mulțimea punctelor comune suprafețelor celor două
corpuri, în primul caz intersecția fiind de tip rupere iar în al doilea pătrundere. În cazul ruperii linia
de intersecție este întotdeauna spațială, pe când în cazul pătrunderii când rezultă două astfel de linii,
ambele pot fi spațiale sau plane, sau una spațială și cealaltă plană. Partea comună celor două corpuri
poartă denumirea de solid comun.
Suprafețele auxiliare utilizate în obținerea liniei de intersecție sunt plane sau suprafețe
sferice care în condiția în care limitează intersecția celor două corpuri poartă denumirea de
suprafețe auxiliare limită. Există două metode de obținere a curbei de intersecție: metoda mobilului
și metoda diagramelor desfășuratelor convenționale.

8.1. METODA MOBILULUI

Două poliedre se intersectează, funcție de poziția lor relativă, după unul sau două poligoane
de intersecție, spațiale sau plane. Determinarea poligonului respectiv poligoanelor de intersecție se
poate face prin două metode:
metoda de determinare a vârfurilor, caz în care se aplică intersecția unei drepte cu un
plan, dreapta fiind muchia unui poliedru, iar planul fiind una din fețele celuilalt poliedru;
metoda de determinare a laturilor, caz în care se aplică intersecția a două plane, plane
care nu sunt altele decât fețele celor două poliedre, luate două câte două.
Prima metodă este mai des utilizată deoarece conduce la construcții grafice mult mai simple.
O altă problemă care apare la determinarea poligonului de intersecție este stabilirea ordinii de unire
a vârfurilor determinate, stabilire care se realizează prin metoda mobilului (care este detaliată în
continuare) sau metoda diagramelor desfășuratelor convenționale. În cadrul metodei mobilului, se
consideră un punct M, care în cazul intersecției a două poliedre se deplasează în spațiu, pe laturile
poligonului de intersecție. Acest punct este proiectat pe bazele celor două poliedre care se
intersectează, după direcțiile muchiilor acestora, astfel sensul de deplasare a celor două proiecții
corespunde sensului de deplasare a mobilului din spațiu.
Etapele necesare determinării curbei de intersecție:
1) determinarea suprafețelor auxiliare utile cât și a suprafețelor limită;
2) stabilirea tipului de intersecție (pătrundere sau rupere);
3) determinarea punctelor curente și a ordinii de unire a lor;
4) determinarea vizibilității intersecției.

1) Determinarea planelor auxiliare utile

a) În cazul intersecției a două piramide, a două conuri sau a unui con cu o piramidă, planele
auxiliare trebuie să conțină vârfurile piramidelor respectiv ale conurilor.
b) În cazul intersecției a doi cilindri, a două prisme sau a unui cilindru cu o prismă, planele
auxiliare trebuie să fie paralele cu muchiile prismei respectiv cu generatoarele cilindrului.
c) În cazul intersecției dintre o piramidă si o prismă, un con și un cilindru sau combinații ale
acestora, planele auxiliare trebuie să conțină vârful piramidei sau al conului și să fie paralele cu
muchiile prismei respectiv generatoarele cilindrului.
2) Stabilirea tipului de intersecție
Ruperea apare atunci când nu toate muchiile unui poliedru intersectează suprafața celuilalt
poliedru, iar pătrunderea apare atunci când toate muchiile unui poliedru intersectează suprafața
celuilalt poliedru.
3) Determinarea punctelor curente și a ordinii de unire a lor

57
 Geometrie descriptivă și desen tehnic

Determinarea punctelor se face conform tabelului corespunzător metodei mobilului. Astfel,

în deplasarea celor două proiecții ale mobilului se ține seama de următoarele reguli:
a) ambele proiecții pornesc de pe urma aceluiași plan auxiliar, deplasarea pe laturile
poligoanelor efectuându-se în același sens;
b) porțiunile din poligoanele bazelor aflate în afara urmelor auxiliare limită se numesc zone
interzise și se hașurează;
c) proiecțiile mobilului pe bazele poliedrelor își schimbă sensul de parcurs atunci cand
întâlnesc pe bază o zonă interzisă;
d) punctele care aparțin curbei de intersecție au o structură de tip literă indice cifră iar
ordinea de unire rezultă din tabel.
Din fig. 8.1 se constată că în cazul ruperii, zonele interzise aparțin ambelor poligoane ale
bazelor, în timp ce în cazul pătrunderii zonele interzise aparțin aceluiași poligon de tip bază.
4) Determinarea vizibilității
Determinarea vizibilității se face cu ajutorul tabelului ținând cont de următoarea regulă:
porțiunile vizibile din conturul ambelor baze conduc la obținerea unei porțiuni vizibile a curbei de
intersecție, în celelalte cazuri de vizibilitate a conturului celor două baze se va obține o curbă de
intersecție nevizibilă.

Fig. 8.1. Poziționarea zonelor interzise în cazul ruperii sau pătrunderii

8.2. INTERSECȚIA A DOUĂ PRISME

În fig. 8.2 este reprezentată intersecția a două prisme oblice cu baza în planul orizontal [H ]
de proiecție, una triunghiulară [MNLM 1 N 1 L1 ] și cealaltă patrulateră [ ABCDA1 B1C1 D1 ]. Pentru
determinarea vârfurilor poligonului de intersecție se consideră un plan auxiliar de secțiune paralel
cu direcțiile muchiilor celor două prisme care trece prin punctul I(i, i’) exterior celor două corpuri.
Pentru determinarea în epură a urmei orizontale Ph a acestui plan se construiesc proiecțiile a două
( )( ) ( )( )
drepte D d , d' și D1 d1 , d'1 concurente în I(i, i’), care sunt paralele cu muchiile prismei și ca
urmare planul definit de ele va fi paralel cu muchiile celor două prisme.
Prin vârfurile poligoanelor bazelor celor două prisme se construiesc urmele planelor auxilare
de secțiune care sunt paralele cu Ph . Aceste urme dacă trec prin vârfurile unui poligon și
intersectează atât laturile poligonului considerat cât și laturile celuilalt poligon de bază se vor numi
urme ale planelor auxiliare utile, iar dacă sunt tangente la un poligon, în varfurile acestuia și
intersectează doar celălalt poligon se numesc urme ale planelor auxiliare limită. Ca urmare planele
auxiliare utile trec prin vârfurile celor două poligoane de bază, sunt paralele cu planele auxiliare
limită și au urmele Ph 3 , Ph 4 , Ph 5 cuprinse între urmele planelor P h1 lim , P h 2 lim auxilare limită.
Spre exemplu urma orizontală P h1 lim trece prin n și taie celălalt poligon de bază în punctele 1 și 2,

58
 Intersecții de poliedre

determinând o zonă interzisă care se hașurează la 450. În mod analog P h 2 lim trece prin d și taie
celălalt poligon de bază în punctele 3 și 4 determinând o nouă zonă interzisă. Celelalte urme Ph 3 ,
Ph 4 , Ph 5 , determină în proiecție orizontală la intersecția cu cele două poligoane de bază, punctele 5,
6, 7, 8, 9, 10. Trebuie menționat faptul că în situația în care o urmă de plan auxiliar intersectează un
poligon de bază atât printr-un vârf al său cât și printr-un punct situat pe una din laturi, atunci acesta
din urmă nu se va nota cu nici o cifră în proiecție orizontală.
În tabelul 1 s-a notat cu I prisma patrulateră oblică, cu II prisma triunghiulară oblică, cu ∩
intersecția celor două prisme și s-au trecut punctele situate pe cele două poligoane de bază, plecând
de la urma P h1 lim și parcurgând cele două baze în sens direct trigonometric. Trebuie subliniat faptul
că în acest exemplu intersecția este de tip rupere iar punctele care definesc poligonul spațial de
intersecție sunt nominalizate în tabelul 8.1, în ordinea de unire a lor. Pentru stabilirea vizibilității
poligonului spațial de intersecție se stabilește mai întâi vizibilitatea celor două baze, atât în proiecție
orizontală cât și în proiecție verticală (porțiunile vizibile se marchează cu o linie groasă în tabelul
8.1) iar in final se face intersecția în sens strict matematic între porțiunile diferite ale poligoanelor
de bază. Pentru determinarea grafică în proiecție orizontală a punctelor de tip literă indice cifră, se
face intersecția dintre proiecția orizontală a muchiei care trece prin punctul notat cu literă cu
paralela la muchiile celeilalte prisme dusă prin punctul notat cu cifră corespunzătoare indicelui.
Pentru determinarea grafică în proiecție verticală a vârfurilor poligonului de intersecție se
construiesc linii de ordine verticale care trec prin proiecțiile lor orizontale, care se vor intersecta cu
proiecțiile verticale ale muchiilor corespunzătoare. Spre exemplificare, punctul N1 care aparține
poligonului de intersecție va avea proiecția orizontală n1 situată pe proiecția orizontală n n1 a
muchiei NN 1 și proiecția verticală n1’ pe proiecția verticală a aceleiași muchii. În fig. 8.3 este
prezentată captura ecran a modelării tridimensionale a celor două prisme care s-au intersectat.

Tabel 8.1
1 a - 9 d 10 c - 2 - c 10 d 9 - a 1
I H
V
n 6 7 m 3 m 7 6 n 5 8 - 4 - 8 5 n
II H
V
n1 a6 m9 d3 m10 c7 n2 c8 d4 a5 n1
∩ H
V

59
 Geometrie descriptivă și desen tehnic

Fig. 8.2. Intersecția a două prisme

Fig. 8.3. Modelarea tridimensională a intersecției celor două prisme

8.3. INTERSECȚIA A DOUĂ PIRAMIDE

În fig. 8.4 este reprezentată, în dublă proiecție ortogonală, intersecția de tip pătrundere a
două piramide triunghiulare oblice [ ABCS 2 ] și [MNLS1 ] cu baza în planul orizontal de proiecție iar
în fig. 8.5 sunt reprezentate modelele tridimensionale ale celor două piramide.
Determinarea proiecțiilor poligonului de intersecție cât și a vizibilității sale se face în mod
asemănător cu cazul precedent, dar pe baza tabelului 8.2.

60
Intersecții de poliedre

Tabelul 8.2
1 5 - 3 - 5 1 2 6 b 4 b 6 2
I H
V
l - 7 n 8 m l l - 7 n 8 m l
II H
V
l1 n3 m5 l1 l2 b7 n4 b8 m6 l2
∩ H
V

Fig. 8.4. Intersecția a două piramide

Fig. 8.5. Modelarea tridimensională a intersecției celor două piramide

61
 Geometrie descriptivă și desen tehnic

În fig. 8.6 este reprezentată în dublă proiecție ortogonală intersecția de tip pătrundere a două
piramide triunghiulare oblice [ ABCS1 ] și [MNLS 2 ] , cu baza în planul orizontal de proiecție iar în
fig. 8.7 sunt reprezentate modelele tridimensionale ale celor două piramide. Determinarea
proiecțiilor poligonului de intersecție cât și a vizibilității sale se face în mod asemănător cu cazul
precedent, dar pe baza tabelului 8.3. Coordonatele punctelor care definesc vârfurile celor două
piramide sunt următoarele: S1(205,71,111), A(387,130,0), B(445,215,0), C(297,165,0),
S2(313,10,175), M(200,180,0), N(148,145,0), L(260,137,0).

Tabelul 8.3
1 5 m 6 2 6 m 5 1
I H
V
a - 3 - a c 4 c a
II H
V
a1 - m3 - a2 c6 m4 c5 a1
∩ H
V

Fig. 8.6. Intersecție de tip rupere a două piramide

62
 Intersecții de poliedre

Fig. 8.7. Intersecție de tip rupere a două piramide modelate tridimensional

8.4. INTERSECȚIA UNEI PIRAMIDE CU O PRISMĂ

În fig. 8.8 este reprezentată în dublă proiecție ortogonală intersecția de tip pătrundere a unei
piramide triunghiulare oblice [ ABCS ] și a unei prisme patrulatere oblice [ ABCDA1 B1C1 D1 ], cu baza
în planul orizontal de proiecție iar în fig. 8.9 sunt reprezentate modelele tridimensionale ale celor
două poliedre intersectate.

Tabelul 8.4
1 a 7 - 3 - 7 a 1 2 - 8 c 4 c 8 - 2
I H
V
n 6 m 9 l 10 - 5 n n 6 m 9 l 10 - 5 n
II H
V
n1 a6 m7 l3 a5 n1 n2 m8 C9 l4 c10 n2
∩ H
V

63
 Geometrie descriptivă și desen tehnic

Fig. 8.8. Intersecția unei prisme cu o piramidă

Fig. 8.9. Modelarea tridimensională a intersecției unei piramide cu o prismă

Determinarea proiecțiilor poligonului de intersecție cât și a vizibilității sale se face în mod

asemănător cu cazurile precedente, dar pe baza tabelului 8.4.
În fig. 8.10 este reprezentată în dublă proiecție ortogonală intersecția de tip pătrundere a
unei piramide triunghiulare oblice [ ABCS ] și a unei prisme patrulatere oblice [MNLM 1 N 1 L1 ] , cu
baza în planul orizontal de proiecție. Determinarea proiecțiilor poligonului de intersecție cât și a
vizibilității sale se face în mod asemănător cu cazurile precedente, dar pe baza tabelului 8.5.

64
Intersecții de poliedre

Tabelul 8.5
1 5 L 3 L 5 1 2 6 - 4 - 6 2
I H
V
a - 7 b 8 c a a - 7 b 8 c a
I H
I V
a1 L7 b3 L8 c5 a1 a2 b4 c6 a2
∩ H
V

Fig. 8.10. Intersecția de tip pătrundere dintre o piramidă si o prismă

65